Raiul cu raspundere limitata / 33 de poeme de cristian pavel

0

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

cristian pavel

versuri & poeme

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

1

Coperta : daniel vorona tehnoredactare: iacob de independenţa redactor de carte: daniel vorona ilustraţii: carmen cretzu

această carte este un proiect / supliment al revistei „Vama Literară” cuprinde 33 de poeme a apărut într-un tiraj de 33 de exemplare este ilustrată cu desene ale artistului plastic carmen cretzu

editor: daniel vorona

2

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

cristian pavel

versuri & poeme

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

3

4

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

raiul cu răspundere limitată

şi în cer se concurează şi aici se dau spaţii în arendă în comodat în parteneriat şi asociere, doar că licitaţiile sunt transaparente ca aerul cosmic şi Dumnezeu se uită odihnit pe caietele sarcini ale învierii noastre doar că raiul parcelat revine celor buni dreptcredincioşilor răbdătorilor îndrăgostiţilor cotizanţi la aripi şi bătăi din pleoapă la curăţenie veşnică e un efort supradumnezeiesc să faci loc celor buni aici celor cu ID şi paşaport şi cu glandele pline, celor fără de păcat care vin şi vor în rai să se cazeze şi să se dea huţa ca-ntr-o croazieră plătită de multe stele şi nesfârşire Dumnezeu e aşa încurcat în repartiţii Ca un admistrator de tabără ce e Ca-ntr-un campus studenţesc de îngeri În care nu mai încap Smeriţii, neatinşii, evlavioşii Atât de dornici de cazare Atât de obosiţi de promisiunile high Pentru viaţa de dincolo cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

5

De aceea, Domnul primeşte cu prioritate ingineri Genişti, lucrători în construcţii Pe ăia care ştiu ce e o organizare de şantier, care încep Cu inaugurarea budei şi cantina Unde se mănâncă ambrozie şi elixir Unde se împlinesc dorinţe la desert Unde e odihnă şi nu întristare sau suspin şi aprobaţi de El, apar Toţi specialiştii în vindecare: strungarii, care Strunjesc proteze pentru nemergători şi dinţarii Gata să schimbe dinţii şi muşcăturile şi ortopezii - care montează aripi şi oncologii - care umplu în aplauze Coşuri cu tumori şi măduvă canceroasă şi oftalomogii dăruiţi să aducă lumină şi Laureaţii nobel în literatură şi trubadurii şi teribiliştii grafitti Pregătiţi să marcheze cu spray Gara şi aeroportul şi tunelul oranj Dintre Pământ şi Înalt şi toţi cei buni debarcă aici ca mateloţi năuci de pe corabia descoperitorului ca-ntr-un ellis island al înaltului ca în el dorado şi atlantida ca în raiul desenat acasă, în biserici

6

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

toţi se sugrumă de emoţie şi aşteptare toţi răbdătorii, asceticii, pustnicii stătătorii în chilii, habotnicii şi iluminaţii mâncătorii de rădăcini şi împliniţii în rugă toţi dau buzna aici răsăriţi întru încredere toţi exultă la Poartă cu certificatele lor de neprihăniţi în mâini curăţat prin dragostea ta sunt şi eu aici ca investitor în abur şi nor şi reşedinţe imponderabile să rezolv un spaţiu locativ în ceruri pentru tine nu ştiu ce o să iasă dar mi-am luat răspunderea limitată de-a te face pe tine înger chiriaş şi turist şi chezaş aici în raiul meu nestăpânit, care fierbe în acest parc industrial al cerului în care aripile noastre bat ca energie toate centralele eoliene de pe Pământ

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

7

tu

trebuie că există Dumnezeu pe care eu l-am tolerat în inima mea ca-ntr-un caravan serai cu perne şi baldachin ca pe un socru cicălitor ca pe un bibelou cu pescari ca pe o poliţă de asigurare fără el, Preabunul n-ai fi putut singură să roteşti în mine cheia mormintelor secrete în care m-am odihnit o vreme şi să zici: deşteptarea! ca un plutonier de companie învierea! ca un fel de isus-femeie făcător de minuni cu gura înecată în sărut nu sunt pregătit să fiu fericit e mai ciudat decât starea de foetus de grădiniţă şi internat de contribuabil înrolat în sistem

8

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

tocmai de asta nu pricep cum ai venit tu să scoli mortul de la groapă să-i dai o repriză de box profesionist din viaţa ta o secundă, de-a dreptul, pe mână manşa liberă cu care zbori cum ai tăiat tu sonorul brusc în zgomotul de film al trecerii mele cum ai răscucit partea întunecată a lunii cum ai ghicit, ca un medium. ca un spărgător cifrul seifului, al frigiderului meu cu vedere spre piaţă cum tu, cu Domnul la braţ ai venit să sapi cu lopata de dragoste în pământ şi să zici: ridică-te, Lazăre, vezi din nou cum e simplu să faci din silabă – cuvânt! cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

9

religie

într-atât te iubesc că nu m-aş ruga la Dumnezeu. nu! ci la tatăl tău când l-aş găsi aş spune nu Tatăl Nostru aş spune Tatăl Tău.

10

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

11

accident

uită-te la circulaţia asta mai ceva ca pe net spune unde te găsesec unde îmi dă sângele pe gură în accidentul descoperirii tale acolo sunt martori acolo răsare un fel de înger proaspăt ieşit din maşină fericit că ajunge smurdul peste noi, striviţii, el levitează ştie că e deaupra că are cui să raporteze Lui îi zice de linişte Lui îi zice că am fotografia ta la piept, în minte, că eşti un ID cu parolă că numai aşa, te descarcerează pompierii

12

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

rapid şi îndrăgostiţi de acolo, peste blugi şi fes şi numai El, liber vine şi-ţi suflă în răni El, singurul, cere cremă de ghete şi vrea tot înainte să intre şters pe picioare, cu mine, politicos cu botine de lux în viaţa ta eu sunt în comă, de comă tu însăţi respiri greu, te întrebi eşti la urgenţă în stare de urgenţă nu ştii unde, cine, când, ce mai vindecă sărutul tău în ce cod rutier în ce film artistic cade maşina ta, în sfârşit, ca-n scenariu adânc - în mine în mine în mine ca într-un hău

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

13

adam şi eva

urăsc de când exist în viaţa asta fără tine nici nu-mi amintesc în burta mamei cum era în lipsa ta înainte de naştere cum am anticipat nevricos singurătatea cum m-am rupt cu perineu cu tot cum m-am trezit să respir neîntrebat cum am ţipat de la început fără explicaţii cum am lăsat în pelinci buricul părul ca pe nişte semne stranii de recunoaştere tu pluteai deasupra, peste mine în sala de naşteri acolo, cu gena ta promisă ca o paraşută subţire printre moaşe şi mamoşi printre lăuze lasându-te lin gata să te fixezi dintru începuturi în carnea mea de lapte ca un cip cu emoţii predestinate dacă ai fi coborât mai hotărât puteam fi gemeni fraţi avortoni strânşi ca pumnul în placentă părtaşi la un chef pe cinste în lichidul amniotic

14

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

da, de-atunci te-am iubit ca embrion am vorbit cu tine în orăcăiala mea ne-nţeleasă te-am invitat să venim pe lume din nou să reluăm chinul contracţiilor în aceeaşi mamă să vedem cum ne vântură acelaşi sânge inimile mici cât cireaşa cum din ou ne îmbrăţişăm şi ne pregătim de incest aşa ţi-am zis: eşti un foetus răzvrătit sunt o plămadă care luminează, o torţă în uterul mamei! dacă ne naştem amândoi deodată o să ieşim crocodili lilieci dinozaurieni o să refacem jurasicul o să înfierbântăm supa organică o să provocăm alt big-bang da, aşa ţi-am zis, n-am uitat: o să fim iarăşi adam şi eva precum în cer aşa şi pe pământ!

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

15

pepene

ca lubeniţa plesnesc aia coaptă în câmp de umple gura paznicului de creastă cocoş şi seminţe aia de ţine de foame de sete de vorbă aia de se face lungă rotundă dungată de miroase în dulceaţa ei de adună muştele roi de zumzăie în timpane pe pleoape şi buze (mi-aduc aminte că frica păzeşte pepenii!) da, sunt un pepene şi n-am cum să mă păzesc de soarele care eşti mă coc şi vin felie cu felie în carpetele de la ţară, pe pereţi mereu lângă sobă lângă fotografia cu bunica mireasă

16

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

tot ce se-ntinde de pe buzele tale e o bandă de trecere interzisă a poliţiei o zonă crepusculară în care se fac cercetări ei descoperă-n mine urma dinţilor tăi în coji roase până la alb felul în care ai băut tu seva şi ai făcut o religie din rotundul aproximativ care sunt în visele mele ai totdeauna cuţitul în mâini aşa pofticiosă te ştiu că o să separi corect culorile, miezul roşul şi verdele, aşa complementare tu singură ştii ce mănânci, ce merită tu discerni ce se duce direct la inima ta, în glicemie ce-ţi pârâie uşor, sub lamă ce amesteci în tine ce note ai avut la chimie

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

17

roşu

toate drumrile duc spre tine toate drumurile duc spre roma un loc parfumat aşa cu pizza şi creştinătate scriu cu pasta şi chianti cu vermut şi mozzarella pe pântecul tău imaginar acolo printre fântânile în care arunc salariul meu în monezi de pe lumea cealaltă din gură imi iese un grafitti cu monştri pe zidul de la gară de la aeroport din buza autostrăzii şi monştrii vin cu capul în poala ta să-ţi spună cum e cu latinitatea să te întrebe ghici cine vine la cină uite, eu, hei, sunt la frontieră şi pricep că roma e un oraş interzis mai ceva ca un pekin al împăraţilor mai iute decât producţia mondială de chilli şi boia

18

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

în roma frâng topesc gena ta latină ca pe un seu acolo te întâlnesc într-un desfrâu de salvie rozmarin şi laur amestec adn-ul şi arn-ul tău cu mirodenii mediteraneene la foc mic fac din zilele tale o biologie ca un continent înecat într-un ocean gastro precum atlantida merg cu tine de mână la colosseum să-ţi arăt cum se devorează în unghii istoria de ieri şi prezentul să-ţi spun de ce în preajma ta devin gladiator dar tu eşti, de fapt, vizavi şi eu alerg războinic, inconştient traversez să te-ajung peste zebra străzii, pe roşu roşul fierbinte, acela roşul-ocru, de cuplu roşul din semafor

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

19

prima casă în rai

ca şi când am construi peste nori cu forţe proaspete, cu tineri beneficiari de credite cu perechi abia căsătorite cu aripi de lucru împreunate să decoleze ca şi când îngerii-vecini ar veni să mărturisescă pe proprie răspundere că ei ştiu cum fâlfâim amândoi scăzut cum ne ştergem unul pe altul de stropi de pete şi puf smotocit cum suntem politicoşi în cvartal cum ne căznim să fim exemplu de chiriaşi de ce am merita, în sfârşit, împrumutul pentru prima casă în rai iată, acum, după aprobarea dosarului, am ajuns datori vânduţi în propriul complex rezidenţial din ceruri în care stăm ca în puf (de fapt, în puf!) şi cântăm şi şuierăm şi benchetuim şi avem de plătit rate lunare de dragoste până la Dumnezeu

20

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

sightseeings

dacă tot ai făcut PR pentru Dumnezeu ai scos printre puf flyere şi broşuri despre locurile cele mai nimerite pentru luna de miere atracţii pentru căsătoriţii şi îndrăgostiţii sezonului aici, ziceai, fiecare lună e căzută de fapt direct în miere, aşa e luna povesteai cum mierea a invadat fostele mlaştini din existenţa anterioară mierea şi dulcele ei infernal care sunt un estuar cu multe stele unde însuşi dumnezeu şi apostolii au fost să-l inaugureze şi să taie panglica acolo, în nordul raiului unde e mai frig când iubeşti fără cercetare mi-ai arătat ce turism se petrece în tine cum cade acolo luna uneori ca un meteorit cum îngerii-ghid şcoliţi de tine sunt pregătiţi să-mi arăte, mare scofală soarele mic şi rotund din program precum o pastilă anticoncepţională

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

21

victorie

ţie, numai ţie îţi dau mâinile mele braţele palmele degetele să poţi să-nvălui mai mult să trebăluieşti să împachetezi să mângâi să numeri să vezi tu cum e viaţa la patru mâini să intri victoriasă în piane în clape să te pliezi să traversezi orgile bisericilor acordeoanele vechi furia lăutarilor mahmureala nunţilor cu dar foşnetul anotimpurilor încălzite în nări (şi eu scriu mai departe, aşa cum am făcut mereu ciung şi misterios din celula însingurării din coşul pieptului cu sternul) ţie îţi dau glasul meu să cânţi în canon rockul nebun al pieirii dezrădăcinării

22

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

să anesteziezi să te iubească toţi că eşti dăruită să ai plămâni şi decibeli când te aperi când urli să pedepseşti să înjuri sau îţi doreşti să fii frumoasă fără cuvinte (şi eu cânt şi-aşa, fără voce, cum am făcut mereu ca un ventriloc ca un DJ mixând iluzii ca un afon neînvins în sauna gloriei lui) ba mai mult, ţie îţi dau şi văzul să fii tu cu ochii în patru să fii scufiţă să studiezi lupul mai bine din orice parte ar veni să scanezi cu pricepere liniile palmelor care te ating să te protejezi biometric să ştie sinele tau precis ce e, unde se-ntâmplă pătrunderea prin efracţie atacul şpanchiu duşmanul de clasă

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

23

(şi eu văd mai departe, aşa cu ochii minţii cu radarul meu fierbinte ca un detector termic de mişcare ca un orb optimist şi vioi ce sprijină-n baston podeaua de puf, căzută a raiului) în sfârşit, ai şi urechile mele să ai să auzi de patru ori cum se tace pe vreme de ploaie cum sună a happy-end doar poveştile neterminate muzica pumnalului de hara-kiri prin pânza pântecului ţipătul fericit al pruncului venit pe lume roşu de nervi într-o lume nervoasă (şi totuşi, aud mai departe, aşa cum am făcut mai mereu ce frunze mai tai eu la câini ce ce vânt mă mai usucă ce sărut mai dezlipesc, ca un patriot de pamântul ţării care eşti)

24

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

vernisaj

nu există nici un ulei în care să mă prăjesc eu pe mine cartof cârnat jumară fără să ungi tu tigaia cu spaime şi întrebări fără să te desfaci greu, ca pachetul de unt fără să cazi pe bucăţi rece şi casantă pe focul mic, disperat şi hrănit de gazul liber ce sunt nu pot să mă fac pictor oricum am nevoie de şevalet de bărbia ta de picioarele tale desfăcute să ţină în trepied, laolaltă cu moartea toate culorile mele negrul nopţii din palatin violetul din unghii rozul de barbie, în fondantele colivei

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

25

nu am ochiul deschis decât în apa ta densă de acuarelă în guaşele tale strânse în pumni în tuburile tale de culori tempera ca nişte paste de dinţi care mă fac aşa curat, bucolomaxilar gata să pufnesc, să fâsâi prin buze în părul tău ca un tub de fixativ nu pot să fac un vernisaj de succes fără să întind la intrare cearceaful pur, alb, neînsângerat al nopţii nunţii noastre care nu s-a întâmplat, dar care s-a încheiat mai spre dimineaţă în traficul maşinilor bete cu pictori iresponsabili proaspăt căsătoriţi cumva

26

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

luna park

uite cum mă amăgesc cum beau apă din pumnii încasaţi cum lipesc cartilagiile aripilor decupate peste zi cum mă şterg la gură cu promisiuni stratificate precum şerveţelul uite de unde vin şi unde plec uite căluşeii din creierul mic tirul cu arcul mary go round rugile mele ca vaselina întinse sub căruţurile de montagne rousse uite-mă cum înghit flăcări cum merg pe sârma închipuirilor cum bag în priză masa electrică a fantomelor aşa te iau de mână să te adulmec să te rup să te construiesc rotund, ca pe o lună luna park, să zic aşa

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

27

ca un brand vandabil irezistibil pentru populaţiile din mine care vin să aplaude această lucrare imposibil de terminat ca să văd opera asta după stingere stau şi la balcon cu ochii pe cer mâzgălesc postere din pereţi zdrenţuiesc hârtia programelor documentare despre aselenizări şi imponderabilitate încăpăţânat zgâlţâi de lacăte gardul ce te împrejumuieşte, lampioanele ornamentele parcului de distracţii ce eşti câteva ore pe noapte nu mă ştie nu mă vede nimeni câteva nopţi pe oră nici măcar tu

28

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

bum

când mă sărutai tu era un fel de pană electrică în zonă toate cofetăriile avea foietajele mai subţiri şi braga era mai densă şi gulerele de spumă se aranjau singure în oglinzi anume în halbe numai ce veneai tu să te gust numai ce treceam firele părului tău prin gură şi toate punctele de transformare ale galaţiului sunau alarma făceam din buzele tale salată de fructe şi erau ele, pe rând, cocktail de vişină şi migdală şi cireaşă şi urlet şi bală şi nu mai aveam loc să te sărut când tu te sărutai cu tot cartierul din priviri aşa de frumoasă erai că blocurile se lăsau pe vine străzi întregi se rulau pe mâna mea să vadă şi să povestească ce bombă iese din gurile noastre lipite ce sărut le aruncă aer

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

29

în dinţi

toate prostiile pe care ţi le spun ajung pe frânghie precum trandafirii caltaboşii sângeretele toate maţele şi untura întâmplărilor noastre se mestecă la masa de crăciun sub felii subţiri de ceapă eu lăcrimez împleticit într-o lagună parfumată de ţuică calc în străchini în bălţi cu glezna opărită-n vin fiert carnea mea organele muşchiuleţul coasta cotletul ceafa mea întoarsă să te vadă intră toate la consum ajung gastronomic la masa unde şezi tranşat de hazard fărămiţe în porţia ta fraged şi hăbăuc de data asta nu-mi mai sare muştarul pier pre limba ta prins de sărbători cu inima-n dinţi

30

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

mâinile mele sapă raiul

altădată ne-am văzut la masă altădată ne-am spus câte-n lună am fumat o zi am trecut prin holuri ne-am plictisit am dansat şi ne-am murdărit mâinile de peşte ni le-am încălzit am râs am vorbit la telefon apoi ne-am descoperit pe mail tu citeai cărţi de hârtie cu bunica alături ea era convalescentă eu nu pe parcurs ţi-ai dat seama cum deraiez eu cum mă bag în sufletul tău cum cotrobăi ca la naştere ca o moaşă cum sar calu' te-ai speriat m-ai descoperit intruder pus pe aventuri (aşa îţi spunea ţie instinctul) mai târziu te-am văzut la o cafea hotărâtă să dai peste gard, la tomberon slăbiciunea malformaţia asta a mea dar te-ai păcălit te-ai cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

31

înduplecat să-mi vorbeşti despre tine despre patru ani terminaţi într-o minciună bolnavă despre alte cântece cu nibelungi uneori se făcea şi mai senin puneai adevăr în mesaje mai ziceai uite, stau cu mama am dat la câini mă duc să-mi iau ţigări am plătit nişte oameni să dea zăpada deoparte altădată mă încurajai să am curaj la dentist să mă refac după căderile de calciu altădată un take care de la tine îmi ţinea bateriile un week-end întreg altădată vorbeam despre cărţi citite despre filme despre muzici şi demoni despre puseurile mele necontrolate despre sictirul tău altădată ţi-ajungea să mă calci pe mâini în urcare dar eu m-am mântuit şi-am zis lasă că vine iarba că prietenim că o să vezi ce mare lucru e să ai lângă tine un umăr, un portmantou ca-n garderobă

32

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

dar au venit alte zile cand tu ai obosit şi ai lăsat războiul baltă când ai spus că e mai bine sa abandonezi să construieşti cazemate în care să-ţi bei ceaiul cu spatele la inamic să dai pe gât fierturile tale odioase poveştile tale infernale opărite-n plâns de-acolo zici tu că busolele-ţi indică nordul adevărat că ştii ca naiba să recuperezi să-ţi rescrii jurnalul de bord să dai dai repede din pix să nu mai ai vreme de paranteze azi parcă eşti kaki sau mânjită pe faţă de camuflaj azi îngerii apar în benzi desenate cu militari: întâlnirea de la eforie înfângerea de la grind cafe armistiţiul din edgar's pub capitularea la bookfest eroi necunoscuţi cu morminte cunoscute mâinile mele sapă raiul cu palmele neîmpreunate sapă nedefinit, în prostie să găsească trupurile căzuţilor noştri tăbliţele lor de la gât argintul bijuteriilor tale dat aşa uşor împrumu

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

33

citiri repetate pe ekg

ca un păianjen ca o tarantulă mă mişc alene mă târăsc pe podele să-mi ţes pânza singurătăţii: frânghii odgoane zăbrele & în limbi rarissime îţi scriu în cuneiforme chirilice şi malgaşă tu eşti surdă ai închis maternitatea ta are copiii legaţi de aripi în faşă & inima mea nu mai încape în inima mea se face cocos şi sparge coaja un lapte firebinte opăreşte jungla toate jivinele mă urăsc încerc să mă sting caut plaja

34

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

pitic pe un timbru

cel mai tare şi mai tare mă frâng atunci când te imaginez corect cum vii din baie pregătită când te despleteşti când te desfaci pentru el când, pătrunşi, vă duceţi peste cartiere şi eu ajung un pitic pe un timbru pe ilustratele tale trimise într-o dragoste paralelă, inexistentă o indulgenţă caldă peste igiena intimă a ta un fel de linişte depărtată între tampoane şi pastile şi spălături vaginale o fotografie încăpăţânată cu îngeri care veghează indiscret şi apoi, în cameră, un abur peste tristeţea lui postcoitală şi oboseala ta, minunată, postorgasmică vine peste voi în somn şi voi doi dormiţi, ca-n eter şi eu, aşa, tâmp, sun la uşă întrebând ce clanţă scârţâie, ce nu merge ce uşă schimbăm către cer?

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

35

stăpânul cuvintelor

stau în genunchi şi mă rog cu degetele împreunate în faţa alfabetarului al cărţilor de citire din clasa primară în faţa colii dictando ca o cămaşă liniată de mire să vină fiecare vocabulă din abecedar în rândul ei să mă ajute să construiesc conform proiectului o nuntă cu tine aşa mă rog să adun rostirea mea versul meu ca pe o viitură care să urce la tine în apartament să dea peste cap totul să se umfle la tine-n dormitor în silabe cuvinte şi propoziţii să crească întâi până la glezne speriind casa să ajungă sub masă şi dulap să-ţi ude pantofii poalele şi trena rochiilor tale albe să inunde sufrageria ta plină de oaspeţi să dea peste buza paharelor lor şi ei să zică:

36

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

ce vin a ieşit anul ăsta din poama cuvintelor sale! ce must înăsprit din boabele vocalelor ce sâmburi laţi în boasca seminţelor lor de consoane ce tescovină, ce grappa, ce schnaps s-a-ntâmplat din dragostea lui! hai noroc, măi, stăpânul cuvintelor! intraţi de-a valma, instalatorii, pompierii administraţia preotul vecinii stau adunaţi să ciocnească în cinstea nunţii noastre de vorbe să se îmbete să se-nece în gradul alcoolic al trăirilor mele să destupe şampanii din vinoteca manuscriselor să pună dop mai încolo imaginaţiei semne la carte sfori cu fundă la sacii duşi dimineaţă pe trezie, la anticar hai noroc, mai, stăpânul cuvintelor! zice mahmur alfabetul mireasa ta e la tine în braţe aşteaptă s-o treci pragul într-o pagină nouă

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

37

contur

am să-ţi dau un prieten din mine nu un iubit un acela din care nicăieri n-a postit, în carne şi oase şi umbre ivit. (o să fiu un prieten şi nu un iubit!) o să ies din povestea ta făr' de curaj proptită pe bârne în abataj în care dospeşte căderea, desertul în foietaj un prieten voi fi, un bărbat din placaj în care n-ai ştiut n-ai putut să mai intri să fii traforaj (o să fiu un contur de bărbat la etaj!)

38

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

39

cel mai mare bine din lume

cel mai mare bine din lume ar fi fost să mă naşti tu să stau în placentă la tine ca un scafandru ca un scufundător care scrie pe pereţi înăuntru care să respire cu plămânii tăi care să-ţi fie toboşar în pântec să facă tumbe să te anunţe din timp că e carne din carnea ta cel mai mare bine din lume ar fi fost să mă creşti tu pe mine să am şi eu cei şapte ani de acasă cu tine să am gena şi geana ta şi să-mi citeşti seara din tine la culcare tu să-mi schimbi pamperşii fiecărei înfrângeri să fi fost tu profesorul meu de dragoste să fac furori între femei să le înnebunesc în coordonate -

40

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

punctul ge şi haş şi ef să afle despre mine în orgasme multiple cel mai mare bine din lume ar fi fost să mă vezi răsărind bărbat de încredere cu aşa experienţă cu toate gulerele apretate cu toată carnea pusă la zbicit cu falusul ţurţure cu somnul împuns cu ace ca o păupşă voodoo cel mai mai mare bine ar fi fost să nu mă laşi niciodată să cresc şi să plec din tine să mă ţii tu ferecat între coapsele tale fără să pot să-mi dau drumul fără să te traforez să ies fără să ştiu cât de mamă cât de iubită îmi eşti

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

41

mâinile mele

poate m-am rătăcit pe-aici, din eroare poate munţii din rai au cabane cu soare în care nici să trăiesc n-am răbdare, unde mâinile mele se-nchid la culoare desigur, n-am răspuns la-ntrebare dar continui să sorb din cicoare și mă-ntind - ori per pedes, călare cât mâinile mele se-nchid la culoare. și-n estuare şi-n oaze, şi-n corturi barbare văd cum vii şi cum pleci pe aceeaşi cărare și mă uimesc, proaspăt scoase din sare mâinile mele, ce se-nchid la culoare și te salută pe uscat şi pe mare piraţii din mine şi din buzunare arborând la catarg aceeaşi strigare: mâinile mele, ce se-nchid la culoare!

42

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

nu ştiu şi uite cum m-ai paraşutat tu în mijlocul oceanului ca pe un ozn hiberrnal şi debusolat ca pe o amibă, un specimen celenterat, o hidră fericită să te aibă în toate capetele ei deodată uite cum m-ai încălzit tu inconştientă de dinăntru în supa asta organică cum m-ai înmulţit şi apoi m-ai trimis pe uscat păsăret şi dinozaurieni cum am ajuns să miros sânge şi miez de fructe şi copaci cum am apucat să dau cu stâncile în piept, să întreb: unde eşti? şi peste darwin am trecut, şi peste omul maimuţă să dau de tine în locul unde am simţit că mă chemi şi am descoperit focul şi roata din nou şi motorul cu aburi şi fibra optică, să te privesc şi când te-am găsit mi-ai lungit aşa mâinile în 3D gura mi-ai făcut-o de bau-bau ochiul de ciclop palma de liliac m-ai urâţit în oglinzile băii mele, mi-ai adus aminte de buletin, de paşaport şi de vize aşa rulat, cu kilometri la bord, aşa – second hand, ca fordul tău taunus, aşa, clown, cu circul plimbat în toată existenţa mă lepaăd de picioroange să te mai văd de sus mă aplec să mă rup să mă auzi ce-ţi şoptesc: sar continuu şi nu ştiu nu ştiu cum va fi pe asfalt. cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

43

astăzi şi mâine

astăzi şi mâine ai s-aduni de jos părul din perii, lătratul meu gros; ca un câine vin spre tine ca un rufos ca o javră ca un maidanez mă lungesc în poalele tale, turbez şi viaţa mea se roteşte cu tine în titirez dau alarma-n hingheri pân' la unul când hămăi, căutându-mi stăpânul proaspăt ieşit din şah ca nebunul sunt cu botul pe labe, adulmec un pic când amestec în tine fără să zic toate spaimele mele ca o supă la plic

44

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

sindicatul îngerilor

parcela asta a mea moştenită în rai nu mai face fructe a ajuns o livadă cu lămâi din plastic cu aşa multe fotografii ca un catalog promo plin de coji parfumate şi seminţe lucioase îngerii au încetat lucrul şi nu mai desenează flori şi nu se mai suflecă să culeagă recolta stau strânşi într-un vacarm de puf şi scandal gata să-şi facă sindicat gata să-mi ceară socoteală direct în grevă japoneză cu banderole albe peste aripi albe aşa, să nu se vadă, să le indic unde eşti să se ducă la conducere să stabilească în ce fel să facă fruct lămâii noştri să se facă zemoşi să se umple de închipuiri cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

45

eu însumi nu ştiu cum stau lucrurile cu acel contract colectiv de îngeri conform căruia ei ar fi trebuit să primească, potrivit înţelegerii, dividende din fericirea mea cu care să urce la nivelul doi trei patru doar bătând din aripi în sfera lor de cântece colorate dar acum ei stau aşa încăpăţânaţi nemulţumiţi şi bat din picior strigând pe muţeşte că te vor pe tine pe tine doar pe tine aspersor arendaş stăpân absolut peste corole pistiluri şi stamine peste altoiuri şi rădăcini peste toată pomicultura asta a înaltului aşa te vor pe tine cum le-am promis dar mi-e greu să le spun că tu ai altă parcelă altă plantaţie altă livadă unde

46

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

cresc mandarine şi maracuja şi minole adică alte citrice excluse din planul nostru de producţie îngerească dar eu ştiu să negociez şă le să promit: sunt gata să fac tumba să ajung în raiul raiurilor unde pe o terasă, relaxaţi, dimpreună, să beau cu ei ambrozie draft să le vorbesc de departe ca un şef de îngeri obosit despre alte restructurări în lipsa ta despre şansele nule de mărire medie a aripilor pe ramură despre soiuri productive de lămâi mici, multe, acre, vesele, să fie care trec în meniuri fiecare cu-n înger resemnat pe felie

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

47

despre tine din poze

poemele mele îi bagă-n păcat aşa spun îngerii ce mă citesc la baie mintea, falusurile lor frecate de pereţii raiului ştiu despre tine din poze sunt aşa fericiţi nu le pasă şi păcătuiesc masturbându-se ca-n pârnaie

48

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

mor

mor mor zice ursul minţind să-ngheţe apele aşa zic şi eu doar că sunt mai parolist mai cu picioarele pe pământ în pământ în descompunere lentă greu am priceput că sunt un emo un fel de preşedinte de scară în jos un motor de căutare un browser în infernul zilelor fără tine mor cu încetinitorul în nucleul celulelor în nervii aştia solidificaţi în creier ca o margarină hidrogenată greu am mai priceput că prisosesc că sunt în plus pe frontul ăsta decimat de aproximaţii de rotunjiri compromisuri şi marje de eroare

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

49

mor împăcat că trag cu mine încă un colţ de cuvertură că tai încă o cracă din arborele meu genealogic despre care nimeni nu ştie aproape nimic despre felul în care stră stră străbunicii mei visau rădeau făceau sex despre cum se strigau ei unii pe alţii pe porecle mor mai ales mirat cu întrebările în braţe neştiind să preiau ştafeta acestei pomiculturi amare cu rădăcinile-n cer mor la grămadă la repezeală ca eroul necunoscut mor vitejeşte ca un zmeu de hârtie fără vânt închis ca un plic umezit de limba ta vie imposibil de tradus

50

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

51

îngerul stagiar 1. morţii tineri ţin mai mult în frigiderul memoriei colective până se duc până se fac luntre şi punte să ajungă în formă în salonul de primiri de pe lumea cealaltă (după atâta jale la groapă şi pomeni după toate sughiţurile şi bocetele stinse cu ţuiculiţă şi sarmale de post după judecata de apoi în regim de urgenţă după purgatoriu îmi troznesc degetele mă leg la şireturi mă încălzesc şi plec într-un jogging prelung pe creasta marelui zid dintre iad şi rai) 2, morţii tineri se ţin de surprize în capelă şi la morgă se aniversează singuri ies din congelator opresc lumina şi-ţi fac înviorarea în pantofi de lac. alţii, pe cont propriu, deschid fermoarele sacului dau din coate în sicrie de le sar capacele au un deal cu cioclii să iasă în permisie nişte ore din cimitir

52

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

(ajuns aici, mă întreb cum m-am calificat eu aşa, în preliminarii cum joc un fel de baraj un şah cu piese albe şi negre, a căror culoare se întinde ca o zebră lată prăbuşită în savana cu şacali antrenaţi bucuroşi de moartea mea) 3. morţii tineri scurmă şi sapă să mai respire o dată şi o dată mai abitir ca toate neamurile de cârtiţe mai ceva ca evadaţii auschwitzului ca minerii din valea jiurilor ţi olturilor mai scrâşnit ca sârbii şi machedonii mai kamikaze ca japonezii să se înfigă în pântecul lumii de unde au plecat (dacă mi s-a hotărât, mă supun: vin în rai ca stagiar, rezident să mă smulg de nervi şi de pene ca de petale să ştiu până la pielea goală de înger, ca o margaretă dacă ea, pe lumea ailaltă mă iubeşte/nu mă iubeşte)

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

53

raiul are echipă

rău s-a mai supărat doamne-doamne când s-a făcut raliu pe dorobaţiul raiului, în centru acolo, unde aşteaptă îngerii decapotabili startul să se spargă în fiţe de heruvim să desfacă lent fetele zburătoare între coapse să facă să vibreze pânza lor neatinsă interior la zgomotul cailor putere imponderabili CE CURSE VESELE CE ANVERGURĂ AU ELE, ALBE, PLUITIND

cu aripi pe invenar acolo, în pielea lor, unde se probează uleiuri sfânt distilate un fel de kerosen care alimentează, în principiu, doar cursele spre judecata de apoi acolo, unde vin mai marii tineri ai locului, cei cu puf plutitor şi permis de zbor până la graniţa cu iadul dar fiece scandal la acest nivel e un fel de bătaie cu perne în care gâsca învinge invariabil raţa şi găina

54

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

de formă, aşa, vin sfinţii-şefi să-i amendeze că zboarã peste zborul sfânt că păcătuiesc uriaş şi încalcã regulile imuabile ale raiului că dau peste cap circulaţia îngerilor în natură, schimbul de noapte transporturile de pene şi nimburi şi aure, liniştea dreptcedincioşilor proaspăt sosiţi că e nesupunere şi obrãznicie să ceară, la o adică, supraînălţări de terasament, şosele, supliment de viteză alte reglementări pentru carosabilul de aici DAR EI NU AU CERUT NIMIC FIINDCĂ

dragostea lor a rãmas pe pãmânt fiindcă acolo au lăsat bucuriile şi teribilismul setea şi foamea căderile şi triumful carnea în sânge şi lumina ochilor aici, în rai, îngerii repetă doar, cu încetinitorul aventurile lor stupide de altădată şi doar alte grozăvii apar la buletinele de ştiri: când se izbesc planetele când soarele se înmoaie când raiul joacă cu echipa numai şi numai în deplasare

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

55

vin şi vin

abia la un şpriţ de niculiţel mă uit în zare şi pricep cum s-au tocit de dorul tău munţii măcinului abia la un murfatlar pe stil nou şi sec înţeleg cum a pierit buchetul dulce şi demidulce al poamei fără soarele care ai fost la datorie abia la o busuioacă de bohotin la o mustoasă de mădărat la o fetească neagră grupa O1, gata de transfuzie universală îmi dau seama de contrafaceri de ce se oţeţesc toate soiurile în pahar fără să mai zdrobeşti tu boabele-n tălpi în mişcarea ta lentă fără să mai iei tu toate podgoriile, aracii, viile-n sufletul tău în arendă

56

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

Dumnezeu mă execută silit

tot creditul luat de la divinitate s-a terminat Şi am garantat cu oasele cu vertebrele mele cu încheieturile cu care m-am încăpăţânat să zbor până la tine tot harul meu şi zâmbetul şi lumina mea de la El au trecut pe lângă tine şi te-au şters pe gură ca un şerveţel umed ca un sărut de figurant ca un bingo strigat din fundul sălii n-am făcut nici un gheşeft, ba, dimpotrivă, am rămas dator cerurilor fiecărei bănci prudente a raiului cu toate costurile salturilor mele în gol către tine spre viaţa ta pământeană de azi

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

57

nu mai am ce să cheltui să te caţăr până aici sus cu tot albul împrumutat cu toate zgârciurile şi cartiajele cu forţa motrice cu care încă mai despic aerul ieri au venit portăreii Lui să-mi arate nisipul scurs în clepsidră să-mi spună că trebuie să dau înapoi anvergura aripilor, manualul de zbor, tot know-how-ul supraînălţării, să eliberez pistele de încercare să replantez toată flora în care plănuiam să te răspândesc Dumnezeu mă execută silit, dar eu nu mă sperii de terapie intensivă de aripi frânte şi asfixie dacă mă sting, încăpăţânat, vin tot aici să cer din nou credit să te aduc şi pe tine pe barba mea de înger dator la kilometrul zero al raiului

58

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

vocalele raiului

ca să intraţi în rai voi, fetelor, aveţi să treceţi de Petru la poartă Petru, cel sfânt doar până să vă observe Petru, cel înnebunit de apariţia voastră cel topit în naos ca un seu ca o ceară fierbinte picurată să epileze subsuorii şi pubisul vostru ca să intraţi voi în rai, iubitele mele să visaţi la câte o pereche de aripi din satin la o repartiţie mai aproape de Domnul la o bancă mai în faţă şi un loc în grădina ghetsimani a înaltului aveţi să daţi admiterea să vă arătaţi toate în faţa unei comisii de heruvimi şi serafimi duşi cu capul direct să vă adulmece să ia mostre din aerul vostru secret secreţiile şi excreţiile voastre pământeşti să le întindă pe câte o pană curată de trimis la laborator a e alfa adică ea a deschis alfabetul şi gramatica şi ortografia simţirii mele ea e lungă şi blondă şi pălugă şi foarte feminină ea miroase înnebunitor şi sărută ca o maşină virtuală de iubit perfect şi plânge când plec şi încă mă mai iubeşte peste ani ca peste gard şi e atât de înfiptă în mine ca o ţepuşă încât eu greu mai respir printr-un plămân şi juma şi prin ea tot plămân de backup ea care mă ventilează ca o pompă tânără cu garanţie pe viaţă şi-mi dă să beau pe gratis ca o fântână cu apă definitivă.

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

59

ca să intraţi voi în rai, fetelor, o să vă caute la fapte şi la dinţi doctorul de îngeri medicul de familie al lui Dumnezeu să vă evalueze ca pe sclave voi, sclavele mele de pe moşia care am fost din aşternuturile mele unde aţi fost unde dimpreună cu fiecare din voi mi-am pus capăt nopţilor ca să intraţi voi în rai, se reunesc la comandament vameşii şi poliţiştii de frontieră în straiele lor îngereşti cu petliţe cu lanterne şi ochelari cu plus pentru citit în acte vârsta şi însingurarea şi viza de rai ca de spaţiu schengen şi toţi funcţionarii cu aripi şi le deschid când vă văd pe voi şi se urcă inexplicabil o palmă mai sus la cer şi fiecăruia i se face pielea de bărbat la loc doar privindu-vă în carne şi oase şi buze şi fiecăruia îi clănţăne dinţii nemuritori de dorinţă şi rugăciune e ehe ce vocală de rostit şi răstit şi de rupt fraze şi lipit la loc ea prinţesă cu aere de ofiţer de credit cu păr de expoziţie încurcat între săruturi cu buricul gol mereu şi trădătoare şi ascunsă şi cu iubirea ei pentru mine agăţată-n cui ca pe o pelerină de strâns în pumni şi cu minciunile ei multicolore fluturate ca pampomul de majoretă

60

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

ca să intraţi voi în rai, se întâmplă judecata de apoi a Tatălui El Însuşi vine preocupat îşi drege glasul vă strigă pe nume, ca la catalog vă observă şi vă cântăreşte şi încearcă să înţeleagă ce am iubit eu din voi mai mult şi mai mult ce am găsit eu la fiecare din voi de atâta i-am scris şi l-am sunat şi l-am pomenit i nu încape în mine decât aşa ca icnet precum un sughiţ precum o scatoalcă o palmă pe spate cănd te îneci cu atâta dragoste ca un os de peşte când ea vine să te ajute să vezi din nou şi te miluieşte cu patul ei şi te face zeu cu mâinile ei neepilate şi ruşinoase ei poţi să-i cânţi rock la culcare cântece de leagăn şi de murit succesiv.

El vă aliniază serios şi Vă face inspecţia de front vede şi el ce-a creat mai bun şi mai bun în voi, femeile pe care mi le-a hărăzit Se desfată îşi drege glasul se tulbură privindu-vă sânii şi şoldurile de eve tinere, frate cu dracul părul crescut ca de la una la alta înlănţuit într-un circuit electric de înaltă tensiune ochii voştri speriaţi şi ucigători gurile voastre care pe mine m-au fript care pe mine m-au leorpăit la prânzurile lor de dragoste

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

61

O oooooo ce vocaliză e ea ştiutoarea de opturi în aşternuturi şi în teză şi în notele la purtare ce arătare imposibil de ţinut în frâu şi ce sondor de pământuri şi ape şi gaze şi uleiuri de adâncime e ea când se suflecă şi iubeşte cu determinare ce poftă de viaţă iese din cămaşa ei de noapte şi ce dimineţi urlă în castronul ei prin cerealele aşa de puţin adunate.

El vă miroase pielea să-şi aducă aminte ce a pus pe vremuri în compoziţie ce a întins peste oasele voastre ce parfum a experimentat el pe voi de am capitulat eu atât de uşor să vă am pe fiecare El vă dă cuvântul să vă mărturisiţi păcatele fiecăreia dintre voi dar Îl şi văd deja căzut pe gânduri pe jumătate prins de frumuseţea propriei lucrări gata să treacă cu vederea trădarea din voi copiii pe care nu mi i-aţi făcut sângele contaminat şi fuga fuga voastră cu altul în altă existenţă mai lungă şi mai tare şi mai stabilă U e tragică şi plânge în toată carnea mea cu mine şi ne bem unul altuia toate măruntaiele şi organele şi respiraţia ea e venală şi penală şi turbată şi pregătită mereu să planăm periculos ea e un u încăpător şi mereu vesel şi fără asigurare şi foarte dispusă să mergem mână de mână în rai

62

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

Şi judecata de apoi se termină ca o cercetare dumnezeiască neconcludentă cu NUP pe copertă cu posterul vostru învingător afişat în secretariatul general al raiului

adame, îşi întoarce Dumnezeu faţa spre mine parcă stânjenit şi îndrăgostit zicându-mi aşa, ca imediat după geneză adame, sunt femeile tale! tu să decizi dacă le lăsăm înăuntru dacă poţi le suporţi o veşnicie cu aripi dacă nu te înspăimântă ideea că aşa, motorizate în paradis, or să zboare de la tine iar să se mărturisească în faţa Mea să se lase inspectate până dimineaţă şi eu, adamul, glorios vă cânt pe fiecare vă desenez pe toate-ntr-o friză doar ce-l salut pe Domnul şi tac mă deconectez şi mă duc în moartea mea şi scot raiul scot raiul din priză

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

63

nu te speria

nu te speria de mine când am toane când sunt plictisit şi amorţesc în arhivă ca dintr-un scaun cu rotile mă căznesc să-ţi mai arăt din filmele mele dar sunt aşa blocat, aşa urlu, că nu mai ajung la butoane şi de-aceea cobor virtual din baloane să fiu parte la festin ca o umbră ajung la masa ta sprijinit de coloane fac şi eu parte din meniu gândurile mele îţi îngroaşă supa ca un pumn de crutoane (şi ce dacă nu mai pot derula şi ce dacă nu mai ajung la butoane?)

64

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

concav concav şi suav sunt, băi ăştia, toate muchiile drepte din mine se intersectează într-un loc geometric al deznădejdii unde voi ajungeţi greu la final ca la un izvor ascuns să puneţi şi voi dopul la sticle concav şi gângav sunt, băi ăştia ca o cutie goală de bere stâlcită ca un manuscris făcut ghemotoc ca o spumă de ras uscată pe lamă aşa strâns stau în mine şi mă uit în jur cum se varsă înăuntru tăcerea şi neputinţa binele presupus cenuşa fericirea strânsă cu uşa concav şi bolnav sunt, băi ăştia de la mine începe implozia eu sunt artificierul hocus-pocus cu mine moare înauntru cartierul veseliei ei bine, cu sărutul la jumătate trag de lespede ca de pătură şi pe asta o înghit, concav, programatic, băi ăştia, concav şi gângav concav şi bolnav concav şi suav. cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată

65

66

cristian pavel

/

raiul cu răspundere limitată