7 poeme de ADELINA FLEVA / 33 - revista de poezie & arte 2016

revistă de poezie & arte

Director: DANIEL VOR ONA

33

/

revistă de poezie şi arte

1

trăsnet cu miros de cer şi alge

dezbraca-mă de umbra ta reîntrupată în trăsnet cu miros de cer şi alge îmi explodează venele la tâmple şi nu mai simt în mine nici maluri nici catarge (eu te voi alăpta cu fericire nesihastră lângă altarul unui nuc cu frunze roze să-ţi pară îndoielile de-acuma că sunt doar veritabile neopsihoze) dar strânge-mă la piept cu disperare mi-e aşteptarea carne însetată te rog frumos să stingi întâi lumina să nu observi că sunt fecioară într-o femeie măritată

2

aş vrea sa fug

sărută-mă din cap până-n picioare cu buzele fierbinţi şi parfumate aş vrea să-ncepi cu sânii de se poate şi noaptea căci mă tem nespus de soare mă-nvăluie timidităţi de floare şi simt fiori pe ceafă şi pe spate (nici n-aţi purces la drum buze curate iar eu simt o continuă dogoare) şi soarbe-mi lin polenul de pe trupul fierbinte precum soarele ceresc aş vrea să fug dar nu să mă feresc iubitul meu ce vrei să-mi sfărâmi scutul mă las în voia ta ca o copilă ce nu a fost atinsă pân-acuma şi zău că nu fac dragă pe nebuna tu amiroase-mă precum m-ai rupe din lumină

33

/

revistă de poezie şi arte

3

altceva tăierea şi scoaterea vederii

pe trupul meu e înghesuială ca-ntr-o mare rugăciuni fără de număr şi niciun hai sictir printre lumânări (ca nişte ciorchine de banane) trupul meu s-a preschimbat într-un viu cimitir pe orizontul meu e înghesuială ca-ntr-un plop o vrabie te caută să vadă unde eşti pe lângă mâna mea stângă o icoană primeşte plocoane nicio groapă nu-i goală (peste ele toate tu te risipeşti ) pe taina mea se îngrămădesc vulturi de rumeguş iar pielea mea se zbate sub mătănii port 2000 de lespezi între coaste şi-n zare iadul îmi apare triunghi tras de sănii

4

e şi ispita un fel de melancolie

din bolta iubirii nici o stea n-a căzut, lopata aruncă în bulgări cu lut, trecutul şi-ascunde sub el catifeaua, se-aude cum scheauna în om cucuveaua. prin albia timpului tac cum o fragedă coală, trec ore nebune cu feţe de smoală. adâncă e groapa, se zbuciumă malul, iar noi însetaţi nu simţim ritualul. o frunză uscată tristeţea îşi sună, e toamnă şi este în mine eclipsă de lună, din crucea credinţei rămâne epava, ispita ne toarnă în sânge muzica şi otrava. trecutul şi-ascunde sub el catifeaua, se-aude cum scheauna în om cucuveaua.

33

/

revistă de poezie şi arte

5

pe nesimțite mă închid în tine pentru totdeauna

din regatul unei păsări de smoală îți scriu cu sufletul sunt așa de subțire că încap în buzunarul de la pieptul tău (tu ai doar două inimi eu nu mai am Dumnezeu) alibiul tău mă penetrează ca un fluture de la tropice între cămașa ta și ultima noastră noapte de dragoste încap cu ușurință o zbatere de pleoapă și-un sac cu apă cu trei pași de-ai tăi (unul șchiopătat alți pași normali ) ți-am urmărit apusul între o abstinență și-o răgușeală cruntă printre flori de castani sfârșitul mi-e mai aproape urletul tău de sânge curat și de groază gâtul mi-l umple o rază de lună mă dă cu capul de ferestre eu mă închin cu aceeași mână lipsită de degete n-am nici o îndoială că panica din tine mă va menține trează sufletul precum un câine despicat îmi sângerează

6

în cetatea voastră de petreceri

în timp ce mă rugam azinoapte pământul sec s-a desfăcut felii iar carnea mea înfiorată (pe sub bumbacul rece aprins) pulsa în tonuri argintii aveam drept frumusețe gâtul morții iar gâtul ei strivit cu ură mă cerceta cu sângele șiroaie și tu rădeai și eu n-aveam bromură și-aș fi putut să strig dar n-aveam urlet doar un crâmpei de soare ulceros și-aș fi putut să mă dezbrac de ură elanul meu e însă canceros în noaptea aceea desfăceam felii din luna care strălucea în curte apoi strigam flămândă la pereți (nici eu n-aveam volum nici merii nu erau isteți) apoi ciudat am observat un roi de fluturi și-am început să înțeleg atunci aveam un Dumnezeu pribeag

33

/

revistă de poezie şi arte

7

mi-e trupul un amurg

amurgul tău mă dezveleşte iarăşi cu toată aripa deasupra mea nu zboară nici urmă de cocor vino Iisuse şi dezgheaţă-mi umbra mi-e inima o ploaie întoarsă într-un nor nu m-am simţit de mult atât de vie şi pură precum apa de izvor mi-am aruncat spumoasa bluză-n vie cu sânii fac din struguri vinişor să nu mă laşi iubitul meu vreodată mireasa disperării să mai fiu acum sunt cina ta întâia şi adevărată profită până nu e prea târziu

8

Proiect / supliment al revistei Vama literară Pentru românii din țară și din Diaspora

33

/

revistă de poezie şi arte

9

10