conta

bordul lui William, fostul vas olandez confiscat de piraţi: Anne Bonny şi Mary Read. Despre prima se spune că era concubina căpitanului, deşi puteau fi amândouă, pentru că la proces au scăpat numai datorită faptului că erau însărcinate. S-au consemnat vorbele tăioase pe care Anne Bonny i le-a adresat amantului ei, în sala de judecată: „Dacă ai fi luptat ca un bărbat, nu ai fi fost spânzurat ca un câine!”. Cu tot echipajul, „Calico” Jack a fost atârnat în ştreang şi expus în celebra cuşcă de fier, la intrarea în Port Royal, Anne a dispărut din ochii autorităţilor, după eliberare, iar Mary a murit de friguri într-o închisoare din Jamaica, înainte să nască. Între cei mai cunoscuţi corsari ai tuturor timpurilor s-a înscris Francis Drake, activ în contextul conflictului dintre Anglia şi Spania, în a doua jumătate a sec. XVI. Drumul galioanelor spaniole încărcate cu mărfuri şi comori din America Centrală şi de Sud era oprit, adesea, de corsarii englezi încurajaţi de regina Elisabeta. Navigator, explorator şi căpitan în flota lui John Hawkins, înaintaşul său priceput în ale marinăriei şi bătăliilor pe mare, Francis Drake s-a ocupat, la început, cu negoţul de sclavi capturaţi de pe coastele Africii. Îi vindea, împreună cu alte produse, în coloniile spaniole ale Lumii Noi. Din 1568, i se încredinţează comanda vasului Judith şi a altora, cu care timp de aproape trei decenii întreprinde acţiuni piratereşti, unele autorizate, altele nu, împotriva coloniilor şi a navelor spaniole. Se alege după ele nu doar cu faima unui luptător maritim de temut, ci şi cu o cicatrice pe obraz şi un glonte în picior. După 1578, cu Golden hind, nava sa amiral, Drake trece în Pacific prin strâmtoarea Magellan şi continuă pirateria semiautorizată până pe coastele Californiei, reuşind să navige dinspre Americi spre Vest, acasă, în Anglia. Până în 1580 devine al doilea căpitan de vas care face înconjurul lumii, după Magellan. Corsarul scund, cu bărbiţa roşcată, s-a ales cu bogăţii, cu popularitate, cu rangul de cavaler şi cu încrederea de a i se finanţa necondiţionat alte expediţii. Renumite rămân, între altele, incursiunea victorioasă în portul spaniol Cádiz, în 1587, soldată cu incendieri şi scufundări ale vaselor inamice şi zdrobirea Invicibilei Armada, uriaşa flotă trimisă de regele spaniol Filip al II-lea, în 1588, să invadeze Anglia. Va muri ca un corsar adevărat, în 1596, răpus de boală şi epuizare, în timpul unei expediţii antispaniole în zona nordică a istmului Panama. Trupul îi va fi aruncat în valuri, în golful din largul localităţii Puerto Bello.

Dovada cea mai bună a graniţei laxe dintre corsar şi pirat a adus-o destinul unui alt celebru căpitan de vas, William Kidd. Cinstit şi respectat ca ofiţer de marină englez, Kidd a primit, la început, permisiunea de a ataca vase comerciale franceze, susţinut de oameni influenţi şi bogaţi. Corabia sa, Adventure Galley, cu 34 de tunuri şi 23 de perechi de vâsle pentru viteză suplimentară, a pornit în 1695 de pe 83