31
Elementele de baza
- Rostogolire inapoi din mişcare, fără vizibilitate si fără contactul genunchilor cu salteaua ; - Cădere libera laterala, din stind ; - Cădere libera laterala peste o mina ţinuta de partener, fără sprijin pe Tekatana.
Căderea in Randori. Exista procedee care determina o cădere foarte solicitanta pentru Uke. Acestea trebuie exersate atit pentru însuşirea procedeului,cit si pentru perfecţionarea tehnicii de cădere. Intrucit intensitatea apărării depinde de tăria atacului, la atacurile puternice (lovituri sau atacuri cu arme) solicitarea prin căderea lui Uke este deosebit de mare. Măiestria stapinirii căderilor se arata in Randori (lupta libera). Uke trebuie sa atace liber si variat, ceea ce conduce la căderi variate si rapide, iar Nage nu are timp sa protejeze partenerul la fel cum o face in cazul exercitiilor curente. De aceea Randori se face numai cu un Uke de nivel suficient de ridicat ca sa nu aibă frica de cădere, si care sa se poată concentra asupra atacului, fără teama de urmări. Renunţarea de buna voie la stabilitate pentru a cădea, are si o semnificaţie morala valoroasa. Se dovedeşte astfel capacitatea de "golire" interioara, pentru a fi gata de întoarcere la poziţia iniţiala stabila.
Recomandări pentru antrenamente. Omul este obişnuit sa se simtă in echilibru stabil atunci cind sta in picioare. Daca nu are pregătirea necesara orice dezechilibrare ii produce instantaneu contracţii fizice si psihice însoţite de frica. De aceea, la începutul invatarii căderilor oamenii au de invins o bariera psihologica. Din contradicţia intre dorinţa de a invata Aikido si frica de căderi, apar tensiuni nervoase. In aceste perioade dificile, elevii trebuie sa simtă ajutorul profesorului, pentru a cistiga încrederea in sine. Gradul de dificultate al exercitiilor trebuie bine adaptat specificului si posibilităţilor elevilor. Nu trebuie mers prea repede, pentru ca progresul va fi incet ! Exerciţiile sub forma de jocuri sint foarte indicate deoarece destind spiritele si relaxează corpul. Căderile constituie partea obligatorie a oricărui antrenament de Aikido indiferent de nivelul elevilor. Exerciţiile de cădere se efectuează insa după programul de încălzire, cind toate articulaţiile si muşchii sint deja intr-o buna stare de funcţionare, pentru a se evita orice accidentare. Deoarece incepatorii exersează căderile un timp mai lung decit cei avansaţi, la antrenamentele
grupelor cu elevi de diverse nivele se formează o subgrupa de incepatori, care, sub conducerea unui elev avansat, executa programul de căderi in timp ce restul elevilor se ocupa de studiul procedeelor. O alta problema a lecţiilor cu incepatori o constituie pericolul de plictiseala si dezinteres care poate apare la elevi din cauza programului de studiu foarte simplu (si uneori anost). Instructorul trebuie sa se străduiască sa prezinte elemente tehnice intr-o forma mai variata si atrăgătoare, cu multe exerciţii pentru imbunatatirea condiţiei fizice generale si a echilibrului. Sigur ca este vorba de o sarcina dificila, de aici si principiul "Cei mai buni instructori pentru cei mai slabi elevi /". Jocurile cu elemente de dezechilibrare reciproca dau bune rezultate, dar trebuie avut grija ca antrenamentul sa nu degenereze in competiţii de forţa. Acest lucru ar dauna elevilor pentru ca i-ar îndepărta de spiritul Aikido si ar putea duce la accidentări. La început se practica rostogoliri cu capul cit mai aproape de sol, deci pornirea si terminarea căderii se face in genunchi. Pe măsura ce elevii se obişnuiesc cu rostogolirile, se trece la căderile din picioare cu sprijin pe mina, apoi la cele fără sprijin (cu miinile blocate), apoi la cele peste un obstacol (elev, banca, etc.) cu înălţime si lungime variabila. Orice greşeala făcuta sau însuşită in perioada de început se corecteza cu mare greutate mai tirziu. Exemple de astfel de greşeli sint : neexersarea căderilor pe ambele părţi si nementinerea bărbiei lipita de piept. Instructorul trebuie sa urmărească cu atenţie si sa îndrume individual pe fiecare elev, sa laude străduinţa sa . Elevul trebuie sa inteleaga ca străduinţa sa este mai importanta decit succesul. Instructorul trebuie sa sesizeze limitele fiecărui elev si sa-l stimuleze mereu peste ele, dar nu peste limitele celor mai dotaţi! lata citeva exerciţii folositoare pentru însuşirea căderilor: > > > > >
> >
Căderea imediata la semnal; Diferite căderi înlănţuite executate fără întrerupere si fără oprire in Kamae ; Accelerarea celui care cade, printr-un impuls dat de partener; Căderi cu limitarea libertăţii de mişcare (condus de partener cu miinile la centura); Căderi pe partea inversa (ex.cu sprijin pe Tekatana dreapta din poziţia cu piciorul sting in fata); Căderi cu ochii inchisi (legat la ochi) sau după o schimbare de direcţie (o pirueta peste 180 grade) Combinaţii: cădere + Tai-sabaki.
l