„ENIGMA OTILIEI” - COMENTARIU, CARACTERIZARE

„Enigma Otiliei”, George Călinescu - Tema și viziunea despre lume „Enigma Otiliei” de George Călinescu este un roman balzacian și se încadrează în realism prin: tema familiei și motivul moștenirii și al paternității, narator omniscient și omniprezent, perspectivă narativă obiectivă, tehnica detaliului semnificativ, personaje tipice pentru o anumită categorie socială, repere temporale și spațiale foarte exacte și uneori reale (în incipit) etc.

Tehnica detaliului semnificativ se regăsește în descrierea străzii și casei lui moș Costache în incipit. Este evidențiat contrastul dintre pretenția de confort și bun gust al unor locatari bogați și realitate. Se sugerează trăsături de caracter ale personajelor: inculți (amestecul de stiluri arhitectonice în construcția caselor), zgârciți (ornamente din materiale ieftine), snobi (imitații ale arhitecturii clasice), delăsători (impresia de paragină a casei). În incipitul romanului realist se precizează veridic reperele temporale („într-o seară de la începutul lui iulie 1909”) și reperele spațiale („în strada Antim, venind dinspre strada Sfinții Apostoli”). Sunt străzi reale, care configurează cadrul în care se va desfășura o mare parte din acțiune: București.

Tema romanului o reprezintă fresca burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, prezentată sub aspect social și economic (istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu).

O secvență semnificativă care ilustrează tema textului este scena jocului de table. Naratorul prezintă portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare și de fizionomie care sugerează anumite trăsături de caracter. Sunt prezentate în mod direct starea civilă, statutul în familie, elemente de biografie. De exemplu, „gura strânsă pungă” a Aglaei sugerează răutatea personajului.

O altă secvență este atacul de apoplexie al lui moș Costache. Pentru familia Tulea, boala lui moș Costache este un prilej de a-i ocupa militărește casa, în așteptarea morții lui și a obținerii moștenirii. Cei care îl îngrijesc pe bătrân sunt Felix, Otilia și Pascalopol care aduce medicul personal pentru a-l trata. Secvența ilustrează relațiile degradate din familia lui Costache Giurgiuveanu. Între cei doi frați nu există sentimente normale, sora lui fiind interesată doar de obținerea averii, chiar cu prețul morții bătrânului.

Două elemente de structură importante sunt conflictul și titlul.

Istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu include un dublu conflict succesoral: este vorba, pe de o parte, de ostilitatea manifestată de Aglae împotriva Otiliei, și pe de altă parte, de interesul lui Stănică Rațiu pentru averea bătrânului, care duce la divorțul lui de Olimpia. Mai există un conflict pentru iubirea Otiliei între adolescentul Felix și maturul Pascalopol.

Titlul inițial al romanului, „Părinții Otiliei”, reflecta ideea balzaciană a paternității, deoarece fiecare dintre personaje determină cumva soarta Otiliei, ca niște „părinți”. Autorul schimbă titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la motivul realist al paternității la misterul protagonistei. „Enigma Otiliei” de George Călinescu, roman al unei familii și istorie a unei moșteniri, se încadrează în categoria prozei realist-balzaciene.

„Enigma Otiliei”, George Călinescu Caracterizarea Otiliei „Enigma Otiliei” de George Călinescu este un roman balzacian și se încadrează în realism Două elemente de structură importante sunt conflictul și titlul.

Istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu include un dublu conflict succesoral: este vorba, pe de o parte, de ostilitatea manifestată de Aglae împotriva Otiliei, și pe de altă parte, de interesul lui Stănică Rațiu pentru averea bătrânului, care duce la divorțul lui de Olimpia. Mai există un conflict pentru iubirea Otiliei între adolescentul Felix și maturul Pascalopol.

Titlul inițial al romanului, „Părinții Otiliei”, reflecta ideea balzaciană a paternității, deoarece fiecare dintre personaje determină cumva soarta Otiliei, ca niște „părinți”. Autorul schimbă titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la motivul realist al paternității la misterul protagonistei.

Otilia Mărculescu este personajul principal feminin al romanului și unul din cele mai complexe personaje feminine din literatura română. Otilia este fiica vitregă a lui moș Costache, pe care acesta vrea să o înfieze. (statut social) Studentă la Conservator, înzestrată cu un temperament de artistă, ea reprezintă tipul cochetei și este întruchiparea misterului feminin.

Prin caracterizare directă este realizat portretul ei fizic, din perspectiva lui Felix, care sugerează tinerețea, delicatețea și distincția: ”părea să aibă optsprezece-nouăsprezece ani”, ”fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri”, ”trupul subțiratic, cu oase delicate”.

Otilia însăși se autocaracterizează astfel: ”Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă!”, ”mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată”.

Caracterizarea indirectă sugerează o serie de trăsături contradictorii: copilăroasă și matură, expansivă și interiorizată, rațională și impulsivă. (statut psihologic, moral) O secvență în care este descrisă frumusețea și generozitatea fetei este venirea lui Felix în casa lui Giurgiuveanu. Primul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva tânărului: „cap prelung și tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând până pe umeri”. Ea îl primește cu căldură în casa lui moș Costache, îl prezintă familiei și îi oferă cu generozitate propria cameră în seara sosirii.

O altă secvență ilustrativă este cea în care Otilia explică lui Felix relațiile dintre membrii familiei: „Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere”, „papa [...] nu mi-e tată bun [...], mama i-a dat o mulțime de bani [...] papa voia să mă adopte [...], nu-l lasă tanti Aglae”.

Citatul ilustrează maturitatea, luciditatea și tăria de caracter a fetei. E conștientă de situația în care se găsește, dar îi poartă o afecțiune sinceră lui Costache Giurgiuveanu chiar dacă avariția bătrânului îi pune în pericol viitorul.

Otilia Mărculescu este un personaj memorabil al literaturii române.