Filosofia unui bolovan, volumul 2, prima parte

de prin hoteluri, ci observații personale și gânduri, idei, ce-ți vin în atâtea ore de călătorie. Pentru hoteluri nici nu aveam bani. Am tradus-o și în engleză, iar câțiva prieteni americani mi-au corectat textul. A apărut mai întâi pe Internet iar, mai târziu, a fost publicată în Germania.

Devenisem deci scriitor, iar urmarea a fost seria celorlalte cărți, despre care au vorbit alții.

După cum se vede, nu sunt scriitor profesionist, în sensul că nu îmi câștig existența din vânzarea cărților și nu scriu la comandă. Sunt mândru să fiu medic și că, în meseria mea, am avut ceva de spus. Desigur, toate astea se vor uita. Știința merge înainte. Poate rămân cărțile. . .

Scriu cea ce mi se pare mie că merită scris. Inițial am făcut-o doar pentru mine, notând ce-mi trecea prin minte și consideram că merită reținut. Cu timpul, am constatat că unele dintre notițele mele ar merita adunate și tipărite. Asta a venit mai târziu, practic după ce am ieșit la pensie. Am înlocuit deci medicina cu scrisul. Sunt adeptul ideii că scriitor poate fi cineva care are ceva de spus. Probabil că nu tot ceea ce mi se pare mie că trebuie împărtășit altora chiar merită, dar poate că nu totul este în van. Pe de altă parte, orice carte are o adresă și orice scriitor are cititorii lui, de regulă oameni de aceeași formație intelectuală cu el. Nu pretind deci la scrierile mele să placă tuturor.

A nu se crede că am avut mulți prieteni și admiratori printre colegi. Dimpotrivă, de dușmani n-am dus deloc lipsă, iar invidioși se găsesc pretutindeni. Mai știu însă că, dacă nu ai dușmani, înseamnă că nu ai valoare, așa că acum – la pensie - sunt liniștit și consolat.