Filosofia unui bolovan, volumul 2, prima parte

stabilesc regulile jocului. (Politica nu e chiar un joc, dar se înscrie în caracteristicile unui joc fără reguli, mai exact a unei lupte. Nu întâmplător se folosește expresia „lupta politică”.) Între timp, tata a murit. Eu am încercat să iau legătura cu rudele din București, dar majoritatea deveniseră aroganți. Vezi Doamne, ei locuiau în capitală, în timp ce eu eram o biată provincială. Puțini au fost cei care m-au luat în seamă, printre ei și bunicul, mai ales în ultimul timp.

Am cam deviat de la subiect. Fapt e că pe l-am revăzut din când în când, în timpul studenției. Apropierea s-a întâmplat mai târziu, când am început să comunicăm cu adevărat. Eu eram cea care aveam nevoie de sfaturile unei persoane cu mai multă experiență, iar el a fost singurul care avea răbdarea necesară să mă asculte, să înțeleagă conjunctura în care mă aflam și să caute împreună cu mine cea mai bună soluție. Acum, că este văduv, are mai mult timp și este chiar încântat, nu doar să mă povățuiască, ci să comenteze cu cineva – fie și cu „puștoaica”, care sunt eu – diverse evenimente și, mai ales să discute tot felul de subiecte pe cele mai diferite teme, mai puțin pe cele politice, pentru a nu ne strica buna dispoziție. Îmi propun să copiez unele dintre mesajele lui și să le strâng într-un dosar. Nu se știe la ce ar putea fi de folos vreodată. Păstrarea pe suport magnetic este o soluție comodă dar – culmea ironiei – dezvoltarea tehnologică face ca, în timp, tocmai suportul să nu mai poată fi citit.

Aparatura se modernizează, iar dispozitivele vechi sunt abandonate, astfel că vechile înregistrări nu mai pot fi