Filosofia unui bolovan, volumul 2, prima parte

evidentă este în lumea heterosexualilor, fără de care nu s-ar putea reproduce, dar ea există peste tot, chiar dacă nu este vizibilă pentru oricine. „Nu sunt deștept, dar când privesc în jur prind curaj."

Nu vă faceți iluzii! Nu-mi aparține această observație. Am auzit-o și eu de la locatari. Au ei pe unul, Ion Creangă, foarte savuros în asemenea poante.

Iată un dialog fără pretenții, la sfârșitul unei mese.

Participanții sunt două persoane în vârstă. Apropo, este uimitor cât de mult pot să mănânce acești oameni.

- În portocala asta, unele felii nu au nici un sâmbure, în timp ce altele au câte trei sau chiar patru.

- S-au dus și ei acolo unde gazdele aveau mai mult sexapil.

- Ăsta vrea să fie un apropo?

- Încă mai aștepți complimente după cincizeci de ani de căsnicie?

- De ce nu?

- ?!?! Mă gândeam că relația noastră – împotriva vicisitudinilor inerente – a fost ca un curcubeu peste cei cincizeci de ani.

- Ce-a fost sub curcubeu știm numai noi.

- „Și restul e tăcere”, ar fi spus Hamlet. . . Află că am pentru după masă un plan grozav.

- Ce plan?

- Să mă culc.

- Puteam să-mi închipui, după cât ai mâncat.

- Am mâncat boierește.

- Spui așa, pentru că ai mâncat ce ți-a plăcut.