Colaborare europeană prin intermediul unui proiect de mediu Antăluţe Silvia Secretar Comitet EcoŞcoala

Colaborare europeană prin intermediul unui proiect de mediu

Antăluţe Silvia

Secretar Comitet EcoŞcoala

Colaborare europeană prin intermediul unui proiect de mediu

Antăluţe Silvia

Am plecat din Paşcani la începutul lunii aprilie, emoţionată de aventura ce tocmai începea. Eram cu un grup de colegi de liceu ce au participat la un proiect de mediu cu activităţi de plantare. Pentru că am avut rezultate foarte bune, proiectul a fost apreciat, iar noi, elevii, am fost premiaţi cu o excursie la partenerii europeni din proiect. Intrasem în vacanţă, nu aveam de învăţat, nu aveam teme şi, în plus, plecam în Europa. Aşa că în tren am povestit ultimele noutăţi mondene, am cântat, am jucat cărţi, simţindu-ne cu toţii eliberaţi de contrângerile şcolare. Am ajuns în Cluj imediat după miezul nopţii, prea repede pentru a dormi suficient, deşi am încercat cu toţii să dormim măcar puţin pe patul dur de la cuşetă. Pentru că avionul decola dimineaţa am decis să ne plimbăm prin oraş. În piaţa centrală am admirat Biserica Sfântul Mihail şi ansamblul monumental Matei Corvin. Din faţa statuii ecvestre am trimis prietenilor de pe Facebook prima poză. Luminile hipnoptizante, atmosfera caldă şi plăcută, ne îndemna să continuăm plimbarea. Clujul este superb noaptea. Ne-am desprins cu greu de oraşul feeric, luând taxiul spre aeroport. Pentru că mai erau încă două ore până la îmbarcare, unii au dormit, alţii au ascultat muzică. Am urcat în avion nerăbdătoare să contunui această aventură. Am reuşit să stau trează doar până am decolat, după care somnul m-a doborât şi am adormit. M-am trezit la destinaţie. Ajunsesem în capitala Germaniei dornică să încep escapada germană.

Încă de la sosirea în Berlin, nu aeroportul Schönefeld m-a cucerit, ci Gara Centrală. Am aflat că aceasta este un obiectiv turistic. Dispusă pe două nivele, clădirea din sticlă şi oţel, cu o arhitectură futuristă, adăposteşte numeroase magazine ca un mall autentic. Mai târziu am aflat că această gară este cel mai important nod feroviar din Berlin şi cel mai mare din Europa. După ce ne-am cazat, am lasat bagajele, ne-am schimbat, am pornit entuziasmaţi să cutreierăm una dintre cele mai mari capitale europene. Am optat cu toţii pentru două sightseeing tours ale orasului. M-a impresionat rigoarea germană, numeroasele clădiri din sticla, catedralele şi faptul că era multă verdeaţă. În Berlin am găsit mai multe parcuri decât mă aşteptam. Aşa cum Sena înconjoară Île de la Cité în Paris, în acelaşi mod, râul Spree delimitează Insula Muzeelor, unde am vizitat Domul din Berlin. Catedrala m-a impresionat prin măreţie, grandoare, iar în momentul când am păşit în interiorul său, m-a copleşit o emoţie pe care nu am mai trăit-o. Fiind o fostă biserică regală, la subsol era amenajată o criptă unde sunt înmormântaţi mulţi membri ai familiei de Hohenzollern. E foarte greu de descris în cuvinte ce simţi atunci când, într-o atmosferă tăcută şi întunecoasă, păşeşti printre numeroasele sicrie masive aşezate ordonat. Un alt popas al turului cu sightseeing-ul a fost Poarta Brandenburg, cel mai important simbol al Berlinului de care sunt legate multe evenimente importante din istoria Germaniei. După un photoshutting scurt neam continuat turul. Cel de-al doilea sightseeing tour mi-a permis să “bifez” vizual Zidul Berlinului, Memorialul Holocaustului, Biserica Memorială Kaiser Wilhelm, Coloana Victoriei, Checkpoint Charlie, punctul de trecere pentru străini, diplomaţi şi militari, Potsdamer Platz, Turnul Televiziunii din Alexanderplatz, unul din punctele de reper ale orasului. La finalul turului am trecut pe lângă Reichstag, clădirea impresionantă a parlamentului german, Bundestag, unde am admirat domul din sticlă, de pe acoperiş. Deşi eram extrem de obosită, îmi doream ca acea zi să nu se termine şi să nu mergem imediat la hotel. Din păcate ziua a fost prea scurtă. În dimineaţa zilei următoare, după micul dejun, am făcut o crozieră cu vaporul pe râul Spree. Timp de o oră am putut admira mai multe clădiri importante, mai multe obiective turistice, despre care am primit informaţii în mai multe limbi străine de la ghidul de pe vas.

Spre Polonia am plecat cu trenul, o călătorie cu schimbare în prima localitate poloneză. Nu mă aşteptam să fim întâmpinaţi chiar în gara din Zielena Gora. Acolo ne aştepta un grup de elevi, însoţiţi de părinţi, profesori şi directoarea şcolii, toţi cu steagul României în mână. Am primit câte un trandafir, multe zâmbete, îmbrăţişări, prietenie, ospitalitate, căldură. În ziua următoare am cunoscut şcoala poloneză unde învăţau elevii cu care comunicasem până atunci doar online. Festivitatea a avut mai multe momente în care ni s-a prezentat şcoala, oraşul, regiunea, au fost marcate etapele proiectului, detalii ale derulării activităţilor, iar la final s-au succedat câteva scurte momente artistice. În pauză am avut şansa să mâncăm o mulţime de dulciuri poloneze. Deoarece erau foarte apetisante, am încercat să gustăm din cât mai multe. După-amiaza am continuat activităţile în colaborare cu prietenii polonezi. Pentru acestea ne-am împărţit în două grupe de lucru. Fiecare grupă a asistat la câte un atelier cu activităţi diferite. Am învăţat un joc interesant prin care am aflat o mulţime de lucruri despre elevii din Polonia şi despre ţara lor. La rândul meu, le-am comunicat informaţii despre mine, despre şcoala mea, despre România. În decursul zilelor petrecute în Polonia am vizitat Zaborul, Zielena Gora şi Wroclaw. Acesta este numit oraşul spiriduşilor deoarece peste tot în oras sunt răspândite statuete spiriduşi înalte de numai 30 de cm, pe care le găseşti în locuri în care nu te aştepţi. Sunt integrate armonios în ambientul urban, nu sunt identice, iar numărul acestora este în continuă creştere an de an. În ultima dimineaţă, mi-am luat rămas bun cu greu de la elevii şi profesorii polonezi. Ne-au condus la gară şi ne-a adus cadouri de despărţire, dulciuri şi ouă roşii, pentru că în România era prima zi de Paşte. Am plecat spre Berlin pentru a lua avionul către casă, cu părerea de rău că totul se terminase prea repede. Acele zile au fost o experienta unică, de neuitat, în care am întâlnit oameni minunaţi şi am consolidat prietenii noi. Păstrez în aminitire locuri care mi-au intrat în suflet, oameni care mi-au pătruns direct în inimă, emoţii noi şi puternice.