Din activitatea de parlamentar

ing. CORNELIU BĂLAN

DIN ACTIVITATEA DE PARLAMENTAR

Editura Vicovia

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BĂLAN, CORNELIU Din activitatea de parlamentar / deputat PUNR Bacău Corneliu Bălan. - Bacău : Vicovia, 2020 Conţine bibliografie ISBN 978-606-994-045-7 32

CORNELIU BĂLAN deputat PUNR de Bacău

DIN ACTIVITATEA DE PARLAMENTAR

Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei Sediul Camerei Deputaților până în 1994 3

4

I. CUVÂNT ÎNAINTE Din punct de vedere istoric, Parlamentul, ca instituție, a intrat în practica foarte veche a statelor, de a aduna membrii unei comunități pentru a lua decizii ce privesc existența și dezvoltarea societății. Atribuțiile și importanța acestui for legislativ au cunoscut modificări radicale de-a lungul timpului. În decursul istoriei însă, cu toate transformările care s-au petrecut, Parlamentul, indiferent de denumirea pe care a purtat-o, a rămas o prezență constantă în viața politică a statelor. În democrația ateniană antică, instituția principală o reprezenta Ecclesia sau Adunarea Poporului. În Evul Mediu, monarhii au fost nevoiți să convoace adunări reprezentative, care să se ocupe de anumite probleme importante: de natură politică, financiară, judiciară sau militară. Aceste adunări au existat peste tot în Europa, fiind cunoscute sub diferite denumiri: State Generale (Franța), Cortesuri (Spania), Reichstag (în statele germane), Parlament (Anglia), Seim (Polonia), Zemski Sobor (Rusia), Dietă (Ungaria), Adunarea Țării (Moldova și Țara Românească) etc.

Istoria parlamentară în România începe cu anul 1831 când, în Țara Românească, a fost adoptat un act cu caracter constituțional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai târziu, și în Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului în Principatele Române.

Istoria parlamentarismului în România evidențiază dificultățile creării statului democratic românesc, în condițiile unei societăți preponderent rurale, care s-a despărțit de tradițiile sistemului feudal târziu și cu mare greutate. Începuturile sistemului parlamentar se leagă 5

chiar de istoria formarii statului român modern, în condițiile în care prin Convenția de la Paris din 1858, realizată în baza Tratatului de la Paris din 1856, ce punea capăt Războiului Crimeii, se stabilea crearea pentru Valahia si Moldova a câte unei Adunări elective. Într-un context politic intern si internațional complicat, al intențiilor domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a moderniza societatea românească, apare „Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris” (1864) care consacra principiul bicameralismului, prin înființarea Corpului Ponderator, alături de Adunarea Electivă. Legea electorală introdusă simultan cu instituția parlamentară de tip bicameral împarte alegatorii în doua categorii: după criteriul averii, respectiv alegatorii direcți, categorie în care erau incluse persoanele care plăteau o contribuție de cel puțin 4 galbeni și care aveau vârste de peste 25 de ani, știau carte, și alegătorii primari, categorie în care erau incluse persoanele care nu știau carte, dar care își plăteau contribuția la veniturile statului.

După forțarea abdicării domnitorului Al. I. Cuza, de către monstruoasa coaliție, rolul hotărâtor revenindu-le liberalilor cu Brătenii în frunte, elitele politice pașoptiste au adoptat sistemul parlamentar bicameral, având ca model Constituția belgiană din 1831. Parlamentul, alcătuit din Adunarea Deputaților si Senat devine singurul organ legislativ, având rolul de a bloca eventualele tendințe spre autoritarism. Votul cenzitar a fost menținut până la finalul Primului Război Mondial. Votul universal, introdus în noiembrie 1918 a produs schimbări importante în viața politică a României interbelice.

Parlamentul a devenit cu adevărat independent de puterea executivă, căpătând largi atribuții legislative și politice, începând cu 1 iulie 1866, când a fost promulgată noua Constituție a României, care rămâne în vigoare până în anul 1923. Din acest moment, deși sistemul electoral cenzitar de reprezentare în forul legislativ era inechitabil, 6

Parlamentul va fi instituția politică fundamentală a societății românești. Cele mai importante acte adoptate de Parlament în acea perioadă și în istoria României moderne au fost Declarația de Independență a lui Mihail Kogălniceanu din 9 mai 1877 și actele de unire de la Alba Iulia la sfârșitul Primului război mondial.

Prin Constituția din 1923 se menține sistemul bicameral, se întăresc funcțiile parlamentului, fiind stabilit principiul separației puterilor în stat. Legea fundamentală a României din anul 1923, consacră principiul monarhiei constituționale, întărind concepția potrivit căreia puterea emana de la națiune, iar membrii Parlamentului fiind aleși reprezintă națiunea.

Situația de confuzie după alegerile parlamentare din 20 decembrie 1937 și încredințarea mandatului unui guvern național-creștin au reprezentat începutul acțiunilor de lichidare a Parlamentului. Ceea ce regele Carol al II-lea nu reușise cu câțiva ani în urmă de a introduce dictatura regală, a reușit la 10 februarie 1938, sprijinit de personalitățile politice care mai sperau că, făcând zid în jurul suveranului, ar putea înlătura pericolul fascist - atât cel intern, cât si cel extern - si astfel să preîntâmpine pericolul de izolare a țării. Spre deosebire de multe țări din Europa, cum ar fi, Germania, Italia, Spania, care trecuseră la dictatură ca formă de guvernământ încă din primul deceniu interbelic, România a reușit să se mențină ca monarhie parlamentară, reprezentând un avanpost al parlamentarismului si liberalismului burghez, un timp mai îndelungat, prin capacitatea națională de rezistență a democrației românești.

In februarie 1938, pe fondul unor puternice tensiuni politice din România, regele Carol al II-lea, care a subminat permanent rolul instituției parlamentare, a impus un regim de monarhie autoritară. Sub regimul dictaturii regale, Parlamentul României a fost practic suspendat, a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele sale 7

atribuții. In toamna anului 1940, o dată cu instaurarea regimului de dictatură militară, a generalului Ion Antonescu, activitatea Parlamentului a fost suspendată.

După încheierea celui de al doilea război mondial, în contextul intrării României în sfera de influență sovietică, înainte chiar de organizarea unor alegeri libere si reprezentative, potrivit angajamentelor Marilor Puteri de la Ialta (1945), puterea comunistă suprima prin Decretul de lege nr. 2278 din iulie 1946 sistemul bicameral.

Ulterior, prin Constituția Republicii Populare Române din 1948, se instituie modelul „democrației populare”, prin care separația puterilor în stat este eliminată, iar Marea Adunare Națională devine „organ suprem al puterii de stat”. Multipartitismul este eliminat de facto, situație care a însemnat instaurarea unui regim totalitar.

Prin Constituția elaborată de regimul comunist din 1965, după modelul sovietic, Marea Adunare Națională era definită drept „unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste România”.

Revoluția din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii României la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere si pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului, pe separația puterilor în stat și răspunderea guvernanților pentru activitatea desfășurată în fața organelor reprezentative. Prin actele emise, România a revenit la sistemul parlamentar bicameral.

Toate aceste teze se regăsesc în noua Constituție a României, aprobată prin referendum în anul 1991 și revizuită în anul 2003.

Parlamentul în epoca modernă, este instituția Statului de drept care reprezintă esența democrației și garanția participării poporului la rezolvarea principalelor probleme sociale, culturale și de dezvoltare a societății în consens cu necesitățile, posibilitățile si idealurile sale. Prin alegerile libere, în Parlament se regăsesc ideile si dorințele tuturor grupurilor politice, culturale și sociale ce 8

pot fi traduse în măsuri care să coincidă cu voința, necesitățile si idealurile acestora la o anumită etapă de dezvoltare a societății umane. Activitatea și acțiunile parlamentarilor se evidențiază prin participarea la dezbaterea și adoptarea de programe, măsuri și acțiuni care să conducă la progres și dezvoltare în concordanță cu dorințele și aspirațiile sociale ale populației.

Noul Palat al Parlamentului - Casa Poporului (începând din 1994)

9

II. NOTE AUTOBIOGRAFICE AMINTIRI DE NEȘTERS CORNELIU I. BĂLAN, n. 22.04.1939

A. COPILĂRIA Am văzut lumina învierii, apoi a primei zile a Paștelui, la 22 aprilie a anului 1939, în satul Constandoiu, comuna Lacu lui Baban, județul Vrancea, din părinții Maria Bălan, fostă Robu și Ioan (Nicu) V. Bălan.

Mama Maria Bălan (Robu), își amintea că venirea pe lume a primului născut al familiei, a fost o mare și dublă bucurie. Primul strigăt de izbândă, al noului născut, s-a îngemănat cu primul dangăt al clopotului bisericii, „Adormirea Maicii Domnului” de la miezul nopții din localitate, care vestea învierea Domnului nostru Iisus Hristos, a anului 1939.

Primii ani de viață i-am petrecut în Constandoiu, Lacul Baban, alături și de tata pentru scurt timp apoi alături de mama Maria, bunica din partea tatălui, Dumitra (Mica) Bălan și sora mai mică Mariana (Doina). Tata, la puțin timp după nașterea mea, a fost concentrat în armată. Mai întâi a luptat pentru eliberarea Basarabiei în 1941 până la Nistru și apoi, după câteva alte concentrări pentru instruire, a fost mobilizat în vara anului 1942, în războiul sfânt pentru apărarea patriei întregite alături de aliații de conjunctură.

Deși, fiind destul de mic, mi-au rămas întipărite în memorie câteva momente din acea perioadă. Primul, probabil în ultima lăsare la vatră după eliberarea Basarabiei, în perioada

10

decembrie 1941-iunie 1942, când îl asistam pe tata, lustruinduși cizmele pe prispa din scânduri a casei. Al doilea moment, plimbarea călare, cu o sabie din lemn în mână prin curte însoțit de tata iar al treilea moment, este acela când aveam vârsta de trei ani și s-a petrecut în curtea Regimentului 28 Artilerie din Râmnicu-Sărat. Atunci l-am condus pe tata, la Regiment, cu căruța cu cai, în data de 8 iulie 1942, pentru plecarea pe front și plecarea efectivă a fost în 24 iulie 1942. Aici, pe un pod de lemn din incintă, ce asigura traversarea dintr-o parte în alta a unui pârâu cu apă lină și puțină, mi-am imaginat apa, unde va merge tata să apere hotarul României, de cei care nu le mai ajungea țara lor și râvneau la Moldova lui Ștefan Cel Mare și Sfânt și a României Mari.

Familia Ioan Bălan înainte de plecarea pe front, 8 iulie 1942 și revederea după 6 ani din care 4 ani orfani

11

Despărțirea după acest moment, a fost pentru 6 ani, căci tata timp 4 ani, a fost dat dispărut după luptele de la Cotul Donului în octombrie-noiembrie 1942. Mama, a devenit văduvă de război, iar noi copii, orfani de război.

Trecând prin zonă în anul 2015, după 73 de ani, din curiozitate, am intrat în curtea unității militare de la intrarea în Râmnicu-Sărat, unde a funcționat Regimentul 28 Artilerie și am rugat ofițerul de serviciu, să-mi arate podul pe care îl văzusem eu în copilărie. Acesta, mi-a spus că nu există nici un pod și nici o apă, dar s-a adresat unui cadru mai în vârstă și acesta, aflase de la înaintașii lui, că în urmă cu mulți ani, a fost deviat în afara unității, un pârâu pe care era și un pod de lemn. Așa mi-am verificat aducerile aminte din copilărie. În noiembrie 1942, după luptele crâncene de la Cotul Donului, tata sergent major, comandant de tun, Ioan (Nicu) V. Bălan, împreună cu fratele său mai mare, căpitanul profesor Nicolae V. Bălan, comandant de companie, au fost dați dispăruți, fără a mai avea nici un fel de informații. Din primăvara anului 1943, mama Maria, a devenit văduvă de război iar noi copii, Corneliu și Mariana Bălan, orfani de război. Prea mici, pentru a înțelege pe deplin, drama unei familiei la început de drum în viață. Copilăria nu a fost lipsită de greutăți, deși mama și bunica se străduiau să le facă cât mai puțin simțite. Primul stâlp de care ne-am agățat toții, cu speranță și încredere, a fost credința, duminica la biserica din apropiere care a devenit a doua familie, familia mare și în rest contribuiam cu toții după puterile noastre pentru supraviețuire în condițiile existente.

Cel mai important ritual, care ne-a rămas adânc întipărit în memorie, a fost rugăciunea de seară. Cu lampa închisă pentru noapte, la marginea patului, cu fața îndreptată spre răsărit, cu vorbe șoptite despre dorințele noastre, bunica, mama și noi copiii, ne rugam cu lacrimi fierbinți la Sfântul Duh, mijlocitorul și mesagerul nostru către Providența Divină (Pronia Cerească), să-i țină în viață și sănătoși pe fii, soț și tată și să se

12

întoarcă sănătoși acasă. Sora Mariana (Doina), care avea circa doi ani, din reflex, în fiecare seară, înainte de a se închide lampa pentru noapte, se așeza deja la marginea patului într-o poziție ghemuită și începea să vorbească singură, imitând pe bunica și pe mama din ritualul de rugăciune pentru existența și sănătatea celor dragi, dispăruți.

Printr-o întâmplare nefericită, în vara anului 1944, la vârsta de cinci ani, alergând la joacă cu copii vecinilor, m-am împiedicat și am căzut în genunchi, pe o creangă cu ghimpi și se pare că un ghimpe mare a pătruns printre cartilagii în încheieturile genunchiului. Termenul de se pare, a devenit certitudine peste ceva timp. Nu am mai putut îndrepta genunchiul, mergeam greu cu piciorul îndoit. Frecțiile cu gaz și unguente naturale, din diverse plante și flori, nu au dat nici-un fel de rezultat. Am frecventat, condus de mama, diverse specialiste în frecții, babe, printre care și baba Goloaia, care mau chinuit până la leșin, încercând să-mi îndrepte piciorul dar fără a obține vreun rezultat favorabil.

Mama, a hotărât să mergem la singurul spital rural din apropiere, la Plăinești. A discutat cu unul din frații bunicii, pe nume Ștefan Chioveanu, care lucra ca muncitor la întreținerea căii ferate forestiere din zona, pentru a ne transporta cu rola, distanță de circa 12 kilometri până la spital. Rola era și probabil mai exista și acum prin unele zone de munte, un vehicul demontabil pus în mișcare de forța picioarelor celor care călătoresc. Este format din doua osii cu role (roți), care se așază pe șine peste care se fixează o platformă din lemn pentru rigidizarea vehiculului. Viteza de deplasare era de circa 10-12 km/oră prin forța picioarelor celor care o folosesc.

Era spre sfârșitul lunii august cred, o dimineață calmă care nu prevestea nimic deosebit, pentru mine era o bucurie ca de fiecare dată când mai foloseam rola CFF, ca mijloc de transport. Cam după o oră de mers, fiind în apropierea locului călătoriei, Spitalul Plăinești, au apărut în văzduh mai întâi

13

câteva avioane, cred că de recunoaștere, în zona era o fabrica de cherestea și mobilă, apoi tot mai multe și unele se apropiau amenințător și periculos de pământ. Eram îngroziți, la fel ca și alți cetățeni, femei, bătrâni și copii, bărbații maturi erau la război. Speriați și înfricoșați, cu mâinile împreunate, îndreptate spre cer, solicitam îndurare și ajutor de la tatăl ceresc. Îmi amintesc bine, aceste întâmplări care nu le pot uita, ne rugam cu voce tare ca în rugăciunile de noapte. Dă Doamne pace! Dă Doamne pace! Dă Doamne pace! strigam toți în cor. Îmi sună și acum în urechi acea rugă. Eu mai adăugam la rugă și dorința să vină și tăticul meu acasă, să ne apere cu tunul lui. * Era perioada când americanii și englezii bombardau România la întâmplare. 4 aprilie 1944 ora 9 dimineața, a fost doar începutul, capitala București fiind bombardată masiv ca și în zilele următoare. Bombardamentul din 4 aprilie, a omorât în zona gării de nord din București, aproape 3.000 de civili nevinovați, copii, femei și bătrâni. Un reputat scriitor evreu, care s-a dus în zonă după dezastru, aprecia revoltat, existența unui miros puternic de carne arsă. Un bilanț statistic arată că de-a lungul celor 17 bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani și englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoțite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost uciși 5.524 de locuitori, civili femei bătrâni și copii, au fost răniți 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistrați.

Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Aviatorii, care s-au catapultat, au fost protejați de populația blândă și miloasă a României și nu au fost uciși așa cum s-a întâmplat în Ungaria și în alte zone. Dacă de morții noștri nu își mai amintesc mulți acum, în dispreț față de aceștia, în București există însă în prezent, două monumente ridicate în memoria bravilor aviatori americani, căzuți în misiunile de

14

bombardament asupra orașului, aviatori care au ucis suflete nevinovate. Un monument a fost realizat în 2002 în Cișmigiu, pe locul unde probabil au fost uciși mulți civili, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff și a fost inaugurat în 2007.

Ne putem imagina, păstrând proporțiile, cum ar arăta în Londra un monument dedicat aviatorilor germani care au bombardat și ucis populația civilă a capitalei Angliei, în orașele Hiroshima și Nagasaki, monumente dedicate aviatorilor americani care au lansat bomba atomică, ucigând și iradiind zeci de mii de japonezi iar în Germania la Dresda și Berlin un monument dedicat aviatorilor britanici și americani? Până unde merge nimicnicia și servilismul umilitor, trădător de țară? * Ajunși la spitalul rural din Plăinești, consultul medicului specialist pentru toate afecțiunile, a liniștit-o pe mama, că traumatismul prin înțepare, a determinat o infecție, care cere mai mult timp pentru vindecare. Frecții ușoare cu alcool și unguente, repaos un timp și exerciții ușoare de mers. Exerciții de mers am făcut în continuare dar numai pe vârful piciorului și cu mari eforturi.

Era vară și cald, casa fiind în centrul localității unde exista și un teren viran, unde copii erau prezenți toată ziua la joacă, eu, la numai cinci ani nu puteam rezista tentației și alegam și eu șchiopătând și probabil am făcut bine. Avioanele ne-au mai vizitat în zonă, în mai multe rânduri, dar numai în recunoaștere, probabil se îndrăgostise de peisajul vrâncean.

Fiind în situație de război, școala din apropiere, s-a deschis mai târziu, poate pe la jumătatea lui octombrie și, ca de fiecare dată, înainte de deschiderea școlii, se mai efectuau unele pregătiri și reparații. Într-una din zile, pe la prânz, la sfârșitul lui septembrie, doi tineri flăcăiandri, harnici, Pavel Chioveanu și Pantazică Chioveanu, veri primari, nepoți de ai bunicii, s-au apucat de reparat un podeț de la intrarea în școală,

15

și cum, de fiecare dată îmi plăcea să fiu în preajma lor, când făceau diverse activități, și de această dată, m-am așezat pe treptele de lemn de la intrarea în școală și priveam curios cum taie, cioplesc și bat cuie în scândurile de la podeț.

In acest timp, probabil simțisem ceva la încheietura piciorului, în spatele genunchiului cu pricina și încercam să prind acel ceva cu degetele. Pavel Chioveanu cu care aveam o relație de amiciție mai aparte, pe care l-am cununat cu mama mai târziu, când tata era încă prizonier, a observat că mă chinuiam să apuc ceva și nu puteam. S-a apropiat de mine, m-a întrebat ce încerc să fac și s-a aplecat să vadă. A observat și el un punct negru maroniu, tare la pipăit și a încercat să apuce și el, dar nu a reușit. Atunci s-a apropiat și Pantazică și cu el eram prieten, mai ales sâmbăta seara când venea la balul ce se desfășura în salonul din casa noastră. A încercat și el să apuce cu degetele obiectul misterios dar nu a reușit, însă a avut o idee înțeleaptă, să folosească cleștele de cuie de la uneltele de lucru. Pavel, a apreciat că este o idee bună, a luat cleștele și cu el a apucat obiectul misterios și a început să tragă ușor. Mă durea și am început să plâng, ieșise probabil câțiva mm. S-a oprit, m-a mângâiat și m-a îmbărbătat că sunt băiat mare și să nu mă smiorcăi din orice. M-a așezat pe burtă pe iarbă și cum cei de la țară, când pleacă la treabă, iau cu ei și o carafa mică de țuică, a turnat un pic de țuică pe locul cu pricina, întrucât apăruse și puțin sânge. Pantazică Chioveanu, s-a așezat pe iarbă lângă mine, mângâindu-mă pe cap și ca să îmi distragă atenția, mă chestiona, dacă mai țin minte cum a scos-o el pe Maria Șotârcă regina balului cu o săptămână în urmă. L-am corectat că a fost în septembrie de Sfânta Maria Mică și nu sâmbăta trecută...

Pavel, în acest timp, a apucat bine obiectul misterios cu cleștele și cu o smucitură l-a dat afară. A mai turnat niște țuică pe locul cu pricina și se minunau de ce văd. Nu le venea să creadă, era un ghimpe mai lung de doi centimetri ascuțit și

16

lustruit. Întrucât școala era în centru localității, lumea circula în sus și în jos la treburi și mulți s-au oprit să vadă minunea și se cruceau. Știau mai toți că mergeam șchiop din pricina unei înțepături, dar nu-și imaginau așa o minune, să circule ghimpele prin genunchi, din față până în spatele piciorului.

Mama a fost informată de o vecină și fiind aproape, a venit în fugă. M-a strâns în brațe și plângând, ca și cum și-ar fi cerut iertare, spunând că nu și-ar fi închipuit că am dus în picior așa ceva, pentru care am suferit foarte mult.

Cu această întâmplare am devenit un erou, eram privit cu respect și curiozitate, unii mă rugau să le arat locul pe unde a intrat și pe unde a ieșit ghimpele, femeile mă pipăiau și-și făceau cruce. Baba Goloaia a venit să mă vadă și a decretat că trăsătura ei din care am leșinat a fost cu leac. Chiar și din cositorul stins în apă leșioasă deasupra capului, a rezultat că ce a intrat o să iasă în mai puțin de jumătate de an.

Când mi-a turnat cositorul deasupra capului, ca să afle ce este la picior și cum se va vindeca, mama a avertizat-o și a stat lângă ea să fie atentă, să toarne cositorul topit în strachina cu leșie. Cu ceva timp în urmă, când o fată mare din localitate, alde Savatin, s-a dus la baba Goloaia să-i toarne cositorul, ca să afle când se va mărita și cu cine, aceasta, pentru că nu vedea bine, i-a turnat cositorul pe cap și față și a desfigurat-o de nu s-a mai putut mărita de urâtă ce a devenit.

Ghimpele care mi-a traversat piciorul, l-a păstrat mama împachetat într-o hârtie, mulți ani după eveniment.

Am prezentat mai pe larg această întâmplare, din copilăria mea, care m-a marcat și o am și acum vie întipărită în memorie mai ales că este legată și de multe alte evenimente importante pentru familia mea, dar și pentru cei alături de care am trăit cu bucurie, însă cu și multe necazuri.

Din când în când, mai mergeam pe jos la bunicii de la Gura Caliței, la cinci kilometri de satul natal Constandoiu, bunicul era pădurar și un foarte bun povestitor.

17

Cât am fost cu ghimpele în picior, nu am putut să mai merg pe jos această distanță, însă după ce mi-a scos ghimpele, am hotărât cu mama să le facem o vizită bunicilor și am plecat într-o sâmbătă dimineață să le spunem și lor cum am scăpat de suferință. Bunicul, tătăica cum îi spuneam noi nepoții, era acasă și după ce mama le-a povestit toată întâmplarea, pe care o cunoșteau în parte, eu am plecat cu tătăica, cum făceam de obicei, să facem o vizită prin livada din spatele casei, care se întindea pe vreo doua sute de metri spre deal. În fundul grădinii, era un cal sur destul de slab, care păștea supărat cum am observat eu, separat pe ceilalți cai, care erau duși la păscut pe alte pajiști. L-am întrebat pe Tătăica ce-i cu el și acesta mi-a spus că e bătrân și îl lasă să moară liniștit. Aveam cinci ani și jumătate, am avut o reacție nervoasă, de revoltă și suferință la aflarea acestui verdict macabru. Am cerut lui tătăica pe loc, să mi-l dea mie. După dispariția pe front a tatălui meu, Ioan V. Bălan, în noiembrie 1942 la Cotul Donului, mama a renunțat la caii familiei și i-a vândut la târg pentru întreținerea familiei.

Am primit de la bunicul îngăduința să iau calul acasă la mine, dorință cu care a fost de acord și mama Maria. După ce l-am hrănit cu ceva tain la bunici, am plecat cu el pe jos circa cinci kilometri. Din când în când, ne mai opream să ne odihnim și eu și Suru, care se mai apuca și de păscut.

Fusese un an agricol bun, aveam porumb și fasole în pod. De cum am ajuns acasă, am început să-l hrănesc și cu dragostea și atașamentul față de Suru, acesta a renăscut ca viteazul din poveste, parcă mânca jăratic. L-am rugat pe unchiul meu, Petre (Petruș) Bălan să-mi facă o sanie mai mica pentru un cal și de Anul Nou a acelui an, m-am plimbat cu sania prin sat. Surul cu zurgălăi la gât, zburda vesel pe pârtie.

Petruș, era fratele cel mai mic al tatălui meu, care era elev în clasele mari, la liceu, la Râmnicu-Sărat, el ne-a mai îndulcit copilăria, se mai juca cu noi când venea acasă în

18

vacanță. Pe mine m-a antrenat de mă ducea în palme deasupra capului, în picioare, de se minunau sătenii.

Despre cei dispăruți la Cotul Donului nici o veste, mai mult, al treilea fiu al bunicii, fratele tatălui, unchiul Radu Bălan a fost și el dat dispărut de pe front în anul 1943-1944 dar cu mai multe speranțe, știind că este luat prizonier de ruși și probabil că se va întoarce acasă mai târziu. Informații veridice nu aveam, ziarele, puține cum erau, nu prea ajungeau la țară, despre radio nu putem vorbi la acea dată.

După victoriile rusești de la Stalingrad și Cotul Donului, armată germană a început retragerea și au traversat Moldova, trecând și prin Vrancea, de care nemții prinsese drag din primul război mondial, de unde nu aveau amintiri prea plăcute când au luat bătaie la Mărăști, Mărășești și Oituz. Acum, se duceau lupte grele, rușii erau încurajați de victoriile repurtate, iar nemții tot mai obosiți și descurajați au început să dezerteze. Un tânăr neamț, înspăimântat de ororile războiului, nu a mai rezistat și a dezertat pe meleagurile noastre, o fi fost vreun nepot de-al vreunui neamț care a fost încartiruit cu trupa la Lacul-Baban în perioada ocupației din 1916- 1917, în timpul Primului Război Mondial.

Populația noastră miloasă și îngăduitoare, din zonă, l-a acceptat și protejat pe dezertor, care s-a aciuat pe la cineva din satul Șotârcari, dar venea și prin Constandoiu și chiar venea destul de des pe la noi pe acasă. Am aflat că îl chema Helmut și de la el am luat primele lecții de germană. Deși nu eram școlari ne-a învățat să numărăm, să pronunțăm unele cuvinte și expresii în limba germană. Se împrietenise și cu unchiul nostru Dumitru Ianculescu, învățătorul din comună, dar și cu unchiul Petruș, fratele tatălui meu, licean la Râmnicu Sărat.

Se pare că cineva rău voitor, a anunțat poliția militarizată din comună, acesta l-a pândit și când l-a văzut l-a somat și cum Helmut nu avea nici-o dorință să fie prins, a luat-o la fugă, iar polițaiul a tras și l-a împușcat mortal. Ne-a întristat

19

foarte mult această întâmplare și populația a dezaprobat acțiunea criminală a polițaiului dar și a turnătorului. A fost înmormântat creștinește la biserica din sat, probabil că părinții și rudele, nu au aflat niciodată pe unde și-a găsit sfârșitul, a fost dat dispărut ca mulți alții.

A trecut un an, aveam 6 ani împliniți în aprilie și mama a hotărât că trebuie să merg la școală. Am început clasa I în anul 1945, având ca învățător pe Iacob Șonfelean care era al doilea învățător al școlii. Dumitru Ianculescu, învățător din anul 1929 până în 1948, unchiul meu, căsătorit cu o soră a tatălui meu, era director având alte clase la care preda. Printre colegi, copii din satul natal Constandoiu, erau și câțiva copii din satul vecin Groapa Tufei, care veneau pe jos circa 3 kilometri. Printre ei era și o fată, Maria Dudău cu niște trăsături fine, retrasă și foarte rușinoasă. Cred că am prins drag de Maria, prea eram interesat de ea și îi urmăream toate mișcările. Am încheiat clasa I-a cu rezultate bune, premiul întâi cu coroniță, dar și Maria a luat premiu... În vara anului 1946, la sfârșitul lunii iunie am primit o scrisoare din Rusia, din lagărul 7074 Mânăstârka de la Oranki, o localitate din stepa Siberiei, scrisoare care ne-a adus cea mai mare bucurie. Tata, Ioan V. Bălan și unchiul nostru profesorul Neculai V. Bălan, ne anunțau că trăiesc, sunt în viață, sunt împreună și speră să vină acasă cât mai curând.

Curând a însemnat încă doi ani, abia in 29 mai 1948 au sosit acasă. Cum am aflat vestea cea mare, am plecat cu Suru înhămat la o căruță ușoară, să-i anunțăm și pe bunicii din Gura Caliței, să se bucure și ei. Tătăica, s-a bucurat de vestea ce leam dat-o, dar s-a minunat și de cum arăta Suru și ce chef de viată și de plimbare avea. M-a felicitat și mi-a spus că am un suflet bun și mă iubește.

Am început clasa a II-a cu multă bucurie. Dacă în clasa I-a eram orfan de război, acum aveam un tată, comandant de tun, care a luptat pe front pentru apărarea țării și va veni acasă.

20

Aveam și colegi ai căror tați au murit pe front sau au fost dați dispăruți și nu s-au mai întors niciodată.

Maria Dudău, lipsea uneori de la școală, în special când ploua și drumurile erau desfundate, cum se spunea în zonă. Într-o zi din octombrie, învățătorul Șonfelean, ne-a adus dintr-o donație, niște tocuri subțiri din lemn, vopsite într-un fel de curcubeu în albastru și roșu, care aveau o verigă din tablă la partea inferioară, unde se introducea o peniță, care înmuiată în cerneală scria subțire. Le-a împărțit în clasă pe la bănci. El știa câte au fost și la numărătoare nu a ieșit un toc, deci s-a dat mai mult cu unul. S-a uitat pe bănci, a întrebat, dar nu a ieșit tocul.

Pentru că Maria Dudău lipsea de la școală, eu am ascuns în ghete un toc pentru ea. Ne-a pus învățătorul să ridicăm mâinile în sus și ne-a controlat, dar nu s-a găsit. Îmi aduc aminte și acum prin ce stres am trecut, cred că eram roșu la față și tremuram. A fost prima și ultima faptă de acest fel săvârșită de mine. Nu am spus-o la nimeni până acum, dar acum o spun să fie știută, pentru a mă ușura de greutatea acestei fapte urâte care mă apăsa. Cred că învățătorul mi-ar fi dat un toc să i-l dau Mariei Dudău, sau i l-ar fi dat el, dar îmi era rușine să recunosc și să știe colegii, că eu am unele sentimente pentru Maria.

Tocul în această situație nu mai puteam să i-l dau, așa că a doua zi, am venit mai devreme decât toți colegii și l-am pus întruna din ultimele băncii care era liberă. Am avut grijă ca să nu fie luat de nici un coleg și să fie anunțat domnul învățătorul că s-a găsit tocul rătăcit ieri, pe o bancă în fundul clasei.

O întâmplare similară, dar de altă natură a avut și mama mea Maria, când era însărcinată cu mine. Fiind în vizită la o vecină, când aceasta nu era atentă, a rupt dintr-un ghiveci, un lăstar de mușcată cu floarea roz și l-a ascuns la subțioară ca să-l planteze acasă în ghiveci. Numai că frunza de mușcată, a rămas întipărită pe omoplatul meu stâng, lucru recunoscut de mama când m-a desfășat prima dată după naștere și a văzut bunica (Mica) și moașa Dumitra, pata de pe umărul meu. Au

21

întrebat-o ce a luat și a ascuns la subțioară când era însărcinată. Și-a recunoscut fapta pentru care și ea a suferit mult. Nu știu dacă de pe urma mea a rămas un semn de toc la vreun urmaș, din câte știu nu.

Am mai primit câteva scrisori de la tata din lagărul 7074 de la Oranki în care preciza că nu a primit răspuns din țară.

Rusii nu le dădeau scrisorile. Abia la începutul anului 1947 am primit vestea că și ei au primit scrisorile trimise din țară și s-au bucurat foarte mult, dar i-a întristat vestea că sora lor Voica, a murit în anul 1945, la numai 37 de ani.

Am terminat clasa a II-a obținând premiul I cu coroniță la fel și Maria Dudău.

Sentimentele mele față de Maria Dudău, nu au rămas destul de ascunse. Verișoara mea Georgeta, Gica, cu șapte ani mai mare, nu știu prin ce mijloace, a aflat de acele sentimente și a început să mă tachineze. Era vară, tocmai salvasem un pui de cioară sau guguștiuc, care nu putea să zboare și îl hrăneam în casă. Eram împreună cam toți ai casei, când Gica a început din nou să mă tachineze și supărat am luat puiul amintit și i l-am aruncat în față. Gestul meu a fost dezaprobat de mama și bunica mai ales că Gica a primit o zgârietură destul de vizibilă în apropierea ochilor. În vara anului 1947, bunica Dumitra Bălan fostă Chioveanu, a rugat pe cei doi nepoți de frate, Pavel Chioveanu și Pantazică Chioveanu, prietenii mei mai mari, să execute unele remedieri la bucătăria de vară din scândură, care se degradase și avea nevoie de unele îmbunătățiri. Când eram în preajma lor observam cu atenție sculele, mișcările și activitatea lor. De fiecare dată îmi aduceau aminte și comentau, nu fără un dram de răutate și umor, întâmplarea cu ghimpele care a crescut în picior. Într-un termen relativ scurt, au reușit să dea un aspect mai prietenos bucătăriei, spațiu în care bunica și mama își petreceau o bună parte din timp, alături și de noi, copiii.

22

După plecarea nepoților, bunica își face autocritica pentru că nu le-a cerut acestora să-i facă și un dulap cu cuier în care să ordoneze vasele, lingurile și furculițele. M-am oferit eu, să suplinesc pe cei doi meseriași, situație pentru care am fost luat în derâdere, lucru care m-a supărat și ambiționat.

Văzusem la cineva un astfel de dulap și am început să gândesc, cu ce s-ar asemăna și cum s-ar realiza. Am găsit repede soluția, semăna cu o ramă de lemn pentru geam dublu poziționată în plan orizontal. Aveam în pod o astfel de ramă, am coborât-o, am curățit-o cu o rindea, i-am făcut un cadru perimetral din scânduri, i-am fixat niște brățări de prindere și iam mai adăugat niște îmbunătățiri constructive, cum văzusem la prietenii mei. Am bătut niște cuie în ramă, în care se puteau agăța diverse obiecte de bucătărie și am vopsit-o cu o vopsea mai veche, în care am adăugat niște gaz pentru a se dilua.

Efectul a fost neașteptat, pe lingă faptul că am fost apreciat de bunica și de mama, atunci când mai veneau rudele și unele vecine, bunica le prezenta opera mea pentru care mă lăuda, apreciind că o să ajung un foarte bun meseriaș dacă am să învăț și carte ca unchiul Neculai.

Când mergeam la școală, sau în vizită undeva, ne încălțam cu ghetele pe care le îngrijeam cu atenție, ungându-le cu grăsime de găină pentru a nu intra apa și pentru a-și păstra un aspect plăcut. În curte și în general acasă, ne încălțam cu meși, un fel de pantofi rurali, croșetați de bunica și mama din lână toarsă și răsucită în două, patru sau opt fire pentru a-i da rezistență. Pe talpă se cosea cu ață de cânepă, tălpici din piele de porc tăbăcită care aveau o bună rezistență. În sat cei mai mulți copii și maturi, purtau în special iarna opinci din piele de porc, iar vara umblau desculți. Bunica, de fapt familia noastră, a crescut într-un an, un porc mai mult de un an, în ideea ca pielea să fie mai groasă pentru a fi tăbăcită, să poată fi folosită pentru confecționarea de opinci.

23

În Constandoiu, era un țigan mai vârstnic cu care eram bun prieten, moș Mierăuță, care era specialist în tăbăcirea pieilor de porc și confecționarea de opinci. Cred că aveam în jur de cinci ani și am rugat-o pe bunica, ca moș Mierăuță să-mi facă și mie o pereche de opinci. Stăteam de multe ori de vorbă cu moș Mierăuță, cred că mă iubea, ținea la mine, dar și eu țineam la el. Din când în când îl serveam cu câte un păhăruț de țuică sau vin din proprie inițiativă. Nu a mai fost nevoie de o aprobare specială din partea bunicii, că moș Mierăuță mi-a croit și confecționat o pereche de opinci cu nojițe roșii, să nu mă deochi, pe care și acum parcă le văd.

La prima zăpadă, ca orice copil, am ieșit afară și m-am zbenguit câteva ore. Seara, am intrat în casă obosit, cu opincile muiate de apă și la sfaturile bunicii le-am pus la uscat după sobă. Dimineață când m-am sculat, m-am dus întins la opinci să văd dacă s-au uscat bine în ideea să mă încalț cu ele.

Dezastru, peste noapte, pisica noastră care probabil că nu a primit suficientă mâncare, mi-a înjumătățit amândouă opincile.

Am plâns de nu mă mai putea opri nici mama nici bunica, până când nu a venit moș Mierăuță chemat de bunica să-mi croiască alte opinci. Din acel moment, pisica nu se mai apropia de mine pentru că fiind supărat pe ea, am pedepsit-o cu câteva lovituri, cu cureaua de la pantaloni.

Cei mai avuți din sat aveau pantofi sau sandale din piele. Eram elev în clasa II-a și m-am gândit că și sora mea Doina de vreo patru-cinci ani și-ar fi dorit niște săndăluțe din piele, așadar, din niște sandale vechi rupte ale mamei, am croit cu foarfeca și cuțitul, niște fâșii din piele pe care le-am împletit și le-am dat o forma de săndăluțe. Tot din sandalele uzate ale mamei am croit și tălpicile pe care am fixat partea împletită cu niște branțuri, denumire care am aflat-o mult mai târziu, atunci nu știam cum să o denumesc. Din nou m-am bucurat de laudele bunicii și ale mamei care m-au spus la rude și la vecini pentru isprava ce am făcut, bucurând-o pe sora mea pentru săndăluțe.

24

În Muntenia, ziua onomastica a Mariilor se aniversează pe 15 august, zi pe care eu și sora mea Doina de când eram copii o așteptam cu nerăbdare, să-i facem mamei noastre o bucurie, un cadou și să-i uram „La mulți ani” cu sănătate.

Cu circa șapte, opt zile înainte, într-un loc ascuns, știut numai de noi, începeam să facem pregătiri pentru cadou.

Acesta, consta dintr-un coșuleț de răchită împletită, realizat se pare tot de moș Mierăuță, ornat cu hârtie creponată de mai multe culori, în care așezam ce aveam în familie: mere, pere, prune, struguri, daca aveam și zahar cubic și bomboane.

Principalul erau florile de grădină și de câmp, pe care sora mea le împletea zile întregi, prin găurile coșulețului, care arata ca un buchet imens de flori multicolore. Abia așteptam ziua de 15 august, ne sculam mai de dimineața și la prima ora îi ofeream cadoul mamei, de care se bucura foarte mult și noi alături de ea. Se bucura și bunica noastră Mica, care trăia alături de noi toate bucuriile, dar și suferințele oferite de viață.

La începutul lunii mai 1948, am primit o veste mare că tata, Nicu Bălan și fratele său Neculai Bălan au fost eliberați din prizonierat, au sosit în țară la Regiment și în 29 mai 1948 au fost așteptați de noi familia, rude și mulți concetățeni, în apropierea casei, în Deal la Cruce, un reper important din localitatea noastră, Constandoiu.

A fost un moment greu de descris în cuvinte, toată lumea plângea, erau lacrimi de bucurie, fericire și de speranță pentru viitor. Atât tata Nicu, cât și unchiul Neculai, erau persoane bine cunoscute și apreciate de comunitate și la vestea că vin acasă, din curiozitate s-a adunat tot satul în Deal la Cruce, în fața casei noastre, pentru a fi prezenți și a-i întâmpina pe cei doi fii ai satului din familia Bălan.

Când au plecat pe front, aveam trei ani și sora Doina nici un an, este perioada când copii își schimba înfățișarea odată cu trecerea timpului. Când au sosit, tata m-a recunoscut mai ușor stăteam lângă mama ca și sora mea și alți copii, m-a

25

luat în brațe, deși aveam 9 ani și m-a întrebat dacă îl mai recunosc. Aproape zilnic priveam fotografia cu el care îmi rămăsese întipărită în memorie, cum să nu-l recunosc, eram însă mut de emoție și fericire. Lângă mama Maria, ea fiind în centrul atenției, erau mai mulți copii, băieți și fete. Tata s-a îndreptat spre mama și a luat în brațe o fetiță cam de vârsta sorei Doina, moment în care toată asistența a izbucnit într-un hohot general de plâns și exclamații de uimire și compătimire.

Mama Maria, a luat-o de mână pe Doina și printre sughițuri de plâns, a prezentat-o tatei pe fiica sa Doina. Doina, care avea aproape șapte ani, era speriată și stânjenită, ea îl cunoștea din poze, dar a fost un soc să constate că tatăl ei nu a recunoscuto, deși nu avea cum. După ce a luat-o în brațe și a mângâiat-o, atmosfera s-a mai destins. În tot acest timp, bunica (Mica), era ca o stâncă de piatră, nu vorbea, nu se mișca, parcă nici nu auzea, își trăia bucuria și fericirea în felul ei caracteristic, numai pentru interiorul ei măcinat de suferința îndelungată.

La serbarea de sfârșit de an a clasei a III-a, a fost prezent și tata, am fost tare mândru când mi-a fost înmânat premiul I cu coroniță și felicitări pentru bună purtare. Cred că și el a fost mândru de mine, în fiecare scrisoare ne sfătuia să iubim școala, să nu ne oprim, să ne realizăm o pregătire completă.

Clasa a IV-a s-a desfășurat într-o atmosferă mai destinsă, mai lipsită de griji, cu mai multă încredere dar, și cu responsabilitate, eram deja o familie întregită cu cineva care veghează asupra noastră și care impunea ascultare și respect.

Din toamna anului 1948, prin intermediul unchiului Cristea, fratele bunicii de la Gura Caliței care era brigadier silvic pe Valea Râmnei, tata s-a angajat la Sectorul de Exploatare a lemnului din localitatea și comuna limitrofă Dealu Lung, preluând funcția de șef depozit material lemnos de unde se

26

încărcau și transportau vagoanele cu lemn, pentru Fabrica de Cherestea și Mobilă din localitatea Gugești.

După absolvirea clasei a IV-a, întrucât Școala din Lacu Baban nu avea și clasele de gimnaziu, am fost înscris pentru clasele V-VII, la Gimnaziu din comuna vecină Dealu Lung, gimnaziu înființat în toamna anului 1949. O bună perioadă a începutului de an școlar 1949-1950, am făcut naveta zilnic la Dealu Lung, însoțit și de verișoara mea Silvia BălanDumitrescu, dar și de tata, pe o distanță de circa 6 kilometri. Școala a avut de la început, ca director și profesor, pe învățătorul basarabean Ion Carabulea. El a pus bazele școlii cu 7 clase și a internatului pentru elevii din toată zona. Începând din iarnă, săptămânal făceam naveta la Dealu Lung, unde duceam și unele alimente pentru cantină cum ar fi, mălai, untură, fasole, brânză și lapte pe care le predam bucătăresei Mărioara care prepara hrana.

Pentru început, cazarea pentru băieți a fost amenajată într-o cameră din școala veche, vecină cu locuința directorului Carabulea, care atunci când făceam gălăgie ne bătea în ușă.

Lemnele de foc le luam de la depozitul de lemne din apropiere, unde tatăl meu era șef de depozit. El făcea naveta zilnic acasă în Lacu Baban, la circa 6 kilometri unde locuia mama, bunica, sora Doina și sora mai mica Tanța născuta la 1 iunie 1949.

Noi elevii, ne obișnuisem cu viața de cămin și cu cantina. Între timp, directorul Carabulea o persoana întreprinzătoare, a mers la raionul Focșani și a obținut de la Inspectoratul Școlar și unele fonduri pentru cantina școlii, diminuând astfel contribuția familiilor noastre.

Cred că pe la începutul lunii martie a anului 1950, eu și colegii din camera unde eram cazați, am avut o mare și periculoasă cumpănă a vieții. Soba din cameră, ca și clădirea, erau vechi și degradate, soba având și unele neetanșeități.

Căldura nu ne lipsea, aveam lemne suficiente, poate chiar prea multe și focul ardea permanent. Într-o dimineața, directorul

27

Carabulea, a constatat că niciun elev care era cazat la internat, nu s-a prezentat la școală. Neprimind nici un fel de informații, a mers personal acolo și a constatat cu surprindere, că toți elevii erau în paturi, într-o stare avansată de inconștiență, determinată de intoxicația cu monoxidul de carbon, degajat de soba neetanșă. A dat alarma și la alte cadre, a deschis geamurile și ușa și pentru că nu a putut să ne trezească, ne-a dat afară cu paturi cu tot. Îmi aduc aminte, că m-am trezit nu știu exact când dar, mă durea îngrozitor capul.

Era o zi senina de sfârșit de martie, soarele se ridicase pe cer, afară era încă frig și noi eram în paturi acoperiți cu pături. Simțeam o dorință vie de viață și de natură cum nu mai simțisem până atunci, probabil pentru că m-am întors de pe un drum, care putea fi fără de întoarcere. Aveam aproape unsprezece ani, și atunci în pat, afară în frig, mi-au izvorât din interior niște versuri, pe care le-am păstrat în minte, fără a le exterioriza, nefiind scrise nicăieri, dar nici nu le-am putut uita niciodată: Când te scoli de dimineață, Ți se-nfățișează-n față, Razele jucând voioase De la soare drăgăstoase.

Acestea sunt, primele mele versuri cred, care nu reprezintă nici pe departe o capodoperă, dar pentru mine ele au reprezentat un nou început, o nouă dimensiune pentru viață. În activitatea școlară, după ce am devenit pioneri, nu-mi mai aduc aminte exact de unde a venit propunerea, dar îmi amintesc că am primit sarcina, să întocmesc jurnalul de zi al clasei, în care descriam zilnic într-un caiet, momentele importante ale activității școlare și extrașcolare. A fost un reper și remember important al activității școlare și nu numai, pe perioada celor trei ani de studii. Ținând acel jurnal de activitate zilnică, am putut uneori să-mi amintesc unele momente

28

importante din acea perioadă, pe care încerc să le aduc în actualitate cu diverse ocazii.

Era după război, după o secetă și foamete cumplite, erau multe lipsuri, dar și multe inițiative, care impuneau soluții importante pentru rezolvarea unor probleme care atunci nu aveau alte soluții. Uleiul pentru prepararea hranei, era suplinit doar de grăsimea de la porc și de la alte animale. În toamna anului 1950, la începutul cursurilor, tot efectivul școlii, cu cantina după noi, ne-am deplasat pentru o săptămână întreagă în munții Vrancei, la vreo 6 kilometri în amonte, în localitatea Tinoasa, în scopul de a recolta jirul de sub fagii seculari, care produc anual cantități importante de fructe și care reprezentau și o hrana predilectă, pentru porcii mistreți ce populau și populează pădurile Vrancei. Din jir, fructul fagului, care se scutură și rămâne printre frunze, se poate fabrică un ulei prețios, este o materie primă foarte importantă încă nevalorificată și în prezent. Jirul este un fruct gustos, însă dacă mănânci mai mult poți căpăta dureri de cap.

Directorul Carabulea, refugiat basarabean cu familia, a fost un cadru didactic sârguincios, care a pus mai presus de persoana sa, îndeplinirea cu conștiinciozitate a activităților cu care a fost investit. Pleca des la oraș, la Focșani, pentru rezolvarea problemelor de aprovizionare cu alimente, cât și cu materialele didactice și de întreținere necesare școlii. In condițiile de atunci, a reușit în termen scurt să pună la punct internatul școlar și cantina pentru un număr de câteva zeci de elevi, care veneau din localitățile limitrofe la gimnaziul din Dealu Lung. Singurul mijloc de transport din zonă, până la trenul CFR din Gugești spre Focșani, pe distanta de 17 kilometri, era un tren forestier, care transporta material lemnos pentru fabrica de cherestea și mobilă din Gugești. Pentru dus se călătorea între vagoane pe o platformă improvizată pentru frânar, iar la întoarcere pe platforma descoperită a vagoanelor goale. In aceste condiții precare, directorul Carabulea, se deplasa

29

aproape săptămânal, indiferent de anotimp și intemperii. Aceste condiții vitrege de transport au dus la îmbolnăvirea lui gravă și la decesul prematur. Îl apreciam și îl iubeam toți elevii școlii.

Aproape toții, ne-am deplasat cu un vagon descoperit la Plăinești unde erau părinții săi, circa 15 kilometri, pentru a participa la înmormântarea sa.

După absolvirea gimnaziului în anul 1952, unchiul meu, Neculai V. Bălan, profesor de limba și literatura română în Bălțați, un cartier al orașului Râmnicul-Sărat, fiind mai informat, a discutat cu tata pentru a mă înscrie la Școala Medie Agrozootehnică din Râmnicu-Sărat, împreună cu verișoara mea Silvia Bălan-Dumitrescu, considerând că pentru niște copii de la țară, această școală ne poate asigura, o meserie corespunzătoare condiției noastre. Unchiul Petruș Bălan, fratele mai mic al tatălui, cel care ne-a mai înseninat copilăria când tata a fost dat dispărut de pe front, care funcționa în Ploiești, orașul petroliștilor, cu ocazia unei vizite la părinții mei, în LacuBaban, într-o discuție cu mama și în prezența mea, ne-a dat ideea că pentru un băiat ar fi bună o meserie în domeniul petrolului. Petruș ne-a recomandat, Școala Tehnică de Petrol din Câmpina. Și pentru că părerile profesorului Neculai Bălan nu puteau fi contrazise, am complotat cu mama, care nu-și dorea să urmez această școală și am hotărât, să particip totuși la examenul de admitere dar să nu-l promovez.

Pentru a mulțumi pe toată lumea, m-am prezentat la examenul de admitere și chiar am ajutat pe verișoara mea cu un exercițiu la matematică, dar nu am insistat pentru rezolvarea subiectelor de examen, având în intenție să urmez o pregătire pentru băieți în domeniul industriei de petrol.

Așa cum mă așteptam și spre mulțumirea mamei, care spunea că nu trebuie să faci multă școală, pentru a ajunge să îngrijești vacile, meserie pe care o căpătasem de mic din familie, am ratat examenul și am început să mă gândesc serios pentru viitorul examen, la o școală în domeniul petrolului.

30

În primăvara anului 1953, am început pregătirea pentru viitorul examen, la Școala Tehnică de Petrol din Câmpina și pentru siguranță, am urmat o pregătire suplimentară, la gimnaziul din comuna limitrofă Dumitrești. Aici aveam unele rude si printre cadrele didactice. In această perioadă am fost găzduit la familia poștașului Ștefan Țâru de asemenea rudă.

Tanti Anica, soția lui Ștefan Țâru, era sora mai mare a unchiului Neagu Cucu, căsătorit cu tanti Lina, sora tatălui meu. În familia Țâru la care am fost găzduit erau cinci copii dintre care cea mai mică, Aneta Țâru, a ajuns profesor de limba si literatura română, dar ceea ce este mai important este faptul că a devenit o prolifică scriitoare de poezii, piese de teatru și romane, mult apreciate de publicul cititor.

Am ținut să prezint acest episod din viață, care mi-a schimbat profund traiectoria vieții și a familiei mele.

B. ADOLESCENȚA În anul 1953, am fost înscris și m-am prezentat la examenul de admitere la Școala Tehnică de Petrol, nr.1 din Câmpina, unde am avut ca profesor de limba rusă, un fost coleg din lagărul de prizonieri din Rusia al tatălui și unchiului meu Neculai Bălan pe nume Guja. Condițiile de intrare la această școală, impuneau și un examen medical riguros care începea cu verificarea greutății. Întrucât eram destul de slăbuț, fiind luna august, unchiul meu, Neculai Bălan, m-a dus în piața din Câmpina, a cumpărat un pepene mare pe care l-a tăiat în felii și mi-a dat să mănânc până nu am mai putut înghiți, apoi am mers la comisie să mă cântărească. Primul examen l-am trecut. În următoarele două zile am dat probele scrise la matematică și limba romană pe

31

care le-am luat și am devenit astfel elev al Școlii Medii Tehnice de Petrol nr. 1 din Câmpina.

Primul drum la școală, cu trenul, de la gara din Gugești (Focșani) la Câmpina l-am făcut cu bilet cumpărat din stație.

Când mergeam în vacanțe, foloseam biletele gratuite, eliberate de școală, iar în afara vacanțelor cu nașu’- conductorul de tren, căruia uneori îi dădeam câțiva lei, iar de cele mai multe ori când era cald, călătoream gratuit deasupra pe vagoane, alături de mulți alți călători cum era obiceiul atunci.

Primul an de școală pentru acomodare, a trecut mai greu pentru că era un regim mai strict al activităților școlare, cu care nu eram încă obișnuit. Dimineața, scularea la ora 6,30

32

pentru înviorare, urma aranjatul patului și deplasarea în coloană la cantină, care era la circa 400 metri. După orele de curs din nou încolonați la cantină apoi program de studiu sub supravegherea pedagogilor. Periodic prin rotație ne venea rândul pentru asigurarea ordinii în școală precum și ca elev de serviciu la cantină, unde participam la cântărirea și distribuirea alimentelor folosite pentru hrana zilnică. În anul II de studii, după vacanța de iarnă, în februarie 1955, o veste năucitoare anunță moartea tatălui meu, urmare a unui accident cerebral, la numai 43 de ani. Anunțat de către unchiul Petre Bălan din Ploiești, prin telefonul secretariatului școlii, am placat cu primul tren, desigur cu Nașul, care m-a înțeles. Am ajuns în gara Gugești în jur de orele 23,0 și nu anunțasem pe nimeni, nici nu aveam pe cine și cum. Am pornit pe jos pe o distanță de circa 15 kilometri, îmbrăcat cu o haină care se numea pufoaică și pantaloni, matlasate cu vată, pe care le aveam din dotarea școlii ca și ghetele. Drumul îl cunoșteam, era prin afara localităților, erau zone care și ziua te derutau, dar atunci nu simțeam nimic, eram numai eu cu mine, cu gândurile încărcate de multiple întrebări, unele la care nu aveam răspunsuri. Drumul pe calea ferată forestiera era anevoios, mergeam din traversă în traversă și cum era întuneric și iarnă, călcam și alături pe pietrele de râu neuniforme și mă dezechilibram, dar nu am căzut. Atunci, aproape 5 ore de mers prin întuneric, am stat de vorbă cu mine însumi și am hotărât ce urmează să fac. În bună parte mi-am realizat destinul hotărât atunci cu unele minusuri, dar și cu multe plusuri pe care le-aș pune pe seama voinței și tenacității.

Am ajuns acasă pe întuneric, în jur de 5 dimineața, era priveghi pentru tata. Era întins pe o masa, în singura cameră locuibilă din casa care era în construcție. Erau în jur, mama care era răvășită și care m-a întrebat de unde vin, dar nu cerea un răspuns pentru că știa, sora mea Doina, elevă în clasa a VI, alături de care am trăit toată drama familiei până atunci dar și

33

de atunci înainte. Mai erau unele rude și vecini, surprinși de eveniment ca și noi. Tata niciodată nu a dat semne că suferea de ceva, era un om cumpătat, probabil și-a pus amprenta prizonieratul de 6 ani în Siberia rusească, din care 4 ani fiind dat dispărut, noi copii fiind orfani de război iar mama ca văduvă a primit o sumă de bani ca pensie IOVR. Pe frații mai mici, sora Tanța de cinci ani și jumătate și fratele Vică de 4 ani, i-am văzut mai târziu, deși destul de mici percepeau grozăvia la care participau, am văzut în ochii lor ceva, care, parcă mi-ar fi cerut ajutorul, doar eram fratele lor mai mare, aveam șaisprezece ani neîmpliniți. Intre timp, am înțeles privind retrospectiv, că nu am făcut tot ce aș fi putut face pentru ca și lor să le fie mai bine și să treacă mai ușor peste acel eveniment nefericit, dar era prea târziu. Poate mă vor ierta, unii mai mult alții mai puțin care deja nu mai sunt.

Viața și-a continuat cursul și pentru că un necaz nu vine niciodată singur, în vară, Școala Medie Tehnică de Petrol din Câmpina, s-a transformat în profesională și perioada de studii, a scăzut de la patru la trei ani. Începuse marile investiții în industria de petrol din țară și era nevoie în primul rând de muncitori calificați pentru noile obiective.

După încă un an de studii, cu practici de specialitate intercalate, pentru pregătirea ca muncitor calificat, printre care și la Uzina de reparații motoare și utilaj petrolier din Câmpina, am obținut diploma de mecanic motoare, pompe și compresoare. În august 1956 la 17 ani, eram deja angajat ca mecanic în Moldova, mai întâi la schela de extracție Zemeș, secția Poiana Runcului, la stația de motocompresoare, apoi prin transfer din noiembrie la Moinești - orașul petroliștilor, de asemenea la stația de motocompresoare.

Dorința de împlinire profesională mă mobilizează și în același an 1956, am dat diferențele pentru doi ani de liceu, clasele a VIII-a și a IX-a și am intrat în clasa X-a la liceul seral

34

din Moinești, pe care l-am absolvit cu examen de maturitate în anul 1958 după clasa XI.

În vara anului 1957, împlinisem deja 18 ani și fiind un mecanic sârguincios și priceput am fost promovat șef de echipă. Secretarul organizației de bază PMR, Răvoiu Neculai, care era șef la cea de a doua echipă de reparații, mi-a recomandat să solicit să devin candidat de partid, fiind un cadru de nădejde pentru viitor cum spunea el. Nu aveam cu cine mă consulta, tata decedase, frații erau mai mici, iar mama abia reușea să întrețină familia.

Așa dar, am solicitat primirea ca și candidat de partid, cererea fiind aprobată de organizația de partid. După stagiul de un an și jumătate, organizația de baza a apreciat ca bună activitatea și comportarea mea și din anul 1959 am devenit membru de partid.

35

C. MATURITATEA Munca grea în condiții de șantier m-a călit, m-a ambiționat, și în vara anului 1959 am solicitat conducerii Schelei de Extracție Moinești, inginerului șef Vătămanu Cezar, aprobarea să dau examen de admitere, ca bursier de întreprindere, la Institutul de Petrol și Gaze din București. În urma examenului de admitere din toamnă, printre cei 75 de candidați admiși din cei circa 250 înscriși, am intrat și eu la Institutul de Petrol și Gaze, Facultatea de forajul și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze, cu o bursă însemnând 800 lei lunar din care 35 de lei impozit. Cazarea și masa, reprezentau circa 275 de lei lunar, iar aproape 400 lei erau bani pentru îmbrăcăminte și alte cheltuieli printre care și sprijinirea familiei și a fraților mai mici.

36

Având în vedere importanța și dezvoltarea industriei petroliere românești și realizările deosebite în acest domeniu, cât și al învățământului remarcabil, care pregătea cadre pentru industria petrolieră, numeroși tineri din străinătate au venit la studii în România, în cadrul Institutului de Petrol și Gaze din București. Am avut privilegiul să am colegi din Bolivia, Birmania, Egipt, Irak, Indonezia, Tunisia, Bulgaria, Grecia, Albania și Germania. Colegul birmanez, Maung Thant Tun era nepotul Secretarului General de atunci al Organizației Națiunilor Unite ONU, U Thant Tun, care în 1962, într-o vizită în România la invitația ministrului de externe Corneliu Mănescu, a vizitat și Complexul Studențesc Grozăvești unde aveam cazarea. Cu această ocazie, colegul nostru Maung Thant Tun, ne-a prezentat unchiului său, U Thant Tun pe cei câțiva studenți români, care locuiam în acel complex studențesc modern. Și în prezent, mai țin legătură cu unii colegi din afara țării așa cum ar fi cu Vlahos Dimitris din Grecia, cu Gerhard Weinert din Germania cu care corespondez. În luna septembrie a fiecărui an, în prima vineri, ne întâlnim cu toți colegii care mai trăiesc, într-un restaurant în parcul Cișmigiu din București.

Primul an, a constituit intrarea în atmosfera de studiu care era caracteristică acelei perioade, cu materii de cultura generală, dar și discipline specifice viitoarei meserii, cum au fost alături de matematică și fizică, geologia și fizica zăcămintelor, forajul sondelor, extracția țițeiului etc. În anul doi de studii, în cadrul Cercurilor Științifice Studențești, împreună cu colegul și prietenul meu, inginerul Eugen Crăciun, coleg de camera 3 ani în Complexul Studențesc Grozăvești, am luat spre studiu și cercetare tema: „Determinarea rugozității conductelor de injecție apă de zăcământ și determinarea numărului (cifrei) Reynolds”, cercetare care m-a ajutat mai târziu în producție, în activitatea de șef de secție pentru exploatarea zăcămintelor de țiței și gaze din Moldova, la Schela de Extracție Târgu Ocna secția Cerdac-

37

Slănic, unde începuse și exploatarea secundară a zăcămintelor de țiței și gaze prin injecția de apă de zăcământ. Încă din primul an de studii, în conformitate cu prevederile legale de atunci, am început și pregătirea militară organizată în cadrul învățământului universitar și astfel o zi pe lună eram în poligoanele de instruire militară. În vacanța de iarnă a anului 1961, am participat la concursurile sportive universitare de iarnă și am obținut la Predeal - Diham, locul I la concursul de schi fond, 20 kilometri. În fiecare an de studiu, am efectuat practici profesionale în șantierele de petrol și gaze din țară. In anul 1960 după primul an de studii, am realizat practica în localitatea Bascov - Pitești, o zonă petrolieră în dezvoltare, iar în anul II de studii 1961, am realizat practica pe șantierul petrolier Boldești-Scăieni din județul Ploiești.

La sfârșitul anului III de studii, în anul 1962, am efectuat prima convocare militara de 45 de zile, la arma GeniuPontonieri, la Unitatea militară din Copou-Iași, prilej cu care am luat contact cu o instruire militară practică, care s-a desfășurat în teren, pe câmpul numit Șorogari. Aici am realizat numeroase lucrări, tranșee și adăposturi ca în condiții reale de luptă. Cu această ocazie am văzut și vizitat, Bojdeuca lui Ion Creangă care era în drumul nostru spre câmpul de instrucție. În anul IV, am realizat practica de studii în schela petrolieră Valea Caselor din județul Târgoviște, unde am întâlnit atât metodele vechi de exploatare a petrolului și gazelor, cât și unele metode mai noi. Anul V de studii a fost un an cu împliniri depline, fixarea cunoștințelor teoretice împletite cu practicile în teren, în șantierele de petrol și gaze în care erau deja angrenați numeroși tineri specialiști și muncitori calificați ce aduceau un important aport în dezvoltarea industriei de petrol a țării. În toată perioada de studii, am participat și la diverse activități culturale. Fiind membru al ansamblului de dansuri al Institutului de Petrol și Gaze din București, am participat la mai

38

multe concursuri între Instituțiile de învățământ superior din capitală și din țară.

Pentru pregătirea generațiilor de ingineri ca specialiști în domeniul industriei petroliere în țară, dar și pentru studenții din străinătate și-au adus un neprecupețit aport numeroase cadre didactice valoroase, cu titluri academice, pe care am plăcerea să-i amintesc, cum ar fi: profesor dr. Grigore Ioachim, membru corespondent al Academiei Române pentru disciplina de studii, Exploatarea Zăcămintelor de Petrol și Gaze, care avea și importante contribuții științifice practice, în industria petroliera din România.

Primul în echipa de dansuri În anul 1977, în urma unui examen de admitere, mi-a devenit coordonator pentru lucrarea de doctorat cu tema: „Exploatarea Rațională a Zăcămintelor de Petrol și Gaze din Moldova, Trustul Petrolului Moinești”. După susținerea examenelor preliminare și întocmirea în bună parte a lucrării de doctorat, principalele trei capitole, acesta a decedat în anul 1979 și întrucât nu era un alt profesor acreditat pentru această disciplină, depășind termenul planificat de doi ani, a trebuit să renunț la continuarea lucrării și a titlului de doctor în științe.

Merită de asemenea să menționez aici și pe: prof. dr.

Beca Constantin, eminența cenușie a geologiei petroliere

39

românești; prof. dr. ing. Tocan Dumitru pentru disciplina Dislocarea rocilor prin foraj; prof. dr. ing. Cornelia Coroianu Stoicescu pentru disciplina Economia Industriei Petroliere; prof. dr. ing. Georgescu Gheorghe pentru disciplina Forajul Sondelor; prof. dr. ing. Ion Tocan pentru disciplina Exploatarea Zăcămintelor de Petrol și Gaze etc.

Studenția a fost cea mai frumoasa perioada a vieții, deși necazurile familiale erau mari, trei frați mai mici iar mama, o femeie puternica totuși, ținea familia prin comercializarea unor produse agricole și cu acul, fiind croitoreasă de nevoie.

Pentru lucrarea de diplomă, de la sfârșitul anului V, intitulată: „Exploatarea rațională a zăcămintelor de ape minerale din zona Borsec” l-am avut coordonator de proiect pe renumitul profesor de hidraulică, Viaceslav Harnaj, președinte al Apimondia timp de 20 de ani și cel care a calculat și proiectat fundațiile pe nisip ale marilor hoteluri de pe litoralul românesc, Mamaia, Eforie etc. După o practică de studii pentru culegerea de date din teren la Borsec, am prezentat ca soluții pentru acea dată, transportarea la Toplița prin conductă, circa 15 km, a apei minerale sub presiune, pentru păstrarea și menținerea CO2 în soluție, îmbutelierea și transportarea în țară la consumatori, prin vagoane CFR. Ultima convocare pentru satisfacerea serviciului militar de trei luni, la arma geniu-pontonieri, am efectuat-o la terminarea studiilor, în Unitatea Militara din Cetatea Alba-Iulia care mi-a stimulat simțul datoriei și mi-a călit organismul pentru viitor. Aici am călcat pe pământul încărcat de istorie, intrarea în cetate a domnitorului Mihai Viteazu la 1600, unificatorul românilor din toate provinciile românești, pentru prima dată în istoria românilor. De asemenea aici s-a pregătit și realizat Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Aceste locuri m-au făcut să rememorez câteva evenimente ce au făcut parte din momentele astrale importante ale României.

40

După unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească în ianuarie 1859 și după primul război mondial, fiind create și condițiile prielnice prin destrămarea imperiilor, s-a trezit dorința vie a românilor din toate provinciile pentru unitate într-un singur stat românesc. În 27 martie 1918, după Marea revoluție sovietică din octombrie din Rusia, în adunarea Sfatului Țării din Moldova se votează unirea cu țara mamă România. Urmează apoi Bucovina care în urma destrămării imperiului austro-ungar, la 27 octombrie 1918 în Adunarea Generală a bucovinenilor se decide cu unanimitate de voturi, în prezența opoziției ucrainene, unirea Bucovinei cu țara mamă România, de la care fusese dezrădăcinată.

Unirea celorlalte patru provincii, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul cu România este evenimentul care a dus la desăvârșirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.

Exemplul moldovenilor și bucovinenilor a fost hotărâtor pentru cele patru provincii românești. La 31 octombrie 1918, a fost înființat Consiliul Național Român Central, cu sediu la Arad, un organ al românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, recunoscut de Comitetul Național al Românilor din Transilvania de la Viena, condus de Iuliu Maniu, de către Biserica Ortodoxă și de Biserica Greco-Catolică, precum și de către Senatul Militar Român, care a și pus la dispoziția Consiliului 50.000 de militari mobilizați la Viena.

Consiliul Național Român, decide convocarea unei adunări naționale, la Alba-Iulia, la 18 noiembrie respectiv 1 decembrie 1918, pentru a decide în privința autodeterminării românilor. La Adunarea Națională de la Alba-Iulia au participat reprezentanții aleși ai tuturor categoriilor sociale, ai bisericilor, ai asociaților culturale și profesionale, precum și deputați de drept, în total 1.228 de delegați/deputați. Le-au fost alături peste 100.000 de români, veniți la apelul Consiliului, din toate teritoriile locuite de români.

41

După ce au asistat la slujbele efectuate în cele două biserici românești din Alba Iulia, (în care am avut fericitul prilej să intru și să particip la slujbe), delegații de la 1918, au dezbătut și aprobat Rezoluția de unire, care a fost adoptată de toți cei prezenți. Votarea acestei rezoluții a însemnat unirea pentru prima dată, a tuturor românilor din provinciile, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu țara mamă.

Adunarea a aprobat și un organ legislativ, Sfatul Național și un Guvern provizoriu, Consiliul Dirigent, care să conducă Transilvania până la unirea cu România. S-a numit o delegație, care a înmânat actul unirii, regelui Ferdinand I, în 14 decembrie 1918, la București. Sfatul Național și Consiliul Dirigent au funcționat până în 20 aprilie 1920, când unirea a fost desăvârșită și din punct de vedere tehnic. A fost o sărbătoare generală pentru toți romani care se regăsesc pentru prima dată sub același sceptru după anul 1600.

Jumătatea secolului XIX și deceniile care au urmat au marcat pentru mai multe națiuni o epocă de formare sau de consolidare a unității lor politice. Așa a fost cazul germanilor, italienilor, românilor, dar și al americanilor, care, în urma Războiului Civil, au evitat secesiunea și au întărit forța națiunii.

Am prezentat aceste evenimente, care m-au condus în perioada cât am fost cartiruit în cetate, să văd locurile pe unde au călcat marii oameni care au făcut istoria României, pe care nu trebuie să-i uităm și din când în când să ne întrebăm ce am făcut și noi pentru România și pentru poporul român.

D. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ În 16 octombrie 1964, după susținerea examenului de diplomă și după încheierea convocării militare de la Alba Iulia, care mi-a adus și gradul de sublocotenent în rezerva, am

42

început activitatea ca inginer de foraj-extracție în Moldova, la Secția Complexă de extracție Târgu Ocna, aparținând de Trustul Petrolului Moinești. Secția din Târgu Ocna dispunea la acea dată de câteva cadre tinere de ingineri petroliști, Dobre Gheorghe, Goța Mihai, Munteanu Emil, Niculescu Gheorghe geolog care se ocupau de exploatarea zăcămintelor noi de țiței și gaze, din zonele Slănic Moldova, Bogdănești-Fierăstrău, Oituz, dar și de unele zăcăminte în foraj pe structuri noi care urmau să fie cercetate și puse în exploatare.

Încă din primele zile de activitate, am fost numit inginer șef secție mai întâi pentru activitatea mecanica a schelei apoi șef secție de extracție la secția II-a Ceardac, având în coordonare peste 50 de sonde noi de extracție, sute de muncitori și numeroase instalații specifice de punere în producție și de extracție.

In funcție de problemele întâlnite am gândit, găsit și aplicat soluții la problemele constatate. Astfel, fiind o structură

43

de producție nouă, sondele funcționau la parametri diferiți, dar erau deservite de aceleași instalații de colectare a producției care prezentau unele disfuncții.

Colectarea producției în aceleași separatoare de țiței, gaze și impurități, cu presiuni diferite, a creat multiple incidente, operatorii neputând controla permanent funcționarea instalațiilor în regim de completă securitate. Trebuia găsit un sistem automat de control, urmărire și funcționare, pentru descărcarea liberă a separatoarelor de țiței și gaze și pentru că nu exista atunci sisteme digitale, a trebuit să găsim un sistem mecanic, funcție de greutățile specifice diferite ale fluidelor ce urmau a fi separate. Am gândit și confecționat un dispozitiv montat în interiorul separatoarelor de fluide, care a exclus incidentele prin descărcarea automata a fluidelor din separatoare și cu o economie importantă de forță de muncă, dirijată spre alte activități. Soluția tehnică cu caracter de invenție, a purtat denumirea de: „Dispozitiv pentru descărcarea automată a apei libere (de zăcământ) din separatoarele de țiței și gaze” soluție care a fost aplicată în parcurile de separatoare de atunci, cu situații similare din cadrul Trustului Petrolului Moinești.

Activitatea de cercetare și exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze din zonă, fiind într-o continuă expansiune, fiind zeci de sonde în foraj, cercetare și exploatare, pentru operativitate trebuia sărite unele etape, în vederea scurtării termenului de punere în funcțiune a sondelor de exploatare. În mod normal, după terminarea forajului ar fi trebuit ca turlele de foraj să fie demontate și în locul acestora, să fie montate turle de extracție pentru operațiunile de probe de producție, cu toate operațiunile tehnice necesare până la punerea în producție a sondelor.

Pentru operativitate, operațiunile de probe și punere în producție, se realizau imediat după terminarea forajului, de pe turlele de foraj cu înălțimea de 57 m, folosindu-se geamblacurile

44

existente în turlă. Se scurta termenul de punere în producție cu 30 la 40 de zile, se obțineau cantități sporite de țiței și gaze, însă turla era murdărită de țiței pe toată înălțimea, demontarea și curățarea devenind periculoase din punct de vedere al protecției și siguranței muncii, uneori generatoare de accidente tehnice și umane.

Pentru a asigura protecția și siguranța muncii și scurtarea termenului de punere în funcție, am conceput un dispozitiv cu role, prin care am coborât funcția geamblacului de la 57 metri la circa 17-20 metri, prin care se realizau operațiunile de probare și punere în producție a zăcămintelor de petrol și gaze într-un termen mai scurt și în condiții de siguranță deplină a activității. Dispozitivul s-a multiplicat în multe exemplare cu o eficiență economica de sute și mii de tone de țiței extras suplimentar.

E. FAMILIST În anul 1965 am cunoscut-o pe cea care avea să-mi fie o bună și înțelegătoare soție, Paraschiva (Nuți) Radu devenită Bălan, absolventă a Scolii Tehnice de Petrol din Târgoviște cu care m-am căsătorit în aprilie 1966 în orașul Târgu Ocna. La căsătoria noastră, am avut ca nași de cununie pe inginerul șef de Schelă, Gheorghe Călărașu cu soția Maria, o familie apreciată și respectată în toată zona petroliștilor din Moldova. Întâmplarea fericită a fost că în sâmbăta respectivă, 16 aprilie 1966, au avut spectacol la Casa de Cultură din Târgu Ocna, renumiții cântăreți de muzică ușoară din Galați, Alexandru Jula și Ionel Miron, care au rămas în continuare în localitate și au cântat și la nunta noastră.

45

Familia Corneliu Bălan la început de drum în viață

Familia Corneliu Bălan și copii septembrie 1978

46

Ca familie, avem împreuna doi copii, Iulia Daniela, născută în 7 august 1967 la Târgu Ocna și Ciprian Marius, născut în 15 august 1968, la Bacău, ambii ingineri, căsătoriți, la rândul lor cu copii și realizați profesional.

F. O NOUĂ RESPONSABILITATE În vara anului 1967, fiind apreciat pentru rezultatele activității profesionale cât și a preocupărilor pentru aplicarea în producție a unor soluții tehnice deosebite și în urma discuțiilor purtate cu inginerul Radu Manoliu, specialist in domeniul energiei, secretar cu probleme economice al Comitetului Regional de Partid Bacău, am acceptat și am fost cooptat ca specialist în cadrul Comisiei Economice a Comitetului Județean Bacău, pentru a coordona activitatea de petrol și gaze din Moldova, fostul Trust de Petrol și Gaze din Moinești, dar si pentru sectoarele extractive de cărbune și sare Comănești și Târgu Ocna, Rafinăriile de petrol din Dărmănești și Onești, unitățile pentru producerea și distribuția de energie termică și electrică din județul Bacău, respectiv termocentralele din orașul Comănești și municipiul Onești precum și unitățile de transport auto și CFR din regiunea Bacău.

Pentru testare, la început, am primit sarcina să organizez împreună cu alți ingineri și economiști, colegi de la Comisia Economică, specialiști în diverse domenii, o expoziție tehnico-științifică cu instalații și produse noi de înaltă tehnicitate, realizate de întreprinderile economice din regiunea Bacău, manifestare științifică care s-a bucurat de o înaltă apreciere din partea specialiștilor din regiunea Bacău și din țară. Pentru aceasta expoziție, am realizat pentru prima dată, cu specialiști din industria petrolului, de la subunități ale Trustului Petrolului Moinești, instalații de foraj și de extracție în miniatură care

47

funcționau ca in condiții normale, fiind în cadrul expoziției, zona de cel mai mare interes din partea vizitatorilor. În urma acestui succes, am purtat o noua discuție cu inginerul Manoliu Radu de la care am primit promisiunea că mă pot implica concret în coordonarea activității la toate nivelele de producție din unitățile economice pentru care am fost responsabilizat. În anul 1968, eram de circa un an în cadrul Comisiei Economice, luasem contact cu toate unitățile economice pe care le coordonam și uneori în măsura posibilităților încercam să le ajut în rezolvarea unor probleme și în special în ce privește aprovizionarea tehnico-materială și dotarea cu utilajele necesare. M-am deplasat în țară la unele uzine cum ar fi: „Republica” și „23 August” din București pentru aprovizionarea unităților din petrol cu motoare termice, pompe de mare putere și material tubular pentru instalațiile de foraj.

Eram la curent cu știrile din presă, dar și de la radio Europa Liberă cu privire la activitatea lui Dubcek și „Primăvara de la Praga” și am dezaprobat invazia trupelor Tratatului de la Varșovia, în 20 august 1968 asupra Cehoslovaciei. Am aprobat poziția de atunci a României prin glasul lui Nicolae Ceaușescu, la Marea adunare populară din 21 august 1968 care a condamnat invazia Cehoslovaciei.

In 21 august 1968 s-a hotărât la nivel central, pentru prima dată, constituirea în România, a gărzilor patriotice muncitorești, echipate și înarmate. In data de 22 august 1968 tot activul Comitetului Județean de partid din Bacău bărbații, am primit revolvere în tocuri de piele și muniție, pentru intervenții și autoapărare în caz de nevoie. Nu mai rețin exact pe ce perioadă au fost date revolverele, dar după mai puțin de o lună le-am înapoiat.

Cu puțin timp înainte de invazia forțelor aliate din cadrul Tratatului de la Varșovia din Cehoslovacia, în 15 august 1968, s-a născut al doilea copil, fiul nostru Ciprian-Marius. Cu un an în

48

urmă, pe 7 august se născuse fiica noastră Daniela, deci era cu un an mai mare și abia mergea bine în picioare. Deși Daniela, nu știa să vorbească, se pare că venirea pe lume a frățiorului ei nu a bucurat-o prea mult, nu mai era ea în centrul atenției. În 18 august am scos-o din maternitate și am adus-o acasă pe soția Nuți, împreună cu fiul nostru, cu mașina unui coleg de la Comisia Economică.

Din 22 august 1968, s-a primit dispoziție ca întreg activul să meargă în teren pentru a sprijini unitățile economice în depășirea momentului și a le insufla încredere și stabilitate. Mam deplasat în zona petrolieră și minieră Moinești-Comănești unde am stat circa zece zile. Intuiam că soția se descurcă greu, singură cu doi copii, așa încât abia așteptam să ajung acasă să dau o mână de ajutor.

Cea mai mare surpriză la sosirea acasă, a venit de la fiica mea Daniela. Cum am intrat în casă s-a repezit la mine și cu lacrimi în ochi s-a prins cu putere de gâtul meu și privea cu reproșuri spre cuplul mamă fiu care arau nedespărțiți. Am aflat de la soție că a fost foarte afectată, mai tot timpul a stat izolată, și-a găsit un loc sub masa din sufragerie de unde ieșea din când în când. După venirea mea, cum intram în casă se lipea rugător de mine și mă urma peste tot în casă. Cumpărasem un cărucior și când veneam acasă era o mare plăcere să o plimb pe afară, iar după apariția și a frățiorului, plimbarea era în trei și împingerea căruciorului era de asemenea o mare plăcere pentru ea.

Unitățile din petrol, miniere, de rafinare și de producție a energiei termice și electrice, în perioada activității personale, au cunoscut realizări și sporuri importante de producție. Producția de petrol din Moldova a înregistrat cele mai importante sporuri de producție din toate timpurile, ajungând în perioada 19761977 la o producție record de peste 1,5 milioane tone petrol anual și importante cantități de gaze naturale asociate. În această perioadă și Romania a înregistrat producții record de

49

țiței extras de circa 15 milioane tone anual, comparativ cu anul de gratie 2019, când s-a realizat o producție de circa 3,1 mil. tone pe țară, de cinci ori mai puțin.

Implicat și în coordonarea activității de transporturi a județului Bacău, dar și în activitatea de turism, în anul 1972 am fost ales ca Președinte al Filialei Județene Bacău a Automobil Club Român ACR, perioadă extinsă pe 10 ani, în care am propus și acționat pentru construirea în județul Bacău din investiții proprii ale ACR Central, a unor Stații Complexe de testare, întreținere și reparații auto, în municipiile Bacău și Onești precum și în orașul devenit municipiu Moinești. La o analiză la nivel național în anul 1978, generalul Cosma, președintele Automobil Club Roman a evidențiat Bacăul pe primul loc pe țară în realizarea de investiții și dotări. A fost înființată în aceiași perioadă și o școală de șoferi amatori cu instructori și doua mașini dotate corespunzător. Ca secretar de filială județeană, salarizat de ACR, a fost tehnicianul Hoștiuc Constantin cu care am avut o bună colaborare. În anul 1981, împreună cu soția și copii și cu un coleg de facultate, inginerul petrolist Gheorghe Iordache cu familia, din Moinești, am întreprins o excursie de circa două săptămâni în Bulgaria, Turcia și Grecia, organizată de Filiala ACR Bacău, a cărui președinte eram.

La întoarcere, într-o ședința de analiză organizată la Comitetul Județean, am prezentat câteva impresii din călătorie și am propus să preluam unele inițiative interesante văzute si studiate cu acest prilej, cum ar fi unele din Grecia, respectiv organizarea unor spații speciale pentru joaca copiilor care erau supravegheați și îndrumați de specialiști în educație și sport.

Apreciam că este un exemplu valoros pentru educația copiilor care astfel sunt îndrumați și supravegheați de specialiști în domeniu, suplinind și degrevând astfel cu succes părinții, care se pot ocupa fără grijă de alte activități.

50

Pentru că recidivasem, anterior prezentasem niște exemple din Cehoslovacia referitor la circulația pe drumurile publice, am fost convocat la Secretarul cu probleme organizatorice, căruia i se spunea „Pătrățică” (cerea ca fiecare să se ocupe doar de pătrățica lui) și mi s-a atras atenția că nu trebuie să aduc exemple din afară mai ales din unele țări capitaliste. Nu am declarat la întoarcere că la Atena m-am întâlnit și cu prietenul și colegul meu de facultate Vlahos Dimitris și cu familia acestuia, pentru că ar fi fost motiv de sancționare aspră.

G. O ALTĂ RESPONSABILITATE Atenționarea nu a rămas fără urmări, în anul următor 1982, am fost „promovat” de la 1 iulie 1982 pentru a conduce sectorul economic ca membru al Biroului Permanent din cadrul Consiliului Județean al Sindicatelor Bacău și în special activitatea de cercetare științifică și inventică.

Aici mi-am intrat repede în atribuțiuni, am întocmit un Program complex de invenții și inovații intitulat, „Ecotehnica” în broșura, în care au fost cuprinse majoritatea acțiunilor și programelor de cercetare și inovare din marile întreprinderi ale județului Bacău, perioadă care a cunoscut o importantă emulație și activare a cadrelor tehnice pentru cercetarea, proiectarea și implementarea a noi soluții tehnice în economie.

Conform graficului acțiunilor programate, în întâlnirile zonale cu specialiștii, erau discutate, aprobate și stabilite condițiile de implementare a celor mai eficiente soluții tehnice în unitățile economice cu activități similare.

51

În vara anului 1983 am fost propus și aprobat de UGSR pentru a face parte din delegația română pentru un schimb de experiență cu sindicaliști din Portugalia, prilej cu care am cunoscut cea mai veche universitate din Europa, din orașul Coimbra, precum și condițiile oferite salariaților din Portugalia pentru muncă și odihnă. Am vizitat și cel mai vestic promontoriu de pământ al Europei continentale, în vara anului 1983.

Cel mai vestic promontoriu de pământ al Europei continentale, Cabo da Roca din Portugalia, în vara anului 1983

52

In anul 1985, o delegație de specialiști din Republica Democrată Germană, venită în România pe linia sindicatelor, în cadrul acțiunilor de schimburi de experiență pe domeniul cercetării și implementării în producție a unor soluții tehnice valoroase, a fost îndrumată spre Bacău, județ apreciat de UGSR București, ca având preocupări și rezultate remarcabile în domeniul cercetării și aplicării de soluții tehnice noi.

Am condus delegația de specialiști nemți pe Platforma Petrochimică Borzești, în municipiul Onești, la Combinatul Petrochimic Borzești, la IUC și la Trustul de construcții Borzești.

De asemenea, am organizat întâlniri cu specialiștii din industria ușoară băcăuană, respectiv Întreprinderea de Postav Buhuși și unitățile de încălțăminte și confecții din Bacău. Specialiștii nemți, au apreciat Programul de cercetare și valorificare a soluțiilor tehnice, cuprinse în broșura Ecotehnica și la plecare au solicitat câteva exemplare din broșurile anilor 1984 și 1985, pentru a le traduce și folosi ca exemple de soluții tehnice care pot fi preluate și de către întreprinderile germane de același profil. Începuse în România, marele program pentru plătirea datoriilor externe, se solicitau producții sporite și de calitate, însă nu se avea în vedere în aceiași măsură și condițiile de muncă și viață a celor care trudeau în întreprinderi și în special în cele de petrol și minerit. Eram prezent permanent în marile întreprinderi și cunoșteam condițiile de muncă și de viață, discutam fără reținere atât cu cei din conducere, dar și cu cei care trudeau în șantierele de petrol și în abatajele pentru extracția de cărbune și sare. Mă considerau de al lor, știau că am pornit-o de la 17 ani ca mecanic în șantierele de petrol și îmi solicitau sfatul și ajutor pentru ei și pentru familiile lor, însă eram uneori neputincios. Mâncarea se împuținase, se stătea la cozi de la miezul nopții pentru a-și asigura minimum de hrană pentru ei și familiile lor, condițiile de muncă erau precare nu se

53

asigurau fonduri și pentru dotări corespunzătoare care să asigure ușurarea efortului fizic și creșterea randamentului.

Prezentarea de soluții tehnice noi la IUC Borzești, în prezența delegației de specialiști germani În ședințele de analiză ale Consiliului Județean al Sindicatelor județului Bacău, am început să informez cu situația concretă din întreprinderi, cu greutățile întâmpinate de muncitori în special din sectorul de minerit și din forajul și extracția țițeiului. Unii membrii din conducere mă aprobau, iar alții mă priveau cu suspiciuni. În toamna anului 1986, prin octombrie, s-a anunțat vizita unui membru important din conducerea Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania UGSR, era vorba de Secretarul General al UGSR, tovarășa Maria Ciocan, se pare fostă ilegalistă și bună prietenă din câte am aflat, cu tovarășa Elena Ceaușescu cu care se vizita. După o scurtă informare la nivel județean după sosire, doamna Ciocan și-a manifestat dorința să viziteze unele întreprinderi din cadrul județului și i-am propus pentru a doua zi, Întreprinderea minieră de la Comănești. Deși era o acțiune importantă în acea zi și în municipiul Onești, unde

54

trebuia să meargă președintele Consiliului Județean, doamna Ciocan a acceptat totuși să meargă la Comănești. Și cum Consiliul Județean Bacău avea doar o singura mașină, care trebuia să meargă în acest caz la o acțiune organizată la Onești cu președinta, doamna Floareș Elena, am invitat-o pe doamna Ciocan Maria să meargă cu mașina mea, un Moskvici 408-412.

A doua zi, am plecat din Bacău în jur de ora 10 și pe drum am informat-o cu mai multe probleme inclusiv cu activitatea de cercetare și inventică în cadrul acțiunii: „Ecotehnica” dar și cu problemele și greutățile din industria de minerit și de exploatare a țițeiului și gazelor. În seara anterioară am vorbit la telefon cu directorul Întreprinderii Miniere Comănești, inginerul Bejan Nicolae, să organizeze o întâlnire de lucru, la care să participe conducerea întreprinderii, președintele de sindicat cu o parte din activ, secretarul de partid, urmând să informeze cât mai exact despre problemele întreprinderii. De asemenea, să pregătească echipament pentru a coborî în mină, cel puțin pe câteva galerii și abataje mai scurte și înalte pentru a nu fi nevoie să se meargă târâș pe burtă așa cum lucrau minerii.

După sosirea la Comănești și o scurtă prezentare din partea directorului, a avut loc întâlnirea cu personalul reprezentativ al întreprinderii, iar președintele de sindicat care era un om cu activitate îndelungată în subteran și realist, a informat cu situația de fapt care nu era buna mai ales în ce privește dotările cu echipamente specifice și utilaje care să ușureze eforturile minerilor. A informat și cu condițiile de viață, precizând că alimentarea minerilor este precară, deși sindicatul s-a implicat plenar în aprovizionarea cu unele produse specifice necesare în minerit cum ar fi șunca afumată și alte produse similare.

La finalul discuțiilor, s-a propus intrarea în subteran la mina RAL, care era principala mină în realizarea producției de cărbune și unde sunt galerii și abataje reprezentative pentru

55

industria minieră. Doamna Maria Ciocan nu a acceptat să intre în subteran, motivând că are fobie de spații închise, refuzând și servirea mesei la cantina întreprinderii.

La întoarcere, pe drum, încercând să aflu și părerea dânsei despre situația prezentată din întreprindere, a precizat că toată țara trebuie să facă eforturi pentru a ne plăti datoriile că apoi va fi mai bine pentru toată lumea. Atmosfera, pe drumul de întoarcere spre Bacău, a fost stânjenitoare pentru amândoi.

Trecusem de jumătatea drumului, coboram panta de la Grigoreni spre Bacău când am simțit o revoltă pe care nu am putut să o stăpânesc și am exclamat: „Nu poate fi crimă mai mare pentru un conducător de țară decât să-și înfometeze propriul popor” și mi-au dat lacrimile pe care le-am ascuns uitându-mă în partea opusă. Din acest moment nu s-a mai scos nici-o vorbă până la sosirea la CJS Bacău.

La sediul Consiliului Județean al Sindicatelor, doamna Maria Ciocan a coborât din mașină și a intrat în biroul președintei unde nu a stat mult și a plecat cu mașina acesteia la Primul Secretar al Comitetului Județean Bacău, Ioan Băluță.

Mi-am dat seama imediat că am depășit măsura, era o acuzație foarte gravă pentru nivelul cel mai înalt din conducerea țării, însă mă consolam că nu m-a auzit decât o persoană, doamna Ciocan Maria și de această dată eram dispus să mint dacă s-ar fi pus problema, dând o altă interpretare afirmației mele. Doamna Ciocan Maria nu a mai trecut pe la sediul Consiliului Județean al Sindicatelor și a plecat la București, fără să mai prezinte concluziile cu privire la vizită, cum era obiceiul. În luna noiembrie, după ședința Biroului Executiv al Comitetului Județean de Partid Bacău, doamna președintă Floareș Elena, care era membră a biroului, m-a informat că i s-a atras atenția de către Primul Secretar că doamna Secretar General al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, doamna Maria Ciocan, a fost nemulțumită de activitatea mea și că urmează să se facă o analiză amplă și concretă.

56

În atribuțiunile anterioare de la Comisia Economică, aveam în coordonare și activitatea Secției din Bacău a Inspecției de Stat pentru Resurse Minerale, care se ocupa și controla modul de exploatare a resurselor minerale utile pe raza județului Bacău în general, iar pentru exploatarea petrolului, de ape minerale, cariere și balastiere pentru toată Moldova. Erau doi inspectori în cadrul secției Bacău, din care unul era inginer petrolist, Mândruță Gheorghe și din august ieșise la pensie. Am acționat foarte repede, am făcut un drum la București, la Inspecția de Stat pentru Resurse Minerale și am obținut aprobarea să mă transfer începând de la 1 ianuarie 1987. Am făcut o cerere de transfer și în acea atmosferă incertă am obținut și aprobarea de la președinta Consiliului Județean al Sindicatelor Bacău, doamna Floareș Elena, se pare fără a fi informat și primul secretar.

H. IEȘIREA DIN SISTEM, ÎNAPOI LA MESERIE Am început activitatea la Secția Bacău a Inspecției Geologice din ianuarie, conform contractului de muncă, și în luna februarie 1987, am fost convocat la organizația de partid de la Consiliul Județean al Sindicatelor din Bacău, în a cărei evidență încă eram și am fost informat că s-a primit dispoziția pentru a fi pus în discuția adunării generale pentru a fi sancționat cu „vot de blam cu avertisment”, cea mai aspră sancțiune înainte de a fi exclus din partid. Membrii biroului organizației de baza, unii erau derutați nu știau ce să creadă, li s-a spus de către Secretarul cu probleme Organizatorice de la județ, Toma Constantin, care se schimbase între timp, că motivul era plecarea mea prin transfer fără aprobarea județului etc. Era un motiv neîntemeiat, eu știam adevărul și nu am făcut nici o opoziție chiar mi-am turnat cenușă în cap. De fapt

57

această sancțiune, a reprezentat excluderea mea definitivă din partid, pentru că nimeni nu m-a mai chemat și nu m-a mai întrebat ceva de atunci, eventual pentru ridicarea sancțiunii și reintegrarea în partid cum se proceda.

Am rămas fără de partid cum era formularea, dar nu m-a deranjat deloc pentru că nu mă mai regăseam în politica economică și socială desfășurată în țară la acea dată.

În perioada 1987-1992, am activat ca inspector principal de specialitate, în cadrul Inspecției Minier Geologice, secția Bacău. Am controlat și coordonat activitatea pentru exploatarea rațională a zăcămintelor de petrol și gaze, cărbune, sare, ape minerale și alte substanțe minerale utile din întreaga Moldovă, mai puțin județele Suceava și Botoșani, care erau în coordonarea Filialei Minier Geologice din Câmpulung Moldovenesc. În această perioadă, am întocmit un documentar cu toate apele minerale și oligominerale din întreaga Moldovă, care este parțial valorificat și urmează a fi publicat în perioada

58

imediat următoare pentru a fi folosit de instituțiile administrațiilor locale din Moldova. În județul Iași aveam mai multe obiective pe care le controlam cu privire la modul de exploatare rațională a zăcămintelor de substanțe minerale utile. La Strunga era o exploatare de ape minerale sulfuroase, utilizate în cadrul Stațiunii Balneare Strunga, pentru băi reumatismale cu rezultate foarte bune în special pentru cei mai în vârstă, neavând contraindicații. Erau de asemenea mai multe balastiere în albiile râurilor Moldova și Siret, care trebuiau urmărite pentru a nu strica echilibrul printr-o exploatare necontrolată, cu repercusiuni asupra drumurilor și podurilor din zonă. În municipiul Iași aveam în control exploatarea apelor minerale prin sonde de exploatare de la așa numita Stațiune Nicolina (Purcica cum era cunoscută în zonă) și cariera de argilă pentru fabrica de cărămizi Ciurea. Întrucât copii erau studenți în Iași, aceste obiective le controlam mai atent și mai des însă a fost benefic, exploatările de aici s-au dezvoltat cu rezultate economice bune și în condiții de securitate.

Cu această ocazie, l-am cunoscut pe medicul balneolog Vlad Bejan, un om de cultura, remarcabil, cu care am legat prietenie și am început să discutăm deschis și critic asupra problemelor majore politice și sociale, ajungând la concluzia că trebuie făcut ceva pentru a stopa dictatura și derapajele. Am discutat despre câteva persoane din Iași, care deja erau cunoscute pentru acțiunile lor critice asupra conducerii partidului și statului. Am înțeles că și el împărtășește ideile și acțiunile acestora, dar că o face individual pentru a nu da caracterul unei acțiuni organizate, care ar putea fi stopate brutal de organele de represiune. I-am împărtășit doctorului Vlad Bejan despre concepțiile și activitatea mea și modul cum am fost sancționat, de fapt exclus din partid.

Eram la curent cu unele acțiuni din zonă, cum ar fi aceea cu împrăștierea de fluturași din trenul cursă Iași-Pașcani

59

cu care circulam și eu destul de des, în care se aduceau critici partidului și lui Ceaușescu. Nu mai aveam secrete unul față de altul, dar consemnul era să nu ne cunoaștem și cu alții, să facem acțiuni independente dar cu caracter general. La întâlnirea din noiembrie 1989 m-a informat că se pregătește o acțiune mare de protest la Iași, probabil în Piața Unirii. În 14 decembrie 1989 m-am deplasat la Iași și cum aveam obiceiul, m-am dus să mă cazez la hotelul Moldova, însă aici nu m-a primit, spunând-mi că este organizată o activitate sportivă importantă („Dinamoviada”) și hotelul este ocupat integral. Am reținut acest termen care mi s-a părut deosebit. Am trecut pe la doctorul Vlad Bejan și mi-a spus că este anunțată o acțiune iminentă importantă în Piața Unirii. Pentru că nu aveam cazare, m-am dus la verișoara mea Magdalena Dincă, să mă găzduiască pentru o noapte și a acceptat. Spre seară am plecat împreună la un spectacol organizat la Casa de Cultură a studenților, având locuri rezervate de fiica sa studentă Rodica, locație care este în apropiere de Piața Unirii.

Pe stradă am găsit mulți fluturași care chemau cetățenii, pentru acea seară și a doua zi, la o adunare de protest în Piața Unirii. Trecând prin zona Piața Unirii, am constatat, că erau mai multe echipe de muncitori, gărzi patriotice, în echipamentul specific și înarmați. Spectacolul de la Casa Studenților organizat în apropierea spațiului Piața Unirii, a fost gândit pentru a aduce cât mai multă populație și tineri studenți, la manifestație. Manifestația nu a mai avut loc, Piața Unirii fiind ocupată de gărzile patriotice. A doua zi de dimineață m-am dus la doctorul Vlad Bejan și l-am informat, cunoștea situația.

Pe 15 decembrie 1989 m-am întors acasă la Bacău și pe 17 decembrie am revenit la Iași și am luat în geantă un aparat de fotografiat „Smena”. Știam din 14 decembrie că hotelul Moldova era ocupat cu participanții la „Dinamoviadă”, așa că m-am dus direct la hotelul Unirea unde și aici eram

60

cunoscut, mă cazasem de multe ori, mi-au spus că mai are un loc la etajul 7 și nu am avut obiecțiuni, am acceptat.

Aveam cu mine geanta diplomat, în care aveam o pijama, aparatul foto, agenda de însemnări și alte obiecte necesare. Când m-am îndreptat spre lift am observat prezența unei echipe de gărzi patriotice și în hotel, un tip mi-a cerut geanta la control. Observând aparatul foto, l-a reținut spunând că o să mi-l dea la plecare. Deși foloseam aparatul pentru a face fotografii în carierele extractive, nu am insistat să mi-l lase, pentru a nu crea suspiciuni. Am urcat și m-am cazat într-o cameră, întâmplător cu vederea spre Piața Unirii de unde am observat, ce se petrecea acolo. Cred că erau circa 15-20 echipe de gărzi patriotice, cu câte 3-4 membrii înarmați, care patrulau prin piață. Pe blocul lateral stânga, cu patru nivele, erau cred că doua sau trei echipe de gărzi patriotice, care patrulau pe lângă niște obiective acoperite cu prelate kaki, sub care se găsea ceva, dar nu se vedea și atunci am făcut legătura că acolo se găseau arme probabil automate-mitralieră.

De dimineață, m-am dus și l-am informat pe doctorul Vlad Bejan, care mi-a mulțumit și mi-a spus că știa de echipele de gărzi patriotice din piață, dar nu știa și de armele de pe blocul din apropiere. După ce mi-am terminat treaba de control la Exploatarea de ape Nicolina, pe 18 decembrie m-am întors acasă la Bacău și urmăream evenimentele la radio Europa Libera unde se vorbea, despre Pastorul László Tőkés și Timișoara. Despre Iași nici o știre, nu se vorbea nimic, dar Iașul după observațiile personale a făcut posibilă fără probleme, cel puțin pentru început, acțiunea de la Timișoara. A fost o alarma falsă într-un fel, la Iași s-au mobilizat forțele de securitate cum mi-am imaginat și am aflat mai târziu, hotelul Moldova a fost complet ocupat de ei și o bună parte din hotelul Unirea. Au lăsat câteva locuri libere cum a fost și cel în care am fost cazat eu pentru a nu da de bănuit. Aparatul foto, nu l-am mai recuperat nu aveam de la cine.

61

Doctorul Vlad Bejan mi-a mulțumit pentru informația cu armele de pe bloc care a permis organizatorilor să contramandeze acțiunea pentru a nu crea probabil o baie de sânge. Nu l-am mai întrebat pe doctorul Vlad Bejan, cine și câți au fost organizatorii, pentru că nici el probabil nu-i cunoștea pe toți. Acest sistem de organizare a funcționat în acest fel, pentru ca în situația când sunt descoperiți unu, doi, trei, să nu se poată ajunge la întreaga organizație pentru a fi sancționată și destructurată, mai ales că nu era o organizare dirijată de cineva anume, era o coordonare colectivă. În 19 decembrie 1989 eram la Bacău, unde aveam la sediul Secției Miniere o mașina veche de scris care sigur și aceasta era în evidențele securității cu caracterele specifice, ca toate mașinile de scris urmărite în acea perioadă. Am luat o foaie de șmirghel fin cu care am șlefuit caracterele literelor atât cât am considerat necesar pentru a nu da de bănuit și a nu putea fi depistată mașina de scris cu care s-a tipărit un document, o scrisoare.

Am conceput o scrisoarea în care am prezentat tot ce am văzut și știam, respectiv că hotelul Moldova era ocupat integral de securitate pentru o anumită misiune, că au fost împrăștiați fluturași cu chemarea de a începe o acțiune în Piața Unirii cel puțin din data de 14 decembrie, așa cum am văzut eu, care nu s-a mai putut ține, piață fiind ocupată deja de foarte multe echipe de gărzi patriotice, echipate corespunzător și înarmate și că pe blocul din stânga față a hotelului Unirea, sunt arme acoperite cu prelate kaki probabil chiar mitraliere și cu echipe de gărzi patriotice pentru deservirea acestora.

Având în vedere desfășurarea de forțe ale securității, hotelul Moldova plin și o parte în hotelul Unirea, apreciam că de fapt echipele de gărzi patriotice nu erau formate cum se credea și proceda de regulă, din muncitori din întreprinderile locale ci din cadrele de securitate cantonate în Iași.

62

Nu-mi imaginam cum o să evolueze evenimentele așa încât am făcut un plan ca scrisoarea să fie expediată cât mai repede spre postul de radio, Europa Liberă. Aveam în vedere pentru expedierea scrisorii pe colegul meu de facultate grec, Vlahos Dimitris, om de încredere, care la Atena coordona activitatea de forajul și exploatarea sondelor de gaze din Grecia și care venea des în România pentru procurarea de instalații și scule de foraj și de fiecare dată mă căuta.

Inginerul Vlahos Dimitris venise în România din copilărie, din anul 1948 cu o soră mai mare și un frate mai mic, refugiați în urma războiului civil din Grecia. Au locuit în România în mai multe locații ca refugiați și prin 1956 s-au localizat la Moinești. Cu Dimitris, Takis cum îi spuneam noi cunoscuții, am fost coleg din 1959 la Facultatea de Exploatarea Zăcămintelor de Țiței și Gaze ca bursieri de întreprindere și el lucrase înainte de facultate la sectorul Centrale Termice din cadrul Schelei de Extracție Moinești. Cu inginerul Vlahos Dimitris aveam și un alt fel de legătură, înainte să plece în Statele Unite cu familia, în anul 1968, l-a botezat pe fiul meu Marius-Ciprian, ca nași.

A doua variantă era să predau scrisoarea doctorului Vlad Bejan și prin legăturile lui și ale colaboratorilor săi să o trimită la postul de radio Europa Liberă.

Evenimentele se precipitau, radio Europa Liberă ne informa cu situația de la Timișoara, dar nici o vorbă despre Iași.

Chiar dacă ar fi fost gândită în acest fel acțiunea și nu ar fi ieșit atât de bine, întreagă capacitate organizatorică și de acțiune a Securității a fost mobilizată la Iași, iar evenimentele au început și s-au derulat printr-o întâmplare fericită, pedepsirea pastorul László Tőkés, la Timișoara. Dacă revolta nu s-ar fi generalizat cu finalitatea cunoscută, ar fi căzut multe capete de la Securitate pentru inabilitățile din această acțiune.

Pe data de 20 decembrie 1989, de dimineață, am invitat și m-a vizitat la sediul Secției Inspecției Minier Geologice, fiica mea Dana, studentă la Iași care era în vacanță. Datorită

63

evenimentelor anunțate, studenții din toată țara au primit vacanță cu o săptămână mai devreme, pentru a nu fi atrași și a se organiza pentru evenimentele anunțate.

Pentru că la sediul Secției Geologice, foarte rar ne vizita cineva, nu mă temeam, aveam scrisoarea pe masa de lucru, lângă mașina de scris. Aveam încredere în fiica mea și voiam să cunosc și părerea ei. Când și-a aruncat ochii pe scrisoare și când a citit a rămas înmărmurită. Și-a ațintit ochii mari asupra mea și m-a întrebat dacă eu sunt conștient de ceea ce fac și dacă m-am gândit și la repercusiuni, atât asupra mea cât și asupra familiei.

Am încercat să o liniștesc, că totul este sub control și că nu se poate întâmpla nimic deosebit. Cum focul ardea în sobă, fiind decembrie, a rupt scrisoarea și a aruncat-o pe foc înainte ca eu să mai pot interveni cu ceva. Deși nu mai aveam nici o copie, am hotărât ca a doua zi să concep o altă scrisoare cu același conținut.

Seara, acasă, după terminarea emisiunii la televizor, la ora 22,30 ascultam radio Europa Liberă. De data aceasta bruiajul era mai puternic, dar tot am primit informații importante.

Se simțea și din informațiile trunchiate de la televizor dar mai ales de la Europa Liberă că situația este deosebită, că și în alte zone sunt acțiuni de susținere a demonstrațiilor de la Timișoara, despre Iași nu se spunea nimic, era totul sub un control riguros așa cum știam, dar păgubitor pentru sistem.

A doua zi la birou, pe 21 decembrie, fiica mea m-a vizitat din nou, m-a chestionat dacă nu cumva am mai făcut vreo prostie, însă nu m-a spus soției acasă, așa încât evenimentul a rămas un secret al nostru, cu condiția să nu recidivez. Seara la televizor, s-a anunțat pentru a doua zi o mare demonstrație la București, pentru a înfiera acțiunile destabilizatoare de la Timișoara a unor forțe criminale străine.

64

I. ÎN SLUJBA REVOLUȚIEI DIN 1989 La birou nu aveam televizor, însă știind de acțiunea programată la București, am deschis radioul, un aparat vechi și ascultam desfășurarea evenimentelor. Acțiunea de la București, a avut un deznodământ neașteptat pentru sistem, în timpul discursului lui Nicolae Ceaușescu. Pe la prânz, pe 22 decembrie 1989, a apărut știrea că Nicolae Ceaușescu a părăsit Comitetul Central și a fugit cu un elicopter. Din istorie știam că astfel de evenimente de revoltă se lasă cu acțiuni în forță și distrugeri, citisem undeva despre psihologia mulțimilor.

Acum, detașat de acele evenimente, amintesc câteva caracteristici citite undeva, de care ar trebui să țină cont unii conducători de state și nu numai: - Masele, la fel ca popoarele primitive, nu admit obstacole între dorințele lor, gloata dă sentimentul unei puteri irezistibile; - Impulsurile maselor pot fi generoase și pline de fapte eroice sau de lașitate, la mase dispare instinctul de conservare ; - Pentru individul integrat maselor, noțiunea de imposibil nu există, dispare sentimentul de frică; - Individul din mulțime, la cea dintâi sugestie de jaf sau omor etc. trece la acțiune fără remușcări; - Individul în mulțime, la fel ca toată mulțimea, nu judeca cu creierul ci cu măduva spinării, spun psihologii; - Masele nu suporta sa fie contrazise și acționează, spontan; - Autoritarismul și intoleranța manifestate sunt trăsături generale, reprezintă o caracteristică a mulțimilor revoltate; - Masele nu au etica dar pot avea și un grad înalt de moralitate. * Deci, dacă conducătorul a fugit, masele dau frâu liber violențelor, abuzurilor, intoleranței și răzbunărilor. In aceste

65

condiții am gândit ce să fac și am hotărât să plec imediat la Comitetul județean de partid și Consiliul Județean, nu departe, la trei patru minute de mers pe jos, instituții care se află în aceiași clădire și cunoșteam bine personalul de la intrarea din spatele clădirii.

Am intrat la Comitetul Județean de partid, am aflat de la portar că tot personalul părăsise clădirea și am cerut acestuia, se pare îl chemă Chiriac, probabil trăiește, să ia cheile să încuie birourile și să nu mai știe de ele. Acesta s-a conformat. După circa un sfert de oră sau mai puțin, au apărut în fața sediului câteva persoane, mai târziu am aflat că una din persoane era actorul de la Teatrul Bacovia din Bacău pe nume Gheorghe Geo Popa și cu alți câțiva colegi, care se găseau la masă la restaurantul Bistrița de vizavi și au intrat pe ușa din față. Între timp au început să apară mai multă lume în fața clădirii care scandau: „Jos Ceaușescu!”, „Jos dictatorul!” și chiar „Jos comunismul!”. Știam că la etaj, pe hol, erau mai multe portrete cu Nicolae Ceaușescu și cu Elena, folosite în diverse ocazii și am cerut portarului să le scoată afară din clădire pe ușa principală, unde era adunată deja mulțimea. La vederea portretelor a izbucnit un strigăt de furie și izbândă cum nu mai auzisem. Tablourile au fost smulse, purtate cu furie de mulțime și călcate în picioare.

Mai mulți participanți furioși, au intrat în clădire și au încercat să deschidă ușile la birouri însă nu au reușit, erau uși masive încuiate. In fața sediului s-a adunat tot mai multă lume și am cerut să se scoată și tablourile mari de circa patru metri care au fost scoase pe lat pentru a încăpea pe ușa principală. Și de această dată au izbucnit urlete și răcnete și cu furie oarbă, trăgeau de panouri unii lovindu-se iar alții le călcau în picioare. Intre timp s-a adus o stație de amplificare de un operator de la cinematograful „Muncitorul” din apropiere, pe nume se pare Lucaveschi și au început să ia cuvântul pe rând mai mulți participanți, care apreciind evenimentele, cereau jos

66

Ceaușescu tiranul, libertate și alegeri libere. A luat cuvântul si actorul Gheorghe Geo Popa și alți câțiva printre care și o persoană pe care am cunoscut-o mai târziu, un scriitor care a ajuns și Președinte al Comitetului de Cultură al Județului Bacău pe nume Petru Cimpoeșu. Am luat și eu cuvântul și am precizat că mai întâi trebuie să ne calmăm să acționăm pentru asigurarea ordinii și disciplinei, a hranei pentru populație în condiții normale și îndestulătoare, să menținem întreprinderile în funcțiune pentru că sunt ale noastre, cineva ceruse să le închidem și să dăm directorii afară, lucru care s-a întâmplat în câteva locuri. Am propus instituirea unei conduceri provizorii care să preia coordonarea acțiunilor următoare, conducere ce va fi anunțată prin presă pentru a fi cunoscută de populație.

La un moment dat, a apărut și Viorel Hrebenciuc care părăsise sediul Comitetului Județean de partid cu puțin timp în urmă după anunțul fugii lui Nicolae Ceaușescu, se pare chemat de actorul Gheorghe Geo Popa care începuse să se detașeze ca lider al acțiunii.

Viorel Hrebenciuc venise prin transfer, la Comitetul Județean PCR Bacău, la Comisia Economică, de la Comisia Economică a municipiului Bacău după plecarea mea din 1982.

Economist de profesie, a devenit la Comitetul Județean de Partid repede o persoană cu notorietate, care se făcuse cunoscut, prin câteva acțiuni nu din cele mai lăudabile.

Benzina și motorina pentru autoturismele proprietate personală se raționalizase cu ceva timp în urmă, se asigurau 20 litri pentru fiecare proprietar de autoturism. Viorel Hrebenciuc cu tupeu-i caracteristic și cu știrea probabil a secretarului cu probleme economice, instituise o cantitate de câteva tone de benzină și motorină depozitate la stațiile PECO din oraș, pe care o gestiona abuziv și o repartiza chiar el la persoanele cunoscute, printr-un telefon la stațiile PECO. Acum, aici, la acest eveniment se regăseau persoane de la diferite instituții de stat și întreprinderi. Cred că în Bacău

67

nu era persoana mai importantă care să nu-l cunoască și să nu apeleze la bunăvoința sa. Deși mi se părea nedrept dar și eu am apelat de câteva ori, mai ales atunci când plecam în concediu și aveam nevoi de mai multă benzină.

Viorel Hrebenciuc era un mare tupeist cum îl etichetam noi cunoscuții și nu numai. El era cel care solicita de la Întreprinderea de Industria Cărnii din Bacău, pachete de carne, atunci când se manifesta criza de pe piață a acestui produs, pachetele erau pentru cei veniți în vizită și control de la centru și le înmâna la plecare. Ca unul care am lucrat la Comisia Economică 15 ani, pot declara cu mâna pe inimă, că niciodată eu sau alți colegi cunoscuți, cu care am lucrat, nu au procedat așa cum proceda Viorel Hrebenciuc.

De multe ori mi-am pus întrebarea mai târziu, de ce se spuneau atâtea și se mai spune încă și acum, despre abuzurile unora care lucrau la partid, dar după ce am cunoscut acțiunile lui Viorel Hrebenciuc, mi-am dat seama că sunt adevăruri care lezează și pe cei care au fost corecți. Pentru unul ca el, a fost întinată activitatea celor mai mulți care așa cum i-am cunoscut eu au fost corecți.

Cred că actorul Gheorghe Geo Popa, îl cunoștea din același motiv, l-a sunat și l-a chemat știind că este bun cunoscător al treburilor din județ, fiind un bun combinator. Deși plecase din sediu la prânz, la anunțarea știrii că Ceaușescu a fugit cu elicopterul de pe sediu CC al PCR, s-a întors jovial să se pună la dispoziție pentru coordonarea activităților viitoare.

Am constatat cu această ocazie că era bine cunoscut de mai mulți participanți la revoluție, să o numesc așa, cel puțin la Bacău așa a fost. Intre timp, se pare că actorul Gheorghe Geo Popa instituise deja o gardă la ușa principală și nu se mai dădea drumul la toți înăuntru.

Pentru că se începuse completarea a tot felul de liste pe holuri, pentru o conducere provizorie, am cerut portarului pe care numai eu îl știam, să deschidă o sală de ședințe la etaj. Au

68

intrat în sală mai mulți participanți și unii mai guralivi strigau și completau liste, unii s-au urcat chiar în picioare pe masă pentru a se face auziți mai ușor.

După o discuție cu Viorel Hrebenciuc, actorul Gheorghe Geo Popa care devenise popular și se detașase în lider, fiind cunoscut probabil și de la spectacolele de la teatru, a luat inițiativa și a început completarea unei liste cu cei care ar putea face parte dintr-un Consiliu provizoriu pentru coordonarea activităților, persoane care să fie și cunoscători ai județului și ai activității economice și sociale.

Deși se crease un mare vacarm, Gheorghe Geo Popa sa ridicat și el în picioare pe masă și a completat o listă cu circa 20 de persoane. Au mai fost câteva liste și cu scandal s-au unificat, s-a completat o listă de către actorul Gheorghe Geo Popa până la 23-25 persoane. Printre cei cooptați pe noua lista, a lui Geo Popa care nu mă cunoștea, am fost și eu trecut, se pare că la propunerea lui Viorel Hrebenciuc care mă cunoștea bine din activitatea economică anterioară. Nu am cerut nimănui să fiu trecut pe listă însă am acceptat convins că aș putea fi de ajutor în această situație incertă. În timp ce se desfășurau acțiunile amintite, am remarcat un tânăr foarte curajos, căruia nu-i mai rețin numele, se pare profesor de educație fizică, de loc din localitatea Răcăciuni și care în toiul evenimentelor s-a urcat pe acoperișul sediului Comitetului Județean, riscând să alunece și să cadă, a desprins steagul cu stema republicii pe care a decupat-o, iar apoi și l-a legat împrejurul pieptului. A purtat steagul în jurul pieptului câteva săptămâni, devenind o persoană cunoscută la care se putea apela pentru rezolvarea unor diverse probleme.

Târziu, spre ora 21, în seara de 22 decembrie, unii participanții au început să se retragă, iar cei de pe listă am rămas în sala de ședințe pentru a clarifica situația organizatorică. Seara la televizor, chiar Ion Iliescu cerea ca în

69

teritoriu să se organizeze conduceri provizorii pentru coordonarea acțiunilor post revoluționare.

La propunerea lui Viorel Hrebenciuc, secondat de actorul Geo Popa, de aceasta dată s-a trecut la organizarea echipei cuprinsă în listă. În listă erau cuprinși ca membri, salariați de la Întreprinderea de Avioane, Întreprinderea de Mașini Unelte, Întreprinderea Metalurgică, Combinatul de Prelucrarea Lemnului din Bacău (CPL), Întreprinderea Poligrafica Bacău, ziaristul Enache de la ziarul județean „Steagul Roșu”, precum și de la unele Instituții de cultură, de la armată etc. Viorel Hrebenciuc care datorită notorietății amintite, devenise de această dată, liderul acceptat de mulțime, alături de actorul Gheorghe Geo Popa. El a propus ca persoanele din lista acceptată să facă parte din Comitetul Provizoriu al Revoluționarilor, respectiv Consiliul Județean al Frontului Salvării Naționale FSN Bacău, cu activitate periodică la nevoie și lunar în rest. S-a propus constituirea și a unui Birou Executiv dintre membrii Consiliului Județean al FSN, format din șapte persoane cu activitate permanentă. În Biroul Executiv au fost propuși direct pe funcții și aprobați de Consiliul Județean FSN următorii: actorul Gheorghe Geo Popa, în calitate de președinte al Consiliului Județean și al Biroului Executiv, Viorel Hrebenciuc ca vicepreședinte cu probleme economice, subsemnatul Corneliu Bălan ca vicepreședinte cu probleme organizatorice, profesorul Viorel Savin, ca vicepreședinte cu probleme de învățământ și Cultură, colonelul de armată se pare pe nume Palade, ca vicepreședinte cu probleme speciale, armata-poliție, etc.

Biroul Executiv a intrat în activitate permanentă imediat, cu întâlniri zilnice și în orice timp era nevoie pe problemele curente ce apăreau la nivel local și teritorial, întocmindu-se procese verbale de ședință. Nu cunosc unde au rămas și unde se mai află documentele întocmite în ședințele de Birou. Am

70

aflat recent (17 ianuarie 2020) de la actorul Gheorghe Geo Popa, că ar fi predate la arhivă, la Consiliul Județean Bacău. În data de 23 decembrie 1989, în sediul Comitetului Județean FSN, l-am întâlnit pe redactorul Enache și Ciprian dacă îmi mai aduc bine aminte prenumele, de la ziarul „Steagul Roșu” care m-a consultat dacă ziarul local poate purta denumirea de „Deșteptarea” și am fost de acord, denumire ce se păstrează și în prezent. Încă de a doua zi a apărut ziarul „Deșteptarea”, care a prezentat desfășurarea evenimentelor și a informat cetățenii cu activitatea Biroului Executiv al Consiliului Județean FSN. Redactorul Enache era invitat permanent la ședințele Biroului Executiv.

Pentru cuprinderea acțiunilor pe fiecare domeniu, au fost constituite și secții pe probleme, cu mai mulți membrii, de regulă dintre cei din Consiliul Județean al FSN, fiind stabiliți și aprobați nominal și șefii de secții. La secția organizatorică care aparținea de mine ca vicepreședinte cu probleme organizatorice, a fost propus și aprobat ca șef de secție, Nistor Vasile, CTC-ist la Întreprinderea de Mașini Unelte Bacău, care a ajuns deputat FSN, senator PD și Secretar de stat în administrație. De la celelalte secții nu-mi mai amintesc. În prima seară, nu mai rețin cine a făcut propunerea ca membrii Consiliului Județean să primească revolvere din dotarea armatei, pentru a fi în siguranță în caz de nevoie. M-am opus și am cerut domnului colonel care era membru al Biroului Executiv și al Consiliului Județean FSN, să răspundă și să organizeze dânsul, echipe de militari în termen, pe timp de zi și de noapte, pentru paza sediului și eventul pentru unele intervenții. Acum, după treizeci de ani, cred că a fost o măsură înțeleaptă interzicerea înarmării unor revoluționari, au murit mulți participanți în mai multe locuri din țară, din cauza unor alarme false, unele chiar transmise prin televizor, urmare a înarmării unor revoluționari care nu erau riguros plasați sub o

71

disciplină riguroasă in vederea folosirii legale și corecte a armamentului. Întrucât se perindau prin sediul, un număr mare de cetățeni cu treabă și fără treabă, pentru a nu perturba activitatea din sediul Consiliului Județean al FSN, s-a propus și aprobat, un șef coordonator al activității de paza și ordine în persoana numitului Gringo, de etnie țigan, care era o persoană ce s-a detașat ca lider în activitatea de pază și ordine.

Unii membrii ai Consiliului Județean și șefii unor secții, au început să transmită indicații și acțiuni în afară, în teritoriu și la întreprinderi, care nu erau justificate și în concordanță cu activitatea și măsurile adoptate de Biroul Executiv și Consiliului Județean FSN. S-a stabilit în Biroul Executiv, ca persoanele implicate în activitatea de coordonare a Biroului Executiv și a Consiliului Județean al FSN să primească legitimații imprimate la Întreprinderea Poligrafică Bacău. Au fost emise fără control, un număr mare de legitimații, aș putea să le apreciez ilegale, care erau folosite în diverse locuri de unii din cei care intrase în posesia lor, pentru a da indicații și transmite măsuri nediscutate și aprobate de către Biroul Executiv și Consiliului Județean al FSN Bacău.

S-a ajuns la situația când au fost stabilite și impuse măsuri de reorganizare a activităților economice, eliberarea din funcții a unor cadre de conducere și chiar propuneri de desființare a unor unități economice. Am făcut propunerea și Biroul Executiv a aprobat, anularea tuturor legitimațiilor anterioare și eliberarea unor noi legitimații, care să fie semnate și stampilate de Președintele Biroului Executiv respectiv de Gheorghe Geo Popa. Astfel s-a reușit stoparea ingerințelor în activitatea instituțiilor, întreprinderilor industriale și agricole din județ a unor persoane neautorizate. S-a stabilit ca toate acțiunile propuse să fie cunoscute și aprobate de către Biroul Executiv al Consiliului Județean al FSN Bacău.

72

Activitatea Biroului Executiv al Consiliului Județean al FSN s-a desfășurat non stop o perioada de circa două luni. În primele două nopți, am dormit în birouri pe mase, pentru a acționa imediat operativ, asupra situațiilor și măsurilor ce trebuiau adoptate. La un moment dat s-a dat alarma, că sursa de apă a municipiului Bacău a fost contaminată. Având la dispoziție și o unitate militară în subordinea colonelului Palade, s-a intervenit și s-a dovedit ca fiind o alarmă falsă.

A rămas totuși de pază, prin rotație la rezervoarele de apă, o grupă de militari pentru orice eventualitate. În noaptea de 23 spre 24 decembrie în jurul orelor 2, s-a auzit un foc de armă care a fost tras de un militar ce asigura protecția și paza la Comitetul Județean FSN. S-a lămurit incidentul în circa o oră. O persoană cazată la etajul VII al hotelului Decebal din apropiere, s-a trezit în jurul orei 2,00 și a ieșit în balcon să fumeze o țigară. Când trăgea din țigară se aprindea și respectiv se stingea ceea ce a fost interpretat ca un semnal luminos pentru o intervenție necunoscută și neautorizată. Din exces de zel un militar care a observat fapta, fără a mai anunța și alarma superiorul a tras pe direcția semnalului luminos. Proiectilul nu și-a atins ținta, dar l-a determinat pe împătimitul fumător, să tragă în retragere nevătămat dar speriat și cu învățătură de minte.

J. REÎNTOARCEREA LA PROFESIE Convins că nu se mai poate întâmpla nimic deosebit la nivelul județului dar și dezgustat de unele abuzuri ale unor persoane din conducere, după ce am avertizat într-o ședință a Consiliului Județean al FSN despre unele aspecte grave, în jurul datei de 1 februarie 1990 m-am retras din această activitate. Așadar m-am dedicat numai activității profesionale, în

73

cadrul Inspecției Minier Geologice, Secția Bacău, deci în activitatea specifică de control și coordonare a exploatării raționale a zăcămintelor de substanțe minerale utile din întreaga Moldova.

Pot aprecia totuși, fără a fi lipsit de modestie, că și prin contribuția personală, revoluția din decembrie 1989 la Bacău, sa desfășurat relativ pașnic fără incidente deosebite.

După retragerea din Consiliul și Biroul Executiv FSN, treceam totuși aproape zilnic pe la Consiliul Județean FSN. Viorel Hrebenciuc se instalase în biroul fostului Prim Secretar, se pare că fuse între timp numit prefect de către premierul Petre Roman și de către Președintele FSN Ion Iliescu, cu care vorbea aproape zilnic la telefon. Întruna din zile, îmi amintesc, era în perioada mișcărilor minerilor din Valea Jiului, l-a sunat pe Ion Iliescu, în prezența mea și i-a cerut să ia măsuri cu Petre Roman, căruia îi aducea niște acuzații grave.

La sediul Consiliului Județean al FSN, la Viorel Hrebenciuc, lam întâlnit și pe Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului cu care probabil se consulta asupra organizării unor acțiuni. Au fost atrași și mobilizați și mineri de la Comănești pentru unele deplasări la București.

Fiind angrenat în activitatea Biroului Executiv și a Consiliului Județean al FSN Bacău, o bună perioadă de timp, 22 decembrie 1989-1 februarie 1990, nu am mai avut contact cu Iașiul, respectiv cu doctorul Vlad Bejan. După părăsirea Biroului Executiv al FSN Bacău, o primă deplasare am făcut-o la Iași, la începutul lunii februarie, la Stațiunea de exploatarea apelor minerale prin sonde, Nicolina. Cu această ocazie am aflat că doctorul Vlad Bejan nu s-a implicat în activitatea FSN Iași, însă a înființat Partidul Frontul Popular din Moldova în ianuarie 1990, partid care, a fost înscris în registrul partidelor politice din Romania, registru care în acea perioadă cuprindea circa 50 partide noi la nivel național.

74

K. IMPLICAREA ÎN ACTIVITATEA POLITICĂ Din informațiile prezentate la televizor, în legătură cu evenimentele de la Târgu Mureș, am aflat despre înființarea la începutul anului 1990 a Uniunii Culturale Vatra Românească, ca reacție a apariției UDMR, avândul în frunte ca președinte, pe omul de cultura, pictorul și patriotul român Radu Ciontea. În 15 martie 1990 la Brașov, în timpul evenimentelor de la Târgu Mureș, a luat ființă Partidul de Uniune Națională a Românilor din Transilvania PUNRT, ca expresie politică a Uniunii Culturale Vatra Românească, având ca președinte pe inginerul Constantin Ivasiuc din Brașov. În vara anului 1990, cu un grup de cunoștințe, printre care inginerii Vasile Melian și Bucur Constantin, inspectori în cadrul Inspectoratului în Construcții din Bacău, am inițiat și constituit Filiala din Bacău, a Uniunii Culturale Vatra Românească, pe care am condus-o și prin care am organizat acțiuni în teritoriu, pentru cunoașterea și punerea în valoare a patrimoniului național cultural și păstrarea identității naționale.

De la doctorul Vlad Bejan, am aflat mai târziu că în noiembrie 1990 la Cluj, Convenția Națională a PUNRT-ului a cărui președinte devenise profesorul universitar Alexandru Crișan din Cluj, a fuzionat cu Partidul Frontul Popular din Moldova de la Iași, a cărui președinte era doctorul Vlad Bejan.

Noul partid, a luat denumirea de Partidul Unității Naționale Române iar doctorul Vlad Bejan devine prim vicepreședinte al partidului cu un nou statut și program politic, aprobate de Convenția Națională a partidului. În prima parte a anului 1991, cu același grup de inițiativă inginerii Vasile Melian și Bucur Constantin, dar și cu inginerul Ion Palade de la întreprinderea de Avioane Bacău și cu alții, am

75

luat legătura cu cei din conducerea PUNR-ului, inclusiv cu doctorul Vlad Bejan și am înființat în județul Bacău, Filiala județeană a Partidului Unității Naționale Române PUNR, al cărui președinte am fost ales din 1992 și în continuare până în anul 2006 când PUNR a fuzionat cu Partidul Conservator și practic a dispărut după scena politică. În luna februarie a anului 1992, PUNR a participat la alegerile locale, obținând pentru Filiala Județeană Bacău, un număr important de mandate de consilieri în consiliile locale comunale, orășenești, municipale și județean. Personal, am candidat, am fost ales și am activat în calitate de consilier județean până în toamna anului 1992. În cadrul Consiliului Județean, am solicitat ca fiecare consilier ales să primească responsabilități specifice pregătirii și activității sale profesionale și periodic să informeze Consiliul cu rezultatul acțiunilor și măsurile ce se impun a fi aprobate de către Consiliul Județean. Din informările membrilor săi, Consiliul județean a preluat o serie de teme care au fost cuprinse în programele de activitate, iar din analizele realizate au rezultat importante măsuri pentru îmbunătățirea activității în domeniile analizate din teritoriu.

Pentru Primăria municipiului Bacău, a participat pe lista de candidați la alegeri, din partea PUNR, inginerul Vasile Melian, care, fiind ales, a avut o activitate remarcabilă, apreciată de Consiliul Municipal.

La alegerile parlamentare, din toamna anului 1992, PUNR Filiala Bacău, a candidat cu listă completă și a obținut un număr importante de voturi, din partea cetățenilor județului Bacău, circa nouă mii, care a asigurat un mandat de deputat în Parlamentul României, pentru legislatura 1992-1996.

Fiind candidat pe primul loc, am fost ales și validat în octombrie 1992, ca deputat în Parlamentul României din partea PUNR, filiala Bacău, iar în locul meu în Consiliul Județean a fost promovat următorul pe listă, respectiv inginerul Constantin

76

Bucur. Din legislatura următoare 1996-2000, susținut de mine ca deputat și mai apoi ca expert parlamentar, inginerul Constantin Bucur a fost promovat ca inspector teritorial pe Moldova în cadrul Guvernului României.

Împreună cu Radu Ciontea, președintele PUNR și doi colegi deputați, profesorul Mircea Crețu (Cluj) și Aurel Dragomir (Covasna) Ca parlamentar în perioada 1992-1996, am avut numeroase inițiative și o participare activă la lucrările Parlamentului. Fiind apreciat, din 1993 și până la fuziunea cu Partidul Conservator în anul 2006, am fost ales, atât ca președinte al filialei Județene Bacău al PUNR, cât și ca vicepreședinte al partidului, la nivel național.

Fiind un susținător activ al alianței dintre PUNR și PADR, am participat în 19 decembrie 1993, la parafarea Protocolului de alianță dintre cele două formațiuni politice la Sarmisegetuza, fiind constituit Blocul Unității Naționale Române BUN, a cărui vicepreședinte am fost ales. În această perioadă prodigioasă am activat și în cadrul unor organizații social-culturale prin contacte periodice astfel cum ar fi la Uniunea Culturală Vatra Romanesca al cărei

77

președinte devenise doctorul Zeno Opriș de la Târgu Mureș, Societatea Culturală Plai Mioritic, al cărei președinte pentru Republica Moldova era regretatul poet național român Grigore Vieru, Ginta Latină al cărui președinte era doctorul Vlad Bejan, veche cunoștință și colaborator, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina al cărei președinte era Nicolae-Radu P. Halippa, fiul renumitului patriot român Pantelimon Halippa, cel care a avut un rol hotărâtor în Parlamentul Republicii Moldova, pentru unirea cu România în 27 martie/9 aprilie 1918, Societatea Cultural-Patriotică Avram Iancu al cărui vicepreședinte era colegul meu de parlament de la Târgu Mureș, deputatul Lazăr Lădariu, etc. În anul 1994, împreună cu un grup de patrioți romani, doctorul Zeno Opriș, doctorul Vlad Bejan, poetul Grigore Vieru, poeta Leonida Lari deputat în Parlamentul României, profesorul Petre Țurlea, scriitor și deputat în Parlamentul României și alți membrii din cadrul unor organizații din țară, și din afara: Republica Moldova, Serbia, Canada, Lituania, Rusia, Bulgaria etc, am constituit în România, Forumul Organizațiilor CulturalȘtiințifice și Sociale Românești FOR, pentru care s-a întocmit statutul și programul de acțiuni aprobate de adunarea generală. În Adunarea Generală a organizațiilor componente, la propunerea profesorului Valentin Borda, președintele filialei București a Uniunii Vatra Românească și vicepreședinte la nivel național, susținut și de scriitorul patriot Grigore Vieru, Adunarea Generală din 5 noiembrie 1994, a asociațiilor prezente la constituire în număr de 38, prin reprezentanții acestora, din care 21 din țară și celelalte din Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Rusia, Lituania, Canada etc, am fost ales ca președinte al Forumului Organizațiilor Cultural Științifice si Sociale Românești FOR. Acesta a fost aprobat și înregistrat în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de către Tribunalul Municipiului București din luna ianuarie 1995.

78

Deși cu întârziere, ca de obicei, dezbaterea și aprobarea Bugetului de stat în Parlamentul României, pentru anul 1995, a început după data de 1 ianuarie. Biroul Executiv al Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești FOR, prin parlamentarii care se regăseau în conducere, Corneliu Bălan președinte, Leonida Lari vicepreședinte și Țurlea Petre membru, am făcut intervenții și propuneri la Comisiile de buget finanțe din cele două camere, la ministerul de finanțe și la guvern, prezentând și programul de acțiuni aprobat de FOR. In final prin art. 41. aliniatul 3, din Bugetul de Stat pe anul 1995, sa aprobat transferul de la Bugetul de Stat prin Bugetul Secretariatului General al Guvernului, o suma de 4,3 miliarde lei, pentru acțiunile planificare de către organizațiile componente. Tot prin Legea Bugetului de Stat pe anul 1995 la același art. 41. la aliniatul 1, s-a aprobat și finanțarea acțiunilor organizațiilor cetățenilor minorităților naționale din România și în special UDMR, în sumă de 2,83 miliarde lei.

Am predat la Secretariatul General al Guvernului, programul de acțiuni aprobat de FOR, și cu toate insistențele și intervențiile noastre, Viorel Hrebenciuc, secretarul general al guvernului la acea dată, nu a supus Guvernului aprobarea sumelor pentru finanțarea acțiunilor programate. Deși pentru prima dată în istoria României, asociațiile românești din țară și din țările limitrofe și nu numai, s-au regăsit într-o coordonare unitară, combinatori politici aflați la butoanele țării, Guvern, Viorel Hrebenciuc, Parlament, Adrian Năstase și Președinție Ion Iliescu, au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a stopa activitatea românismului.

Din cât l-am cunoscut pe Viorel Hrebenciuc, cred că el a fost cel care i-a influențat și determinat pe Adrian Năstase și pe Ion Iliescu să nu sprijine activitatea FOR, considerând că ar fi un câștig politic pentru PUNR al cărui membru eram eu.

79

Discriminatoriu, pentru sprijinirea activității cetățenilor minorităților naționale din România, pentru UDMR, s-au alocat în totalitate sumele cuprinse în buget și chiar suplimentar.

O ședință de dezbatere a Bugetului de Stat pe anul 1995, a partidelor aflate la guvernare, PDSR, PUNR, PRM,PSM primul din stânga, lângă scriitorul și ziaristul Lazăr Lădariu În același articolul 41, alineatul 3, din Bugetul de Stat pe anul 1995, s-a prevăzut pentru promovarea imaginii și intereselor românești peste hotare, transferuri de la Bugetul de Stat prin Secretariatul General al Guvernului în sumă de 1,5 miliarde lei. Am aflat că o parte importantă din această sumă, dirijată de combinatorul Viorel Hrebenciuc, a fost folosită pentru tipărirea unor pliante și albume fotografice foarte scumpe. Unde or fi ajuns banii folosiți de guvern nu am putut afla? Din cât l-am cunoscut anterior pe Viorel Hrebenciuc cred că mulți bani au luat alte căi. Viorel Hrebenciuc, știa că eu nu agream și nu am fost de acord cu acțiunile și abuzurile sale anterioare, din care unele le-am criticat și în Parlament și probabil și pentru aceasta a sabotat acțiunea FOR.

80

Pentru a nu rămâne la nivel de afirmație, cele prezentate, vor fi date publicității, odată cu documentele din activitatea parlamentară personală a subsemnatului, precum și în documentele prin care s-a intervenit la instituțiile amintite ale Statului Român care au rămas fără răspuns.

Este adevărat că și poetul Adrian Păunescu, fost deputat în Parlamentul României, care se dorea subiectiv la butoanele acțiunilor pentru asociațiile românilor din interior și exterior, a avut unele intervenții la instituțiile amintite, cu repercusiuni negative asupra finanțării activităților FOR. Din întreaga suma de 4,3 miliarde de lei aprobată prin Bugetul de Stat, s-a folosit în anul 1995 circa 400 milioane lei pentru Congresul Spiritualității de la Herculane, o acțiune punctuală, coordonată de Adrian Păunescu, care avea loc anual, acțiune care era cuprinsă și în programul FOR, în forma de organizare dorită de poet.

Deși personal l-am cunoscut și apreciat pe Adrian Păunescu ca poet și cred că a fost și rămâne un mare poet, însă atitudinea lui ca deputat, dar și ca om și în special în ce privesc acțiunile pentru organizațiile și asociațiile românilor din interior și exterior, dintr-un sentiment de orgoliu personal de neînțeles, că nu este el cel care primește laude și aprecieri pentru toate aceste activități, a acționat împotrivă. Va rezulta acest lucru mai pregnant din materialele care vor fi prezentate în legătură cu această temă în documentarul activității parlamentare personale. În activitatea parlamentară, nu am ținut cont de formațiunea politică căreia aparține fiecare deputat și senator, am avut în vedere că persoana respectivă a ajuns in Parlamentul României fiind ales și reprezentând un segment din populația României, care se bucură de aceleași drepturi și obligații ca orice cetățean. Am avut în vedere, numai activitatea și poziția respectivului parlamentar față de interesele majore ale țării și ale cetățenilor săi. Am avut relații cordiale și de respect

81

reciproc în abordarea unor teme din activitatea parlamentară și guvernamentală cu personalități importante din politica României așa cum ar fi: cu domnul Ion Rațiu, PNȚCD care era o persoana jovială, respectoasă, educată și cu mult bun simț, cu domnul profesor Gabriel Țepelea, PNȚCD, care a fost prizonier în Rusia în același lagăr Oranki din Siberia cu tatăl meu, Ioan V. Bălan și cu unchiul meu, profesorul emerit Neculai V. Bălan.

Cu domnul Radu Câmpeanu PNL, am abordat probleme importante pentru politica din țară și la propunerea dânsului care dorea o alianță cu BUN (alianța parafată la Sarmisegetuza dintre PUNR și PDAR), m-am întâlnit de mai multe ori chiar și la biroul său de acasă.

Cu domnul Mircea Drug, relațiile au fost foarte apropiate, cordiale, mai ales, că la un moment dat, ne-am regăsit în aceiași alianță politică. La fel a fost și cu domnul Victor Surdu, fost ministru al Agriculturii, președintele PDAR cu care am realizat, alianța politică parafată la Sarmisegetuza în dec 1993, când a fost creat Blocul Unității Naționale BUN, al cărui vicepreședinte am fost alături și de marele regizor român domnul Geo Saizescu, din partea PDAR. Cu domnul Sergiu Cunescu președintele Partidului Social Democrat Român PSDR, fost sportiv de performanță la alpinism, ne-am duelat în sport. La concursul de atletism, organizat la Camera Deputaților în anul 1994, pe distanța de o mie metri, la care au participat mai mulți parlamentari, indiferent de vârsta, eu am ocupat locul I și domnul Cunescu Sergiu locul secund, eu aveam 55 de ani iar dânsul avea vârsta de aproape 70 de ani, cinste memoriei lui, a plecat dintre noi în anul 2005, la vârsta de 82 de ani.

Mai tinerii noștri colegi, participanți la concurs, de 30-50 de ani au ocupat locuri inferioare și marea majoritate au abandonat.

82

Pregătirea pentru concursul de atletism al deputaților Concursul de atletism ne-a apropiat și ne-am întâlnit de mai multe ori pentru a discuta diverse problemele, printre ele fiind și cele politice și de istorie politică. Așa am aflat că tatăl domnului Cunescu a fost un apropiat al lui Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social Democrat Independent, continuatorul Partidului Social Democrat din Transilvania, partid care a fost inițiatorul și cofondatorul coaliției pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Maramureșului și Crișanei cu România, de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. Am discutat cu domnul Sergiu Cunescu, despre necesitatea unui partid social democrat puternic, eventual printr-o alianță sau fuziune cu partide de stânga chiar și cu PDSR, dacă se mai reformează și se curăță de elemente compromise, care au dus partidul într-o altă direcție. Am apreciat atunci, când în anul 2000, Partidului Social Democrat Român PSDR, Sergiu Cunescu, a fuzionat cu Partidul Socialist condus de Tudor Mohora o persoană cu vederi democratice de stânga. La Congresul PSDR din același an 2000, a fost ales președinte executiv al partidului, profesorul Alexandru Atanasiu, fost coleg cu mine la Comisia de muncă din camera Deputaților, iar Sergiu Cunescu a fost ales Președinte onorific.

83

Partidul Social Democrat Român PSDR, în același an 2000, a fuzionat prin absorbție cu PDSR-ul lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, rezultând Partidul Social Democrat, PSD. Prin această fuziune, noul PSD, s-a distanțat de Partidul Comunist și prin aceea că partidul cu care a fuzionat a fost inițiatorul acțiunilor de unire a Transilvaniei, Banatului, Maramureșului și Crișanei cu țara mamă România. Este de remarcat și faptul că fusese deja o formațiune politică, care s-a înregistrat și declarat ca succesorul și continuatorul Partidului Comunist Român, PCR care a și dispărut de pe scena politică din România.

Odată cu retragerea fortuită a lui Viorel Hrebenciuc, din activitatea politică, implicat în retrocedări frauduloase și nu numai, a lui Adrian Năstase, condamnat prin două procese instrumentate din umbră și de Traian Băsescu, președintele României la acea dată, și a lui Ion Iliescu, trecut pe linie moartă, PSD s-a mai curățat de influențele nefaste și poate fi considerat în noua structură continuatorul Partidului Social Democrat Român cu condiția să se delimiteze și să mai elimine pe unii așa-ziși baroni locali care au creat o imagine nefastă și distorsionată partidului. În Camera Deputaților, a cărei activitate se desfășura la Palatul de la Patriarhie, am activat în cadrul Comisiei de muncă și protecție socială a cărei președinte era profesorul universitar doctor, Atanasiu Alexandru, care a ocupat mai târziu și funcția de ministru al Muncii în guvernul PDSR-PSDR. Ca secretar al comisiei era domnul Dumitru Buzatu, actualul președinte controversat al Consiliului Județean Vaslui.

Din anul 1994, lucrările comisiilor Camerei Deputaților sau desfășurat la Palatul Parlamentului în urma unei hotărâri a Camerei Deputaților din toamna anului 1993. În primii doi ani de mandat 1993-1994, nu a existat nici o finanțare pentru activitatea birourile parlamentare din teritoriu și numai de la sfârșitul anului 1994, s-a acordat o sumă forfetară destul de mică, care a mai crescut din 1995, când am putut plăti

84

câte două ore un secretar și un consilier. Din anul 1995, s-a acordat pentru birourile parlamentare din teritoriu și câte o mașină Dacia 1300 pentru care am angajat un șofer pensionar, cu câteva ore săptămânal.

Cu colegii la Comisia de muncă și protecție socială; în centru Dumitru Buzatu, Secretarul Comisiei, 1995 * În activitatea de deputat, de un real sprijin mi-a fost după aprobarea sumei forfetare pentru activitatea biroului parlamentar din Bacău, pentru a putea fi plătit, inginerul Alexandru Simionescu, fost coleg la Comisia Economică a Comitetului Județean Bacău, pensionar intre timp, care cu capacitatea de bun observator al evenimentelor politice locale și nu numai, dar și de sinteză, mă informa la sfârșit de săptămână cu toate evenimentele deosebite din județ, dar si de la nivel central ca observator din afară. Astfel, eram la curent cu problemele locale dar și cu interpretarea de la nivel local ale celor de interes central și național și astfel puteam fi activ în parlament la dezbaterea problemelor puse in discuție și adoptarea unor măsuri pertinente, realiste.

De asemenea, ca secretar al biroului parlamentar cu evidențierea și urmărirea problemelor specifice, a funcționat în

85

toată perioada Liviu Crăciun, care cu meticulozitatea caracteristică, a asigurat o bună evidență a documentelor și urmărirea realizării măsurilor stabilite în urma unor analize. Ca șofer cu două ore pe zi, l-am avut angajat pe Ifrim Emanoil și el pensionar, cunoștință din activitatea anterioară. * Ca fiu credincios și atașat satului natal Lacu Baban și comunei Gura Caliței din județul Vrancea, m-am implicat în realizarea în cadrul comunei a unor obiective de infrastructură, obținând în perioada cât am fost deputat, 1992-1996, aprobarea și finanțarea asfaltării drumului județean de legătură, a comunei Gura Caliței, cu șoseaua națională FocșaniBucurești circa 10 kilometri și construirea unei moderne școli în satul natal Lacul Baban, fiind a cincea școală din România, dotată cu adăpost antiatomic și instalații centralizate pentru internet.

De un real sprijin în aprobarea și finanțarea școlii și urmărirea executării lucrărilor, a fost profesorul de istorie Mihai Momanu, cumnatul meu, director al școlii din Lacul Baban respectiv Gura Caliței, în mai multe perioade, care a ocupat și funcția de Inspector General școlar în cadrul Inspectoratului Județean Vrancea. In perioada cât am fost deputat am obținut și pentru județul Bacău, respectiv municipiul Onești, aprobarea pentru construirea bibliotecii municipale, fiind a doua bibliotecă din țară, construită în acea perioadă când investițiile în construcții noi au scăzut mult.

L. DIN NOU LA ACTIVITATEA PROFESIONALĂ După încheierea mandatului de deputat în anul 1996, am rămas în continuare în Parlamentul României, ca Expert

86

Parlamentar, pe lângă grupul parlamentar PUNR, acționând mai activ și ca Vicepreședinte al PUNR în teritoriu, în organizațiile din țara și în special în cele din Moldova, până în anul 2000 când am ieșit la pensie. Împreună cu soția, care a lucrat ca proiectant în cadrul Institutului de Proiectări Județean Bacău, am înființat la Bacău, firma de proiectare SC Resmin SRL, firmă care și-a început activitatea concretă, din anul 1997 când a ieșit la pensie soția.

După pensionare înanul 2000, am început și eu activitatea de proiectare, în special pe domeniul instalațiilor de utilizare și distribuții gaze, activitate în legătură cu domeniul pregătirii mele profesionale. Întrucât, la început nu aveam un spațiu corespunzător pentru activitatea firmei, am închiriat un hol de circa 10 metri pătrați din spațiul filialei PUNR Bacău, pentru care ne-am oferit să plătim integral chiria pe întregul spațiu de cca 40 mp, precum și utilitățile necesare. În februarie1999 am cumpărat în Bacău, un spațiu la parterul unui bloc în strada Mioriței nr. 68, ca sediu pentru firma SC Resmin SRL, cu un credit de la Bancpost Filiala Bacău, care de fiecare dată când se apropia termenul scadent de plată ne suna cu câteva zile înainte pentru a se asigura că avem posibilitatea de a plăti rata. Era perioada când în țară multe împrumuturi nu s-au mai putut plăti. În cadrul firmei SC Resmin SRL, firmă cu profil de proiectare, am angajat tineri ingineri instalatori, energeticieni, arhitecți și economiști cu care am executat numeroase proiecte de construcții civile și industriale, clădiri familiale, proiecte de reabilitare a unor clădiri sociale și de învățământ, biserici, atât în județul Bacău cât și în județele limitrofe, Vrancea și Neamț.

Activitatea nu a fost ușoară, eu nu mai lucrasem în proiectare, însă lipsa mea de experiență a fost suplinită de soție, care a lucrat timp de 30 de ani în proiectare, până la ieșirea la pensie în anul 1997, la un institut prestigios de proiectare, Institutul de Proiectări Județean Bacău. In toată

87

perioada de activitate, ne-am străduit și cred că am și reușit să facem proiecte de calitate și la timp și niciodată, deși au fost perioade când nu am realizat integral planul valoric, nu am diminuat salariile specialiștilor care au lucrat cointeresați. Au fost perioade și, nu puține, când am renunțat noi la veniturile proprii și am asigurat salariile integrale ale specialiștilor.

Sediul SC RESMIN SRL din Bacău, str. Mioriței nr. 68

Întrucât aveam angajat și un inginer instalator din orașul Târgu Ocna, care făcea zilnic naveta la Bacău pe distanța de 70 km, la sfârșitul anului 2001, am achiziționat la parterul unui bloc din oraș, o garsonieră cu o suprafață de cca 30 m.p. pentru a-i asigura spațiu de lucru corespunzător. În anul 2002, spațiul Filialei Județene a PUNR din Bacău, de circa 40 metri pătrați, din strada Oituz numărul 32, într-o clădire aflată într-un stadiu avansat de degradare, construită numai din cărămidă în anul 1876, a fost scos la vânzare de proprietar, respectiv Termloc Bacău. Întrucât partidul nu avea bani și nici interes, spațiul a fost cumpărat pe persoană fizică de familia mea cu circa zece mii de euro, asigurând în continuare gratuit spațiu și pentru activitatea PUNR.

88

La puțin timp, în același an 2002, în acest spațiu, am înființat firma SC Proiect Serv SRL cu patru acționari, tot cu activitate de proiectare, care a ocupat spațiul respectiv. Firma a avut o activitate relativ bună și din profitul obținut, după circa zece ani, respectiv în perioada 2013-2014, spațiul a fost reabilitat, modernizat și consolidat, asigurând o funcționalitate corespunzătoare activității de proiectare. În urma unor examene de specialitate, susținute la ANRE București, am obținut mai multe titluri de proiectant autorizat, pe grade de specialitate, în domeniul gazelor naturale, iar din anul 2007 în urma unui examen la MDRT, am obținut și titlul de verificator de proiecte, în domeniul instalațiilor de utilizare gaze naturale presiune joasa, pentru rețele de distribuție și racorduri, presiune redusă.

Au fost unele lucrări pentru care nu am luat bani, dar nu am diminuat salariile specialiștilor, așa cum este cazul unor instituții de cult, biserici de exemplu. In prezent una din biserici, se apropie de final (2020) și ne mândrim cu ea, este apreciată atât de cetățenii din localitatea Măgura, județul Bacău, dar și de specialiști în domeniu. Fiind apreciat, proiectul ne-a fost solicitat și de un preot dintr-o localitate din județul, Neamț proiect pe care l-am oferit dezinteresați cu multă plăcere.

Cu sentimente de înaltă prețuire și dragoste față de locurile natale, împreună cu iscusitul profesor de istorie, Mihai Momanu, cumnatul meu, soțul surorii Tanța, am întocmit și publicat Monografia comunei Gura Caliței, județul Vrancea, o istorie interesantă și captivantă, lucrare apreciată de specialiști și de concetățenii noștri, tipărită și lansată în anul 2010 dar la care s-a lucrat cu mult înainte de anul 2000.

Ca unul care am cochetat în copilărie și cu poezia, am scris și imnul comunei Gura Caliței care a fost pus pe note de renumitul profesor de muzică populară și dirijor, Iustin Podăreanu din Maramureș.

89

Oficialitățile din comuna Gura Caliței, apreciind activitatea pusă în slujba comunității, pentru întocmirea și redactarea Monografiei, au hotărât atribuirea calității de cetățeni de onoare ai comunei Gura Caliței pentru cei doi autori, Corneliu Bălan și Mihai Momanu.

Împlinirea vârstei de 70 de ani, în anul 2009, m-a găsit înconjurat de membri de familie, rude, surori, cumnați, nepoți, prieteni, fiind un prilej de bilanț pozitiv, dar și un nou imbold pentru activitatea viitoare. Și la vârsta de 80 de ani, în anul 2019, am fost din nou înconjurat de cei apropriați, într-o întâlnire memorabilă, care a avut loc la Focșani, localitate mai apropiată de locurile copilăriei, cu amintiri memorabile și plăcute dar și mai puțin plăcute, patru ani fiind orfan de război apoi orfan de tata de la vârsta de 16 ani. Împlinirea a 50 de ani de la căsătorie, a fost un moment de sărbătoare și bucurie pentru familie, trecând din nou pe la biserică pentru consolidarea legăturii familiale și făcând bilanțul împreuna cu cei doi copii realizați profesional și material, dar și cu nepoții care își croiesc alături de părinți, dar și de noi, bunicii, un drum demn în societate.

90

M. ÎNCĂRCAREA SPIRITUALĂ Mi-am spus că în viață, sunt câteva lucruri pe care nu trebuie să le ratezi, care îți aduc o anumită bucurie și împlinire spirituală și sufletească. Așadar, mi-am propus că dacă nu o să ajung să văd America, Londra, Parisul, Moscova, China, va trebui neapărat să văd Sfântul Munte, Athosul creștinătății ortodoxe și Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Consider că mi-am realizat cu respect și bucurie această dorință.

Spre sfârșitul anului 2018, la început de toamnă, când frunzele copacilor se pregătesc să aștearnă covorul multicolor pentru întâmpinarea anului următor, în organizarea lui Sorin Gheorghiu, un creștin din orașul Moinești, cu un microbuz proprietate personală, ne-a invitat în prima săptămână a lunii octombrie, 2-7 octombrie, un grup de 8 persoane, la un moment de reculegere în cel mai sfânt loc de pe pământ, în Athosul ortodoxiei universale, așezat în Elada.

Pentru intrarea în muntele Athos am pornit din portul Uranoupolis, cu un feribot special pentru pelerini, care ne-a lăsat în micul port de pe latura răsăriteană a regiunii Halkidiki, o zonă muntoasă acoperită de păduri și aș putea spune si de edificii anume realizate pentru închinare. Deși de-a lungul timpului, în acest loc încărcat de mister, au ostenit în închinare și rugăciune mii de monahi, la recensământul din anul 2011, erau înregistrați 1830 de monahi în Sfântul Munte.

Peninsula Athosului are o lungime de cca 60 km și lățime între 8 și 12 km, în suprafață de 360 km pătrați, în care sunt așezate 20 de mănăstiri și 12 schituri precum și numeroase chilii pe întreg teritoriul. Numărul de 20 de mănăstiri a fost stabilit de unul din împărații Constantinopolului și nu poate fi depășit, deși unele schituri sunt chiar mai impunătoare

91

decât mănăstirile, așa cum ar fi și schiturile românești Prodromul și Lacul, precum și schitul rusesc Sfântul Andrei, ce aparține mănăstirii Vatopedu, care are cea mai mare și impunătoare biserică din tot Athosul și chiar din peninsula Balcanică. In cea mai mare parte, mănăstirile sunt administrate de greci, excepție face o mănăstire a rușilor și alte două, una a sârbilor și una a bulgarilor, dar asta nu a fost întotdeauna așa.

Domnitorii țării Românești și ai Moldovei s-au îngrijit de construcția și dotarea multor mănăstiri cum ar fi mănăstirile Cutumaș, Pantocrator, Vatopedu, Zoograf, unele întreținute și de Ștefan Cel Mare, în care au viețuit mulțime de monahi, ce au condus aceste lăcașuri de închinare în numele românilor.

După Unirea Principatelor Române, marele domnitor Alexandru Ioan Cuza, cunoscător al vieții și trudei țăranului român, a constatat că cca 25% din suprafața arabilă a țării o dețineau mănăstirile închinate bisericilor grecești din Athos, dar și Ierusalimului și altor teritorii din afară a dat legea secularizării averilor mănăstirești.

Din preumblările domnitorului prin țară, deghizat în om de rând, a constatat și multe abuzuri și nelegiuiri ale călugărilor greci, care diriguiau averile acestor lăcașuri de închinăciune, pentru care nu se plăteau nici impozitele datorate statului.

Prin Legea secularizării averilor mănăstirești, din 29 decembrie 1863, lege care s-a bucurat de susținerea masivă a parlamentului, au trecut în proprietatea statului averile a 75 mânăstiri închinate unor biserici străine, din care 44 din Țara Românească și 31 din Moldova, la care se adaugă și averile mănăstirilor românești pentru a nu exista discriminare, cu o suprafață totală de peste un sfert din suprafața arabilă a țării.

S-a propus o compensație de 82 milioane lei care a fost refuzată inițial și după doi ani neexistând interes s-a anulat. Au existat numeroase critici din partea unor țări vecine cum ar fi Rusia, Austria dar și Turcia care primea tribut din partea Principatelor Române.

92

În biserica schitului rusesc Sfântul Andrei, cea mai mare biserică din Peninsula Balcanică, 5 octombrie 2018 In anul următor 1864, Cuza a realizat cea mai amplă acțiune de împroprietărire a țăranilor de până atunci, dar și după, din pământurile secularizate și chiar și de la boierii, care dețineau cca 60 % din suprafața arabilă a țări, iar țăranii care reprezentau marea majoritate a populației și care lucrau de fapt pământul, dețineau numai 15% din suprafața arabilă.

Până la secularizare, mănăstirile din Sfântul Munte, primeau anual venituri de peste șapte milioane de franci din munca țăranilor din Principatele Române.

Am făcut această divagație pentru a înțelege de ce a fost marginalizată biserica ortodoxă română în Sfântul Munte și a rămas fără să mai dețină în proprietate vreo mănăstire.

Pelerinajul nostru a început prin portul de intrare din partea de est Dafni, în apropiere de capitala ținutului, Kareia, așezată spre centrul peninsulei.

Prima noapte am petrecut-o la mănăstirea Pantocrator, care a fost întemeiată în secolul XVI de către marele comandat de armată grec Thasos, apoi a fost preluată întreținerea de către domnitorii români. Conform obiceiului am luat masa la

93

trapeză (sala de mese a mănăstirii), ne-am culcat devreme și de la orele 4, am participat la slujba de dimineață.

Prima găzduire, Mănăstirea Pantocrator, Athos Următoarea locație vizitată a fost schitul românesc Prodromul, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, înălțat la jumătatea veacului al XIX-lea (1852-1866) de către călugări români, schit care în prezent stăpânește partea de sud-est a peninsulei, fiind la nord și în apropiere de muntele Athos cu înălțimea cea mai mare din zonă de 2033 m.

Schitul românesc Prodromu; în fundal vârful Athon, cu înălțimea de 2.033 m

94

În apropiere de schit, spre est, la malul abrupt al mării Egee, am coborât cele 300 de trepte cioplite din piatră, timp de trei luni, aprilie – iunie a anului 1939, de către părintele Arsenie Boca împreună cu alți doi călugări, perioadă în care părintele a primit primele semne de îndumnezeire de la Sfântul Duh. În peretele abrupt de piatră de la malul mării sunt mai multe chilii unde au nevoit călugării români, cu mult înainte de a fi construite clădirile componente ale schitului, care acum pot găzdui zeci de pelerini din România și nu numai.

Din punct de vedere administrativ, schitul românesc Prodromul, este subordonat Mănăstirii Marea Lavră, construită în sec IX, fiind prima în eparhie, dintre cele 20 de mănăstiri din Sfântul Munte, care este în administrarea grecilor. Și la schitul Prodromul, se păstrează obiceiul, ca de la orele 4 să se participe la slujba de dimineață până spre orele șapte când se servește masa la trapeză. Schitul este deservit de cca 20 de călugări din România

Grupul de pelerini în Muntele Athos; în fundal vârful Athon În pridvorul bisericii, la loc de cinste, este prezentă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, denumită Prodromița, pictată la Iași la cererea călugărilor care s-au ocupat de amenajarea bisericii și a clădirilor schitului. Se

95

povestește că pictorul icoanei, a lucrat numai în post negru și nereușind să asigure detaliile corespunzătoare, în ultima noapte icoana s-a pictat singură, aceasta fiind prima minune, urmată de altele în țară și pe drumul până la destinație în Athosul creștinătății ortodoxe, la Schitul românesc Prodromu. În apropiere, la preț de 3-4 ore de mers pe jos, este și al doilea schit românesc din Athos, schitul Lacul, cu hramul „Sfântul Dimitrie, Valahul”, care are în jur opt chilii în care nevoiesc 39 de călugări români. Biserica și chiliile sunt într-o poziție mai austeră fiind înconjurate de toate părțile de stânci și copaci, călugării cred că izolarea este locul cel mai potrivit și adecvat pentru închinare și rugăciune. Schitul Lacul este fondat în secolul X de către călugări din Moldova și este subordonat mănăstirii Zoografu, la distanță mare, acum cu administrație bulgară, deși până la secularizarea averilor mănăstirești, a fost întreținută și administrată de români.

Grupul de pelerini în Muntele Athos, la plecare Deși nu a fost nimic pregătit și gândit dinainte, după întoarcerea din Sfântul Munte, preotul bisericii din Măgura, proiectată de SC Resmin SRL, Radu Grigoraș, care întemeia un grup de pelerini pentru închinarea la Mormântul Sfânt din Ierusalim, în organizarea firmei Miriam din județul Bacău, ne-a

96

făcut propunerea să participăm împreună cu acel grup, care era incomplet. Am considerat o bună oportunitate, de a-mi îndeplini si cea de a doua dorință plănuită, de a vizita locurile sfinte din Ierusalim și împreună cu soția ne-am alăturat grupului pentru o perioadă de zece zile.

Am sosit cu avionul la Tel-Aviv în data de 1 noiembrie la orele 22 și din aeroport cu un autocar, am ajuns la un hotel din Ierusalim, unde după cazare și o cină bine meritată ne-am pregătit, cei care au dorit, și am plecat la Mormântul Sfânt la slujba de la orele 0 la 3 dimineața.

A doua zi, am plecat de dimineață și am intrat în mai multe lăcașuri de închinare, cum ar fi Biserica Păstorilor, Mănăstirea Sfântul Teodosie, Mănăstirea Sfântul Sava, iar în Bretania am intrat la mormântul lui Lazăr cel înviat după câteva zile de la înmormântare, una din primele minuni săvârșite de Isus Hristos, la rugămintea surorii lui Lazăr.

Pe Muntele Măslinilor, în Biserica reclădită în secolul XVII, a fost încorporată piatra de pe care s-a înălțat Isus Hristos după înviere. In zonă este și clădirea în care a fost adus și depus Capul lui Ioan Botezătorul. Tot pe muntele Măslinilor este și biserica închinată Mariei-Magdalena despre care se spune că a adus un coș de ouă pe care l-a depus la picioarele lui Hristos răstignit pe cruce și ouăle s-au înroșit cu sângele domnului și de atunci se păstrează obiceiul de a se înroși ouăle de paști. In zonă se află și Grădina Ghetsimani cu măslinul de două mii de ani sub care s-a rugat mântuitorul când a fost trădat și arestat de romani. Mormântul Maicii Domnului și Biserica Națiunilor sunt tot în grădină. În apropiere, în Cetate se află casa părinților Maicii Domnului, închisoarea în care a așteptat domnul Isus Hristos judecata și apoi Drumul Crucii până la Sfântul Mormânt și Zidul Plângerii.

Următoarea zi de pelerinaj a început cu Muntele Tabor, pe care se află Mănăstirea ortodoxă românească, construită în secolul 20 respectiv în anul 1911, biserică care a fost preluată

97

de greci, ca răspuns la aplicarea legii date de Cuza aceea a secularizării averile mânăstirești din Principatele Unite. Biserica are stareț grec, dar măicuțele sunt din România și din Moldova și se înțeleg destul de bine, mai ales că este încă finanțată și de la Patriarhia Română.

La Nazaret am vizitat Biserica „Buna Vestire”, locul în care Arhanghelul Gavriil, a vestit-o pe Maica Domnului, ca va naște pe fiul Domnului, iar pe locul bisericii din Cana Galilei, Isus a făcut prima minune, transformând apa în vin, la nunta la care a participat împreună cu mama sa. Marea sau lacul Galilei este locul unde a săvârșit Isus o nouă minune, respectiv a ajutat pe ucenicii săi să prindă pește, care erau demoralizați de neputința lor. Masa de prânz pentru noi pelerinii, a fost cu pește de la Marea Galilei în Capernaum acolo unde a servit și Isus pește cu ucenicii săi. În Capernaum este și casa Sfântului Petru, primul între ucenici, peste care s-a construit o biserică ortodoxă, locul unde a fost vindecat paraliticul. În ziua următoare, în 7 noiembrie, am intrat în Pustiul Hozeva, la mănăstirea Sfântul Ioan Iacov Hozevitul, unde s-a ostenit până la sfârșitul vieții, preotul și pustnicul român Ioan Iacov Hozevitul, fost profesor la Seminarul din Târgul Neamț, născut la Botoșani, care își doarme somnul de veci aici.

Cu grupul de pelerini la Marea Galileii, 3 noiembrie 2018

98

În pustiul Hozeva, 7 noiembrie 2018

La Iordan am primit botezul părintelui Radu Grigoraș, 7 noiembrie 2018

99

La râul Iordan, am intrat în apă și am fost botezați de părintele Radu Grigoraș, ghidul nostru la Ierusalim. In Scripturi se spune că Isus Hristos după ce a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în Iordan, a intrat pentru 40 de zile de post în deșert, unde a fost ispitit de diavol să mănânce, refuzând și reușind să-și ducă până la capăt supliciul în credință.

Orașul Ierihon care se crede că are o vechime de mai multe mii de ani este al doilea oraș după Ramara, este orașul în care se află un așezământ românesc nou, deservit de măicuțe din România, locaș de închinare realizat și prin nevoința Patriarhului ortodox român Teoctist. În Betleemul de lângă Ierusalim, a fost ridicată Biserica Nașterii Pruncului, în formă octogonală de către Elena, mama Împăratului Constantin al Constantinopolului la anul 335, pe locul unei peșteri unde se crede că s-a născut într-o iesle Isus Hristos. Prima biserică a fost dărâmată de împăratul Iustinian la anul 530 pentru a ridica o biserică mult mai încăpătoare. Cu privire la locul nașterii, un arheolog important de la Tel Aviv, Viran Osării, susține că dat fiind distanța de peste 150 de km, dintre Nazaret și Betleemul de lângă Ierusalim, se pun unele semne de întrebare cu privire la parcurgerea distanței pe jos, sau pe asin, de către o femeie care aștepta să nască, într-o localitate atât de depărtată. De asemenea el aduce unele argumente că la acea dată nici nu exista Betleemul de lângă Ierusalim. El precizează, că în Galileea, lângă Nazaret, era și există și în prezent, o localitate la 7 km, care are denumirea de Betleem și care se pare a fi mai verosimilă parcurgerea acestei distanțe de maica Domnului înainte de a naște.

Iordanul care își are originea în Marea Galilei din Nazaret-Capernaum este singurul râu care alimentează Marea Moartă sau Marea de sare ori Marea de asfalt care este de fapt un lac închis, cu o lungime de cca 50 km și lat de în medie 15 km, cu adâncimea de 306 m. Această mare are nivelul apei la

100

427 m sub nivelul mărilor sau oceanului planetar la care se adaugă cei 306 m adâncimea apei.

Nivelul apei din lac scade continuu, având în vedere că râul Iordan este tot mai mult folosit prin tratare, atât ca apă potabilă cât și pentru irigații de către Israel și Iordania. Se presupune că până în anul 2050, Marea Moartă ar putea seca.

Existența lacului este pusă așa cum știm din biblie, pe seama unei pedepse pentru dezmățul din cele două localități din sud-estul zonei, Sodoma și Gomora, dispărute după erupția de gaze și parafină din antichitate.

Spațiul în care se găsește Marea Moartă, este locul cel mai jos întâlnit de pe pământ la cca 425 m, sub nivelul oceanului planetar, rezultând că aici scoarța pământului este cea mai subțire față de restul zonei. După cum se cunoaște, în toată zona Orientului Apropiat, Palestina, Iordania și până în Arabia Saudită, Kuweit, Irak, Iran și Marea Caspică, au existat și există importante acumulări de hidrocarburi gazoase și lichide, aflate sub presiunea de zăcământ determinată de greutatea litostatică, a rocilor acoperitoare. In această parte Mării Moarte și în această zonă de minimă rezistență a scoarței terestre au existat condiții de erupție a acumulărilor cu gaze și țiței parafinos. Existând aceste condiții, aici a avut loc o erupția importantă de gaze și țiței parafinos. A fost suficient ca erupția de gaze să întâlnească undeva o flacără și toată zona s-a transformat într-o minge de foc, însoțită și de țițeiul parafinos, care prin flacără se dilua ajungând pe pământ în adevărate râuri de foc, așa cum de fapt explică și biblia.

De regulă, acumulările de hidrocarburi sunt însoțite de importante depozite de sare, cute diapire, care emerg mai aproape de suprafața pământului, condiție care înlesnește erupția de hidrocarburi și în același timp salinitatea foarte crescută a apei, așa cum este și în cazul de față în lac. Am încercat să dau o explicație științifică fenomenelor manifestate

101

în erupția de hidrocarburi, având în vedere studiile mele și pregătirea profesională de inginer petrolist.

Ajuns la Marea Moartă, deși aproape iarnă, în 7 noiembrie, am făcut o baie plăcută în apa cu salinitate de peste 34% față de 3,5% în oceanul planetar, apa sărată și parafinoasă lipicioasă, te menține la suprafață fără eforturi.

Având în vedere că nivelul apei din lac scade continuu și până în anul 2050 ar putea seca, există un acord între cele trei entități de graniță, Israel, Iordania și Autoritatea Palestiniană care au hotărât salvarea Mării Moarte prin construcția în comun a unei conducte de diametru mare, în lungime de peste 180 km care să transporte apa din Marea Roșie în Marea Moartă.

De la Marea Moartă am luat drumul spre Marea Roșie în orașul israelian Eilat, trecând pe la fortăreața Masada, simbol al libertății poporului evreu, devenit de mai mult timp edificiu (UNESCO). În ziua a 7-a, am intrat pe teritoriul Regatului Hașemit din Iordania, unde am avut organizat un safari prin Deșertul Roșu și am luat contact cu populația de beduini care trăiesc în deșert alături de cămilele lor acomodate locului, dar și cu autoturisme. Ne-am continuat drumul la Aman, capitala Iordaniei cu vizită la câteva obiective turistice de referință.

La întoarcere spre Ierusalim am trecut pe la Petra, obiectiv turistic (UNESCO), oraș locuit de nabateeni încă de pe vremea lui Moise și a lui Isus Hristos, săpat în stânca roz.

Orașul Petra a fost capitala regatului nabateenilor, un important centru comercial, situat la intersecția mai multor rute. Romanii au încercat în mai multe rânduri, înainte de Isus să-i cucerească pe nabateeni, însă abia la anul 106 au reușit să-i cucerească. Ce coincidență, și Dacia noastră cu capitala Sarmisegetuza a fost cucerită tot cam atunci, este adevărat doar 14 procente din teritoriu întreg al Daciei, dar a fost cucerit centrul administrativ al comunității dacice Sarmisegetuza...

102

Cu grupul de pelerini la Petra, Iordania, 8 noiembrie 2018; familia Bălan, primii din stânga La anul 746, un cutremur foarte mare a distrus Petra, orașul a fost părăsit și până la anul 1814 nu s-a mai știut nimic sau aproape nimic de Petra. Din anul 1980 Petra a devenit oraș UNESCO cu condiția să fie scoși beduinii și localizați în afara cetății, condiție realizată. De la 7 iulie 2007, Petra a devenit a șaptea minune a lumii având în vedere sculpturile remarcabile în stânca roșie încă de dinainte de Hristos. În ziua următoare am vizitat (peștera) locul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, care a trăit de la doi ani orfan în pustiu, precum și biserica Sfântului Gheorghe din localitatea de

103

baștină a mamei acestuia, de origine palestiniană, care se află lângă capitala Israelului Tel-Aviv.

La întoarcere din pelerinaj, mi-am reluat activitatea profesională pe care nu am întrerupt-o de peste 63 de ani și cred că vizitele realizate la Muntele Athos, la Ierusalim, Nazaret, Betleem, Iordan, Marea Moartă, Petra, mi-au încărcat bateriile și mi-au dat forță să pot continua și termina câteva lucrări atât cu caracter profesional cum ar fi: „Contribuții privind cunoașterea și punerea în valoare a apelor minerale și oligominerale din Moldova Centrală” dar si unele cu caracter sentimental cum ar fi: „Din activitatea de parlamentar″ și „Cronică de Familie″, o istorie a familiilor din care provin, de la cei mai îndepărtați strămoși cunoscuți și până la zi.

Privind retrospectiv pot aprecia că nu am fost un om sărac dar nici bogat, am fost și sunt în rândul oamenilor normali, nu am pizmuit pe nimeni însă dacă am putut să ajut pe cineva am făcut-o cu mare drag și chiar cu satisfacție. Atunci când s-a propus și aprobat, la mult timp după ce nu mai eram deputat, să se asigure și o pensie suplimentară pentru cei care au fost sau sunt parlamentari, dar și pentru alte categorii, nu am fost și nu sunt de acord cu această acțiune pe care o consider un abuz și ilegalitate din punct de vedere constituțional și discriminare în raport cu marea masă a celor care au muncit.

Atunci când am primit prima sumă ca pensie suplimentară mam gândit să renunț, să-i trimit înapoi, dar cred că nu ar fi deranjat pe nimeni. Am găsit ca soluție ca acei bani să-i folosesc pentru a ajuta pe unii care au mai multă nevoie, pe unii tineri pentru școlarizare la licee și la facultate, unele asociații care se ocupă de tratarea și întreținerea unor copii bolnavi sau fără părinți ori părăsiți de părinți, tineri ieșiți de la casele de copii care nu au reușit să se integreze imediat in diverse activități, unele asociații de binefacere care construiesc diverse instituții de sănătate cum ar fi „Salvați Viața″ care construiește un spital pentru copii bolnavi de cancer și nu în ultimul rând pentru unele

104

instituții de cult cum ar fi și Catedrala Mântuirii Neamului, care peste vreme va reprezenta un edificiu de cultură reprezentativ pentru România și poporul român. Această soluție trebuie să recunosc că mi-a adus mai multă satisfacție decât dacă aș fi renunțat definitiv la această pensie suplimentară.

La declanșarea isteriei sociale determinată de apariția pandemiei corona virusului care ne-a găsit nepregătiți am considerat de datoria mea cetățenească să particip la eforul comun prin donarea unei sume de bani pentru achiziționarea de materiale si echipament pentru tratamentele bolnavilor.

Un băcăuan a donat 50 000 lei Spitalului Județean de Urgență Desteptarea 19 martie 2020

Corneliu Bălan, un senior băcăuan cu inima mare, a donat Spitalului Județean de Urgență (SJU) Bacău suma de 50 000 lei.

Banii au fost virați în contul SJU Bacău pentru achiziția de materiale sanitare de protecție împotriva virusurilor. „ Am decis să doneze acești bani după ce am înțeles cât de gravă și molipsitoare este infecția cu acest tip de coronavirus”, și-a motivat Corneliu Bălan gestul.

Corneliu Bălan a fost deputat în legislatura 1992-1996, ales în județul Bacău pe listele partidului PUNR. Este de profesie inginer petrolist.

105

Acum, la moment de bilanț, pot aprecia că mi-am făcut datoria față de familie și de țară, muncesc neîntrerupt de la vârsta de 17 ani, de aproape 64 de ani și nu pot spune că sunt obosit, așa încât voi continua. Alături mi-a fost permanent și soția, atât ca părinți în creșterea și educarea copiilor, dar și în activitatea profesională, în special după ieșirea la pensie. Pot spune că sunt mândru de familia mea, de copii și nepoți, care au o comportare de cetățeni demni și apreciați de societate..

106

III. CUVÂNTĂRI PARLAMENTARE ÎN PERIOADA 1992-1996

107

1 Ședința Camerei Deputaților din 24 martie 1993 Dezbatere asupra Legii salarizării Doamnelor și domnilor deputați, Sistemul de moderare a creșterii salariilor are în vedere, în principal, stabilirea unui fond de salarii în limita căruia societățile comerciale cu capital majoritar de stat și regiile autonome să poată fixa salariile individuale fără nici o restricție, iar în cazul depășirii acestuia, să suporte impozit suplimentar. Sistemul nu ne aparține, el este folosit curent și în alte țări și are în vedere frânarea procesului inflaționist printr-un control relativ al salariilor.

Consider fără subiect sau în necunoștință de cauză apelurile unor sindicate pentru eliminarea restricțiilor, întrucât fondul de salarii neimpozabil poate fi majorat fără restricții în funcție de creșterea numărului de personal (care ar trebui să fie un atribut al sindicatelor) precum și în funcție de creșterea eficienței activității economice, respectiv creșterea producției și productivității muncii, indicatorii care nu sunt luați în seamă sau cunoscuți suficient de cei care solicită eliminarea restricțiilor.

Urmare a neglijării acestor indicatori, s-a ajuns ca în anul 1992, producția să reprezinte 46% față de realizările anului 1989, iar productivitatea muncii 40%, în timp ce salariul real pe economie în luna dec. 1991 este de 71,4% și față de octombrie 1990 poate 100% sau mai mult la regiile autonome și marile societăți comerciale nemulțumite. Față de această situație, considerăm că singura soluție pentru a frâna procesul inflaționist și a determina creșterea eficienței activității economice, rămâne în continuare măsura de stabilire și control a fondului de salarii neimpozabil de către Guvern, ca singur mecanism de moderare a creșterii salariilor, nefuncționând încă sistemul de echilibrare specific pieței libere (sistemul concurențial). Suntem de acord cu aprobarea legii.

108

2 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului Sesiunea Extraordinară din 31 august 1993 Raport anticorupție Conduce lucrările domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților, asistat de domnul Oliviu Gherman, Președintele Senatului Domnilor președinți, Doamnelor și Domnilor parlamentari, După domnul senator Gabrielescu, care ne-a captat atenția cu elocința caracteristică de mare orator și politician, pornesc cu un oarecare handicap, dar o să mă străduiesc într-o anumită măsură să vă interesez.

Se pare că ne începem activitatea sub aceleași auspicii de ineficiență parlamentară, care deja ne-a fost lipită de frunte ca o anatemă.

Socoteam, că două luni de vacanță, odihnindu-ne mai mult sau mai puțin, fiecare după cum ne respectăm principiile și electoratul, ne vor convinge de necesitatea de a ne mai domoli pasiunile politice și a ne angrena la acest „car”, care scârțâie din toate încheieturile, pentru a-l urni din loc într-o direcție pe care o doresc deopotrivă, cei pe care îi reprezentăm și cărora le-am adus atâtea insatisfacții, dar și suferință morală și materială.

Dacă înainte de începerea vacanței, comisia parlamentară abilitată cu analiza cazurilor de corupție, spre care erau îndreptate atâtea speranțe, ne-a prezentat un raport, care aproape subsuma compilări din diferite publicații și ne solicita impresia că, de fapt, reprezintă o cercetare serioasă, ne-a adus o dezamăgire aproape totală.

Acum, după două luni de lucru a comisiei, ni se solicită, și culmea, susținerea e mai mare din partea 109

opoziției, să discutăm același raport fad și insipid, niște aspecte care nu mai prezintă interes pentru nimeni, iar aspectele interesante și mai grave sunt amânate aproape sine die.

Doamnelor și domnilor, Sunt unul dintre cei care mi-am retras semnătura de pe tabelul care solicita o sesiune extraordinară de o zi (aplauze), pentru a ne da posibilitatea să audiem raportul care atunci suscita un viu interes.

Precizez că în după-amiaza zilei de 30 iunie, la solicitarea colegului meu de comisie Nica Mihail, care m-a informat că se intenționează amânarea discutării raportului pentru toamnă, am fost de acord cu o sesiune extraordinară de o zi pentru a audia raportul și, eventual, unele discuții, dacă se impun.

La ore de seară, spre surprinderea generală, s-a anunțat prezentarea raportului, care nu fusese înaintat cu trei zile înainte, așa cum prevede regulamentul, și am fost puși, astfel, în fața faptului împlinit.

Reprezentantul opoziției, domnul deputat Ioan Mureșan, ne-a prezentat, în final, că este un raport preliminar care nu are menirea de a trage concluzii definitive și deci nu ai ce discuta pe marginea lui. Și cum nu-mi plac lucrurile prost făcute sau făcute pe jumătate, de oriunde ar veni interesele, după o logică elementară, care este valabilă și acum, am decis că, de fapt, nu se poate discuta pe marginea unui astfel de raport și mi-am retras semnătura. Reamintesc, că deja se reverbera, încă de aseară, sub această cupolă, lozinca domnului Patriciu: „Nici o sesiune fără moțiune!”, căruia îi respect opțiunile și principiile care îl caracterizează, dar nu-i accept metodele.

Atunci când anii se adună și părul se rărește sau își schimbă culoarea, nu-ți mai poți permite să fii târât într-o direcție contrară cu principiile care îți guvernează viața și identitatea, și, deci am acționat în consecință.

110

Acum, când își face loc cu insistență această senzație de ineficiență împotriva corupției - cel mai periculos flagel care zguduie lumea (vezi Italia, Japonia, Anglia, Franța, SUA) - floarea cea vestită a capitalismului mondial -, ne trezim neputincioși și acceptăm implementarea - scuzați cuvântul, vorba domnului senator Păunescu - deci acceptăm implementarea aproape în deplin consens a acesteia, într-o țară care este în tranziție spre economia de piață, și deci am putea spune în tranziție către o corupție puternică atotstăpânitoare și cuprinzătoare care „ne va ferici” definitiv poporul și țara.

Doamnelor și domnilor, Județul Bacău, se găsește implicat poate cel mai mult prin activitatea incriminată din unele societăți comerciale și a secretarului general al Guvernului, domnul Viorel Hrebenciuc. Nu doresc să mă opresc acum asupra acestor probleme, pentru că aș face-o prost, poate o să am ocazia într-o analiză mai profundă, când se vor relua discuțiile pe marginea unui raport mai complet și la obiect.

Principial, trebuie să precizez însă, că nu sunt de acord ca niște fonduri destinate sinistraților, unor oameni năpăstuiți de vitregiile naturii dezlănțuite, să fie deturnate într-o direcție care nu are nimic de-a face cu scopul urmărit. Aș putea spune că este o fărădelege, la figurat, sau cu încălcarea legii, la propriu. Ceea ce doresc însă să spun este că, nemulțumit de eficiența și concluziile comisiei parlamentare - având în vedere pe de o parte tentaculele care îmbrățișează tot mai sufocant societatea și pe de altă parte repulsia acesteia la nivelul ei încă sănătos, necontaminat și nealterat - am ajuns la concluzia că cel mai eficient este ca aspectele de această natură să fie cunoscute și contracarate cât mai aproape de originea lor și nu la niveluri atât de înalte, unde se diluează și se pierd.

PUNR, filiala Bacău, a inițiat și a găsit aproape consens la nivelul formațiunilor politice locale și ale unor 111

instituții și organizații, pentru constituirea unei comisii județene pentru analiza cazurilor de corupție și abuzuri.

Solicitând sprijin la comisia parlamentară pentru o idee de organizare și un regulament de funcționare am fost respins cu brutalitate de cele două forțe politice - opoziție și guvernamentală. Probabil se dorește un monopol asupra corupției și implicațiilor ei. Ne bucurăm totuși că, în lipsa acestui sprijin, am apelat la altul mai eficient - ajutăte singur! - și, deci, ne-am organizat și am aprobat un regulament - credem noi - mult mai eficient. Comisia cuprinde 15 membri din care 12 sunt reprezentanții forțelor politice locale, cu reprezentare în Parlament și Consiliul Județean și 3 reprezentanți ai Prefecturii, Consiliului Județean și al sindicatelor. Nu hotărâm nimic, decât solicităm organelor abilitate să controleze, în conformitate cu legile, să decidă, să ne informeze, iar comisia eterogenă, care reprezintă întreg spectrul politic local, informează populația, prin mass-media, asupra concluziilor la care s-a ajuns. Primele cazuri au fost deja analizate și se pare că opinia publică locală agreează soluțiile prezentate de noi, mai mult decât ceea ce se întâmplă astăzi aici.

Doamnelor și domnilor, Așa cum la nivelul județului încercăm să facem abstracție de unele pasiuni politice și reușim, în bună parte, și aducem în față ceea ce ne unește - interesele generale ale cetății și nu ceea ce ne dezbină - cred că putem face același lucru și aici, la nivelul forumului național, în interesul general al celor care, poate, mai au încredere în noi.

Constat, domnilor, în acest din urmă ceas, că dacă remanierea guvernamentală s-ar fi făcut mai devreme și ar fi cuprins și sfere care erau necesare și așteptate, astăzi am fi putut discuta cu mai multă consistență și cu un efect benefic pentru societate.

Vă mulțumesc!

112

3 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 septembrie 1993 Raport privind rezultatul anchetei cu privire la unele cazuri de corupție Conduce lucrările domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților Domnilor președinți, Doamnelor și domnilor parlamentari, Suntem obosiți cu toții, dar trebuie să mergem până la capăt, să ne ducem crucea, anticorupția pe care o dorim cu toții. „Măcinăm” de câteva zile la „morile de vânt” speranță ca să obținem „piatra filosofală” și să aflăm adevărul - acest cuvânt magic pe care îl flutură unii ca pe un produs care se găsește numai în posesia lor.

Până aseară, când l-am audiat pe domnul general Florică, mai credeam, totuși, că suntem pe calea depistării unor cazuri de corupție importante și apoi, cu toate armele îndreptate spre ea, să o punem la zid.

Am asistat la audierea unui acuzator al corupției în persoana domnului general Florică, care s-a prezentat lamentabil, care merita și merită toată mila noastră.

Este, domnilor, o nedreptate să te folosești de un om bolnav, așa cum arăta de fapt, fie pentru a-ți vinde mai bine un ziar înșelându-i pe cititori, fie pentru a-ți încropi și consolida un capital politic șubred, uneori fără audiență și fără perspective.

Riscul a fost mare și câștigul pe măsură!

Totuși, s-a realizat ceva, s-a deturnat atenția opiniei publice de la locul unde s-a format sau se formează, a crescut și se dezvoltă corupția.

Doamnelor și domnilor, pentru că în mass-media și în rapoartele comisiei s-au regăsit niște cazuri de corupție și abuzuri în județul Bacău, la Carom și Elon din Onești, 113

Agricola Internațional din Bacău și reiterate mereu și mereu de către colegii de la opoziție, chiar și la colegul dinaintea mea; ca băcăuan, sunt obligat în măsura informațiilor reale pe care le dețin și a cunoștințelor mele, să fac referiri la aceste aspecte.

Nu neg că mai pot fi niște nereguli, care pot fi însă îndreptate legal. Legile noastre sunt perfectibile, nu sunt perfecte, au rămas în urma prefacerilor sociale și economice, care se dezvoltă destul de repede. În ceea ce privește societatea comercială Carom, încă din anul 1990, când peste tot se demola la indicația unei anumite personalități (Petre Roman - prim-ministru), care decretase că industria românească este un morman de fiare vechi, aici s-a trecut la o restructurare masivă a întregii activități.

Producția nerentabilă a fost sistată în proporție de 50% și s-a început realizarea unei instalații de producție, fără credite bancare și ajutoare bugetare, folosindu-se numai fondurile rezultate din amortismente.

S-au construit până în prezent 7 instalații noi și peste 30 modernizate, în valoare de peste 20 de miliarde lei, în condițiile menținerii și chiar creșterii personalului, care a ajuns la peste 4500 de salariați, în timp ce unități similare din țară și-au redus aproape de desființare activitatea, lăsând pe drumuri mulți șomeri.

Profitul unității a fost de peste 600 de milioane lei în 1991, peste 2 miliarde în 1992, iar în primul semestru din acest an se ridică la peste 2 miliarde lei. În septembrie 1990, se aprobă înființarea acelei Societăți mixte româno-americane, Elon - care este problema cea mare - cu un capital social de 24 de milioane lei, deținut în părți egale, care reprezintă domnilor, aproape 0,1% din capitalul acelei mari unități care se cheamă Carom, adică aproape nimic.

După începerea producției, capitalul social de la Carom creste la 72%, iar cel american la 28%, iar 114

ponderea Elon-ului reprezintă, de asemenea, zero și ceva la sută din totalul capitalului de la Carom.

Profitul mare realizat a determinat conducerea Carom-ului și sindicatul să solicite unele spatii pentru construirea unui bloc cu 48 de apartamente, la Onești, pentru salariați, pentru care proiectul și locația au fost cumpărate de la o altă unitate.

Pentru a grăbi construcția, în timp ce se întocmeau formalitățile pentru autorizare, s-au început săpăturile.

Opoziția constructivă, consilierii municipali, au blocat această autorizare, schimbând plasamentul, pe motiv că se construiesc la parter și spații comerciale, cumpărate de persoane particulare avute.

Construcția nu s-a mai făcut. Aceeași soartă a avuto și extinderea unei piețe acoperite, cu peste 5.000 mp.

Iată exemple de abuzuri în grup - ca să spun așa.

Doamnelor și domnilor, Așa cum remarca deunăzi distinsul meu coleg de la PUNR Viorel Sălăgean, obsesia corupției a început să facă casă bună cu obsesia vinderii de țară, situație în care se găsește holding-ul Agricola Internațional din Bacău, care a fost des adus în discuție și astăzi aici. În urma controlului efectuat de unii membrii ai Comisiei anticorupție din Bacău, aceștia s-au convins de viabilitatea și necesitatea construirii unor societăți mixte sau constituirii unor societăți mixte cu parteneri serioși, cu beneficii deosebite pentru economia națională. În coraportul separat al colegilor noștri din opoziție, redactat - să-mi fie iertat - în stilul domnului general Florică, se afirmă că societatea ar fi fost constituită nelegal, că nivelul mic al locației de gestiune ar favoriza numai partenerul străin, că holdingul ar fi favorizat de persoanele influente ș.a.

Intenția, ori de unde ar veni ea, este de a semăna suspiciune, de a arunca anatema vinderii de țară asupra 115

unor oameni, care au încercat să facă mai multe decât fac majoritatea unităților similare din țară.

Societatea Comercială Agricola Internațional s-a constituit în conformitate cu legile țării, a fost autorizată să funcționeze ca societate mixtă pe acțiuni de către Judecătoria Bacău, așa cum recunoaște de fapt și comisia noastră de agricultură de la nivelul Parlamentului.

Agenția Română de Dezvoltare și celelalte organisme abilitate au dat aprobări, care au la bază acte normative cu referire la locația de gestiune.

Aș dori să arăt că această societate are un capital social de 300 de milioane lei, 153 milioane le are partenerul străin, reprezentat de 510.000 dolari; 1 dolar echivalent cu 300 lei, și partea română - 49% din care 8% pentru unitățile de stat. Putea să nu aibă nici 8% pentru că este o locație de gestiune, și întregul capital putea să aparțină numai celor care au investit acolo.

Societatea a preluat în locație de gestiune întreaga activitate și dotările celor cinci unități care cooperează, pornind de la obținerea materiei prime, până la prelucrare și desfacere. În cadrul acestei forme de producție, statul rămâne în continuare unicul proprietar al patrimoniului celor cinci unități preluate de holding.

Nu doresc să explicitez întreaga modalitate de constituire a acestei societăți, ci legalitatea ei. Aceasta o vor face, probabil, organele abilitate ale statului - dacă va fi necesar - de aceea eu am să prezint doar câteva date edificatoare.

De la înființare, în septembrie 1992 și până la 1 ianuarie a.c. societatea a virat la bugetul de stat 4,2 miliarde lei. Aici se spunea de 150 de milioane. Deci 4,2 miliarde lei, din care 2,2 miliarde pe primele cinci luni din acest an, numai dobânzile bancare la creditele curente reprezintă 2,4 miliarde lei.

116

Date comparative ne arată că în anul 1992, avicultura din România, unitățile avicole au adus pagube de 7 miliarde lei economiei naționale, iar numai în trimestrul 1/1993 o pierdere de 8 miliarde lei.

Este adevărat că unitatea a primit și unele credite cu dobândă redusă, dar aceste credite nu reprezintă, domnilor, decât 6-7% din volumul total al creditelor pe care le folosește această unitate.

Prin contract s-a stabilit că anual - societatea având ca partener o firmă germană cu o cifră de afaceri de peste 4,5 miliarde dolari - să dispună de credite în livrări de mărfuri în valoare de până la 30 de milioane dolari SUA. Deci poate dispune de credite de 30 de milioane dolari anual.

Câte unități avem în țară care se bucură de asemenea facilități, fără a antrena domnilor, în vreun fel, garanții din partea statului român?

Prin programul de retehnologizare s-au consumat, în cinci noi obiective, deja 1,7 milioane dolari, obiective care au fost puse în funcțiune, urmând ca până la finele anului să fie terminate încă 10 obiective în valoare de 2,4 milioane dolari.

Pe total activitate, până în prezent s-au folosit 17 milioane mărci, cu o dobândă de numai 7%.

Dintr-un calcul elementar rezultă că, prin împrumutul cu dobândă de 7%, la 100 dolari se plătește o dobândă de 5.900 lei, echivalent; în timp ce la creditele românești, la 100 de dolari echivalent se plătește o dobândă de 47.000. de lei. Iată cât de eficiente sunt creditele pe care le aduce această unitate.

Până la această dată, proprietarii de capital mixt nu au luat nici un fel de dividende. Totul s-a investit. Situație ce se extinde pe trei ani de aici încolo. În ceea ce privește producțiile, numai foarte pe scurt, ca să aveți o mică imagine: Producția a crescut în procente de 190%, 160%, 226%, la diverse produse.

117

În urma campaniei declanșate - aș putea spune că de către unele forte oculte - împotriva acestei societăți mixte, au apărut deja primele semnale. S-a blocat un fond BERD de circa 2 milioane dolari. Băncile încep să ceară garanții suplimentare, creând-se neîncredere în societate. (intervenția domnului Năstase: Vă rog scurtați.)

Domnule președinte, Aceste rezultate au fost obținute în condițiile când toți salariații sunt acționari ai societății, salariul și numărul lor este în creștere. Este necesar, domnilor, cred, să înlăturăm orice risc, mentalitățile obositoare care inhibă și încetinesc procesul de reformă și privatizare din România.

Pe scurt, mi se pare că există, domnilor, o situație specială, apărută după revoluție, care, prin modul ei de manifestare atrage, cu sau fără voie poate mai mult cu voie, în mrejele corupției, dacă vreți și moral, în special personalitățile din sfera Puterii, și nu spun din ce perioadă.

Situația vă este cunoscută tuturor. A apărut, dintrun anumit spirit altruist, umanitar și dezinteresat, necesitatea și bunăvoința acordării unor ajutoare din partea Comunității Economice Europene, așa numite ajutoare Phare, care au creat unora o anumită stare euforică despre dărnicia „rudelor” noastre europene.

Guvernanții noștri din totdeauna, dinainte și acum, au acceptat și acceptă acest lucru. Trebuie totuși să reținem că aceste ajutoare sunt condiționate prin destinație, studii de fezabilitate și locul execuției, tot către cei care ne dau aceste împrumuturi.

Prin aceste studii pe sectoare importante ale economiei naționale și rezultatele lor, întreaga economie, până la cele mai mici amănunte și caracteristici, se află deja înregistrată în computerele, în calculatoarele binevoitorilor noștri. (domnul Năstase solicită scurtarea intervenției) 118

Atât mai am de spus. Primele măsuri dintre acestea sunt desființarea unor mari și importante întreprinderi, deschiderea conturilor, închiderea conturilor în lei și valută din bănci, iar viitorul nostru economic este deja stabilit.

Domnule președinte, Grupul parlamentar PUNR propune: 1. Toate cazurile finalizate în comisie, în cadrul anchetei parlamentare efectuate, să fie trimise Parchetului General, iar rezultatele să fie aduse la cunoștința Parlamentului și a opiniei publice.

2. Partidul Unității Naționale Române a propus ieri, în luarea sa de poziție, ridicarea imunității parlamentare a tuturor deputaților și senatorilor implicați în cazurile de corupție și punerea lor la dispoziția Parchetului general.

Domnule președinte, Vă rugăm să supuneți votului aceste propuneri când se va întruni cvorumul necesar.

Vă mulțumesc! (aplauze) Domnul Adrian Năstase: Domnule deputat, în ce privește prima propunere, nu e nici un fel de problemă. În ceea ce privește cea de-a doua, vă rog să vedeți articolul 144 din regulamentele noastre și să vedeți cum se poate ridica imunitatea parlamentară.

Corneliu Bălan, din sală: Să modificăm regulamentul!

119

4 Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 1993 Completarea Legii veteranilor de război Conduce lucrările domnul Dan Marțian, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte de ședință, Domnilor generali, Bravi ostași ai armatei române, Doamnelor și domnilor, Proiectul de lege pus astăzi în dezbatere și adoptare în Camera Deputaților își propune să reglementeze pentru veteranii din România, ai celor două războaie mondiale, alături de înalta considerație a întregului popor față de meritele și sacrificiile puse în slujba țării, și unele drepturi câștigate în timpul luptelor sau după încetarea primului război mondial și respectiv al celui de-al doilea război mondial, drepturi care le-au fost retrase după anul 1948 fără nici o motivare și cu o totală lipsă de respect. Deși cu o întârziere de aproape 4 ani, victoria Revoluției din decembrie 1989 ne oferă posibilitatea ca pentru cei puțini care mai supraviețuiesc, să încercăm să realizăm o reparație morală și, într-o mică măsură și materială.

De asemenea, proiectul de lege prevede acordarea unor drepturi și pentru văduvele de război, ca o recunoaștere a sacrificiilor și suferințelor îndurate, dar și a activității neobosite în suplinirea muncii soților eroi căzuți pentru patrie, pentru creșterea copiilor sub semnul dragostei față de neam și patrie și pentru respectul valorilor morale tradiționale. Legea aprofundează și reglementează modalitățile de stabilire a calității de veteran de război și stabilește drepturi materiale, în funcție de meritele deosebite și perioadele servite, precum și 120

unele reparații morale care întregesc respectul și recunoașterea sacrificiilor supreme puse în slujba patriei. În urma discuțiilor purtate de deputații Partidului Unității Naționale Române în teritoriu, cu veteranii de război și cu asociațiile acestora, a rezultat necesitatea preluării unor propuneri pe care le-am considerat întemeiate, unele se regăsesc deja în proiect prin amendamente, iar altele le vom aduce în dezbatere la momentul potrivit. În concluzie, Grupul Parlamentar al Partidului Unității Naționale Române, fidel concepțiilor și ideologiei sale național - patriotice și de respect față de valorile naționale și față de cei care au apărat cu inteligența, devotamentul și pieptul lor, glia strămoșească, menținând perenitatea acestui popor pașnic în granițele sale, încă nereîntregite, susține repunerea și punerea în drepturi a tuturor veteranilor și văduvelor de război și acordarea recompenselor morale și materiale, pe care le considerăm minime.

Vă mulțumesc!.

121

5 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 22 decembrie 1993 Legea pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1993 Conduce lucrările domnul Oliviu Gherman, Președintele Senatului Domnule Președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Proiectul de Lege privind rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1993 are în vedere, desigur, și necesitatea unei mai bune racordări a măsurilor de reformă la problemele sociale, impuse de evoluția îngrijorătoare a unor fenomene negative. În plan social, fenomenele generate de inflație, șomaj, polarizarea veniturilor, reducerea puterii de cumpărare a făcut să scadă nivelul de trai la unele categorii sociale la mai puțin de jumătate față de octombrie 1991.

Adecvarea programului de reformă la problemele sociale grave cu care se confruntă populația constituie un element important ce poate da coerență și credibilitate reformei în măsura în care se ține cont de acest lucru.

Proiectul legii bugetului rectificat cuprinde în principal patru capitole: trei sunt tratate în mod deosebit, iar unul a fost tratat printr-o ordonanță.

Arătam anterior că la coerența și credibilitatea reformei contribuie în mod hotărâtor adecvarea programului la problemele sociale grave. Din analiza datelor statistice rezultă că în general, s-a avut în vedere acest lucru, însă sunt și suficiente măsuri neîndeplinite, atât din partea Guvernului, dar și din partea noastră, a Parlamentului.

Iată pe scurt câteva elemente: 122

La bugetul asigurărilor sociale de stat în semestru I a.c., în timp ce veniturile au fost realizate în proporție de 105,5%, cu o depășire de 22 de miliarde lei, cheltuielile sunt mai mici cu 12 miliarde, iar excedentele ajung, așa cum arătau și alți colegii, la 67 de miliarde, și anul trecut la 147 de miliarde.

Deci, pe total excedentele se ridică la peste 217 miliarde, iar cu dobânzile corespunzătoare ar fi putut fi folosite în mod rațional pentru asigurarea unui nivel mai bun de viață celor peste 3,2 milioane de pensionari din țară, dar și pentru alte cheltuieli sociale, desigur.

La bugetul fondului pentru pensia suplimentară, în trimestrul I a.c. excedentul este mai mare decât cheltuielile. Mi se pare anormal și cred că pentru viitor va trebui ca ministerul muncii să se ocupe mai serios pentru a nu se mai regăsi aceste situații.

Este necesar ca Guvernul, să cuprindă în bugetele de venituri și cheltuieli din anul viitor, aceste excedente, cu dobânzile aferente, ca parte constitutivă a veniturilor bugetare, care să se regăsească în nivelul cheltuielilor planificate. În ceea ce privește bugetele de venituri și cheltuieli ale asigurărilor sociale ale agricultorilor, cât și fondul pentru plata ajutorului de șomaj, neajunsurile se datoresc, domnilor, în cea mai mare parte nouă, Parlamentului, care nu am dezbătut și aprobat la timpul cuvenit legile corespunzătoare.

Legea 80 din 1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale pentru agricultori, în care se regăsesc peste 1.300.000 de oameni, așteptă de peste o jumătate de an în Parlament, în timp ce pensiile pentru vechime integrală și limită de vârstă sunt doar de 5- 6.000 de lei, sumă aproape ridicolă față de nivelul prețurilor, dar și al salariilor și al pensiilor de asigurări sociale de stat care sunt de minimum 30.000 de lei lunar.

123

În ceea ce privește fondul pentru plata ajutorului de șomaj, a alocațiilor pentru integrare profesională și cele de sprijin, la nivelul semestrului I se situează la aproape jumătate față de veniturile realizate și se prevede la sfârșitul anului un excedent de aproape 35 de miliarde lei la care se adaugă, desigur, din anul trecut 125 de miliarde lei. Trebuie să spunem aici că această situație ni se datorează nouă, Parlamentului, sau, dacă vreți, unei anumite părți, care a respins fără nici o fundamentare doar la sugestia prețioasă a domnului deputat László Borbely proiectul legii pentru modificarea și completarea Legii nr.

1/1991, așa încât, aproape 1 an de zile, peste un milion de șomeri au avut venituri foarte mici datorită nouă parlamentarilor.

Se pare, domnilor, că se trage de timp cu moțiuni și alte lucruri lipsite de sens în timp ce populația suferă și de aceea propun să nu plecăm în vacanță până nu vom discuta și aproba aceste legi: legea pensionarilor din agricultură și legea pentru șomeri.

Vă mulțumesc!

124

6 Ședința Camerei Deputaților din 23 decembrie 1993 Completarea Legii 80 privind pensionarii și alte drepturi Conduce lucrările domnul Dan Marțian, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Deși cu mare întârziere, proiectul legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 80, pusă astăzi în dezbatere și spre adoptare Camerei, este așteptat cu mare nerăbdare și interes de aproape 1.300.000 de pensionari, din care 150.000 cu pensii integrale, iar restul cu pensii parțiale.

Din datele statistice, rezultă că s-au plătit în semestrul I a.c., pensii de circa 16 miliarde lei pentru toți acești peste 1 milion de pensionari, în timp ce pentru pensionarii din sistemul asigurărilor sociale de stat, s-au plătit numai sub formă de pensii suplimentare 27 miliarde lei. Puteți aprecia deci nedreptatea care există în acest sistem și, probabil, legea pe care o vom discuta și dezbate astăzi să îndrepte, într-o mare măsură, aceste nedreptăți.

Pentru faptul că țăranii au fost exploatați ani îndelungați și munca lor a fost plătită foarte prost, știți și dumneavoastră - cu câțiva lei, iar pensiile au fost de până la câteva sute de lei, va trebuie neapărat să găsim o soluție pentru a rezolva în mod corespunzător această nedreptate.

Persoanele care au obținut însă pensii integrale pentru vechime completă în muncă, de peste 25 de ani femeile și 30 de ani bărbații, au încă pensii foarte mici. Cei care au ieșit la pensie înainte de iulie 1992 au pensii de circa 4.700 - 5.000 lei, cu puțin mai mult acum, după ultimele indexări, în timp ce pensia minimă la cei din 125

sistemul asigurărilor sociale de stat este de peste 30.000 lei, iar pensia medie este de aproximativ 50.000 lei.

Așadar, credem că este de datoria noastră ca cei care îi reprezentăm în Parlament și pe țărani, să găsim soluții și să rezolvăm în mod corespunzător această lege. Întrucât în actualul proiect de lege mai sunt unele incoerențe și în ce privește nivelurile stabilite pentru cei pensionați înainte de 1 iulie 1992, dar și în sistemul de calcul propriu - zis, pentru cei care se pensionează în prezent, o să propunem la dezbaterea legii pe articole câteva amendamente care țin cont de acest lucru și care stabilesc nivelurile de pensii în corelare și cu unele ajutoare sociale. Aș exemplifica aici că pentru un elev care a terminat liceul, în prezent, acesta poate primi un ajutor de 22.000 lei, în timp ce pensia maximă a fost stabilită la Senat de numai 16.000 lei. Mi se pare cu totul și cu totul inechitabil și frustrant.

Din acest punct de vedere, vă propunem să aveți în vedere că pentru pensia integrală, la cei cu vechime completă în muncă, să ridicăm nivelul de la 16.000 la 20.000 de lei, începând cu 1.01.1994 și vom veni cu amendamente care să reglementeze și sistemul de calcul al pensiilor pentru cei care urmează să fie pensionați în perioada următoare.

Cu acestea, Grupul Parlamentar PUNR vă propune să ne aplecăm cu respect asupra acestei legi să găsim și să votăm amendamentele corespunzătoare care să îmbunătățească în mod corespunzător, așa cum merită țăranii, care au asigurat și asigură hrana tuturor cetățenilor țării.

Vă mulțumesc!

După alte intervenții.

Intervenție domnul Corneliu Bălan:

126

Domnule Președinte, De fapt, la acest aliniat care este foarte aproape de propunerea domnului Birtalan: Pornim de la aceeași motivație că un absolvent-așa cum spuneam- are 22.000 de lei, iar un pensionar, după 30 de ani de muncă și la 60,70 de ani, are numai 16.000 sau 17.000 lei acum.

Cred că am putea face un aliniat comun, dacă va fi de acord și domnul Birtalan, să mergem pe 50% ca să fie egal cu ceea ce primește un absolvent de liceu atunci când intră în șomaj, adică 50%.

De fapt, absolventul de liceu primește 60% din salariul minim brut pe țară, care este impozitat și reprezintă tot cam 22.000 de lei, iar, dacă mergem ca pensia minimă pentru vechime integrală să fie de 50% din salariul minim brut pe țară, este cam tot 22.000 lei. Deci noi suntem de acord cu această chestiune.

Vă mulțumesc.

127

7 Ședința Camerei Deputaților din 23 decembrie 1993 Ratificarea Convenției Europene pentru Conservarea Vieții Sălbatice și a Habitatelor Naturale Conduce lucrările domnul Dan Marțian, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați Convenția europeană privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale are în vedere angajamentul statelor semnatare în asigurarea măsurilor legislative și administrative adecvate pentru asigurarea conservării florei și faunei sălbatice și a habitatelor naturale ale acestora. În ceea ce privește legislația noastră în acest domeniu, trebuie să recunoaștem că în general a existat, dar așa cum bine știm, în contextul general al minciunilor, înainte de revoluție se raportau acțiuni și măsuri ca la carte, dar care lipseau cu desăvârșire în realitate.

Așa se face că la unele efective de vânătoare, care reprezintă o bogăție importantă a economiei naționale românești, se raportau atât măsuri fictive pentru asigurarea condițiilor în habitatele naturale cât și efective fictive ca atare.

Numai la iepuri o bună parte din aceștia mureau otrăviți de chimicalele folosite ca îngrășăminte sau erbicide, situație valabilă și în prezent, dar și bolnavi de bruceloză, situație care nu se regăsea în raportări.

Acum situația este și de altă natură, trebuie să spun că este un adevărat măcel în rândul animalelor sălbatice de carne, creat și întreținut de braconieri, situație pentru care solicit guvernului și celorlalți factori responsabili, inclusivi ministerului de interne, măsuri urgente și radicale pentru salvarea acestor animale nevinovate, care duc 128

faima frumuseților și bogățiilor naturale ale României pe această cale.

Urmare a poluării cu pulberi și diverse gaze toxice, suprafețe importante de pădure și în special de conifere se usucă, așa este cazul unor zone întinse din județele Neamț, Bacău și din alte zone.

Deși declarăm că avem regim de protecție zone naturale ce însumează circa 4,8% din suprafața țării și ne propunem să ridicăm ponderea lor la 6% - cred că se face puțin pentru popularizarea acestora și protejarea corespunzătoare.

O bună parte din apele noastre, urmare a deversărilor necontrolate de substanțe otrăvite au devenit ape moarte, improprii vieții. În județul Bacău o parte a cursurilor Trotușului și Bistriței în partea lor inferioară sunt ape moarte, urmare a deversărilor de la fostul Combinat Petrochimic de la Borzești (râul Trotuș) și Combinatul Săvinești pentru Bistrița.

Astăzi vom ratifica Convenția Europeană pentru conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale.

Grupul parlamentar PUNR consideră că în acest sens importante sunt răspunderile ce trebuie să revină Guvernului și factorilor responsabili pentru stabilirea și respectarea măsurilor care să asigure conservarea florei și faunei sălbatice, conștienți că și prin aceasta vom grăbi integrarea noastră în structurile europene.

Vă mulțumesc.

129

8 Ședința Camerei Deputaților din 8 februarie 1994 Dezbaterea și adoptarea Memorandumului cu FMI Doamnelor și domnilor deputați, În contextul general debusolat, în care navighează România spre economia de piață, costurile impuse de perioada de tranziție și durata acesteia sunt imprevizibile.

Dacă imediat după revoluția din decembrie 1989, țara dispunea de o economie superioară celei prezente și de rezerve valutare importante, care să poată prelua costurile tranziției de la economia de comandă supercentralizată, la alinierea economiei la cea mondială, care să răspundă comandamentelor pieței, în prezent suntem nevoiți să apelăm și uneori umilitor la sprijin financiar din afară. Se poate remarca că excedentul bugetar de peste 3 miliarde dolari a fost prost folosit și gospodărit de echipele guvernamentale anterioare.

Prin scrisoarea de intenție adresată FMI și memorandumul, privind politica economică, Guvernul solicită Parlamentului dezbaterea și aprobarea unui amplu program de austeritate în cadrul tranziției spre economia de piață.

Având în vedere organismul căruia se adresează scrisoarea de intenție și condițiile impuse sau care ni le impunem din prea mult zel și care pun într-o poziție jenantă economia și poporul român, vă rog să-mi permiteți câteva observații: FMI este un organism specializat în sistemul ONU, un organism de cooperare în domeniul valutar-financiar, cu largi și importante responsabilități în domeniile economic, monetar, financiar.

România este membru în cadrul acestui organism din anul 1972 și beneficiază de dreptul de a obține credite curente, cu alocarea de drepturi speciale de tragere (DST), de obținerea de credite în valută și în cadrul unor 130

finanțări compensatorii și a altor tipuri de finanțare, precum și de a participa la procesul de adoptare a deciziilor în cadrul finanțării compensatorii și a altor tipuri de finanțe, precum și de a participa la procesul de adoptare a deciziilor în cadrul FMI. Acest lucru ne îndreptățește să credem că ceea ce cerem prin scrisoarea de intenție, sunt în bună parte drepturi ce decurg din calitatea noastră de țară membră, care participăm la cota parte la constituirea fonturilor și care determină puterea de vot, accesul la resursele fondului și baza de calcul pentru orice alocare (DST). În aceste condiții, nu considerăm că ni se face o favoare deosebită, ci de fapt ni se asigură drepturile cuvenite și nu vedem de ce am fi puși în situația ca Parlamentul României să aprobe un aranjament (angajament) cu o instituție din sistemul ONU. Credem că sumele alocate vor face obiectul unui acord de împrumut și conform reglementărilor, aceasta va fi supus ratificării Parlamentului.

Desigur Memorandumul este o realitate, este un program de politică economică a Guvernului pentru o perioadă de 19 luni. Este redactat într-un limbaj strict tehnic, conținând multe formulări eufemistice, greu de înțeles de nespecialiști din domeniul economic și financiar și poate și de către unii specialiști.

Prin scrisoare se solicită un aranjament stand-by, deci un aranjament bancar, pentru acordarea unei linii de credite care se încheie între Guvernul României și F.M.I., prin care se stabilește modul de acordare, utilizare și rambursare a creditelor la care avem dreptul ce ni-l conferă statutul nostru de membru cu drepturi depline. În aceste condiții, PUNR consideră că România, Guvernul, pot beneficia de toate facilitățile financiare ce ne revin ca parte, ca membru în diverse organe și organizații internaționale, fără ca să i se impună condiții în afara celor general valabile tuturor părților.

131

Referindu-mă la memorandumul propriu-zis, trebuie să remarc că partea principală a acestuia este consacrată măsurilor pe termen scurt și mediu pentru promovarea reformei și relansarea economiei. Rezultă deci că cea mai stringentă prioritate a programului Guvernului pentru perioada 1994-1995 este de a declanșa un atac în forță asupra inflației, reducând-o așa cum prevede Memorandumul de la 14% din 1993 la circa 75% în 1994.

Pentru realizarea acestui deziderat se preconizează un vast program de politici structurale și macroeconomice, politici fiscale, ale veniturilor și cheltuielilor statului, politici monetare, privatizarea și reforma întreprinderilor.

Unul din capitolele importante ale tranziției și restructurării economice în România îl reprezintă privatizarea întreprinderilor, domeniu în care am progresat foarte puțin.

Pe lângă faptul că organismele nou create au căpătat mai mult un caracter politic, ele au adus o administrare „multicefală” a reformei, iar Guvernul care ar trebui să își asume mai mult acest atribut, a acționat în sens contrariu, dorind parcă din adins să scape cât mai mult de problemele reformei, a condus până la anihilare agenția Națională de Privatizare, organ guvernamental împuternicit prin legea privatizării să îndrume, coordoneze și controleze procesul de privatizare în România.

Constatăm cu regret, că actualul cadru instituțional pentru reformă, nu dă rezultate, dar se extinde tot mai mult, înlăturând șansa de a concepe și finaliza coerent și eficient reforma. Dintr-o analiză sumară, dar atentă a activității fondurilor proprietății private se observă politizarea excesivă a acestora, acapararea pârghiilor de conducere, de forțe politice care nu mai au interesul unei reforme active și eficiente.

Dividendele rezultate în activitatea economică a societăților încorporate, în loc să fie reinvestite, în folosul 132

acelora cărora le aparțin prin certificatele de proprietate, sunt folosite neeficient pentru amenajări de clădiri și birouri, mobilier divers, aparatură sofisticată și peste necesități, folosită doar în mică parte, dotarea cu un număr mare de mașini de transport de diverse tipuri și capacități procurate pe valută, laurea în administrație a unor clădiri neproductive și parcă acestea nefiind suficiente, o parte din dividende sunt constituite în depozite bancare.

Parlamentul României, chiar dacă are deocamdată în subordine Fondul Proprietății de Stat, nu poate să se implice efectiv în administrarea reformei, întrucât aceasta ar însemna asumarea unor răspunderi executive, ceea ce este neconstituțional.

Pentru a asigura privatizarea, derularea accentuată și accelerată a reformei, o riguroasă administrare financiar-bancară a economiei naționale la nivelul performanțelor solicitate de Memorandum, se impune ca Guvernul să-și asume responsabilități pe măsura prerogativelor cu care a fost investit de forul legislativ și să guverneze prompt, prin decizii, printr-o implicare fermă și nu prin bune intenții.

PUNR, fidel concepțiilor sale moral-politice, susține scrisoarea de intenție a Guvernului României adresat F.M.I. pentru un nou aranjament stand-by, în lumina drepturilor de membru plin și cotizant la constituirea fondurilor acestui organism și politica economică a Guvernului, pentru perioada 1994-1995, prezentată prin Memorandum.

Vă mulțumesc!

133

9 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 28 aprilie 1994 Raport privind Legea Pensionarii Anticipate Conduce lucrările domnul Radu Mircea Berceanu, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnilor președinți, Doamnelor și domnilor colegi, De fapt acest proiect de lege este un proiect al PUNR-ului, care a fost înaintat încă din legislatura trecută Parlamentului. Este și o inițiativă a femeilor din Parlamentul României, de asemenea din legislatura trecută. El a trenat foarte mult timp atât la Guvern, cât și la Comisie, și în sfârșit s-a găsit un anume compromis, ca pe datele proiectului PUNR-ului să se grefeze o prevedere la care se adaugă și aceea ca persoanele să fie în șomaj.

O să prezint, iar din derularea materialului o să rezulte că pot să beneficieze de această lege toți cei care au îndeplinit condițiile și au vechimea și vârsta prevăzută de lege.

Deci prin aplicarea reformelor economice și trecerea la economia de piață, un număr mai important de unități economice, sociale, culturale din țara noastră și-au diminuat activitatea, iar altele sunt obligate parțial sau total să-și întrerupă activitatea.

Fenomenul a condus nemijlocit la creșterea șomajului și la adâncirea crizei sociale din România. La fenomenele economice amintite se adaugă și inexistența locurilor de muncă pentru majoritatea absolvenților învățământului profesional, liceal și universitar din România. Un număr mare de tineri se află în șomaj sau în perspectiva acestuia, a descalificării profesionale și înstrăinării sociale.

134

Din analiza structurii personalului angajat în momentul de față în diverse domenii de activitate economico-socială și a personalului în șomaj, fără speranța obținerii unui loc de muncă, rezultă că o parte a acestuia dispune de vechimea în muncă necesară pentru a fi pensionați în condițiile propuse de prezenta lege.

Numărul mare de concedii de boală înregistrat în mod frecvent în această categorie de personal, argumentează existența unui proces accentuat de epuizare fizică și psihică în aproape toate domeniile de activitate, ceea ce îndreptățește o procedură legislativă corespunzătoare.

Subliniem că prin aplicarea acestei legi se realizează un act reparatoriu și de drept, în special pentru femei, care în afara faptului că au muncit în condiții grele mai ales în ultimii 10 - 15 ani, înainte de Revoluție, în schimburi prelungite și câte 7 zile săptămânal, au trebuit să facă față unor mari greutăți pentru îngrijirea și creșterea copiilor, în condițiile unor lipsuri acute de alimente și de asistență medicală.

Actualul proiect de lege se supune dezbaterii Camerei Deputaților și are în vedere solicitările insistente, repetate ale unei număr mare de femei și bărbați, care se regăsesc în prevederile din inițiativele PUNR și ale grupului de femei din Parlamentul României din legislația trecută. Țin să remarc că proiectul de lege se adresează persoanelor care au vechime integrală în muncă și vârsta minimă de 50 de ani pentru femei și 55 de ani pentru bărbați, așa cum este înscris de fapt în proiect.

Prin inițiativa aprobată de Comisia pentru muncă și protecție socială, acestor condiții li se adaugă și aceea că persoanele respective să se afle în perioada de plată a șomajului, sau îndeplinesc condițiile respective, ori care au ieșit din perioada de plată și nu mai au un loc de muncă.

135

Considerăm că de prevederile legii pot beneficia, la cerere adică solicitarea trecerii în șomaj - acei salariați care îndeplinesc condițiile de vârstă și vechime și ale căror condiții de muncă și de sănătate nu le mai îngăduie să lucreze.

Legea se dorea - și încă se insistă pentru a fi major restrictivă - să se aplice numai celor care se regăsesc, înainte de aprobarea și promulgarea legii, în situația de șomeri.

Cu condițiile arătate mai sus, considerăm că aplicarea legii în acest fel ar constitui o mare discriminare și de aceea am propus - și comisia, după deliberare, a aprobat - că legea să se aplice și celor care devin șomeri în perioada de aplicare a legii, adică în perioada de 6 luni.

Precizăm de asemenea, că nu sfătuim pe nimeni să solicite ieșirea la pensie, nici dintre cei care sunt șomeri, care mai au speranța unui loc de muncă, și nici pe cei care ar avea în vedere trecerea în șomaj pentru ieșirea la pensie. Considerăm că sunt unele semne pentru revigorarea economiei. Din aceste motive, cred că salariile vor înregistra o anumită creștere încă din a doua parte a acestui an, așa încât rămân unele speranțe.

Pentru a înlătura unele abuzuri din partea conducătorilor privind trecerea în șomaj a unor persoane care îndeplinesc criteriile stabilite pentru pensionare în condițiile legii și nu doresc aceasta, am propus un amendament care nu a fost admis de comisie și pentru care cer îngăduința să-l supun la timpul respectiv aprecierii și aprobării dumneavoastră. Prin acest amendament se interzice trecerea în șomaj, pe perioada de aplicare a legii, fără acordul celor care îndeplinesc sarcinile, dar care nu vor să se pensioneze. În condițiile prezentate, din datele pe care le deținem, apreciem că vor putea beneficia de aplicarea legii aproximativ 70 - 80.000 de persoane, care, la o pensie medie de 55 - 60.000 lunar, ar reprezenta un 136

consum aproximativ 53 de miliarde lei din fondul social pentru pensii și circa 4,5 miliarde de lei lunar.

Prin aplicarea legii, considerăm că numărul șomerilor poate fi diminuat, pe de-o parte prin pensionare, pe de altă parte prin ocuparea locurilor celor care solicită pensionarea, îndeplinind condițiile legii.

Pentru ca presiunea asupra salariilor să nu crească prin majorarea contribuției la asigurări sociale, cred că se poate micșora contribuția angajatorilor pentru șomaj, care este în prezent de 5% și poate deveni 3% având în vedere excedentele foarte mari la acest capitol, care sunt de aproape 400 de miliarde lei. În concluzie, considerăm că este o lege care va rezolva multe probleme sociale și pe care vă rugăm să o susțineți și să o aprobați.

Vă mulțumesc!

137

10 Ședința Camerei Deputaților din 3 mai 1994 Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/1991 Doamnelor și domnilor colegi, Grupul parlamentar al PUNR, își exprimă profundul regret, în primul rând pentru faptul că Legea pensionării anticipate a fost respinsă, o lege care era așteptată cu mare și nedisimulată speranță de mii de oameni nevoiași, din care unii erau la capătul puterilor; cota noastră de parlamentari a mai scăzut cu câteva procente și dovedește că nu suntem buni cunoscători ai situației sociale a celor pe care îi reprezentăm. În ce privește legea pe care o discutăm astăzi, ea a fost respinsă din rațiuni pur politice, dovedind că am mai lungit cu un an suferințele unui număr important de șomeri, care ar fi putut beneficia în această perioadă de unele ajutoare mai substanțiale.

Legea în esență nu s-a schimbat decât cosmetic, ea vine cu îmbunătățiri efective pentru șomeri și, din această cauză, Grupul Parlamentar PUNR, a susținut-o și o susține în continuare. Dorim doar ca excedentele mari care se regăsesc la acest capitol, la fondul pentru ajutor social, care sunt de peste 320 miliarde lei la această dată, din anii anteriori, la care se presupune că în acest an se vor mai colecta încă circa 130 miliarde, să fie purtătoare de dobânzi, dar nu orice fel de dobânzi, poate că ar trebui să mergem pe o dobândă medie, nu putem merge pe o dobândă real pozitivă; este și normal, dar pe o dobândă medie, de 80%, am putea merge, iar din aceste dobânzi să încercăm, poate printr-o lege viitoare, să majorăm cuantumurile care se datoresc celor care trebuie să renunțe o perioadă la serviciu și să-și caute, singuri, alte posibilități de lucru. Deci grupul parlamentar PUNR susține și vă roagă să apreciați ca atare acest lucru și să votăm această lege cât mai repede. Vă mulțumesc!

138

11 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 4 mai 1994 Proiectul Legii Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1994 Conduce lucrările domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Bugetul asigurărilor sociale de stat, prin cele 4 capitole - asigurarea socială de stat, fondul pentru comisia suplimentară, asigurările sociale ale agricultorilor și fondul ajutorului de șomaj - asigură repartizarea fondurilor pentru plata prestațiilor ce se acordă prin sistemul asigurărilor sociale.

La constituirea veniturilor pentru bugetul asigurărilor sociale de stat se constată atragerea într-o măsură mai mare a dobânzilor disponibilităților bănești care se estimează la circa 160 de miliarde, ceea ce reprezintă o dobândă de circa 80% la disponibilitățile de 208 miliarde lei din anii anteriori. Desigur, este mult mai bine decât în anii anteriori, în anul trecut, când la disponibilitățile de 188 de miliarde s-au obținut dobânzi de numai 21 de miliarde, adică 12%, în timp ce dobânzile minime acordate de depozitari erau de circa 50%. Acest capitol este cel mai strâns, adică diferența dintre venituri și cheltuieli, excedentele însumate nu pot asigura decât plata a 1,5 luni și orice dezechilibrare determinată de neplata contribuției se poate transforma în adevărate drame. De aceea, cred că se impun unele măsuri și prevederi care să fie descurajatoare, mai ales pentru cei care au disponibilități și le folosesc în alte scopuri.

Bugetul fondului pentru pensia suplimentară cuprinde excedente destul de mari. Astfel numai 139

excedentul prevăzut pentru acest an asigură plata pensiilor pe 8 luni, iar excedentele însumate asigură plata pe un an și trei luni, adică n-ar mai trebui, de fapt, recuperat nimic. Deci nu sunt rezerve minime, așa cum afirma domnul secretar de stat Mustățea. Sunt la acest capitol rezerve destul de mari, dacă se pot plăti un an și trei luni din aceste rezerve. De aceea, propunem majorarea pensiilor suplimentare cu minimum 40%, adică de la 8.000, cât reprezintă în prezent, la circa 12.000, iar disponibilitățile anterioare să fie constituite în depozite pe termen, care să asigure dobânzi aproape de cele real pozitive.

Bugetul fondului pentru asigurările sociale ale agricultorilor va asigura plata a 1,5 milioane de pensionari, din care numai 200.000 cu vechime integrală. Nivelul pensiei de 23.685 lei pentru vechime integrală reprezintă o treime din pensia medie a asigurărilor sociale de stat.

Deci, după părerea noastră, este un afront și o desconsiderare a muncii agricultorilor care dau hrana întregii țări.

Propunerile PUNR de a majora aceste pensii, atunci când s-a discutat și aprobat modificarea la Legea nr. 80 nu au fost luate în seamă si de aceea solicităm încă o dată Ministerului Muncii să facă propuneri de majorare a pensiilor la nivelul consumului numai al excedentului de 47 de miliarde lei din perioada anterioară. În ce privește bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj, constatăm existenta unor excedente din anii anteriori, care se situează la circa 40% din nivelul cheltuielilor prevăzute în acest an.

Chiar și în condițiile aprobării și aplicării Legii nr.

1/1991, modificată și completată, care este în curs de dezbatere, a început ieri, se prevede creșterea excedentelor în acest an cu încă 130 de miliarde de lei.

Având în vedere excedentele însumate, preconizate de 450 de miliarde, cât și faptul că dobânzile 140

prevăzute la disponibilități sunt de 70% sau chiar sub 70%, deci mai mici decât cele prevăzute la cele 3 capitole anterioare, Grupul parlamentar PUNR va veni cu unele amendamente pentru majorarea ajutoarelor de șomaj și alocațiilor de sprijin atunci când vom discuta Legea nr. 1 modificată.

Solicităm, de asemenea, Ministerului Muncii și Protecției Sociale să reanalizeze posibilitatea creșterii dobânzilor și prin constituirea unor depozite pe termen, care să asigure dobânzi cât mai aproape de cele real pozitive și, pe această bază, creșterea veniturilor cu încă 100 de miliarde lei la acest buget.

Cu observațiile prezentate, grupurile parlamentare din Senat și din Camera Deputaților ale PUNR susțin și sunt de acord cu bugetul asigurărilor sociale de stat la cele 4 capitole analizate.

Vă mulțumesc.

141

12 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 07 iulie 1994, Suspendarea Președintelui Ion Iliescu Conduce lucrările domnul Adrian Năstase Președintele Camerei Deputaților Domnilor președinți, Onorate colege, onorați colegi, Sesiunea extraordinară la care luăm parte se cam înscrie în istorie ca una din situațiile limită și, iertați-mi expresia, ridicole, în care poate fi corpul legislativ al unei țări.

Stimata noastră opoziție - democrată, democratică după ce și-a demonstrat reaua credință, sau neputința de a dialoga civilizat, abandonând cu regularitate lucrările și lăsându-ne singuri și lipsiți de contribuția înțelepciunii ei, după ce a atacat pe rând instituțiile fundamentale ale statului de drept, la propriu și la figurat, și prin interpuși de aceiași valoare, a trecut de la blocarea lucrărilor Parlamentului la moțiunea de cenzură împotriva Guvernului și acum (discuții) a intrat la rând Președintele ales al țării.

Colegii parlamentari din Anglia, care ne-au vizitat recent țara, la întrebarea dacă și opoziția din acea țară părăsește sala pentru a protesta sau încurcă treburile în timpul dezbaterilor, ne-au declarat că aceasta se întâmpla prin 1870.

Oare aceasta să fie diferența calitativă în ani, dintre opoziția noastră democrată și cea din țările civilizate? (proteste în partea opoziției) S-ar putea... s-ar putea, după comportarea și miticismul problemelor puse în dezbatere.

Doamnelor și domnilor, 142

Formularea: „Propunere de suspendare a Președintelui” este așa cum rezultă și din concluziile Curții Constituționale, lipsită de temei legal și este de neînțeles cum onorații noștri colegi, dintre care mulți sunt oameni de valoare, au putut să se compromită semnând un astfel de document.

Așa cum bine știți cu toții, inițiatorul (discuții în partea opoziției), sufletul acestei „acțiuni de prestigiu”, este un distins coleg, care s-a remarcat mai ales prin setea cu care golește paharele cu apă de la tribuna vorbitorilor (Răzvan Dobrescu - PNȚCD București). Într-un fel îl înțelegem: apa de la tribună se bea gratuit (aplauze, rumoare), însă așa cum se vede apa a devenit dăunătoare sănătății, se urcă la cap și unii fac sau spun prostii. (hohote de râs, comentarii). Ne-a demonstrat acest lucru și un alt ilustru coleg cu studii, și mai recent cu unele afaceri prin SUA și lucrări remarcabile la unele academii din țară, care, cu autoritatea sa indiscutabilă de „filozof în materie de apă de ploaie”, a făcut descoperirea că din vina Guvernului Văcăroiu, apa din România este dăunătoare, având prea mult hidrogen (rumoare), (era vorba despre inegalabilul vorbitor Adrian Severin).

Situația în care ne-au plasat iluștrii colegi din Opoziție, cu dezbaterea acestor probleme, este atât de caraghioasă, încât nici nu putem vorbi prea serios despre această suspendare.

Liderii de frunte ai unor partide de opoziție cutreieră de zor străinătățile - ei știu pe-ai cui bani! - ca să ne aducă fericirea pe cap. Și fiindcă veni vorba de voiajuri în străinătate, admirăm modul în care își administrează bugetul personal unii colegi, care, din leafa de parlamentar, își pot permite să-și trateze bronșitele tabagice de Kent în Occident, când pe-acasă îi caută cineva, în timp ce răniții din Revoluție, mai puțin chibzuiți, au rămas infirmi pe viață, neavând bani să se trateze. (din sală: Bravo!)

143

Din discuțiile pe care le-am avut la sfârșitul săptămânii trecute cu alegătorii, ne-am convins că electoratul știe că astăzi, aici, se discută probleme nu prea serioase, că de fapt este vorba de un nou episod din „serialul” pentru tulburarea activității Parlamentului și încetinirea ritmului de lucru al acestuia.

Nu este nevoie să argumentăm faptul că Președintele nu a încălcat prevederile Constituției atunci când și-a exprimat părerea că unele tribunale, acționând abuziv, au dat sentințe de evacuare silită din locuințe, deși legea care reglementează această problemă nu a fost încă votată.

Mulți dintre colegii care au vorbit înaintea mea, și în special juriștii de valoare, au clarificat bine problema.

Să presupunem, prin absurd, că suspendăm Președintele. Pe cine punem în loc? Probabil intră în acțiune scenariul venerabililor colegi de la PNȚCD și-l aducem pe domnul von Hohenzollern din Elveția, ca suveran (comentarii din partea opoziției).

Nu credeți că este evident pentru oricine, că stimata noastră opoziție, ca și în cazul Florică, nu a ales bine personajul? (comentarii).

Dar domnilor, probabil că o bună parte din dumneavoastră știți cine sau ce este masoneria și care este cel mai important obiectiv al ei: abolirea monarhiei în Europa până la sfârșitul secolului XX. Mai sunt vreo cinci ani și cum îi știm condiționali, s-ar putea să nu mai avem exemple de monarhi prin Europa la sfârșitul acestui secol.

Se vor regăsi, desigur, numai în cărțile de povești pentru adormit copii și nepoții noștri.

Dacă trebuie să analizăm activitatea Președintelui Iliescu, credem că i se pot imputa unele greșeli și slăbiciuni, dar acestea au fost trecute sub tăcere de autorii propunerii de suspendare, nefiind menționate concret, probabil având și dânșii vreo contribuție!

144

Îi reproșăm Președintelui Iliescu că a lăsat țara pe mâna celor care au dat semnalul distrugerii agriculturii, demolării celui mai mare sistem de irigații din Europa, celor care au tratat puternic industria românească drept „un morman de fiare vechi” și din nenorocire au transformat-o în fier vechi, cu ajutorul extern, calificat și, mai ales, bine plătit. Îl găsim vinovat că le-a permis să-și facă de cap celor care au neutralizat organele de siguranță și de ordine și care au deschis larg porțile pentru toți cei care nu doreau binele țării. (din sală: Bravo!). Îi reproșăm că nu s-a sesizat de faptul că unii din jurul său s-au îmbogățit în mod suspect de rapid, concomitent cu sărăcirea țării, înstrăinarea flotei, dotarea cu avioane scumpe, sau plătite scump, și celelalte potlogării înmormântate încă la procuratură.

Este vinovat că nu a intervenit energic să-i oprească pe cei care au încercat, și au reușit în parte, să facă din România, stat independent și suveran, un fel de supus, care admite unor trimiși din afară să ne inspecteze dacă falimentăm bine economia, dacă degradăm cultura și morala, până la nivelul standardelor internaționale și dacă umplem destul de repede țara de șomeri, bișnițari, hoți și homosexuali. În legătură cu problema caselor, îi reproșăm Președintelui Iliescu faptul că nu a luat atitudine încă de la început față de sentințele ilegale și inumane date de unele instanțe judecătorești.

Noi am hotărât prin lege că nici un chiriaș nu poate fi evacuat imediat și oricum, să se acorde un termen de garanție de 5 ani, în care chiriașul nu-i datorează proprietarului decât chiria legală. Și atunci cum rămâne cu cei care au fost evacuați?

Care este situația lor, în raport cu legea pe care am votato? Dar poziția sentinței fără lege?

145

Cum rămâne cu marele nostru actor George Constantin, a cărui inimă generoasă a încetat să bată, când proprietarul l-a somat, ca acum la bătrânețe, după o viață de muncă pentru gloria scenei, trebuie să-și scoată lucrurile în stradă? Ce compensații îi mai putem da? Dar culturii române? (discuții) Doamnelor și domnilor semnatari ai propunerii de suspendare a Președintelui, îl acuzați că a încercat să se gândească și la oamenii necăjiți, pe care dumneavoastră îi ignorați?

Chiar nu v-ați gândit niciodată de ce se sinucid atât de mulți bătrâni, și nu numai? (comentarii din partea Opoziției).

Ce vreți să facă o familie de pensionari, ajunsă în amurgul vieții, atunci când justiția o scoate în stradă?

Unora dintre noi ne place să vorbim despre drepturile omului și facem mult tapaj pe acest lucru. (comentarii din partea Opoziției) Oare omul necăjit nu are dreptul la un acoperiș deasupra capului? În câte secole ar putea strânge o familie de pensionari, sau de simpli muncitori, suma necesară cumpărării unui apartament de lux, pe care un coleg, scump la vedere, le proiectează și le construiește în timpul în care ar trebui să stea aici, să lucreze alături de noi, măcar pentru a justifica banii care îi ia din Parlament?

Construcțiile lui se înalță peste necazurile, sărăcia și mizeria celor care au fost evacuați cu forța, cu acordul larg și nu știm cât de dezinteresat al celor din justiție și regia locativă. Acest ins, care cere să închidem minele și să lăsăm minerii pe drumuri, să oprim și să demolăm toate lucrările hidroenergetice începute în anii anteriori, care-și proiectează și clădește un tot mai înalt monument de incompetență, la baza căruia se află demagogia, denigrarea, minciuna, lașitatea, falsurile, este omul-lozincă - „nici o sesiune fără moțiune”, omul implicat în afaceri cu 146

firme care introduc bancnote false în țară, omul care schimbă partidele precum ciorapii - să spunem - și care ne cheamă mereu, intempestiv, să discutăm probleme aberante (comentarii). (Era vorba despre Dinu Patriciu) În cererea de suspendare a Președintelui se afirmă că „... se lezează drepturile cetățeanului”, ale cărui cetățean nu se spune.

Se au în vedere și cetățenii români din teritoriul pierdut în 1940 prin dictatul de la Viena și ale căror locuințe și clădiri sunt revendicate pe baza unor acte de proprietate eliberate de regimul hortist? În Ardeal se revendică clădiri pe baza unor acte eliberate de regimul austro-ungar, se revendică, așa cum spunea domnul Păunescu, 1.400 de școli. Numai la Cluj există 73 de asemenea cazuri.

Unde vrem să ajungem? Să restaurăm regimuri apuse sau condamnate de istorie? Vrea PNȚ-ul refacerea lor?! (din partea opoziției: La refacerea comunismului!).

Acest partid nostalgic, pentru care istoria s-a oprit la 1945... (proteste puternice în partea Opoziției), ... acest partid...

Domnul Adrian Năstase: Domnule senator Popescu, astăzi nu v-ați făcut „numărul” și eram îngrijorați (aplauze, rumoare) Da. Puteți continua, domnule deputat.

Acest partid, care alături de unii aliați, își clădește în interior noi ilegaliști, ilegaliștii de azi și de mâine, deținătorii adevărurilor absolute, care sunt de multe ori mai numeroși și mai numeroși și mai altfel decât cei mai vechi, care au asaltat Parlamentul și au câștigat drepturi mai multe și mai consistente. Dovadă, să-l includem și pe suveran printre ei.

Vom găsi vreodată, probabil, timp să ne oprim și la aceste drepturi și la mărimea lor, care să fie popularizate și cunoscute de populație, drepturi care apasă greu pe umerii celor oprimați, șomerii, pensionarii și chiriașii, pe care doriți să-i da-ți afară din case.

147

Subiectul provocat al dezbaterii noastre de astăzi îmi amintește de un fapt consemnat în istorie: în timp ce sultanul Mehmet dărâma cu tunul lui Orban zidurile Constantinopolului, în cetate se dezbătea problema foarte capitală și importantă dacă îngerii au sex. Așa încercați să facem și noi!

Doamnelor și domnilor, Dacă vreți să discutăm totuși ceva serios, de importanță deosebită pentru țară, vă reamintesc declarația recentă, televizată, de sâmbăta trecută, se pare, pe care a făcut-o un domn, Borbély Ernő, parcă noul președinte al organizației UDMR din „ținutul Ciuc”. Care „ținutul Ciuc”?!

De când UDMR-ul modifică împărțirea teritorialadministrativă a țării?! Printre altele, acel individ a declarat că: „intenționează să restructureze organizația în raport cu autoguvernarea și că UDMR va deveni centru de putere al acestei zone” (comentarii, proteste; se strigă: Apă! Apă! în timp ce domnul deputat bea apă, la tribună) E dreptul nostru, al celor care vorbim! (comentarii și proteste; clopoțel. domnul Barbu Pițigoi din sală: Apă de ploaie!) În România, domnilor, trebuie să fie clar pentru toată lumea: singurul centru de putere este aici, la București. Aceasta este o declarație directă, insolentă pentru secesiune.

Domnilor din Convenție, Vă puteți delimita de această poziție, sau este prețul pe care trebuie să-l plătiți, trădând poporul român, pentru semnăturile UDMR primite la moțiunea de cenzură și la suspendarea Președintelui? (comentarii) În tabelul de semnături pentru suspendarea Președintelui - document oficial al Parlamentului Român la poziția 97 este o persoană - ce coincidență! - tot un Borbély care își atribuie, desigur, numai cu acordul Convenției democratice, altfel nu se poate explica, 148

inițialele unei formațiuni pe care nu o cunoaște Parlamentul României: RMDSZ. În numele acestei organizații se cere suspendarea Președintelui, domnilor de la Convenția Democrată?

Nu credeți, doamnelor și domnilor, că ar fi timpul ca organele statului nostru să ancheteze activitatea antistatală a UDMR îndreptată spre destabilizarea țării?

N-ar trebui să scoatem în afara legii această organizație secesionistă, înainte de a avea și noi o Bosnie pe teritoriul României? (comentarii; din partea dreaptă a sălii: Treceți la obiect!)

Acestea, da, ar fi probleme majore pe care să le discutăm, și demne de organul legislativ al țării. Dar pentru a ne abate atenția, onorata noastră Opoziție democrată, ne propune moțiuni și suspendări...

Domnilor și doamnelor, Partidul Unității Naționale Române, care este un partid al legalității, al respectării neabătute a Constituției și... (din partea dreaptă a sălii: Caritas! Caritas!; proteste și comentarii)... a celorlalte legi, se declară pentru menținerea Președintelui constituțional, care să garanteze stabilitatea țării, respectarea legilor și implementarea reformelor economico - sociale aprobate de Parlament și nu vom accepta ca opoziția coalizată cu UDMR să acționeze pentru dezmembrarea țării și haos economic. (aplauze, proteste puternice, comentarii).

Vă mulțumesc!

149

13 Ședința Camerei Deputaților din februarie 1995 Moțiunea grâului Domnule președinte, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor deputați, Problema pe care o discutăm astăzi, ilustrează, dacă mai era nevoie, faptul că moțiunea simplă sau de cenzură a devenit în ultimul timp însăși rațiunea de a fi sau de a exista a „vajnicei” noastre opoziții.

Acum pierdem timpul cu dezbaterea moțiunii grâului, redactată de partidul țăranilor, care nu are țărani.

Cu toate acestea, pe mine m-a mișcat această moțiune, deoarece în ea, am recunoscut vigoarea sănătoasă a bietului țăran de demult, din vremea când peste 90% a populației rurale era analfabetă.

Iată spre exemplificare câteva pasaje greoaie și agramate. În al doilea aliniat din preambul se spune că Primulministru și ministrul agriculturii încearcă în mod iresponsabil, prin dezinformare și declarații publice... nu au nici un fel de suport faptic... Se pare că autorii au mâncat particula „care” și bine ar fi fost dacă ar fi mâncat numai atât, dar la sfârșitul punctului 1, se aduce în atenție incapacitatea Guvernului de a asigura funcționarea mecanismelor de valorificare a acestei producții - se mănâncă și un „i” și câte altele.

La punctul 6 se spune că politica Guvernului, de creditare a producătorilor agricoli, cu deosebire a celor din sectorul privat, este nesatisfăcător, atât din punct de vedere al volumului de creditare...

Dacă se referă la punctul de vedere al autorilor, acesta se acordă gramatical cu nesatisfăcător, dacă se referă la politica Guvernului se acordă altfel, dar acest 150

lucru este prea dificil probabil pentru înțelegerea petiționarilor. Încă un exemplu de agramatism și închei: la punctul 8 se spune că Guvernul continuă să ignore logica sistemului practicat în politica agricolă a țărilor dezvoltate, care urmărește prin mijloace, susținerea producătorilor.

Se pare însă, că autorii au suficiente mijloace intelectuale de a ignora logica. În fapt, cei care acuză prin documentul care îi reprezintă, afirmând că agricultura se confruntă cu o criză în domeniul grâului, dovedesc și demagogie, deoarece chiar ei au cerut și cer în mod vehement eliminarea statului din economie. Acum cer tocmai implicarea statului în economie.

Se reproșează faptul că nu există fondurile necesare pentru achiziționarea întregii recolte de grâu. Mă întreb, oare unde au fost cei care se zbuciumă acum de dragul țăranilor, atunci când s-a votat bugetul? Nu sunt aceiași care cereau reducerea subvențiilor de tot felul?

Dacă cer acum să se renunțe la economia de piață și să se revină la cea centralizată, de ce nu au cerut să se asigure și mijloacele necesare, atunci când putea să o facă? Pot să o facă și de acum!

Autorii moțiunii par să fi uitat brusc un lucru esențial, și anume faptul că deși cu unele imperfecțiuni, în România funcționează legile economiei concurențiale de piață. De asemenea, nu-și mai amintesc acordurile de asociere la UE precum și la FMI, Banca Mondială, BIRD etc., care impun niște norme ce trebuie respectate.

Doamnelor și domnilor, De fapt deciziile care au afectat grav agricultura românească își au originea în perioada 1990-1991, când s-a produs catastrofala distrugere fizică a averii comune a țăranilor, distrugerea celui mai mare sistem de irigații din Europa, ce cuprindea peste 3 milioane de hectare, 151

demolarea marilor complexe zootehnice (cele care au supraviețuit prin intervenția curajoasă a unor oameni de valoare, de exemplu Timișoara și Bacău, dovedesc înaltele performanțe). S-au distrus viile și livezile și importăm struguri și mere din Turcia și din Bulgaria.

Dar pentru acest dezastru nu poate răspunde Guvernul Văcăroiu ci guvernele anterioare, mai precis primul. (Petre Roman) Unii dintre cei care au contribuit la acest dezastru sunt în sală și ar putea să ne spună ce fel de pariuri au câștigat cu agricultura, pe care au găsit-o puternică și au lăsat-o la pământ. Nu mă refer la un om anume (P. Roman), ci la întreaga echipă.

Dar pentru a înțelege mai bine cum stăm cu dezastrul de care vorbesc autorii moțiunii și așa-numita criză a grâului, doresc să exemplific cu câteva date din județul Bacău. În anul 1992 s-a obținut o producție de cereale de 42.283 t de peste 22.488 ha, deci o producție medie de 1.880 kg/ha. S-au preluat 14.492 t, deci 34% din producție, din care 12.692 t de către Romcereal. În anul 1995 s-a obținut o producție de 109.577 de pe o suprafață de 35.575 ha, deci o producție medie de 3.075 kg/ha.

Era programat să se preia 38.000 t, dar s-au preluat până în prezent 49.775 t, deci mai mult decât întreaga producție obținută în 1992 - SC de Panificație 5.059 t, FNC Semrom etc. pentru preluarea acestei cantități, județul Bacău a beneficiat de 12 miliarde lei credite.

Tot în acest an, unitățile zootehnice din județ au beneficiat de încă 13 miliarde lei credite cu dobândă subvenționată, cu care au achiziționat din alte zone ale țării (Dobrogea) circa 59.000 t grâu și orz nepanificabil.

Ar rezulta, pentru cei care înțeleg, că în județul Bacău s-au achiziționat cereale aproape de întreaga producție obținută.

152

Tind să remarc că s-a achiziționat tot ce s-a oferit și s-a plătit aproape integral.

Aș dori să amintesc că producătorii care au cultivat grâu pe bază de contract cu agenții economici mandatați de stat, au beneficiat în 1994-1995 de credite în valoare de 7 miliarde lei pentru înființarea culturilor și încă 8 miliarde lei, conform HG 153 pentru întreținerea și susținerea culturilor - fertilizate, tratamente, erbicidare (pe o suprafață de circa 35.000 ha).

Un calcul sumar arată că prin cei 7 + 8 = 15 miliarde, Guvernul a finanțat, cu credite, aproximativ 140 lei/kg de cereale la un preț de cost apreciat la 200-220 lei/kg. La acțiunile de stimulare se adaugă prime acordate pentru achiziții grâu (40 lei/kg) ce se ridică la peste 1,7 miliarde lei la nivelul județului, alocații acordate pentru îngrășăminte chimice, conform legii 83/1993, în sumă de peste 2 miliarde lei; pentru semințele livrate producătorilor agricoli 78 de milioane lei; subvenții acordate pentru acoperirea parțială a dobânzilor aferente creditelor bancare.

Deci, în afara celor 15 miliarde lei credite cu dobânzi subvenționate pentru înființarea și întreținerea culturilor de cereale și 25 de miliarde lei pentru achiziționarea cerealelor, numai în Bacău, din Bugetul de stat, s-au acordat fonduri pentru acoperirea influențelor nefavorabile de peste 18,6 miliarde lei.

Așadar domnilor autori ai moțiunii, unde este lipsa de preocupare a Guvernului, a Ministrului Agriculturii, și unde este criza grâului?

Nu cumva vreți să introduceți cote obligatorii pentru țărani, cum au avut în anii ’50-’60? De ce nu-i lăsați în pace să facă ce vor cu producția lor, să o valorifice superior, crescând păsări și animale sau așteptând să mai crească prețurile. Ei știu mai bine decât dumneavoastră că unele țări vecine au deficit de cereale și spre sfârșitul 153

anului acesta și începutul anului viitor, produsele lor se vor vinde mai bine pe piața mondială.

Este cazul să terminăm repede cu aceste discuții, care nu contribuie cu nimic la soluționarea marilor probleme ce ne stau în față și să ne apucăm de treaba pentru care electoratul ne-a investit.

Cât despre amatorii de moțiuni de natură vegetală, le-aș sugera să fie prudenți, deoarece s-ar putea, ca la alegeri, electoratul să le servească moțiunea morcovului, dacă nu cumva stimații colegi o și simt.

Vă mulțumesc!

154

14 Ședința Camerei Deputaților din februarie 1995 Doamnelor și domnilor parlamentari, Deși parlamentul a aprobat o comisie care să analizeze problema corupției și să ne prezinte concluziile, constatăm cu surprindere existența unei comisii și a unei anti-comisii, care au întocmit un raport și un anti-raport, funcție de cum privim fiecare problema. În mod normal, dacă am ține la onoarea acestei instituții democratice și ne-am respecta aprobarea dată, ar trebui să refuzăm aceste rapoarte și dezbaterea lor. Singura alternativă ar rămâne ca fiecare parlamentar să susțină un raport și să-l neglijeze pe celălalt. În fapt, parlamentarii pe care i-am investit cu această responsabilitate nu au reușit să-și îndeplinească misiunea, nu ne-au ajutat să avem o viziune clară asupra fenomenului corupției și abuzurilor, lăsând loc unor interese mărunte de partid.

Acum fiecare grup pasează responsabilitatea de la un grup la altul, iar adevărul este că nu se poate lucra în interesul națiunii într-o atmosferă cum este cea din parlamentul nostru. Cred că stabilirea unei platforme politice minimale de înțelegere între formele politice, este emisă și aici de președintele țării, domnul Ion Iliescu, reprezentând singura soluție de a trece din universul caragialesc în spațiul unei activități normale în folosul națiunii.

Sunt convins că majoritatea parlamentarilor au citit cu atenție rapoartele, găsind în fiecare mai mult sau mai puțin adevăr.

Este de remarcat totuși că în societatea noastră cei care și-au însușit sau își însușesc diverse bunuri din averea țării sunt persoane respectabile și respectate. În zilele din urmă, mass-media ne-a răsfățat cu interviuri, laude și sondaje la adresa unei persoane, care a 155

fost întâmplător sau nu, patronul concursului RomanianOpen Tenis. Din raport rezultă că persoana în cauză și-a însușit fără reticențe, circa 400 de milioane lei din averea statului român, cu ocazia transferului unui credit de la BRCE la Banca Dacia Felix și aceasta reprezintă probabil nu mai puțin din importantele valori, care și le-a trecut în cont.

Avem și aici, printre noi, eroi ai acestui bestseller, cu care ne-a delectat comisia. De pildă, unul din colegii noștri a constituit o societate de construcții, la care deține majoritatea din capitalul social. Cu o societate particulară mică, fără prea mare importanță, a înghițit o importantă întreprindere de construcție a statului, a cărui patrimoniu a fost subevaluat cu o nerușinare greu de conceput chiar și în lumea noastră păcătoasă, pe care o edificăm inconștient. Așa de exemplu, peste 56 mii mp ai societății de stat, au fost evaluați cu 50 lei/mp în timp ce același expert evalua 1.200 mp ai societății particulare cu 5.500 lei/mp (de 110 ori mai mult).

Continuând matrapazlâcurile prin preluarea execuției a 5 blocuri fără licitație și garanție bancară, și-a capitalizat noua societate cu 441 de milioane lei, pe seama beneficiarilor apartamentelor. Îmi sunt încă proaspete în minte perorațiile acestui personaj, despre dreptul sfânt al proprietății. Dar dreptul de proprietate al statului nu-i sfânt stimabile? Găsesc că este nedrept, imoral și necinstit ca munca înrobitoare de decenii a unui întreg popor, să ajungă să umple burțile tot mai umflate ale unor nesătui.

Este interesant faptul că în contra-raport se aduc tot felul de argumente în apărarea celor acuzați. În raport ni se explică modul în care un coleg actual, dar cu funcții înalte în trecutul apropiat, a ajutat Taromul să cumpere 2 avioane Airbus, cu 215 milioane dolari, în loc de 3 aparate, o bază de reparații și un centru de instruire a personalului navigant, pentru 240 de 156

milioane dolari, cum se stabilise prin tratativele anterioare. nu-mi este prea clar ce sunt acele comisioane confidențiale, dar îmi închipui că nu-i ușor de loc să colinzi mapamondul și să-ți petreci concediile peste hotare.

Tot în raport se arată cum a ocupat ilegal o vilă, cum a împărțit cu dărnicie în dreapta și-n stânga, locuințe din fondul statului la tot felul de „amărâți și neputincioși”, cum l-a împroprietărit pe marele filantrop Țiriac și alte asemenea fapte. Contra-raportul însă, îi ia apărea și-l disculpă de toate acuzațiile.

De altfel, contra-raportul este de-a dreptul înduioșător, prin naivitatea lui sau prin naivitatea pe care se presupune că o avem noi.

Astfel, după cum știm, un coleg simpatic, căpitan de cursă lungă și ministru de cursă scurtă, a făcut praf, nu singur și se continuă, flota României, care era una dintre cele mai mari din Europa. La 1 ianuarie 1990 existau 301 nave, cu o capacitate de 6,2 milioane tone deadweight.

Azi, lichidăm ultimele relicve ale societății trecute și ne apropiem de fericita situație antebelică, când aveam un singur vapor comercial, proprietatea statului român.

Contra-raportul îi ia apărarea cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună și-l găsește vinovat pe prim-ministrul actual.

Ne dăm seama cât de superficial a lucrat comisia în ansamblul ei chiar și numai din modul cum a fost analizată problema legalității înființării și a activității societății Agricola Internațional Bacău.

Cunosc bine situația, deoarece acest holding funcționează în orașul meu și m-am documentat, fiind datoria mea morală. Din lectura raportului am constat însă că s-a ținut seama doar de un PV al Gărzii Financiare locale, întocmit cu mult timp în urmă și a cărui probleme constatate nu mai erau de mult timp în actualitate, fiind rezolvate prin măsurile stabilite în actul de control.

Argumentele și elementele noi prezentate cu ocazia 157

audierilor în fața comisiei de către conducerea holdingului, nu au fost luate în seamă.

Redactorii contra-raportului au fost și mai expeditivi.

Au copiat cuvânt cu cuvânt pasaje întregi din PV al Gărzii Financiare, fără a-și da osteneala de a face măcar unele interpretări, ca să nu mai vorbim de analiză. Posed cele 2 texte pentru cei care au curiozitatea să le compare.

Relevantă mi se pare și afirmația domnului Darie Vasile, o persoană serioasă, responsabilă, director general al DGFPCFS Bacău, care se regăsește în raportul comisiei: „SC Agricola Internațional SA Bacău a fost înființată în conformitate cu legislația română și în timpul controlului nu s-a depistat vreun act de corupție pe perioada verificată”. Fără comentarii. Atunci de ce se umplu câteva zeci de pagini din acest raport al actelor de corupție?

Câteva date cred că trebuie totuși relevate: toți cei peste 4.000 de salariați sunt acționari, nu-i amenință spectrul șomajului, salariul mediu se apropie se apropie de 200.000 lei. În anul 1993 societatea a produs 37 mii tone carne, din care 9,3 mii tone carne de pasăre, 81 de milioane de ouă și a dat statului sub formă de impozite, taxe și dobânzi de 9,8 miliarde lei. De la câte unități din țară a mai primit statul asemenea sume?

Pe primii 4 ani, societatea a hotărât să nu dea dividende, întregul profit se investește. În anul 1993 au fost puse în funcțiune obiective noi, în valoare de 2,4 milioane dolari, iar în acest an sunt în curs de execuție altele, în valoare de 1,7 milioane dolari.

Agricola Internațional ocupă o poziție de excepție în ierarhia internațională, dovadă 2 trofee recent obținute: Premiul Euromarket Award acordat de Comunitatea Europeană în 1993 și „Premiul Internațional pentru alimente și băuturi” oferit de Centrul oamenilor de afaceri din Europa, de la Madrid.

158

În contra-raport nu se găsesc rezultatele, ci doar demnitarii care sunt acționari. Există vreo lege care interzice demnitarilor să fie acționari? După privatizarea în masă, preconizată să se încheie în anul viitor, toți cei majori vor fi acționari și atunci unde va trebui să căutăm demnitari? Numai la cei de sub 18 ani?

Doamnelor și domnilor, haideți să fim de acord că prin comisii Parlamentul nu rezolvă problema corupției.

Aceste comisii și-au dovedit o dată în plus neputința de a analiza corect și obiectiv o problemă, datorită preponderenței intereselor de partid, ale membrilor acestora.

Avem organe abilitate de Poliție, Procuratură, Gardă Financiară, Vamă, justiție, care sunt încadrate cu specialiști veritabili, nu amatori. Să-i punem să-și facă munca pentru care sunt plătiți, iar dacă nu o fac să fie înlocuiți cu alții mai capabili.

Să dăm legi severe, care să ne apere de hoți și de escroci și să cerem ca ele să fie aplicate întocmai.

Cred că este timpul să terminăm cu aceste comisii în Parlament și să punem organele abilitate să-și facă datoria. În timpul administrației Bush, fostul ministru de finanțe a fost condamnat la 4 luni de închisoare pentru fals și evaziune fiscală. Pe când și la noi, foști sau poate actuali miniștri și alți demnitari și nu numai, vor da socoteală pentru faptele lor, așa ca exemplu, pentru a descuraja pe toți cei care ar fi tentați?

Vă mulțumesc.

159

15 Ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului din 1 martie 1995 Dezbaterea Bugetului de Stat pe anul 1995 Domnul Oliviu Gherman, Președintele Senatului: Are cuvântul domnul deputat Corneliu Bălan Mulțumesc domnule președinte.

Domnilor colegi, Bugetul asigurărilor sociale, cu cele 4 componente, parte integrantă a bugetului consolidat al statului, asigură sursele financiare care pot fi folosite pentru plata tuturor categoriilor de drepturi, cuvenite celor îndreptățiți. Începând din acest an, așa cum știți și dumneavoastră, în bugetul de stat au fost prevăzute și fondurile necesare pentru susținerea măsurilor ce urmează a fi legiferate în curând în domeniul asistenței sociale, prin Legea ajutorului social, lege care a fost la Comisia de muncă și protecție socială și în curând va intra în Parlament pentru dezbatere și aprobare. Se pare că vor fi totuși devansate unele prevederi inițiale ale Guvernului în acest domeniu, care prevedeau 78 de miliarde lei pentru un număr de 515 mii familii din această categorie.

Deși din unele date statistice rezultă o oarecare revigorare a economiei naționale, numărul mediu de salariați se prevede să scadă în acest an cu circa 100.000, în timp ce numărul celor ce vor fi asistați, vor primi diverse ajutoare, să crească în măsură mai mare.

Trebuie să precizăm de la început că toate veniturile persoanelor ce beneficiază de sistemul asigurărilor sociale sunt la limita minimă de subzistență și chiar unele sub această limită, dacă avem în vedere salariul minim de 75.000 de lei, pensia de 93.000 de lei și celelalte ajutoare.

160

Ca un obiectiv deosebit pentru anul 1995 se impune, așa cum se prevede și în proiect, refacerea raportului dintre pensia medie de asigurări sociale și salariul mediu net, care s-a dezechilibrat de-a dreptul periculos.

Față de cifrele rezultate din proiectul legii rectificative pe 1994, rezultă în 1995 o creștere a veniturilor de 54,9%, iar a cheltuielilor cu 52,8%. Deci, iată, o rezervă care poate fi avută în vedere.

Bugetul propriu-zis al asigurărilor sociale de stat pe anul 1995, în volum de 4.605 de miliarde lei la venituri, se consumă în special cu pensiile de asigurări sociale - 3.959 de miliarde și circa 410 miliarde pentru indemnizații incapacitate de muncă, concedii de maternitate ș.a., rezultând în final un excedent de circa 93 de miliarde, la care se adaugă 260 de miliarde din anii anteriori și, aș spune eu, încă vreo două sute și vreo patruzeci de miliarde din restanțe ale unităților către acest fond din anul 1993 și din 1994.

Bugetul fondului pensiei suplimentare este prevăzut a se încheia cu un excedent de 146 de miliarde lei, la care se adaugă disponibilitățile anterioare, de 338 de miliarde, deci un total de 484 de miliarde, ceea ce reprezintă fondul destinat plății pensiei suplimentare. De aici rezultă că pensia suplimentară poate să crească în acest an și grupurile parlamentare PUNR, atunci când vom discuta articolul 3, vor veni cu o propunere de majorare cu 40%.

Fondul de pensii pentru agricultori asigură celor aproape un milion și jumătate de beneficiari o pensie de numai 17.500 lei/lună, fiind fondul cu o rezistență minimă, care se încheie cu un deficit de 3 miliarde și care numai prin excedentele anului anterior va reuși să se echilibreze.

Cel mai discutat fond pare a fi cel al plății ajutorului de șomaj, care să încheie cu un excedent de 375 de miliarde, la care se adaugă disponibilități de 906 miliarde lei, deci un total de 1.282 de miliarde, foarte aproape de 161

veniturile stabilite pentru acest an, și va fi superior cheltuielilor prevăzute pentru acest an. Plata propriu-zisă a ajutorului de șomaj plus alocația de sprijin și ajutorul de integrare profesională este de 791 de miliarde și cele 235 de miliarde până la nivelul programat al cheltuielilor se prevăd a fi împrumutate. Mie mi se pare că suma este suficientă, deși un coleg spunea că este foarte mică. Este un început, trebuie să o folosim eficient și, dacă dă rezultate, în anii viitori putem să o creștem. Rezultă deci că în acest an poate să crească în mod deosebit ajutorul de șomaj, alocația de sprijin și ajutorul de integrare profesională, prin amendarea Legii 1, pe care o s-o discutăm din nou în comisie și respectiv în Cameră.

Disponibilitățile din anii anteriori pentru bugetele asigurărilor sociale puteau fi mai mari dacă toți agenții economici și-ar fi achitat la termen contribuțiile datorate fondului respectiv.

Alături de dificultățile reale pe care le întâmpină toți agenții economici, o influență o are și slăbirea disciplinei financiare, nerespectarea prevederilor legale privind ordinea efectuării unor plăți. Astfel, la sfârșitul anului 1994 existau debite restante în sumă totală de circa 480 de miliarde lei, care nu se regăsesc în prevederile din buget, din care 59 de miliarde din anul 1993, și se recuperaseră anul trecut numai 153 de miliarde. Restanțe mari se înregistrează la județul Brașov - peste 38 de miliarde, din care societatea Roman SA (Autocamioane Brașov) - 18,5 miliarde, la Timiș - 28 de miliarde, Alba - 24, Bacău - 23 ș.a.

Cu toate eforturile depuse în vederea recuperării acestor sume, au rămas încă debite importante la unii agenți economici care se află, practic, întru-un sever și persistent blocaj financiar, cum ar fi Sidex Galați, cu o restanță de 8,4 miliarde, IGSMS Galați, Metalurgica, IUPS ș.a.

162

Se înțeleg, desigur, greutățile societăților, dar trebuie să se înțeleagă că și pensionarii, care au muncit o viață întreagă, și alte categorii defavorizate și asistate trebuie să trăiască. În concluzie, grupul parlamentar PUNR, cu propunerea de majorare a pensiei suplimentare pe care o s-o facem la discutarea articolului 3, este de acord cu aprobarea bugetului de stat pe anul 1995.

Vă mulțumesc.

163

16 Ședința Camerei Deputaților din 21 martie 1995 Legea asigurărilor sociale Conduce lucrările domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților Domnule președinte, Domnule ministru, Domnilor colegi, Deși într-o situație economică dificilă, țara noastră trebuie să țină cont de toate nevoile sociale, nevoi care sunt cu atât mai mari, cu cât situația economică este mai critică.

Așa cum bine este știut, pentru a putea asigura o protecție socială corespunzătoare celor îndreptățiți, este necesar ca numărul salariaților, să fie cât mai mare, în raport cu cei asistați, iar câștigurile să fie, de asemenea, substanțiale.

Din acest punct de vedere, situația prezentă este necorespunzătoare, am putea spune că a ieșit de sub control. Astfel, la sfârșitul anului trecut, numărul salariaților era de 5,9 milioane, cu 485 de mii mai puțin față de 1993, din care 1,1 fiind angajați în sectorul privat. Deci raportul între cei asistați și salariați este aproape 1:1, dacă avem în vedere 3,5 milioane de pensionari de stat, 1,5 milioane de la agricultură, 1,2 milioane de șomeri și acum se adaugă 2,3 milioane de asistați.

La aceiași dată, spuneam că numărul șomerilor este de 1,233 milioane de persoane, din care 41% beneficiau de ajutor de șomaj, 46% de alocație de sprijin și restul fără asistare. Din totalul șomerilor, 75% o reprezintă tinerii sub 35 de ani. Șomajul continuă să afecteze și sărăcia, în special femeile, care reprezintă 56,6% din totalul șomerilor.

164

O situație disperată se regăsește în județele din Moldova, în câteva județe în special, unde șomajul cronic și sărăcia sunt foarte avansate - 24,7% sunt șomeri, la Botoșani - 18%, la Neamț - 17,3%. De aceea nu ne mai miră unele revendicări în aceste zone. În ianuarie 1995, salariul mediu nominal brut pe economie s-a ridicat la 221.000 lei față de 170.000 lei.

Față de luna precedentă, decembrie, este mai mic cu 13%, având în vedere cel de-al 13-lea salariu și unele premii din profitul net.

Salariile nominale brute realizate în decembrie erau de 261.000 lei, iar cele nete de 189.000 lei, și acestea ascund unele drame. Sunt foarte mulți salariați care au salarii cu mult mai mici față de aceste salarii, la care se adaugă niște venituri foarte mici, care asigură sau nu asigură o limită de existență corespunzătoare. Se estimează că pe țară sunt peste 500.000 de familii, respectiv 2.300.000 persoane care prezintă 10% din populație - care nu au sau au venituri foarte mici și au nevoie de ajutor social pentru subzistență.

Proiectul de lege pus în discuție astăzi încearcă să asigure, sub formă de ajutor social, o nouă prestație, desigur în sistemul protecției sociale instituit în România, să asigure condiții de viață la limită pentru cea mai dezavantajată categorie socială - sărăcimea, căreia nu-i cunoaștem din păcate limitele.

Acest ajutor social este de natură să atenueze riscurile sociale pe care le presupune aplicarea măsurilor de reformă economică și să facă legislația în acest domeniu, desigur compatibilă cu sistemele europene de protecție socială.

Pentru aplicarea acestei legi statul trebuie să facă un efort financiar deosebit, care se regăsește, de fapt, tot pe umerii populației active. Fondul necesar se ridică la aproape 200 de miliarde lei pe întregul an.

165

Desigur, este un succes faptul că de această problemă se ocupă organele locale care cunosc mai bine situația celor care urmează să fie asistați de către societate. Din acest punct de vedere credem că prevederile legii trebuie să stimuleze munca și nu să îndemne la mila publică.

Față de această problemă o să avem un amendament, pe care îl vom prezenta la timpul cuvenit. A fost prezentat și în comisie.

Grupul Parlamentar PUNR sprijină desigur, aprobarea acestei legi și va acționa pentru îmbunătățirea ei pe parcurs și aplicarea în mod corespunzător.

Vă mulțumesc!

166

17 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din aprilie 1995 Moțiunea Iliescu Conduce lucrările Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor, De la bun început doresc să precizez că nu sunt un admirator al domnului Ion Iliescu. Nu l-am votat la alegeri fiindcă partidul nostru a prezentat propriul său candidat la președinție.

Este de asemenea cunoscut că între domnul Iliescu și conducerea partidului nostru au existat, și există, unele divergențe, că unele dintre schimburile de păreri pe care le-am avut cu domnia sa au fost destul de aspre, că am criticat și criticăm în continuare unele acțiuni ale domnului Iliescu.

La alegerile viitoare vom avea din nou candidatul nostru la funcția de președinte, deci nu exagerez dacă afirm că pentru partidul nostru domnul Iliescu este un adversar politic.

Totuși nu pot privi indiferent modul grosolan și nedrept în care unele partide din opoziție și ziare aservite acestora desfășoară o campanie susținută și atent regizată de denigrare a persoanei președintelui țării folosind cele mai josnice și mai necinstite mijloace.

De la jalnica încercare de suspendare a președintelui din funcție pentru „abominabila crimă” de a fi luat apărarea celor năpăstuiți și puși în situația de a fi aruncați în stradă de proprietarii venali în concursul unei justiții cu comportament cel puțin bizar continuând cu incitarea la asasinat găzduită de ziarul „Ziua” și de unele 167

publicații imunde ale trustului Expres s-a ajuns la acuzația stupidă de colaborare cu KGB. Calomniatorii nu au avut nici cel mai mic scrupul, nici cea mai mică urmă de ceea ce poporul nostru numește obraz, aruncând acuzațiile cele mai fanteziste și nemeritate asupra unui om care nu are nici o vină decât aceea că este mai inteligent, mai instruit și mai cinstit decât adversarii săi.

Aici nu este vorba numai de atacul asupra unui singur om ci de un atac concentrat asupra instituțiilor statului de drept, o acțiune premeditată și bine susținută, de slăbire permanentă a instituțiilor statului, de subminare a autorității sale atât pe plan intern cât și extern.

Este clar pentru fiecare, cât de mult va contribui la îmbunătățirea imaginii României în lume zvonul că președintele țării este agent KGB. Realitatea este că opoziția nu poate să producă un candidat de calibrul domnului Iliescu care să aibă oarecare șanse de succes în alegeri.

Ea, opoziția, nu are în prezent un om cu inteligența, instruirea, pregătirea multilaterală, precum și experiența și cunoașterea problemelor fundamentale ale conducerii statului, calități morale și de comportament de talia domnului Iliescu și de aceea nu are altă soluție decât să-l denigreze pe acesta prin orice mijloace oricât de murdare ar fi ele.

Nu știu de ce îmi amintesc de o celebră butadă a lui George Bernard Show: „Apariția unui om inteligent în societate se face remarcată prin aceea că toți proștii se unesc împotriva lui.”

Cine îl acuză pe președinte că ar fi agent al unei puteri străine?

Dacă îmi amintesc bine așa numita Moțiune KGB este opera a cinci partide parlamentare: PD, PSDR, PAC, PL ’93 și UDMR. 168

Aș vrea să știu cine slujește interese străine în defavoarea țării? Domnul Iliescu sau liderii celor cinci partide amintite care se zbat cu o energie demnă de o cauză mai bună să determine semnarea tratatului cu Ungaria în condițiile Recomandării 1201 deși este evident că o asemenea acțiune, ar fi primul pas pentru dezmembrarea țării?

Pe cine să-l învinovățim că face jocul unei puteri străine, pe domnul Iliescu sau pe domnul Adrian Severin care ne-a vândut la Strasbourg?

Profesiunea de agent este bănoasă fiindcă un agent nu-și vinde țara pe gratis. În zilele noastre vânzarea nu se face pe treizeci de arginți, nici pe treizeci de forinți, ci pe sume mari.

Este domnul Iliescu un om bogat? Îmi amintesc declarația domnului Patriciu care făcând aluzie la averea declarată de președinte cu ocazia luării în primire a noului mandat spunea că numai proștii sunt săraci. Are cumva fonduri în străinătate? Pentru cine să le strângă când se știa că familia Iliescu nu are copii? În schimb dacă am verifica proveniența miliardelor pe care le posedă în prezent unii politicieni, unii foști miniștri din cabinetele precedente n-ar fi exclus să găsim unele venituri provenite din surse externe care nu pot fi justificate.

Ne-am putea întreba de exemplu pentru ce servicii prestate unii politicieni sunt finanțați să-și îngrijească sănătatea cu lunile, în cele mai scumpe clinici din străinătate, sau cine plătește sau pentru ce plătește zecile de milioane pentru finanțarea deplasărilor făcute de liderii unor partide care merg în străinătate ca să denigreze țara.

Cine finanțează voiajurile frecvente ale domnului Tőkés în Europa și America la toate întrunirile care calomniază și incită împotriva țării?

Se știe precis că spionul sovietic Volodin a recrutat agenți în România. Se știe și cum îi cheamă. Tot așa de 169

indignată sare și în cazul lor opoziția sau îi plimbă prin America și-i invită în prezidii?

După logica opoziției dacă domnul Iliescu a făcut studii în străinătate este neapărat agent KGB. Dacă ar fi să continuăm după aceeași logică ar însemna că domnul Petre Roman este agent francez, domnii Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Florin Georgescu sunt agenți americani, domnul Ion Rațiu este agent englez și așa mai departe.

Nu ar fi mai corect ca în locul acestor atacuri mârșave la adresa acestui om onest, opoziția să dialogheze cinstit cu domnul Iliescu și să încerce ca prin medierea lui să realizeze o platformă minimă comună între toate forțele politice?

Dar opoziția noastră ne-a obișnuit cu atitudinea ei demolatoare. Ea are două idei fixe: „Jos Iliescu!” și „Jos Guvernul!” pe care le prezintă în diferite forme și variante în Parlament, în presă, în declarații politice, în contactele cu reprezentanții organismelor europene, în dezmățurile de stradă pe care le organizează și le finanțează.

Această obstinație ne amintește de senatorul roman Cato cel Bătrân care își încheia întotdeauna discursurile cu expresia „Delenda Carthage” - „Cartagina să fie distrusă”.

Istoria ne arată că în ciuda insistențelor sale Cato nu a reușit să dărâme Cartagina. Pentru aceasta a fost necesar să se ivească Scipio Africanus cel care a zdrobit la Zama armata cartagineză condusă de Hannibal. În cazul de față opoziția trebuie să recunoască faptul că nu are pe nimeni ca Scipio, deși are mulți, chiar prea mulți ca... Cato. (rumoare în sală, dezaprobare din partea dreaptă a sălii) Vă mulțumesc!

170

18 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 septembrie 1995 Dezbatere la Raportul Apartamentul Conduce lucrările domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților Domnilor președinți, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, În primul rând doresc să remarc faptul că acesta nu este primul raport al unei comisii parlamentare pe care-l dezbatem în acest cadru. Începând cu Raportul comisiei care a analizat evenimentele de la Târgu Mureș, am mai discutat asemenea rapoarte. De fiecare dată, după discuții aprinse între reprezentanții puterii și cei ai opoziției, după atacuri la persoană, insulte, vociferări, rapoartele respectiv concluziile au trecut pe linie moartă. Peste ele se așterne praful uitării, rămânând ca generațiile viitoare să le scoată la lumină și să clădească cu ajutorul lor, imaginea lumii pe care o făurim noi acum.

Am dezbătut Raportul comisiei care a analizat fenomenele de corupție. Cunoașteți dumneavoastră măcar un singur caz în care unul dintre corupții dovediți cu acte în regulă, a fost deranjat de cineva?

Azi discutăm problema celor care, abuzând de funcțiile și demnitățile lor, au luat cu japca, fără pic de rușine, apartamentele de stat, în disprețul prevederilor legale care nu le dădeau acest drept.

Cred că de la bun început trebuie să ne hotărâm pentru ce discutăm acest raport. Ca să ne aflăm în treabă ori ca să rezolvăm problema? Și rezolvarea este una singură, și anume, să stabilim modalitatea concretă prin care toți, dar absolut toți, fără excepție și învârteli, deci cei care au ocupat în mod abuziv locuințe, vor da socoteală 171

pentru faptele lor și vor restitui statului tot ce au luat pe nedrept.

Dacă analizăm modul în care s-au reflectat normele de repartizare a locuințelor în perioada 1994 și chiar 1995 unor parlamentari, membri ai Guvernului și ai Președinției, putem afirma, fără a greși sau a jigni pe cineva, că s-au făcut încălcări grosolane ale legilor și ale actelor normative, sub paravanul calității de parlamentar, membru al Guvernului, Președinției sau alte funcții de la diferite niveluri.

Se remarcă în mod deosebit prin abuzuri, primele două guverne, dar nu poate fi absolvit total nici actualul.

Au fost eludate legile care reglementau regimul de atribuire al spațiilor, prin documente jenante de donație sau prin vânzare în favoarea unor rude apropiate, socri, soacre, nepoți, fii, fiice, uneori chiar și pentru minori. Au fost titularizați unii membrii ai familiei, pentru a nu figura titularul ca proprietar.

Dacă ar fi să dăm nume, poate ar trebui, din respect pentru funcțiile ierarhice, să începem cu cele mai înalte din Parlament, continuând cu senatorii, deputații, membri de frunte ai Guvernului și Președinției, toți se găsesc nominalizați în raport. Ce să credem? Cu cât se regăsesc unii pe o treaptă ierarhică mai înaltă în stat, cu atât crește disprețul față de lege și față de cetățeanul de rând din această țară?

Cu ce să exemplificăm? Sunt atâtea, că nu știu cu ce să încep. Iată, imobilul din str. Aurel Vlaicu nr. 42-46, cunoscut ca blocul în finisare pentru diplomații din Canada, Anglia și SUA, acreditați pe lângă țara noastră, a fost repartizat după recepție, unor înalți demnitari și funcționari din Guvern și Președinție, care mai aveau locuințe. Apartamentele respective, în număr de douăsprezece, sunt formate din patru și șase camere, având fiecare și câte o garsonieră, boxe duble, garaje etc. toate au fost cumpărate la prețuri de 3-5 sute mii lei.

172

În perioada primului Guvern, șaptesprezece vile care făceau parte din protocolul de stat, au fost transferate, oare de cine? (Petre Roman)... de la întreprinderea de administrare (IAC) la Primăria capitalei, care, la rândul ei, pe baza unor „solicitări și cerințe imperative” a celor din piramidă, se repartizează unor persoane mai puțin îndreptățite și uneori câte două și chiar trei imobile, așa cum se prezintă în Raport.

Problema acestor vile trebuie urgent rezolvată, prin trecerea în subordinea Guvernului și repartizate conform reglementărilor, în prezent, fiind miniștri care locuiesc la hotel sau în garsoniere.

Un personaj pitoresc, care se declară dușman al hoților și pungașilor, a obținut de la stat patru imobile, din care o vilă cu zece camere și revendică încă cincisprezece imobile ca unic moștenitor al Brătienilor.

Unii chiriași, care au obținut fraudulos vile, au acționat în judecată ICRAL-urile din București, pentru a-și cumpăra vilele și trei din ei au primit hotărâri judecătorești că pot să le cumpere cu sume derizorii.

Se poate avea oare încredere în justiție? Din cazurile de corupție și abuzuri trimise spre soluționare, n-a rezolvat nici unul, în schimb dă sentințe de spoliere a statului. A cui e justiția? Nu în sensul de ministru, ci ca instituție a statului, ca putere separată în stat, dar a cărui stăpân este și va fi poporul.

Din unele cunoștințe asupra activității și comportării conducerilor și personalului din Tribunalul Municipiului București și Curtea de Apel, se poate aprecia că duc o politică de discreditare a justiției.

Doamnelor și domnilor, „Legile sunt făcute pentru a fi încălcate” zice o veche zicală sau cum spunea Balzac „Legile sunt pânza de păianjen prin care trec muștele mari și în care rămân cele mici” sau pe românește: legea este o barieră la care 173

se opresc boii, pe sub care se strecoară cățeii, peste care sar dulăii.

Se pare că la noi aceasta este singura formulă care funcționează fără abateri. Politicieni, manageri, patroni sau funcționari, văd în legi niște obstacole pe care trebuie să le fenteze ca să-și atingă ținta.

Articole sau aliniate de legi și din tot soiul de acte normative sunt răstălmăcite pur și simplu pentru a trage foloase cât mai mari și necuvenite. Legea se pare că este numai pentru prostime, numai ei trebuie să dea socoteală atunci când o încalcă.

De data aceasta nu mai are loc o dispută între putere și opoziție. Și unii și alții au învârtiții lor. În problema apartamentelor, nu a mai funcționat criteriul apartenenței politice. Singurul criteriu valabil a fost cine-i mai abil acela câștigă.

Prin modul de motivare la audierea în comisie, a unor implicații în afacerea cu apartamente, avem cazuri de-a dreptul hilare, dar care pot fi și de plâns: - un distins senator, de altfel om de teatru și de cinema (Sergiu Nicolaescu), pentru a motiva însușirea câtorva apartamente, spunea: „La parter stau eu cu soția, cu care sunt în divorț; la etajul 1 stau două familii; la etajul 2 stă mătușa mea, care este decedată; la etajul 3, stă tatăl meu care este și el decedat.”!!!???

- un distins coleg deputat, fost ministru în relația cu Parlamentul (Adrian Severin), spunea la comisie: „Apartamentul în care stăteam în str. Dr. Felix, nu putea fi folosit de mine în condițiile în care misiunea mea, inclusiv cea de astăzi, în țară, era cea care este!... (Curat murdar, nene Iancule!). Decizia definitivă de a face o astfel de mutare am luat-o la un moment dat, când Mitropolitul Moldovei a venit să-mi facă o vizită și cum singura intrare din bloc era lângă tomberoanele de gunoi, săracul și-a prins sutana în tomberoane.” (Măi să fie, când își bagă coada dracul își rupe și popa sutana!) și ilustrul coleg 174

continuă: „Socrul meu a obținut locuința în str. Zorileanu pentru că suferea de boala claustrofobiei.”

-De ce n-o fi cerut Palatul Parlamentului? Acolo, cu atâta spațiu, se și vindeca, săracul!

Un domn deputat din Mangalia, a pățit-o rău: după ce a cumpărat un apartament repartizat în București, ICRAL-ul, l-a forțat pur și simplu să cumpere și apartamentul din Mangalia!!!

Un alt domn deputat, pentru a aplana cearta dintre socri, îi cedează apartamentul soacrei, iar el devine chiriașul acesteia și în final, pentru a nu-i ieși vorbe, solicită și el un apartament.

Un domn consilier prezidențial, fost ministru cu reforma (acum se chinuie prin Statele Unite, lângă al nostru președinte), declara comisiei că apartamentul îl deținea formal și moral nu-l avea, întrucât era cumpărat cu sprijinul socrilor. S-a simțit obligat să-l vândă acestora. Păi cum stăm cu morala, domnule consilier? Deși cumpărat cu banii lor, ai socrilor, îl vindeți tot lor și le luați a doua oară banii? În cazul distinsului nostru Președinte, al Camerei Deputaților, băiat fin cu studii înalte în străinătate, știind că vila o obținu-se cu banii socrului, nu i-o vinde i-o donează.

Așa da, o deosebire de moralitate. (Adrian Năstase) Unii au pățit-o și mai rău. Mircea Vaida, fost deputat, declara: „Am fost somat de primul ministru, Theodor Stolojan, să-mi găsesc locuință. N-am avut încotro și m-am mutat într-o locuință tocmai în Bd. Unirii, care mi s-a repartizat și care nici măcar nu era terminată.”!!! Și alții pătimesc nevinovați. Senatorul de Alba, Emil Negruțiu a primit numai o structură de bloc nu ca alții o casă, pe care a trebuit să o cumpere că așa se proceda atunci, dar că s-a mai făcut ceva la ea cum afirma dânsul. S-o fi făcut vreo sfeștanie pentru rezistența structurii că vor fi fiind multe blesteme din partea celor care nu au locuință, iar alții au mai multe.

175

- un domn ex-ministru de interne, nu, nu este domnul Viorel Ursu, dar tot din primul guvern, a trebuit să locuiască, poate cu mustrări de conștiință, în proprietatea personală a soției sale, este coproprietar cu o nepoată pe un apartament cu 3 camere, iar la cererea sa a primit și un apartament de la Primăria Municipiului București, pe care a trebuit să-l cumpere. „Orice cetățean, afirma dânsul la comisie, are dreptul la o casă cu un spațiul mare și chiar mai multe proprietăți, câte dorește cetățeanul.”

- Așa este, domnule ex-ministru, dar nu toți au puterea politică și sprijinul Guvernului pentru a încălca legea și a-și îndeplini dorința. Până una alta, trebuie aplicată legea existentă.

Domnul deputat Victor Cevdarie a cerut să cumpere apartamentul repartizat, spunea dânsul, „pentru că nu pot fi mai prost decât colegii mei.” Așa este domnule deputat, noi suntem mulți, mulți dar... neputincioși.

Iată ce spunea și domnul ex prim-ministru, primul: „Nu am încălcat cu nimic legea, sunt complet nevinovat, iar casa am luat-o pentru că eram ce eram și așa am decis eu atunci.” (Petre Roman) Așadar domnilor, legea este ceea ce este sau nu este, când ești ceea ce ești.

Nici pe domnul Președinte al Senatului nu l-a ocolit necazul. Fiecare cu problemele lui. Fiecare are nevoie de un adăpost pentru vreme rea, un acoperiș deasupra capului, o viluță în Kiseleff, ceva pentru vremuri grele. Nu se știe niciodată. N-aduce anul ce aduce ceasul! Și dacă tot ne batem capul cu aceste probleme, nu înțeleg de ce nu am abrogat actualele legi, de ce n-am făcut altele noi, pentru a se încadra legal toate cazurile semnalate, doar suntem legislativul țării. Le putem da și retroactiv ca reprezentanți ai poporului!.

Doamnelor și domnilor parlamentari, 176

Este dureros, atunci când cei care fac legile și cei care trebuie să le aplice sunt primii care le încalcă și trec cu nonșalanță peste ele pentru a-și crea avantaje și foloase necuvenite. Întreaga țară este cu ochii pe noi, să vadă ce atitudine avem, ce măsuri luăm. Noi trebuie să răspundem clar ce trebuie să facem. Suntem complici cu cei care au încălcat sau încalcă legea sau suntem creatorii și apărătorii legii? Soluția este una singură: Tot ce a fost luat cu viclenie de la stat, în disprețul legii, să revină în proprietatea statului, singurul stăpân. Cei care au cumpărat ilegal apartamentele să primească o despăgubire egală cu plata acestora, nici un ban în plus.

Pentru încălcarea legii să-și spună justiția cuvântul, dacă există justiție și dacă are cuvânt.

Cred că numai aceasta este soluția pentru a mai îndulci întrucâtva imaginea parlamentarilor și a guvernanților, care este și așa destul de șifonată.

Dacă printre cei vizați sau implicați, ar fi și bărbați adevărați ar trebui să facă un gest decent, de a se retrage din funcții, ceea ce ar fi apreciat la justa valoare, iar persoana ar fi receptată pozitiv de societate. Am dori să-i cunoaștem și pe aceștia, pentru ca cei care au încălcat legea, și nu numai în acest caz, sunt bine-cunoscuți.

Vă mulțumesc!

177

19 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 februarie 1996 Moțiunea energiei Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi, Este adevărat, așa cum este menționat în moțiunea pusă în discuție, țara noastră s-a confruntat în ultimele săptămâni și se confruntă încă cu mari greutăți în asigurarea energiei electrice și termice îndeosebi în industrie, fapt care a avut consecințe grave. Existența unui deficit temporar energetic este incontestabil. La fel și faptul că un asemenea prilej, din nou, este folosit pentru a ataca violent și în termeni duri Guvernul, aceștia voind a se erija în apărători ai cetățenilor, pentru a-și clădi un capital electoral pe necazurile țării.

Nu cumva, stimați colegi ați rămas cu nostalgia centralismului, când guvernul și partidul unic care, de fapt, se confundau, făceau și desfăceau totul? Desigur un pic de adevăr este. Se pare că un anumit partid, care se pricepe la toate, s-a implicat în toate, acum începe să culeagă și unele roade.

De data aceasta moțiunea pornește de la un fapt real și sunt de acord cu propunerea finală ca Guvernul să identifice cauzele ce au determinat actuala criză energetică, să determine dimensiunile pagubelor suferite de economia națională în acest caz, să stabilească răspunderea civilă, materială și eventual, penală a celor vinovați. La această propunere aș adăuga și obligația Guvernului de a informa deschis întreaga națiune în legătură cu cauzele crizei, cu vinovații și cu măsurile luate. În legătură cu această moțiune aș avea totuși unele observații. Mi se pare curios faptul că autorii au reușit să stabilească, înainte de orice anchetă sau cercetare, care sunt cauzele crizei și mai ales cine este vinovatul. În 178

situația de față, Guvernul. M-am întrebat cum au putut ignora stimații noștri colegi, printre care se numără juriști distinși, principiul fundamental de drept al prezumției de nevinovăție, până la aflarea probelor contrare, și cum au semnat acest act care incriminează înainte de a se face o cercetare temeinică. Mi se pare curios cum a putut să semneze acest document domnul Nicolae Cerveni, președintele baroului de avocați sau fost președinte, omul care se luptă ca un leu pentru apărarea principiului prezumției de nevinovăție în apărarea celor mai veroși mafioți, în frunte cu Zaher Iskandarani. Oare mafioții care destabilizează economia, fac evaziuni fiscale de multe miliarde, se ocupă cu contrabandă și escrocherii, prinși de poliție cu documente incontestabile și corpuri delicte, care atestă vinovăția lor, se bucură de mai multă încredere decât, să spunem, Guvernul țării? Este adevărat, sunt unii în legătură și cu unele persoane și personalități sus-puse.

Nu este oare mai logic să ne pronunțăm în legătură cu vinovățiile numai după ce ascultăm argumentele tuturor părților și după ce facem o anchetă serioasă, pertinentă, imparțială asupra actelor și faptelor?

Semnatarii moțiunii se plâng că printre alte cauze este și lipsa cărbunelui, și este adevărat. Îi invit însă să-și aducă aminte că acest cărbune este scos de invitații de onoare ai Congresului PNȚ din 1991, care au fost invitați la tribună să povestească auditoriului cum au făcut ordine cu lanțurile și reteveiele în Parlament. Acești prieteni dragi ai PNȚ, sunt și ei implicați în problema pe care o discutăm astăzi. În 1995, aceștia, care între timp au legat prietenii trainice și tainice și cu alte partide, au reușit să extragă circa 41 de milioane tone de cărbune, cu o creștere doar de 1,5% față de 1994, în timp ce producția industrială, așa cum ne raporta Guvernul, a crescut cu 10%. Deci, nu există o corelare logică, corectă între aceste realizări. Dar pentru că se impun sau a cerut subvenții, statul a trebuit să importe și peste 4,6 milioane tone cărbune, deci cu 179

peste 13% mai mult decât în 1994. Și la gaze naturale se observă că țara a importat cantități foarte mari pentru a echilibra această balanță.

Mi se pare exagerată temerea exprimată în moțiune că folosirea hidrocentralelor va conduce la diminuarea rezervei de apă. Acest aspect este normal. În fiecare an se acumulează rezerve de apă în lacurile de acumulare în timpul abundent în precipitații pentru a fi consumată iarna sau în perioadele necesare. Cred că avem zăpadă din belșug, astfel că topirea ei și din precipitațiile de primăvară lacurile se vor umple, iar acolo unde nu s-au construit lacuri, apa a dat pe dinafară, așa cum a demonstrat-o în această iarnă.

Se spune că moțiunea se face la presiunea sindicatelor care, sigur, au milă de populație. Se plâng sindicatele de pagubele aduse economiei naționale și este adevărat. Dar grevele, uneori cu substrat politic, nu aduc pagube țării? Dacă sindicatele îi reprezintă într-adevăr pe salariați în relațiile cu patronatul, de ce până acum nici un sindicat nu s-a ostenit să ia poziție față de exploatarea nemiloasă a salariaților din unele societăți particulare, nu a protestat față de salariile de mizerie, numărul exagerat de ore de muncă pe zi, munca la negru sau „testele” pe care trebuie să le treacă fetele pentru a fi angajate?

Poate și de astfel de probleme să se ocupe sindicatele.

Eu cred că în cazul în care am însuma orele de discuții sterile pricinuite de nenumăratele, să spunem moțiuni, dacă am calcula câte legi putem adopta în acest timp, am vedea că datorită acestora am rămas corigenți aici, se pare. Bugetul este în Parlament din luna noiembrie, de când a fost depus de Guvern, iar noi nu am avut timp să-l luăm în discuție. Sunt multe legi a căror lipsă frânează reforma, organizarea instituțiilor statului de drept, apărarea patrimoniului Național și multe alte domenii esențiale. Opoziția știe foarte bine să critice, și 180

dreptul lor este acesta, dar nu reușește să ofere, în schimb nici o soluție viabilă.

Reușita lucrare umoristică - Contract cu națiunea adevărată mostră de demagogie, ne-a demonstrat încă o dată că dumnealor, chiar admițând că au bunăvoință, sunt lipsiți de simțul realității. Din propriul document rezultă că dânșii intenționează să reducă impozitele, taxele și, în general, veniturile statului și să mărească salariile, pensiile, bursele, alocațiile pentru apărare, cultură, cercetare, sănătate etc, să rezolve toate problemele de alimentare cu apă, gaze, energie ș.a.m.d. și toate acestea în numai 200 de zile. O astfel de minune nu s-a realizat, poate o realizează autorul lucrării. Avem exemple importante, cu primarul general al Capitalei, membru de frunte al PNL, care le-a promis bucureștenilor, în campania electorală, un oraș de vis, cu toate problemele edilitare rezolvate, și care, lasă la plecare, un oraș în mocirlă, plin de gropi și de gunoaie, mizerie, câini, și multe alte nedreptăți. Și alte localități din țară, conduse de aceeași manieră, au rezultate asemănătoare.

Vreți să vedeți un oraș dezvoltat, mergeți la Cluj și o să-l vedeți! Și pentru că unii colegi au încheiat patetic, nu vreau să trag eu concluzia la aceste probleme, îl las s-o facă pe tot mai actualul și mai genialul poet național, ale cărui versuri le citesc cu respect și venerație: „Critici voi, cu flori deșarte, Care roade n-ați adus, E ușor a scrie versuri Când nimic de spus.”

Vă mulțumesc.

181

20 Ședința Camerei Deputaților din 14 martie 1996 Dezbaterea proiectului de lege privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești Domnule președinte, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor invitați, Domnilor colegi, Sigur că îmi este greu, după câțiva colegi și nu numai vorbitori de profesie, să argumentez eu necesitatea și importanta acestei legi. Desigur că această lege care privește salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a avut un stagiu destul de îndelungat în Cameră, chiar și în cadrul comisiei și astăzi și-a câștigat acest drept de a fi dezbătută, discutată și aprobată de noi împreună.

La dezbaterea acestei legi am avut în primul rând în vedere proiectul legii care a fost aprobat de către Guvern, am avut în vedere avizele favorabile de la comisiile specializate ale Camerei Deputaților. In comisie s-a discutat și s-a avut în vedere o serie întreagă de propuneri care au venit din teritoriu de la cei cărora le este adresată această lege. De asemenea, am avut în vedere alinierea acesteia la unele prevederi din țările dezvoltate și cu o anumită tradiție, chiar din țările vecine, care s-au desprins și ele, odată cu noi, din societatea pe care o știm și, de asemenea, am avut în vedere și vechea legislație a României care reglementa o serie de drepturi ale oamenilor din acest domeniu important. S-a avut în vedere ca prin această lege să se asigure, dacă vreți, o autonomie materială pentru ca actul judiciar să nu mai fie părtinitor și viciat, am spune noi, iar cei care participă la acest act să o facă cu demnitate.

182

Trebuie să fiți îngăduitori și să-mi permiteți să fiu puțin partizan în acest caz, având în vedere sarcinile deosebite care revin sectorului acestuia, justiției, în această perioadă grea a tranziției când actele condamnabile devin tot mai multe și mai periculoase, cu pericol și pentru societate și pentru cei care trebuie să realizeze actul de justiție.

Cunoscând acum proiectul, în forma sa amendată de către comisie, credem că s-au creat condiții ca personalul din acest sector să devină mai responsabil și să servească justiția cu devoțiune, cu solicitudine și fidelitate.

Grupul parlamentar al Partidului Unității Naționale Române a analizat și susține aprobarea acestui proiect de lege, respectiv a legii, și o va vota în consecință.

Vă mulțumesc.

183

21 Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 3 aprilie 1996 Dezbaterea Bugetului de Stat pe anul 1996 Conduce lucrările domnul Oliviu Gherman, Președintele Senatului Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi parlamentari, Înainte de a trece la dezbaterea și prezentarea unor amendamente la articolul din bugetul de stat, care se referă la cheltuielile destinate sprijinirii activității organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale și a românilor din afara granițelor și pentru promovarea imaginii și intereselor României peste hotare, fiind coautor, în anul trecut, a unor amendamente de fond la acest capitol, doresc să fac câteva observații cu privire la modul în care s-a realizat în 1995 execuția bugetară la acest capitol. Mai întâi, de ce acest buget se intitulează „al secretariatului general al Guvernului” și nu „al Guvernului României”, așa cum sunt și celelalte instituții centrale: Președinția, Camera Deputaților, Senat, ministere etc?

Sau de ce nu se spune, de exemplu, secretariatul general al Camerei Deputaților, al Senatului și așa mai departe?

Sau poate că responsabilitatea celui care este în fruntea secretariatului general al Guvernului este atât de puternică, încât a eclipsat total imaginea Guvernului?

(Viorel Hrebenciuc) Cu privire la efectuarea cheltuielilor, o primă observație se referă la faptul că în cursul anului 1995 au rămas nefolosite importante fonduri, nu ca urmare a unei supradimensionări a acestora, ci, mai curând, a birocrației, a lipsei de operativitate - aceasta cu indulgență - și cred că nu greșesc mult spunând că din rea-credință și din anumite interese care, parțial, îmi scapă acum.

184

Cum se poate explica altfel faptul că pentru minoritățile din România s-a aprobat, prin buget, 2 miliarde 520 de milioane și s-au asigurat 2,352 miliarde, iar pentru sprijinirea activităților românilor din afara granițelor s-au aprobat 2,3 miliarde și s-au consumat numai 1,117 miliarde, din care aproape 400 de milioane lei pentru o singură acțiune: Congresul spiritualității românești de la Herculane, a cărui președinte sau copreședinte este și domnul Adrian Năstase?

De asemenea, din cele 1.500 de milioane lei alocate pentru promovarea imaginii și intereselor românești, nu s-au folosit decât 538 de milioane lei, adică o treime. La aceste două capitole, din 3.800 de milioane lei, s-au consumat numai 1.655 de milioane lei, mai puțin de jumătate, rămânând 2.145 de milioane lei. Cine are, domnilor, interesul ca minorităților din România să li se asigure aproape integral sumele alocate, iar pentru românii din afară și pentru imaginea României, deși au fost aprobate sume foarte mici, nu s-a consumat nici jumătate? Nu cumva sunt toți minoritari, cei care se ocupă de această problemă și nu dintre cei care sunt loiali și de bună-credință în această țară, cu marea majoritate.

Consider că ar fi imperios necesar ca în cel mai scurt timp Curtea de Conturi să verifice amănunțit cum au fost folosite aceste fonduri, dacă nu cumva s-au făcut deturnări - și avem date că da...

Cred că nimeni nu are impresia că sumele neconsumate reprezintă un excedent datorat supradimensionării bugetului, pentru că este evident faptul că sunt încă multe lucruri de făcut în această direcție.

Menționez că Forumul organizațiilor cultural-științifice, sociale românești - care reunește 38 de organizații din țară și din alte 7 țări din jurul României - a solicitat în repetate rânduri fonduri pentru completarea finanțării unor acțiuni programate, în vederea promovării valorilor și intereselor fundamentale ale românilor și nu a primit nici 185

un bănuț. De fiecare dată nu s-a obținut nimic altceva decât promisiuni neonorate din partea domnului președinte Adrian Năstase, a domnului Hrebenciuc, secretar general, și a altor demnitari.

Fondurile alocate pentru organizațiile etnice ale minorităților naționale au fost folosite aproape integral: deci, 2,3 miliarde lei sau peste... țin să evidențiez, și de această dată, că în 1995 formațiunea politică UDMR, care a participat în alegeri și este puternic reprezentată în parlament, a consumat de la bugetul României 268 de milioane lei. Deși suntem o țară săracă, într-o perioadă de tranziție prelungită, subvenționăm de la buget și alte formațiuni, iar în țările respective nu există nici un fel de sprijin pentru românii care trăiesc acolo!

Pentru anul 1996 - an electoral -, Secretariatul General al Guvernului, după ce a prezentat sumele la alineatele 1, 3, 4 - ca și în anul trecut - a introdus un alineat 5/9, cu o sumă neevidențiată, dar ascunsă, se pare, într-un capitol care se cheamă „Pentru cultură și religie”. Având în vedere că e un an electoral, noi am spune că această sumă să fie repartizată ministerelor care se ocupă cu problemele de religie, cultură și sport, respectiv Ministerului Turismului, Departamentului de Culte, și am făcut în acest sens amendamentul respectiv. În amendamentul trimis la comisie am propus eliminarea alineatului 5, în care se regăsesc prevederi care nu sunt atributul Secretariatului General al Guvernului, ci al ministerelor de specialitate, iar fondurile să fie repartizate Ministerului Tineretului și Departamentului pentru Culte - în sumă de câte 500 de milioane lei pentru fiecare, iar diferența de 558 de milioane să întregească fondurile pentru capitolul „Sprijinirea activității românilor din afară” - ajungând la 2,884 miliarde, deci mai mic decât pentru minoritățile din România.

La alineatul 6 care, probabil, va deveni 5, să fie inclus și Forumul organizațiilor cultural-științifice și sociale 186

românești, care cuprinde 38 de organizații din țară și din multe alte țări vecine. A fost depus amendamentul la cele două comisii.

Vă mulțumesc, domnule președinte! Și de astă dată ați știut să ne băgați pumnul în gură, să nu spunem adevărul. (rumoare în sală) Domnule președinte, Am ridicat și în cuvântul la intervenția generală că ne aflăm într-o anumită eroare. Instituția centrală în stat este Guvernul și nu Secretariatul General al Guvernului, așa cum nici la Camera Deputaților nu este Secretariatul General al Camerei, ci Camera. Și atunci, chiar alineatul 1 propun să sune cam așa: „Pentru sprijinirea... transferul de la bugetul de stat prin bugetul Guvernului României”. Și mi se pare corect. Este instituția centrală în stat.

Am avut un amendament la comisie, probabil că mai există, în care am cerut suplimentarea sumei cu 1.185 lei, așa încât suma pentru minoritățile sau românii din afara granițelor se ridică la 3.512 lei..., aproape cât minoritățile din România.

Doresc să vă spun că sunt în afara granițelor României aproape 10 milioane de români, pentru care nu solicităm decât 3 miliarde și jumătate, atât cât se acordă de stat și pentru minoritățile din România, care sunt de circa 2 milioane și jumătate. Este la îndemâna dumneavoastră să dați un verdict corect acestei probleme.

Sigur, eu nu sunt exclusivist. Chiar aș spune să rămână și Comitetul permanent al spiritualității românești, pentru că a existat, să nu mai apară suspiciuni din partea cuiva că noi vrem să-i scoatem de pe arena vieții culturale, însă doresc să vă spun un singur lucru: acum un an și jumătate s-a înființat în România modernă, să spun așa, pentru prima dată în istoria ei, acest Forum al organizațiilor cultural-științifice și sociale românești, care cuprinde organizații, și nu oameni, care vin cu programe și 187

cu acțiuni. În România sunt vreo 17, în Moldova sunt vreo 7, în Ucraina, în Rusia, în Lituania, în Iugoslavia, Bulgaria, Canada și din alte țări.

Deci este pentru prima dată când românii dintr-o arie mai largă s-au reunit ca organizații și nu ca oameni sau personalități. Își coroborează acțiunile în baza unor programe concrete, au o conducere stabilită democratic, au un program stabilit, de asemenea, foarte coerent. Eu aș vrea să-i spun domnului ministru de stat - care făcea referire, că dacă cineva vine cu un program și licitează la concurență cu altcineva, poate primi aprobarea să execute o anumită lucrare.

Acest forum a venit cu un program de vreo 30 de acțiuni foarte importante, a fost predat la Guvern și nu s-a primit nici cel puțin un răspuns elementar că se poate sau nu se poate. Deci nu s-a ținut nici un fel de licitare asupra acestor acțiuni. De aceea, rugămintea mea este ca să aveți în vedere, ca buni români ce sunteți, să aveți în vedere organizațiile românești și nu anumite persoane.

Deci noi nu excludem pe nimeni, dar aici să intre și Forumul organizațiilor științifice, culturale și sociale românești, care are personalitate juridică obținută la Tribunalul Municipiului București încă din februarie anul trecut, de peste un an de zile, și se pare că la discuțiile cu secretarul general al Guvernului s-a pus problema, pentru că nu este inclus aici, în acest articol, nu a putut primi bani. Și nu este valabilă afirmația că intră la „și altele”. Și domnul Năstase anul trecut a spus: intrați la „și altele” (știți dumneavoastră cum este la „și altele”), dar n-a putut să mai încapă la „și altele” și atunci rugămintea mea este, pentru că nu angajează cu nimic pe nimeni, să cuprindem, pe lângă cele care sunt prinse aici, și acest Forum al organizațiilor cultural-științifice și sociale românești care a realizat acțiuni în acest an de circa 100 de milioane și toate numai din cotizații și donații libere de la oameni și nimic de la Guvern. Vă mulțumesc.

188

22 Ședința comună de mediere a Camerei Deputaților și Senatului din 26 iunie 1996 Domnule președinte, Domnilor colegi, Aici este o problemă mai deosebită. Comisia de mediere, luând în dezbatere cele două texte, a ajuns la concluzia că textul Senatului este mai bun.

Se pare că în ultimul timp, sunt câteva instituții sau persoane, care au anumită aversiune împotriva instituției Parlamentului, a deputaților și senatorilor în speță.

Aș lua, mai întâi instituția prezidențială. Se pare că domnul Președinte Iliescu are așa, o „mânie proletară” împotriva deputaților și senatorilor care mai fac parte și din AGA și, în special, asupra inginerilor, pentru că profesorii pot să profeseze meseria lor și se pare că și unii dintre profesori au aversiune foarte mare asupra inginerilor, care au construit totuși această țara, iar din 1989 încoace numai se demolează (discuții, proteste) Nu mă refer la o anumită categorie de profesori, pe care, probabil, o să-i aduc și în discuție. Domnul președinte Adrian Năstase este unul care are foarte mare aversiune, dar dânsul este profesor și își... (discuții, proteste) Lăsați-mă, vă rog! Deci el își profesează meseria, are dreptul să profeseze meseria și o profesează prin asistenții săi, că nici nu are timp să o facă și încasează de acolo, probabil, sute de mii de lei și se opune ca unii parlamentari să meargă o dată la două luni să facă ceva totuși în niște instituții, pentru a regla și pentru a coordona activitatea acestor instituții. (discuții, proteste) Dacă se insistă foarte mult ca numai această categorie, inginerii să nu mai aibă dreptul și la alte preocupări, atunci să intervenim ca și profesorii, și 189

avocații, și medicii să nu poată profesa, pentru că este incompatibil cu calitatea de parlamentar.

De aceea, eu aș propune, dacă tot vă grăbiți așa de mult să nu mai dezbatem această problemă, să rămânem la propunerea Senatului, și să se limiteze la una două societăți activitatea parlamentarilor, pentru că ei trebuie, totuși, să țină legătura cu activitatea în această perioadă de 4 ani, căci după 4 ani se vor întoarce din nou în producție și își pierd complet capacitatea de a analiza, de a gândi în mod economic într-o unitate economică.

Propun deci să rămânem la ceea ce a votat Senatul, la propunerea Senatului.

Vă mulțumesc!

190

23 Ședința Camerei Deputaților din 18 septembrie 1996 Legea locuinței pentru tineri Domnule președinte, Domnilor colegi, Cred că ar fi o discriminare ca tinerii necăsătoriți, până la vârsta de 35 de ani, să nu poată beneficia de această lege. Pentru că legea spune: „tinerii căsătoriți care, la data contractării locuinței, au fiecare vârsta de până la 35 de ani”.

Propun „tinerii căsătoriți sau necăsătoriți”; pentru că unii nu sunt căsătoriți. Să poată beneficia și dânșii să-și facă o garsonieră. Deci, la articolul 7, punctul a). Și mai am ceva. Tot la acest articol, domnilor colegi, mai am două amendamente. La alineatul 2, „persoanele din categoriile nominalizate la literele a-c, beneficiază de o subvenție de la bugetul de stat în limitele prevederilor bugetare anuale, în raport de venit, de până la 30 la sută”. Or, această limită, subiectiv vorbind, va crea mari nemulțumiri și propun să fie de 20 până la 30 la sută. În acest caz nu vor fi prea multe subiectivisme și prea multe reclamații și atunci, cred că este o limită convenabilă și corectă, după părerea mea.

De asemenea, după alineatul 2, de care vă vorbeam, propun un al treilea, un alineat 2 bis. dacă vreți, având în vedere că tinerii căsătoriți până la 5 ani nu pot să facă acumulări bănești pentru a plăti acest avans de 10 la sută, pentru că știți și dumneavoastră, pornesc de la lingură, cearceaf și așa mai departe, dacă totuși statul de la buget asigură subvenția de 30 la sută, propun ca avansul minim de 10 la sută, să se deducă din subvenția de la buget. Adică, dacă are dreptul de 30 la sută, să beneficieze de 20 la sută ca subvenție de la buget, iar restul de 10 la sută să se constituie în avans.

191

Ar fi un avantaj deosebit pentru tinerii care nu au putut să facă o rezervă, o acumulare bănească pentru plata acestui 10 la sută. Deci, lor nu li se dă absolut nimic, atât că subvenția se diminuează cu 10 la sută, avansul pe care trebuie să-l primească tinerii.

Dezbateri: proiectul Legii locuințelor - reluarea dezbaterilor Domnule președinte, Domnilor colegi, Legile, de fapt, reprezintă, aș spune limita logicii sau logica, raționalul la care a ajuns societatea la un moment dat, societatea aici de față fiind reprezentată de noi prin aleșii ei. Se pare că, cu cât legile conțin logica spre limita sa superioară, ele sunt ușor de aplicat și apreciate de populație. Dar atunci când ele sunt la limita inferioară sau sub limită, așa cum de multe ori apar multe din legile noastre, creăm greutăți, sunt dezavuate, nu sunt apreciate și se creează o falsă impresie a electoratului despre noi.

Se contează probabil pe o lipsă de educație civică, și este adevărat, a populației în cunoașterea legilor, care înseamnă de fapt neștiință, iar noi nu contribuim cu nimic la educarea acestei populații.

Concret, la cel mai important capitol din această lege, unde trebuia să cuprindem elemente clare, el este ambiguu. Este ambiguu pentru că această lege este de fapt, sau se vrea a fi o lege populistă, o lege dacă vreți electorală în această perioadă a campaniei. Părerea mea este că Parlamentul ar trebui să reprezinte avangarda logicii și raționalului. Se pare că în această sesiune el nu a reprezentat acest lucru și este bine că se apropie alegerile poate o să crească ceva în raționalul și logica Parlamentului viitor.

Domnilor, asta voiam să spun. Nu jignesc pe nimeni, decât acei care se consideră în partea de jos, pot să se considere și jigniți. Cred că n-avem dreptul să ne 192

jucăm cu suferințele oamenilor amăgindu-i cu promisiuni false. Pentru că ce altceva înseamnă propunerea aceea de subvenție de până la 30 la sută. Vicepreședintele spunea că și 0 la sută.

Domnilor, zero este o mulțime vidă și hrăniți-vă dumneavoastră cu mulțimi vide. Nu putem să dăm subvenții de 0 la sută. Ce spunea domnul ministru, care, nici dânsul nu este consecvent și este un minister unde nu s-a întâmplat nimic în această perioadă și, probabil, că va trebui să se schimbe ceva și pe acolo, spunea că există deja trei tranșe - 10 - 20 – 30 la sută. Iată un element de concretețe. Concret, de ce n-a mers de la 10 la 30 la sută? Am lăsat-o ambiguu de până la 30 la sută, ca să nu dăm nimic. De fapt, știm că nu se dă nimic și nu s-a dat nimic. Cred că a sosit timpul să nu mai amăgim această populație și să-i dăm ceea ce i se cuvine.

Sigur, nu pot să mai spun multe, sunt destul de supărat. Mi se pare o totală lipsă de respect față de electorat modul cum a fost abordată această lege, așa cum spuneam, în problema ei cea mai concretă, acolo unde trebuia să beneficieze cineva de ea. Este lipsit de sens ca un tânăr de 30 de ani care nu s-a căsătorit din anumite motive să nu beneficieze de aceleași drepturi de care a beneficiat unul care s-a căsătorit. Știți dumneavoastră că sunt foarte mulți tineri care nu s-au căsătorit pentru că n-au unde să locuiască, nu pot să stea cu părinții în aceeași casă. Dacă lui i s-ar da dreptul să construiască o locuință simplă, o garsonieră, șiar putea crea o familie, să-și întocmească, să realizeze un nucleu, și după aia o să-și construiască el și o casă mai bună. De ce nu dăm dreptul acesta tinerilor, să-și facă o locuință încă înainte de a se căsători? Mi se pare o inechitate crasă, la care suntem părtași dacă dumneavoastră veți vota așa cum a propus comisia, ceea ce mi se pare nedrept. Nu doresc să vă mai rețin.

Vă mulțumesc.

193

IV. INTERVENȚII ȘI INTERPELĂRI PARLAMENTARE ÎN PERIOADA 1992-1996

194

1 Ședința Camerei Deputaților din ianuarie 1993 Domnule președinte, Domnilor colegi, Doresc să sesizez o problemă deosebit de gravă în legătură cu încălcarea Constituției României, Legea fundamentală a țării, adoptată prin referendum Național în anul 1991.

Este vorba de încălcarea articolului 50, alineatul 2 care prevede: „Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”.

După cum se știe cele două camere ale Parlamentului sunt încă instituții publice. Cu toate că avem, chiar printre noi, destui întreprinzători deosebit de talentați nimeni nu a înregistrat încă SRL Camera Deputaților sau SRL Senatul. Deci funcția de parlamentar este o funcție publică și în concordanță cu prevederile articolului amintit fiecare ales al națiunii trebuie să depună jurământul pentru a căpăta calitatea de parlamentar.

Sesizez pe această cale Curtea Constituțională care trebuie să precizeze dacă: 1. Actualul Parlament mai poate desfășura activitate legislativă înainte de depunerea jurământului.

2. Dacă senatorul sau deputatul care refuză să depună jurământul mai poate păstra calitatea de parlamentar.

3. Dacă întreaga activitate legislativă din 1991 și până în prezent este valabilă, sau dacă toate legile și deciziile adoptate de oameni care nu au îndeplinit toate procedurile constituționale, pentru a se bucura de calitatea de parlamentar, ar trebui anulate.

Cer insistent conducerilor celor două camere ale Parlamentului să i-a măsurile necesare de intrare în 195

legalitate, organizând de urgență ceremonia depunerii jurământului de credință - față de România - de către toți cei aleși în toamna anului 1992 în Parlament.

Dacă unii aleși vor refuza să jure credință României, nu vor primi calitatea de parlamentar și în consecință vor trebui radiați din evidențele Camerei Deputaților și Senatului.

Dacă din întâmplare unii parlamentari au jurat credință altei țări și conștiința lor îi împiedică să jure că vor acționa pentru binele României, este cazul să le respectăm convingerile și să le sugerăm să se ducă în parlamentul țării respective, să-i slujească pe cei cărora le-au jurat devotament și credință și să ne lase pe noi în pace.

Vă mulțumesc.

196

2 Ședința Camerei Deputaților din 16 iunie 1993 Mihail Eminescu, etern în inimile noastre Domnule președinte, Domnilor colegi, Se împlinesc 104 ani de când Luceafărul poeziei românești și neegalatul nostru poet național, Mihai Eminescu, a trecut în eternitate și și-a început ascensiunea printre aștrii, care îi dau materialitate și „înveșnicire”, cum se exprimă frații noștri din Basarabia.

Eminescu este în egală măsură al tuturor românilor; el nu poate fi confiscat. El se află în inimile tuturor.

Perioada 1877-1883, cât marele nostru poet a activat la ziarul „Timpul”, este epoca de maximă intensitate în activitatea publicistică și coincide cu evenimentele istorice cu implicații profunde în istoria noastră națională.

Doamnelor și domnilor, Congresul de la Berlin din anul 1878 hotărăște ca România să retrocedeze imperiului țarist cele trei județe din sudul Basarabiei, să modifice articolul 7 din Constituție privind acordarea cetățeniei române evreilor, să răscumpere căile ferate și să reglementeze chestiunea dunăreană.

Condițiile impuse României pentru recunoașterea independenței sunt calificate de Eminescu măsuri ale unor puteri imperialiste, care nu luau în considerație sacrificiile în vieți omenești și materiale făcute de poporul român pentru cucerirea independenței.

Eminescu supune atenției opiniei publice internaționale faptul că atât Bucovina, anexată de imperiul Habsburgic în 1775, cât și anexarea Basarabiei în 1812, s-au făcut prin șantaj și nu pe calea armelor. Problema Basarabiei și a Bucovinei de nord continuă să rămână și 197

astăzi nerezolvată, în spiritul luptei lui Eminescu pentru unitatea națională a poporului român. În ceea ce privește modificarea articolului 7 din Constituție, Eminescu se declara pentru acordarea cetățeniei române evreilor, ceea ce se uită mai întotdeauna de către unii și cu bună știință. Poetul se declara împotriva presiunilor externe, pentru acordarea cetățeniei române tuturor străinilor în bloc, însă, individual, este de acord așa cum se proceda și cu românii din provinciile aflate sub stăpânire străină. Adunarea Deputaților și Senatul de atunci s-au pronunțat, după lungi dezbateri, pentru acordarea cetățeniei individual, așa cum cerea și Eminescu în publicistica sa.

Doamnelor și domnilor, ne-a întristat neștiința, ignoranța TVR care aseară, în loc să prezinte o emisiune omagială pentru comemorarea de astăzi, ne-a prezentat, desigur, o capodoperă a lui Caragiale, marele prieten a lui Eminescu, care și el, cred, s-a simțit supărat - în eternitatea lui - pentru acest gest.

Vă mulțumesc pentru atenție domnilor deputați.

198

3 Ședința Camerei deputaților din noiembrie 1993 Serialul evanghelic Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Joi 3 noiembrie 1993, Televiziunea Română a inaugurat un serial de educație evanghelică realizat de pastorul, Christian Broadcasting Network, care a continuat și în data de 10 noiembrie.

Nu știu cine și în ce condiții a contractat acest serial, nici ce implicații financiare sau de altă natură ar avea întreruperea transmiterii lui, dar consider că este necesar să se renunțe la continuarea lui începând chiar din această săptămână.

Motivele pentru care susțin acestea sunt următoarele: În primul rând este inadmisibil să acceptăm să fim tratați ca niște sălbatici, cărora trebuie să li se trimită misionari și să se întreprindă acțiuni pentru creștinare și civilizare.

Ar fi bine ca cei care vin să ne creștineze să nu uite, iar dacă nu știu să afle, că la sfârșitul secolului al Vlea când Clovis creștina francii, românii erau creștinați de mult și pe când Ștefan cel Mare și Sfânt ridica mărețe lăcașuri creștine de rugăciune, locuitorii continentului american se rugau lui Manitu sau aduceau jertfe omenești lui Tlaloc. În al doilea rând consider că este dureros și în contrast cu realitatea să fim tratați în continuare ca un popor de oligofreni.

Serialul prezintă scenete moralizatoare, puerile ca și cum s-ar adresa unor primitivi cu un nivel intelectual cu puțin mai ridicat decât cel al maimuțelor. Cred că adresantul este în altă parte, la cei care au realizat filmul. În al treilea rând, pornind de la faptul că ortodoxia a fost religia străbunilor noștri, că poporul român a îmbogățit 199

galeria sfinților ortodocși cu ilustre figuri dintre care se detașează marii noștri voievozi, sfinții Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, că biserica ortodoxă a fost întotdeauna sprijinul moral al neamului nostru în decursul frământatei noastre istorii, că religia ortodoxă a devenit una dintre trăsăturile definitorii ale poporului român, consider că orice atac la ortodoxie este la fel de grav ca trădarea de neam și țară. Și cum altfel decât trădare a ortodoxiei, poate fi calificată acțiunea Televiziunii Române de a face propagandă pentru secte religioase.

Nu este de competența mea să cer socoteală Patriarhiei Române pentru o anume lipsă de combativitate în fața valului de misionari evanghelizatori, care bântuie prin țară, a activităților de prozelitism desfășurate de tot felul de secte, și mai recent chiar și de secte satanice, dar cred că este de datoria întregului cler să facă ceva.

Cel puțin Televiziunea Română, dacă este națională, ar trebui să consulte Patriarhia atunci când stabilește natura, caracterul și conținutul emisiunilor cu caracter religios. Se pare că Patriarhia a luat atitudine în acest caz, însă a rămas fără rezultat. În al patrulea rând, conținutul acestor episoade nu este numai moralizator ci de-a dreptul fanatizant. Știm cu toții ce periculos este fanatismul. Îmi permit numai să vă amintesc de sectele de sinucigași, cum au fost cea din Guyana sau mai recent din Elveția sau Canada. Știm cu toții de existența unor grupuri fanatice, care se izolează de comunitatea oamenilor normali, dedicându-se la practici reprobabile, care nu au nimic comun nici cu religia și nici cu demnitatea umană.

Acum ne-am mai procopsit și cu dorința de legiferare a homosexualității despre care s-a mai discutat.

Sunt cunoscute numeroase cazuri de tineri care atrași de secte fanatice nu mai trăiesc o viață normală, sunt rupți de societate și aruncați într-o lume ireală, 200

anormală irosindu-și în van darul unic și de neînlocuit pe care-l reprezintă viața.

De obicei fanatizarea aceasta a oamenilor nu se face fără motiv. În spatele acestor campanii au existat întotdeauna interese și interesați, profituri și profitori pe seama maselor convertite.

Doresc să fiu bine înțeles. Nu am nimic împotriva credinței în general, dar nu este posibil să milităm pentru transpunerea țării într-o imensă mănăstire în care să înlocuim munca, viața, bucuria și necazurile, succesele și greutățile cu posturi și rugăciuni, iar singura formă de cultură să se reducă la citirea Bibliei și zugrăvirea de icoane.

Credința noastră ortodoxă echilibrată, adaptată unei existențe normale într-o lume normală este suficient de bună pentru noi. În al cincilea rând consider că Televiziunea Română nu are dreptul să bage pe gâtul telespectatorilor asemenea producții de slabă calitate.

Oamenii muncesc ziua, iar seara au dreptul să se relaxeze și nu să se enerveze dacă deschid televizorul ca pe vremuri. În concluzie aș fi recunoscător Consiliului Audiovizualului și Patriarhiei Române dacă ar interveni mai activ în asemenea cazuri.

Vă mulțumesc.

201

4 Ședința Camerei Deputaților din decembrie 1993 Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Asistăm în ultima vreme la intensificarea acțiunilor destabilizatoare întreprinse de partidul antiromânesc, revizionist, UDMR în vederea obținerii autonomiei etnice în unele zone ale țării și pe această cale a destrămării statului Național unitar român.

Decepționați de rezultatele recensământului din 1992 care a dovedit că populația maghiară este mai puțin numeroasă decât pretindeau ei, liderii UDMR încearcă să atragă alături de ei membrii altor etnii pe care să-i convingă să se declare maghiari.

Un oarecare succes l-au avut cu țiganii, un număr destul de mare dintre aceștia, declarându-se la recensământ maghiari. Și în prezent UDMR depune eforturi în această direcție. Este cunoscut faptul că recent Iulian Rădulescu - așa-zisul împărat al țiganilor - a dat un comunicat în care declară că se plasează sub autoritatea episcopului reformat de Oradea, László Tőkés. În mod sistematic reprezentanți ai UDMR și persoane din Ungaria dau târcoale ceangăilor din Moldova, încercând să-i determine pe aceștia să se declare maghiari și să se afilieze la UDMR. În acest scop ei folosesc toate mijloacele de corupere și cumpărare a conștiințelor, acordând ajutoare materiale, burse de studii pentru copii la școlile din județele Covasna și Harghita sau chiar din Ungaria, difuzând materiale de propagandă, biblii și abecedare în limba maghiară, istorii mincinoase și hărți ale Ungariei Mari în care sunt incluse și teritoriile românești ale Transilvaniei și Banatului.

Până acum manevrele lor de atragere a ceangăilor nu prea au avut succes pentru că ceangăii nu sunt și nu 202

se consideră maghiari. Ei sunt descendenți ai unor români, parțial maghiarizați, din estul Transilvaniei, care sau refugiat peste munți în secolele XVI și XVII din cauza persecuțiilor și presiunilor executate de maghiari. În județul Bacău, de exemplu, la ultimul recensământ doar 1.200 de persoane s-au declarat ceangăi, ceea ce reprezintă mai puțin de 10% din populația catolică a județului.

Recent exasperați de insistențele UDMR și ale emisarilor Budapestei, locuitorii comunei Cleja i-au izgonit în mod rușinos, pe liderii UDMR de frunte, care veniseră nepoftiți cu intenția de a crea aici organizații ale „ceangăilor maghiari” și să le afilieze la UDMR. În ultima vreme, episcopul László Tőkés și ceilalți lideri ai UDMR, și-au intensificat activitățile în secuime încercând să instige, în continuare, această populație la acțiuni nesăbuite, anticonstituționale îndreptate împotriva statului unitar român. Întreaga propagandă pe care o desfășoară UDMR printre secui se bazează pe un fals istoric și etnografic și anume pe teoria că secuii ar fi unguri.

Este un fapt istoric bine cunoscut că denumirea de secui derivă din „sikil”, cuvânt de origine turcă veche care înseamnă „de neam ales”.

Ei sunt urmașii unei populații rezultate din contopirea unor elemente etnice diferite: khazarii, turcii și alte neamuri orientale.

Ei au fost împinși spre est de triburile ungurești, populațiile ugro-finice pornite din stepele Asiei, care au emigrat, ajungând al sfârșitul secolului IX în Câmpia Panonică unde a format Statul Feudal Maghiar.

Maghiarii îi desconsideră pe secui pe care îi foloseau ca trupe de sacrificiu, punându-i pe timp de război să lupte întotdeauna în avangardă, unde pericolul era mai mare, iar în vreme de pace așezându-i la hotarele 203

cele mai amenințate ca să primească ei, cele dintâi lovituri din afară.

De aceea, pe măsură ce progresau cuceririle ungare îi găsim pe secui așezați mai întâi la Bihor, unde au trăit alături de românii de la care au învățat scrierea, după cum ne relatează cronicarul Simon de Kéza. Ulterior, în secolul XII, îi aflăm pe Mureș și pe Târnave, iar la începutul secolului XIII pe locurile unde trăiesc și astăzi.

Secuii aveau la început o organizare pe triburi și neamuri, împărțite pe ramuri. Începând cu mijlocul secolului XIV ei au organizat cele șapte scaune secuiești, organizații teritorial-administrative, cu un pronunțat caracter militar, conduse de un căpitan și un jude al pământului. Treptat, cele șapte scaune secuiești s-au contopit într-unul singur, în fruntea căruia se află comitatul secuilor.

O parte din români, în mijlocul cărora, au fost așezați secuii și-au pierdut graiul. În schimb și secuii au împrumutat de la ei multe obiceiuri, portul, felul de a-și construi casele și secretele gospodărești și multe altele.

Faptul că înșiși maghiarii sunt conștienți că secuii nu sunt unguri, că formează o națiune aparte, rezultă și din actul încheiat la Căpâlna în ziua de 16 septembrie 1437 în timpul răscoalei de la Bobâlna, cunoscut sub numele de „Unio Trium Nationum”.

Acest act reprezintă o înțelegere între nobilii maghiari, fruntașii secui și patriciatul săsesc, care prevedea o „uniune frățească „fiecare dintre cele trei națiuni semnatare obligându-se să le ajute pe celelalte două împotriva dușmanului.

Această înțelegere a fost reînnoită de mai multe ori până în 1848, ca un instrument de asuprire națională a populației românești care, deși majoritară, nu era recunoscută ca națiune.

Din acest act rezultă clar că în Transilvania secuii reprezentau o națiune distinctă de cea maghiară deoarece 204

nu ar fi avut sens, ca maghiarii să încheie o înțelegere cu ei înșiși. Între români și secui au existat întotdeauna relații frățești pecetluite în momentele de cumpănă, în lupta comună, umăr la umăr, așa cum consemnează istoria.

Sunt cunoscute de altfel, legăturile strânse dintre secuime și Moldova lui Ștefan, care stăpânea aici Ciceul și Cetatea de Baltă, cetăți care aveau să-i acorde adăpost în anul 1538 lui Petru Rareș, fiul marelui voievod.

Acesta, alungat din scaunul Moldovei de armata uriașă a sultanului Soliman Magnificul, a trebuit să fugă singur peste munți. Ajutat de pescari, îmbrăcat în straie ponosite, cu comanac pe cap, Petru Rareș a reușit să înșele vigilența străjilor ungurești și a ajuns în cetatea Ciceului unde a fost bine primit de secui și unde și-a găsit soția și copii care îl precedaseră încă de la începutul ostilităților.

De aici, dintre secui, Petru Rareș și-a organizat o a doua venire în Moldova și recucerirea tronului moștenit de la ilustrul său părinte, din mâinile nevrednice ale lui Ștefan Lăcustă.

Istoria mai consemnează că în glorioasa zi de 23 august 1595, când armata țării românești a repurtat o strălucită victorie asupra armatelor turcești, conduse de Sinan Pașa, în rândul oștirilor lui Mihai Viteazul a luptat și un contingent de 2.000 de secui conduși de căpitanul Horváth.

De altfel secuii au fost în mod constant alături de Mihai Vodă și atunci când acesta a unit Ardealul cu Moldova și Țara Românească înfăptuind astfel visul de veacuri al românilor, unirea într-o singură țară în hotarele vechii Dacii.

Cardinalul Andrei Báthory, învins la Șelimbăr, în fuga lui spre Moldova a fost urmărit de secui și a pierit de mâna acestora.

205

Capul său, purtând două răni, a fost adus la Alba Iulia de secui și înfățișat lui Mihai. Acesta a poruncit să se aducă și trupul și i-a făcut o înmormântare frumoasă, mergând el însuși cu lumânarea aprinsă după coșciug. Întotdeauna, atât în trecut cât și astăzi, la nivelul oamenilor simpli secuii și românii, s-au înțeles bine și au trăit laolaltă în bună pace și prietenie.

Numai scornelile revizioniste, pretențiile absurde și politica antiromânească a UDMR susținute de Budapesta, tulbură pacea și liniștea acestor ținuturi învrăjbind, în mod artificial relațiile bune dintre oameni.

Suntem convinși că secuii vor avea înțelepciunea de a nu accepta să fie atașați la remorca UDMR, că nu se vor lăsa antrenați în acțiunile nesăbuite ale acestui partid și că vor ști să arate și de această dată aceeași atitudine demnă și rațională pe care această rațiune a avut-o întotdeauna, de-a lungul veacurilor.

Cât despre UDMR, acesta se sprijină pe patru factori. În primul rând UDMR se bazează pe obrăznicia și perseverența în sfidarea autorităților și lipsa de respect față de legile și organele statului de drept manifestate de liderii și parlamentarii săi. În al doilea rând UDMR contează pe sprijinul financiar, logistic și diplomatic oferit atât fățiș cât și clandestin de Budapesta. În al treilea rând UDMR beneficiază de existența unor cozi de topor românești, partide, organe de presă, oameni de cultură, care fac jocul revizioniștilor maghiari prin articole, luări de poziții, declarații politice, sprijinirea pretențiilor UDMR în cadrul lucrărilor organismelor europene și chiar susținerea aberațiilor antiromânești ale parlamentarilor UDMR în lucrările celor două camere ale Parlamentului României. În al patrulea rând, activitatea de subminare a țării, desfășurată de UDMR este favorizată de slăbiciunea, indolența, lipsa de patriotism a organelor de ordine și de 206

justiție, care asistă neputincioase și nu intervin atunci când românii sunt persecutați în țara lor, marginalizați, terorizați și izgoniți, când sunt încălcate grosolan legile țării, sunt profanate monumentele neamului și simbolurile naționale, când este lezat deliberat și în mod sfidător sentimentul Național al românilor.

Această problemă nu poate fi rezolvată decât întrun singur fel și anume, prin trecerea UDMR în afara legii și pedepsirea exemplară, așa cum prevăd legile țării, a celor care atentează la liniștea țării, la existența statului Național unitar. Și dacă Europei nu-i convine să-i fie de bine. Orice măsuri ar adopta Comunitatea Europeană mai rău decât acum nu poate fi.

Oricum, deocamdată mai suntem un stat suveran și mai avem dreptul să hotărâm la București în problemele esențiale de care depinde viitorul țării.

207

5 Ședința Camerei Deputaților din martie 1994 Doamnelor și domnilor deputați, Doresc să vă reamintesc faptul că sâmbătă, 25 februarie a avut loc la Târgu Mureș reuniunea Consiliului Reprezentanților Uniunii, miniparlamentul UDMR, organism neconstituțional a cărui înființare și funcționare sfidează în continuare Statul Român.

Cu acest prilej, colegul nostru din Camera Deputaților, domnul Marko Belo, a făcut unele precizări cu privire la modul de organizare a manifestărilor comemorative din 15 martie, accentuând că, în cadrul acestora, trebuie folosite simbolurile ungurești.

Ne mai despart doar câteva zile de această dată, când în Ungaria se sărbătorește lansarea în anul 1848, la Pesta a proclamației revoluției maghiare intitulată: „Ce pretinde națiunea maghiară”. Începând din anul 1990 concetățenii noștri de origine maghiară, îndemnați de UDMR, au început să organizeze acțiuni comemorative la 15 martie și în unele localități din Transilvania.

De fiecare dată UDMR nu a scăpat prilejul de a da acestor manifestări un caracter provocator, aducând ofense grave sentimentelor naționale românești, sfidând cu neobrăzare statul și autoritățile române, încălcând în mod deliberat legile țării. În acest an, la 15 martie s-a abordat drapelul maghiar, s-a intonat imnul de stat al Ungariei, iar liderii radicali ai UDMR au pronunțat discursuri cu caracter ofensator la adresa României, au negat caracterul național-unitar al statului român, au cerut scoaterea unor ziare ale țării de sub autoritatea statului român. Anul trecut, dacă vă amintiți, obrăznicia și sfidarea au fost împinse până acolo încât un deputat al UDMR și-a permis să vorbească în limba maghiară chiar de la acest microfon, în plină ședință a Parlamentului României și să 208

susțină că are acest drept fiindcă vorbește în limba lui maternă. În legătură cu aceasta ridic două probleme: În primul rând, consider că nu trebuie să mai tolerăm acțiunile provocatoare organizate de UDMR la 15 martie, și că se impune ca organele abilitate ale statului de drept să intervină preventiv, iar dacă asemenea acțiuni se vor produce totuși să se aplice prompt și fără reticențe legile țării împotriva celor care le încalcă.

Nu trebuie să mai admitem scuze și motivații puerile în legătură cu subtilitățile lingvistice, care determină schimbarea înțelesului cuvintelor atunci când sunt traduse din limba maghiară. În nici un caz nu putem fi convinși că roșu, alb, verde în ungurește se traduce în roșu, galben și albastru în limba română. În modul cel mai prietenesc, sfătuiesc conducerea UDMR să reflecteze dacă nu cumva ultima picătură, face să se reverse paharul răbdării noastre. Poporul român este blând și răbdător, dar când obrăznicia depășește anumite limite, el știe să răspundă fiecăruia după merit.

A dovedit-o și sub Basarab I în fața lui Carol Robert de Anjou la Posada, a dovedit-o și sub Mihai Viteazul în fața Imperiului Otoman la Călugăreni, a dovedit-o în decursul întregii sale istorii multimilenare pe acest pământ strămoșesc. Nu mai departe decât în decembrie 1989 a infirmat în mod categoric opinia celor care susțineau că „mămăliga nu explodează”. În al doilea rând, cred că trebuie să ne reamintim ce se sărbătorește la 15 martie.

După cum se știe în proclamația revoluției maghiare de la 1848, punctul 12 prevedea unirea Ardealului cu Ungaria, deși românii s-au pronunțat clar împotriva acestui punct 12 în cadrul Marii Adunări Naționale de la Blaj, care a cerut unirea cu Țara Românească. Transilvania a fost totuși înglobată, cu forța, în Ungaria.În fața opoziției hotărâte a națiunii române, guvernul maghiar condus de Ludovic Kossuth, a ales 209

calea opresiunii. În Transilvania au fost trimise armate și au fost înființate „tribunale de sânge”.

Barbaria represiunii nu a fost spontană ci a fost ordonată, în mod explicit de Kossuth însuși. Iată numai câteva fragmente din discursurile și proclamațiile sale: „Pe români și pe sași îi vom mătura de pe fața pământului, dacă se vor ridica împotriva patriei maghiare „sau: „Se va porunci maghiarilor și secuilor să se scoale ca viforul și să măture fiecare gunoi neascultător”. În mai 1849 Kossuth îi ordona într-o scrisoare generalului Gentz: „Trebuie să reprimăm cât mai curând această revoltă a românilor. Cine nu vrea să se supună, să piară.” În urma acestor îndemnuri în Transilvania au fost omorâți 40.000 de români - 10.000 în lupte 30.000 de către tribunalele de sânge. Pentru comparație este bine de știut că în Franța Revoluția de la 1848 a făcut numai 15.000 de victime.

Sărbătoarea revoluției maghiare de la 1848 și a lui Kossuth inițiatorul acestei crime nu are ce căuta pe pământ românesc. Ea ar reprezenta un act de sfidare a sentimentelor naționale ale populației românești.

A-i glorifica pe asasini chiar în locurile unde și-au ucis victimele ar fi ca și cum s-ar organiza sărbătorirea lui Hitler la Auschwitz. Pentru unguri, 15 martie este o zi importantă în istoria lor și au dreptul să o sărbătorească.

Dar să o sărbătorească în Ungaria, nu pe pământ românesc. În țara aceasta este loc pentru toți și pentru români și pentru armeni și pentru romi și pentru maghiari și pentru celelalte etnii, care trăiesc pe acest pământ. Dar să nu se uite că țara aceasta este România, că pământul ei până la ultima palmă a fost este și va fi etern românesc. Ceea ce pretindem minorităților este numai loialitate față de patria comună România, stat național-unitar, suveran, independent și indivizibil.

Vă mulțumesc.

210

6 Ședința Camerei Deputaților din 3 mai 1994 Doamnelor și domnilor deputați, Grupul parlamentar al PUNR protestează și își exprimă indignarea față de modul incalificabil și partizan în care a fost prezentată opiniei publice, de către TVR, în emisiunea „Viața parlamentară” dezbaterea proiectului de lege privind pensionarea anticipată a persoanelor care au vechime integrală în muncă și vârsta de peste 50 de ani femeile și 55 de ani bărbații, cu condiția ca aceștia să se afle în șomaj. Deși nu s-a prezentat nimic din susținerea grupului parlamentar PUNR la discuțiile generale asupra necesității și implicațiilor sociale prin aplicarea acestei legi, reprezentantul TVR a încercat și a reușit în bună parte, folosindu-se de cuvântul unor parlamentari și reprezentanți ai Ministerului Muncii și Protecției Sociale, să acuze PUNR-ul de populism, de faptul că proiectul de lege nu are nimic comun cu inițiativa legislativă introdusă de PUNR în Camera Deputaților încă din legislatura trecută. În prezentarea generală, PUNR nu și-a asumat paternitatea sau exclusivitatea acestei propuneri legislative, încă o susține, întrucât principalele prevederi se regăsesc în proiectul PUNR și cei care o cer au dreptul la aceasta. Dacă ar fi avut curiozitatea să citească din Raportul Comisiei de muncă și protecție socială, cel puțin primele două aliniate, reprezentantul TVR ar fi constatat că este o referire expresă asupra propunerii legislative a PUNR.În ce privește faptul că unii colegi se dezic de votul dat în comisie asupra propunerii legislative a PUNR, ca legea să se aplice tuturor acelor care au fost, sunt și vor deveni șomeri, pe perioada de aplicare a legii, este fără comentarii. În concluzie, cerem conducerii TVR să prezinte scuze pentru prezentarea trunchiată, partizană și voit eronată asupra dezbaterii legii pensionării anticipate, care a adus importante daune morale PUNR-ului.

211

7 Ședința Camerei Deputaților din 7 septembrie 1994 Din activitatea UDMR în județul Bacău Conduce lucrările domnul Adrian Năstase, Președintele Camerei Deputaților Domnule președinte, Doamnelor și domnilor, Așa după cum ați putut lua la cunoștință din unele secvențe televizate, cât și din presa scrisă, în ultimul timp, probabil, pe baza unor scenarii întocmite și monitorizate de UDMR și cu un larg sprijin din afară, s-au desfășurat importante acțiuni destabilizatoare menite să incite și să jignească populația românească, în special în zonele de demarcație ale județelor cu populație preponderent maghiară: Covasna și Harghita. În cazul ce va fi prezentat din județul Bacău, care are în componență și numeroase localități cu populație ceangăiască, care manifestă însă loialitate față de poporul român.

Astfel, în 23 mai 1994 cu ocazia zilei Rusaliilor au sosit în localitatea Ghimeș din județul Bacău cu populație sensibil egală românească și maghiară, șase autocare și peste douăzeci de autoturisme cu turiști maghiari din țară și din Ungaria care prin atitudinea insolentă manifestată a înspăimântat populația localnică. Cu această ocazie s-a marcat cu vopsea, vechea graniță Austro-Ungară și a profanat monumentul din localitate al marelui nostru scriitor Liviu Rebreanu, scriindu-se cu vopsea cuvinte injurioase.

Deși în județul Bacău este constituită Liga culturală moral-creștină, Andrei Lupu - erou ceangău care și-a dat viața pentru independența țării din 1877 -, în județul Covasna care nu are populație ceangăiască s-a constituit Asociația Ceangăilor ca reprezentantă a ceangăilor din zona Moldovei care editează un ziar tot în Covasna.

212

Desele vizite în localitățile ceangăiești din județul Bacău, Cleja, Lespezi, Tamași, Pustiana etc. a unor maghiari uneori și din Ungaria, creează nemulțumire în cadrul comunității. În ziua de 26 august 1994 circa 400 de persoane, maghiari din județele Covasna, Harghita și din Ungaria, au descins foarte zgomotos, cu 4 autocare, peste treizeci de autoturisme, din care patru din Ungaria, și cu mai multe căruțe, la un cimitir civil și militar, la limita județului Harghita cu Bacău, pentru a comemora 50 de ani de la luptele din perioada 26 august - 12 septembrie 1944. Cu această ocazie a fost ridicat un monument închinat eroilor maghiari căzuți în luptele de pe Valea Uzului, pentru apărarea patriei, așa cum s-au exprimat vorbitorii. În cuvântul lor vorbitorii, civili și religioși, primarul localității Sânmartin, preoți catolici, au omis adevărul istoric că cei cu care au luptat militarii unguri, au fost români și ruși, care au fost îngropați în gropi comune sau individuale, în același cimitir. Cu ocazia comemorării evenimentului, organizatorii maghiari au avut grijă să dispară crucile eroilor români și ruși, pentru a li se șterge urmele.

Din respect pentru adevărul istoric, trebuie să amintim că militarii români au luptat la Valea Uzului pentru eliberarea patriei și anularea prin mari jertfe de sânge a odiosului Dictat de la Viena, care a adus moartea a zeci de mii de români, exilul și suferințele inimaginabile pentru întreaga populație românească din Transilvania de nord, în perioada 1940-1944.

Cu ocazia acestei comemorări, organizatorii, Asociația veteranilor de război din Covasna care se va bucura de drepturile veteranilor români, date prin lege, alături de Consiliul Local Sânmartin - Harghita, Societatea Mikes Kelemen din Covasna și comuna Kunszentmárton din Ungaria au adus și o bornă de graniță tip ancoră, în greutate de peste o tonă și numai ploaia torențială a reușit 213

să-i împiedice să o implanteze, amânând probabil evenimentul. În ziua de 31 august 1994, la sediul Consiliului Județean Bacău s-au întrunit reprezentanții partidelor politice, veteranilor de război și a altor organizații obștești, care au înfierat acțiunile provocatoare ale UDMR, în județul Bacău, protestând față de denaturarea adevărului istoric, profanarea mormintelor eroilor români și ruși căzuți în august - septembrie 1994 în luptele de pe Valea Uzului. În comunicatul semnat de participanți, se solicită organelor de stat să inițieze cercetări pentru a depista și pedepsi pe cei care au încălcat legile țării și ale moralei creștine, profanând mormintele eroilor și monumentele scriitorilor români.

Solicităm Parlamentului României să ia atitudine față de acțiunile provocatoare ale UDMR care incită la dezbinare și ură și care prin generarea unei stări ce face imposibilă conviețuirea, sunt contrare chiar intereselor minorității maghiare.

Așteptăm de asemenea, reacția partidelor aliate ale UDMR din Convenția Democratică.

Vă mulțumesc!

214

8 Ședința Camerei Deputaților din septembrie 1994 Rătăcirile Moldovei...

Doamnelor și domnilor deputați, Eveniment politic important, alegerea Parlamentului din Republica Moldova, s-a consumat la sfârșitul lunii trecute însă reverberațiile sale și mai ales urmările vor continua cu instalarea noului parlament, constituirea guvernului și noi acțiuni viitoare.

Ca participant la eveniment în calitate de observator din partea CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeană), pot aprecia că atât campania electorală, la suprafața ei, deci partea văzută, cât și alegerile propriu-zise s-au desfășurat în limitele unui sistem democratic incipient, incorect în care s-au manifestat disfuncții și neregularități.

Rezultatele alegerilor au fost în general previzibile, având în vedere condițiile existente cât și evenimentele de dată mai recentă. Urmare a unei înțelegeri inconforme a președintelui Mircea Snegur cu lideri ai autoproclamatei Republici Găgăuze, care nu acceptase inițial și nu fusese inclusă în campania electorală și alegerile parlamentare, au fost totuși organizate și aici alegeri cu numai o săptămână înainte de scrutin. Acesta s-a realizat printr-un decret prezidențial deși Comisia Electorală Centrală nu a aprobat acest lucru, fiind în contradicție cu Legea electorală aprobată în Parlament. În această zonă au putut desfășura campania electorală numai Partidul Democrat Agrar, Partidul Socialist și Mișcarea Unitate-Edinstvo, iar la alegeri, la îndemnul liderilor socialiști, populația a participat în număr mare depășind 90-95%. În autoproclamata Republică Smirnovistă din Transnistria și chiar și pe malul drept al Nistrului, la Tighina nu s-au organizat alegeri, iar populația nu au avut 215

voie să participe la alegeri. Au fost totuși organizate centre de votare pe teritoriul Moldovei și cei care s-au putut deplasa au avut posibilitatea să voteze. În această zonă, în perspectiva alegerilor, administrația din unele întreprinderi, a solicitat și reținut actele de identitate ale personalului și probabil le-a eliberat după alegeri. Populația de aici este constrânsă și obligată prin diverse modalități să-și asume cetățenia autoproclamatei Republici Transnistrene.

Din cele 13 partide și grupări politice care au participat la alegeri, în urma scrutinului, au îndeplinit pragul minim aprobat de peste 4% pentru a intra în parlament numai 4 formațiuni.

Partidul Democrat Agrar, actual de guvernământ, a dispus de toate pârghiile economice, politice, culturale și sociale de influențare a electoratului și le-a folosit „convingător” obținând 55 de mandate din totalul de 104 cât va avea Parlamentul Republicii Moldova. Această formațiune politică reprezintă de fapt și caracterul structurii economice preponderente a republicii care își va pune amprenta mult timp de aici înainte asupra dezvoltării economice. P D A militează pentru așa zisa stabilitate și independență a Republicii Moldova, dar în fapt privește nostalgic către CSI și Rusia.

Gruparea Partidului Socialist și Mișcarea UnitateEdinstvo a obținut doar 28 de mandate, pe fondul absenteismului populației românești de la urne în special în mediul urban (la Chișinău populația a ieșit la vot în proporție de circa 50% și aceasta a fost în general cea rusofonă).

Așa cum se știe, această grupare politică militează și acționează pentru așa zisa independență și stabilitate a Republicii Moldova ca alternativă a alipirii la România, idealul nedisimulat și acceptat de o bună parte a românilor dezinformați și îndoctrinați din Republica Moldova pentru integrarea în structurile CSI și în marea Uniune Sovietică.

216

Blocul țăranilor și intelectualilor, care militează pentru independență și stabilitate, ca etapă intermediară a procesului de integrare politică cu România și-a făcut campania pe fondul unor puternice presiuni și interdicții și a obținut doar unsprezece mandate în noul parlament. Și, în sfârșit frontul Popular Creștin Democrat, care militează ferm pentru unirea cu România a obținut zece mandate, deci o minoritate, care nu va putea realiza decât menținerea unei făclii vii ce va lumina stindardul unirii cu țara mamă. Ca observație personală și sper să fiu în consens cu ceilalți colegi parlamentari participanți la eveniment este că misiunea permanentă a CSCE în Republica Moldova cât și o bună parte a delegaților prezenți de la acest organism, nu au afișat o părere favorabilă relațiilor speciale ale României cu Republica Moldova, relații determinate de comunitatea de limbă, de cultură și de teritoriu în cea mai mare parte a istoriei multimilenare.

Observațiile delegației Parlamentului României cu privire la campania electorală și la desfășurarea scrutinului, nu au fost solicitate, și deci, nu au fost luate în seamă și cuprinse în concluziile prezentate la conferința de presă finală. Acestea nu se vor regăsi în concluziile acestui organism cu privire al desfășurarea și rezultatele alegerilor pentru Parlamentul Republicii Moldovei.

Personal, cred că relațiile economice ale României cu Republica Moldova trebuie să fie bazate pe reciprocitate. Sprijinul și ajutorul acordate până acum, dau impresia că sunt apreciate numai din partea României.

Consider de asemenea, că pentru viitor, Parlamentul nu trebuie să mai acorde credite în condiții avantajoase guvernului Republicii Moldova, care să fie folosite fără a consemna aportul României, așa cum s-a creat impresia până acum, ci vor trebui să fie sprijinite concret prin acțiuni de integrare economică, socială și culturală cetățenii, instituțiile și societățile comerciale.

217

9 Ședința Camerei Deputaților din 15 septembrie 1994 Imixtiunile Ungariei Doamnelor și domnilor deputați, Săptămâna trecută am adus în fața Guvernului, unele probleme privind imixtiunile Ungariei și a diplomaților ei, cu sprijinul larg și „dezinteresat” al organizației revizioniste, UDMR și a noii creații a Ungariei pe teritoriul României, Uniunea Maghiarilor Ceangăi din Moldova, cu sediul în județul Covasna. Am cerut adoptarea unor măsuri de urgență, având în vedere graba cu care se pun în aplicare măsuri ale scenariilor ungare pe teritoriul României.

Așa cum se presupunea, lărgirea ariei de acțiune a Ungariei și respectiv a UDMR în România și pentru zona Moldovei, sâmbătă, 29 aprilie a.c., la adăpostul nopții și pe furiș, cum sunt în stare numai răufăcătorii, au început să se îndrepte, din mai multe direcții: Adjud și Bacău, spre localitatea Cleja din județul Bacău, fără a fi fost anunțate dinainte autoritățile. Au intrat in zonă mașini înmatriculate în Ungaria, probabil și diplomați maghiari, tot staff-ul UDMR în frunte cu Takács Csaba, președintele executiv, un om însemnat de Dumnezeu, Kató József, vicepreședintele executiv, secretarul general al UDMR, deputatul Márton Arpad, probabil persoane cu funcții importante în UDMR și multe alte persoane oficiale, care urmau să fie primiți oficial, în localitate, de Erőss Péter din Covasna, care este și redactorul șef al „Gazetei Ceangăilor din Moldova”. Scopul declarat al întâlnirilor era ca în adunarea generală a organizației fantomă a maghiarilor ceangăi din Moldova, să se hotărască aderarea la UDMR, să se înființeze organizații locale și să se aprobe așa-numitul program de integrare a comunităților ceangăilor maghiari din Moldova, în activitatea de emancipare a maghiarilor din România.

218

Pentru cunoașterea reală a situației, precizez că localitatea Cleja din județul Bacău a avut la recensământul din 1992, o populație catolică de 6.702 suflete, din care 6.385 s-au declarat români, aproape 96%, 305 s-au declarat ceangăi și nu maghiari ceangăi, cum se speculează de UDMR și nici români ceangăi, precum și 11 maghiari. Această populație, spre lauda ei, a primit ,,cum se cuvine,, pe intrușii, care voiau să se bage cu forța în viața și în sufletul ei. În ultimele săptămâni, pe teritoriul județului Bacău, am fost informat de populația catolică înspăimântată, că au mișunat tot felul de agenți maghiari cât și lachei maghiari din Transilvania, plătiți desigur de Ungaria, pentru ai îndemna la acțiuni de protest și să adere la organizația extremistă UDMR. După cum se vede, agenții maghiari se plimbă prin România ca în pusta maghiară, fără să-i întrebe nimeni de sănătate.

Agenți ai Ungariei, UDMR și Uniunii Maghiarilor Ceangăi din Moldova, au venit sâmbătă dimineața cu microbuze încărcate cu cărți religioase și abecedare în limba maghiară și cărți de istorie măsluite, special fabricate în limba română, pentru a induce în eroare populația asupra istoriei adevărate.

Darul dezinteresat cu care au venit cei nedoriți, a fost folosit de către populația din localitate, așa cum au considerat ei, făcând focul cu ele, pentru a le demonstra cât de iubiți sunt și cu câtă căldură ar dori să-i găzduiască.

Urmare a agitației create, nu numai în zonă, dar și în municipiul Bacău, personal, a trebuit să fac eforturi deosebite pentru ca o inițiativă a mai multor zeci de autoturisme Taxi și nu numai, să fie oprită, pentru a nu se îndrepta spre localitatea Cleja, în ideea de a le aminti celor veniți fără să fie chemați, că în Moldova există încă spiritul lui Ștefan cel Mare, care n-a lăsat nepedepsită nici o vizită a intrușilor, de orice neam ar fi fost ei. Staff-ul UDMR, în frunte cu Takács Csaba, deputatul Márton 219

Arpad și ceilalți, după ce au fost puși pe fugă, nefiind doriți de populație, au fost nevoiți să ceară protecție la Prefectură. La Conferința de Presă organizată, au declarat că au constatat deschidere la autoritățile locale și nu se renunță la scopul propus, deci se recunoaște implicit că există un scop bine stabilit. Au solicitat să se asigure învățământ în limba maternă, limba maghiară, chiar și pentru o persoană, așa cum este situația în localitățile Luizi-Călugăra și Cașin, unde s-a declarat, la ultimul recensământ, doar câte o singură persoană de etnie maghiară. Când li s-a adus la cunoștință că în localitatea Lunca de Jos, județul Harghita, la granița cu județul Bacău, unde trăiesc mulți români și unde sunt 14 copii care fac naveta cu trenul numai pentru a învăța la școlile românești din județul Bacău, nu au comentat în nici un fel. În lumina celor prezentate, având în vedere scopul dușmănos urmărit de Ungaria și de organizația revizionistă, UDMR, doresc ca MAE, MI și SRI să facă cercetări și să răspundă la următoarele: 1. Câte mașini străine (ungurești) au venit pe 29 aprilie a.c. în județul Bacău, respectiv în localitatea Cleja, cu materiale propagandistice, pentru a participa la acțiuni dușmănoase împotriva României. Doresc lămuriri în special, asupra următoarelor autoturisme care au forțat intrarea în localitate: Ford roșu, înmatriculat în Ungaria cu numărul BIT 163, Honda albă cu numărul 01 HD - JFA ș.a.

2. Ce diplomați ai ambasadei Ungariei sau chiar din Ungaria au participat la acțiune, venind în zonă. Cine este diplomatul Balint Iosif, care a sosit cu mai multe persoane, în ziua de 28 aprilie și s-a cazat la hotelul Decebal, așa cum am luat cunoștință din informațiile personalului hotelului.

3. Având în vedere caracterul vădit provocator, revizionist și revanșard al Ungariei asupra României, ce măsuri intenționează Guvernul a lua pentru contracararea acestor acțiuni?

220

10 Ședința Camerei Deputaților din 4 octombrie 1994 500 de ani de la târnosirea Bisericii din Borzești Conduce lucrările domnul Ioan Gavra, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor parlamentari, Întrucât televiziunea noastră națională liberă n-a găsit loc decât câteva secunde, pentru a prezenta nesemnificativ mărețul eveniment de istorie a neamului, care s-a desfășurat pe parcursul a trei zile la Borzești și Bacău, televiziune care și astăzi, ca de obicei, vine ultima în Parlament și dezinformează, vă rog să-mi permiteți să evoc câteva fapte și gânduri spre cinstea și gloria celor care ne-au fost înaintași și pilduitori în ale neatârnării și demnității noastre naționale.

Voia Domnului a fost ca în această toamnă fierbinte, primul mare eveniment și praznic, după canonizarea marelui voievod, cavaler al creștinătății, să fie împlinirea a 500 de ani de la „târnosirea bisericii din Borzești” - cum spun cronicarii - loc de naștere și de copilărie a Domnului Ștefan cel Mare și Sfânt și 490 de ani de când candela creștinătății noastre românești nu s-a stins la Putna.

Una din cele 44 de ctitorii ale Domnitorului Ștefan Cel Mare, această bisericuță din Borzești, cu temelia pe tulpina și rădăcinile stejarului vigorii noastre naționale, este o adevărată bijuterie de arhitectură și artă medievală, ridicată ca un prinos de mulțumire, adus pentru zilele senine ale copilăriei petrecute de ilustrul Mușatin, pe meleagurile din apropierea Trotușului și pentru pomenirea sufletului tovarășului de joacă „ucis cu cruzime”, după cum spune legenda, de săgețile tătarilor prădalnici. Oare câți 221

vor fi plătit pentru această crimă prin sabia voievodului care a fost Ștefan?

Porțile împărătești și altarul bisericii care, potrivit tradiției populare, au fost măsurate în înălțime după statura Domnului, cu coroana Moldovei pe cap, confirmă adevărul celor scrise de cronicarul Gheorghe Ureche, cum că Ștefan „era un om nu mare la stat”. Nu mare, ci uriaș se înfățișează în fața istoriei în ochii noștri, ai urmașilor lui, bărbatul care în cei peste 47 ani de domnie a dat piept cu dușmanii de 36 ori și a câștigat de 34 ori. Și totuși, Ștefan cel Mare și Sfânt n-a fost scornitor de războaie. Niciodată el n-a căutat un dușman. Niciodată n-a avut toane sângeroase sau firea crudă a contemporanului, vecinului și prietenului său Vlad Țepeș. În alte vremuri, Ștefan ar fi fost un bun păstrător de oameni, un împărat cu iubire și credință, țesând firele de aur ale unor zile pașnice în mijlocul mulțimilor. Dar, bătută de valurile tuturor furtunilor, țara avea nevoie de un paznic neadormit. Și el a fost acel om viteaz, pe care îl cereau neamurile. Și astăzi, ca și când există, el păzește de la Putna fruntariile de miază noapte ale țării și n-a avut curajul să treacă peste el prădalnicii nici în zilele lor bune. Și astăzi, numele lui sacru este puterea care îi unește în cuget și simțiri pe toți supușii lui de atunci și până la noi, pe toți românii de la Nistru până la Tisa, trecând ca un duh fără opreliște peste granița mincinoasă, întinsă de cel rău, spre inima zdrobită a Moldovei străbune.

Nu întâmplător, cei care au avut mai multă nevoie de spiritul lui Ștefan, cei care sunt despărțiți prin granițe de sârmă și astăzi de frații și surorile lor de străbunii care rodesc pământul Moldovei, au fost cei care au cerut cu sârg și au grăbit canonizarea Voievodului, ca Sfânt al românismului și întregii creștinătăți. În clipele grele, ca și astăzi, românii și-au ridicat suspinul și rugăciunea spre 222

dânsul ca la Dumnezeu: „Doamne Ștefane unde ești ca să ne vezi? Sfinte Ștefane, ajută-ne pe noi ca întotdeauna!”. În clipele grele nimeni altul decât poporul său i-a stat în preajmă să apere țara de dușmani. La Baia a fost singur și o spune el însuși în scrisoarea către regele Poloniei, fără „a-l mustra că nu i-a sărit în ajutor”. La Vaslui a avut un slab ajutor de la infanteria secuiască, dar și secuii, așezați pe hotarele Moldovei îi aparțineau mai mult lui prin stăpânirea celor două cetăți din secuime Ciceul și Cetatea de Baltă. Totdeauna singur și totdeauna așteptându-se să fie singur, el și-a luat mereu toate măsurile să facă față cu ce are, fără a-și pune nădejdea în străini.

Mare și adevărată învățătură pentru zilele noastre, când mai sunt încă trăitori din sângele său. Ștefan, a crezut în viitorul și în puterea țării sale și în ocrotirea lui Dumnezeu, căruia i-a ridicat 44 de lăcașuri de închinăciune. El a folosit toate particularitățile naturii țării sale și puterea gândirii poporului lui, pentru a birui pe cei care, fără să cunoască țara, se repezeau mereu asupra ei.

La Baia, în zilele înghețate ale Crăciunului, i-a prins pe ungurii lui Mateiaș în mijlocul petrecerilor, care deși veniți de-aiurea, mai voiau pământ de pe la noi. Și pământ s-au făcut!

La Vaslui, o oaste întreagă a stat ascunsă în pădure, având în față mlaștinile în care trebuiau să se ascundă năvălitorii ajunși aici într-o zi de prielnic dezgheț.

Când au năvălit leșii lui Ioan Albert, o pădure de copaci răsturnați a dat biruință oștirii lui Ștefan. El nu a folosit nici sistem maghiar, nici sistem polonez, nici turcesc, nici vreun alt sistem la modă în acea vreme, ci numai tradiția și mijloacele țării. Aceasta trebuie să fie învățătură de la Domnul și în această perioadă. Să folosim pentru binele și înălțarea țării tot ceea ce a creat poporul lui Ștefan și să nu lăsăm pradă ruginii, jafului și nimicniciei munca și jertfele de zeci și sute de ani.

223

Doamne, Ștefane Sfânt și Mare, tu, părinte al tuturor românilor, auzi-ne și ajută-ne să facem iarăși țara mare și întreagă! Să alungăm ura, grija, spaima și vrajba între frați, să fie liniște și pace! Să ne clădim viitorul prin muncă cinstită și dreptate și să biruim orice dușman, pe dinăuntru sau dinafară, care va încerca să ne încurce!

Când norii urii și ai vrăjmășiei vor înnegri cerul de deasupra capetelor noastre, vom îngenunchea cu evlavie și venerație la mormântul tău și te vom chema în ajutor de la Mecca creștinătății neamului românesc - Putna - și de peste tot unde veghează spiritul tău bun și drept asupra neamului românesc în vecii vecilor!

Vă mulțumesc!

224

11 Ședința Camerei Deputaților din 11 octombrie 1994 Doamnelor și domnilor parlamentari, Intervenția mea se leagă foarte bine de a colegului anterior și de discuțiile din ultima parte.

Vizionând ultimele două emisiuni, protestez față de modul părtinitor în care Televiziunea română a prezentat în cadrul emisiunilor „Viața parlamentară” lucrările ședințelor comune ale celor două camere ale Parlamentului, consacrate Raportului Comisiei de anchetă a cazurilor de corupție și aprobării Hotărârii.

Deși emisiunea a prezentat fragmente din rapoarte și luări de cuvânt ale parlamentarilor din aproape întreg spectrul politic, totuși, cea mai mare parte a timpului emisiunii a fost ocupată de reprezentanții opoziției. În timp ce din cuvântările parlamentarilor majorității au fost selecționate părți introductive, mai puțin semnificative sau care tratau generalități legate de fenomenul corupției - iar în cazul domnului Dan Marțian, care a avut o intervenție interesantă, s-a prezentat doar imagini, fără sonor - reprezentanții opoziției s-au bucurat de selectarea unor fragmente de fond, legate de chestiuni concrete.

Unii parlamentari ai opoziției, care se regăseau încriminați în concluziile Raportului, s-au bucurat de o atenție specială, prin prezentarea amănunțită a argumentelor prin care aceștia respingeau acuzațiile ce li se aduceau, deși telespectatorii nu au fost informați de faptele concrete din Raport, ce cad în sarcina acestora.

Mai mult, reporterul, accentuând că aceste argumente sunt logice și convingătoare, a sugerat indirect telespectatorilor că Raportul conține acuzații neîntemeiate și că cei implicați sunt total inocenți.

Concluzionarea problemelor ridicate de Raport este de competența celor două camere reunite, care nu s-au 225

pronunțat în sensul prezentat și în nici un caz nu sunt abilitați reporterii TV să tragă asemenea concluzii ori să le sugereze numai. Are cumva Televiziunea vreun interes ca actele de corupție să nu fie sancționate și ca parlamentarii prezentați să fie tot aceiași care dețin un anume monopol pe ecrane?

Pentru concluziile finale și prezentarea Hotărârii camerelor reunite, reporterul TV s-a folosit de un membru al opoziției, vicepreședinte al Comisiei parlamentare de anchetă privind actele de corupție, care pe tot parcursul activității acesteia, alături de încă câțiva, a creat numai greutăți, subtilizând chiar documente importante și copii ale acestora. Persoana în cauză poate fi acuzată și de trafic de influență, încercând să disculpe, în calitatea ce o avea ca membru al comisiei, un membru marcant al PNȚCD, fostul primar Cupșa Petru, inculpat pentru infracțiunea de luare de mită, în sumă de 300.000 de lei. În acest sens, a purtat discuții cu Cristian Anghel, primarul orașului Baia Mare, Vasile Mureșan, comandantul Inspectoratului Județean de Poliție, Blaga Ioan, procurorul criminalist care avea în cercetare cazul, Chișu Ioan, președintele Tribunalului județean, cu Rusu Floarea, martoră în procesul lui Cupșa Petru și cu inculpatul care se afla în arest, adică cu toți cei care puteau hotărî soarta infractorului. O astfel de imixtiune constituie o încălcare gravă a Regulamentului Camerei Deputaților și a legilor țării, pentru care solicit Biroului Executiv al Camerei să fie analizat și tras la răspundere. Să credem că TV s-a folosit de insul în cauză pentru a arăta țării cum arată un traficant de influență și un demagog care sfidează legile țării.

Cerem, oare pentru a câta oară, Televiziunii Române, să prezinte lucrările Parlamentului în mod obiectiv, fără a se angaja de partea majorității ori a opoziției, așa cum este normal într-un stat democrat.

Reporterul care a încercat deturnarea adevărului să fie tras la răspundere de către conducerea Televiziunii.

226

12 Ședința Camerei Deputaților din 13 decembrie 1994 Retrospectivă istorică Conduce lucrările domnul Dan Marțian, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor parlamentari, În aceste zile de decembrie fierbinte doresc să evoc o pagină tristă din istorie care datează tot din luna decembrie, dar cu mai mult de trei sferturi de veac în urmă, din 13 decembrie 1918. La câteva zile după marea unire de la Alba Iulia din 1918, în București avea loc greva muncitorilor tipografi care cereau condiții omenești de muncă și viață.

Mizeria în care trăia muncitorimea ca și acum, avea un caracter general astfel încât existau perspectivele extinderii acestei mișcări și în alte medii muncitorești.

Alarmat de aceste evenimente, regele Ferdinand I, domn nepământean, a încredințat conducerea guvernului partidului liberal, același partid de mână forte, care, în anul 1888, împreună cu conservatorii înăbușise în sânge, din ordinul lui Carol I răscoala țăranilor ucigând peste o mie de țărani, iar în anul 1907 la ordinul aceluiași călău nepământean Carol I, au săvârșit cel mai mare măcel împotriva țăranilor români ucigând peste unsprezece mii și rănind peste două zeci de mii.

Deci cu acordul explicit al regelui Ferdinand I, primul ministru, marele bărbat politic liberal, Ion I.C. Brătianu, a ordonat să se distribuie muniție de război și să se tragă în coloana de demonstranți pașnici care cereau dreptate și pâine. Și s-a tras.

Au fost uciși 102 demonstranți și 215 au fost răniți.

Mulți demonstranți au fost arestați și în urma anchetelor dure, încă 53 de muncitori, printre care și I.C. Frimu, 227

fruntaș al Partidului Socialist din România, și-au dat viața.

Alții au rămas schilodiți pe viață.

Mult mai târziu, în perimetrul în care a avut loc masacrul din 13 decembrie 1918, în vecinătatea Palatului Telefoanelor, a fost ridicat un monument modest, un mic obelisc cu o placă comemorativă, pe care era condamnat evenimentul, numărul victimelor și numele partidului care a comis crima.

Odată cu venirea la putere, după revoluția din decembrie 1989, a liberalilor, în primăriile capitalei, domnul Flor Pomponiu la sector 1 și domnul Crin Halaicu, ca primar general, inscripția inițială a dispărut și a fost înlocuită cu altă placă, cu textul: „Glorie eternă eroilor tipografi, căzuți pentru libertate și o viață mai bună, în decembrie 1918 și în decembrie 1989”.

Au vrut în felul acesta să șteargă din mintea oamenilor, crima comisă de înaintașii lor, eliminând de pe placa comemorativă bilanțul sângeros.

Dar orice ar face, istoria nu uită și mai ales nu iartă.

Avem datoria morală față de memoria celor uciși, schingiuiți, schilodiți și batjocoriți la 13 decembrie 1918, să-i obligăm pe cei care au profanat acest modest monument, să-l refacă exact așa cum a fost el, un simbol al demnității muncitorești al tipografilor din București.

Acum, în această zi de 13 decembrie, să păstrăm un gând pios pentru cei uciși și chinuiți, iar liberalii de toate culorile - să-și plece fruntea alături de cei care au ucis la Grivița și Lupeni, în fața umbrelor celor masacrați de înaintașii lor.

Vă mulțumesc!

228

13 Ședința Camerei Deputaților din 13 februarie 1995 Retrospectivă istorică Conduce lucrările domnul Dan Marțian, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte, Doamnelor și domnilor parlamentari, Vă rog să-mi permiteți ca acum în preajma zilei comemorative de 16 februarie să vă rețin timp de câteva minute atenția, pentru a evoca una dintre cele mai triste și rușinoase pagini din istoria țării noastre și anume masacrul de la atelierele Grivița din 1933.

Nu era prima crimă de genocid din România secolului XX ea fusese precedată de măcelurile din 1907 și 1918 ordonate de călăul Carol I guvernelor liberale, împotriva țăranilor răsculați și a muncitorilor tipografi precum și de asasinarea minerilor de la Lupeni cărora în 1929 guvernul Național țărănist condus de Iuliu Maniu le-a dat gloanțe ucigașe în locul dreptății și bunăstării pe care le-o promisese în timpul campaniei electorale.

Venit la putere la 12 noiembrie 1928, PNȚ și-a uitat repede promisiunile electorale. Criza economică tot mai accentuată și incapacitatea guvernului național-țărănist de a rezolva problemele economice și sociale în continuă amplificare au agravat neîncetat starea precară a muncitorimii.

Din ce în ce mai greu o duceau și ceferiștii. După ce în cursul anului 1932 li se suprimaseră indemnizațiile pentru chirie și îndemnizația acordată datorită măririi presiunilor, ceea ce le redusese salariul real cu peste 25%, la începutul anului 1933 guvernul a aplicat a treia curbă de sacrificiu prin care salariile ceferiștilor erau micșorate cu 10%.

229

În mod firesc muncitorii și-au revendicat drepturile.

La 2 februarie au intrat în grevă. Spre a împiedica declanșarea grevei generale guvernul țărănist, condus la acea dată de Alexandru Vaida Voievod, a acceptat revendicările muncitorilor. De fapt această acceptare nu era altceva decât o tactică vicleană a PNȚ care urmărea să obțină sprijin parlamentar, care să-i asigure posibilitatea unei ofensive legale.

Ca urmare, guvernul a introdus un proiect de lege pentru instituirea stării de asediu. Legea a fost adoptată urgent de către Parlament cu 202 voturi pentru și 43 contra. De remarcat este faptul că împotriva acestei legi au votat și unii membri marcanți ai PNȚ precum: Pan Halippa, Petre Andrei, Ionel Pop, Zaharia Borilă, Pavel.

Oricum guvernul a căpătat mână liberă și el a știut să profite această situație. Ca primă măsură a dispus dizolvarea organizațiilor muncitorești. La 12 februarie a anulat toate promisiunile făcute la 2-3 februarie și a pus în aplicare o nouă scădere a salariilor. În aceste condiții revolta ceferiștilor a atins apogeul.

La 13 februarie au intrat în grevă ceferiștii din Cluj, iar la 14 februarie le-au urmat exemplul cei de la Nicolina Iași.

Guvernul avea un plan de bătaie riguros pus la punct. La 15 februarie Armand Călinescu, pe atunci subsecretar de stat la ministerul de interne, nota: „Astă noapte am dispus arestarea tuturor instigatorilor din țară. Operațiunea s-a executat. Am ridicat 1.600 de indivizi”.

Aflând despre arestarea conducătorilor lor ceferiștii de la Atelierele Grivița au încetat lucrul cerând pe lângă respectarea promisiunilor de la 2 - 3 februarie și eliberarea celor arestați, încetarea stării de asediu, existența liberă a comitetului de fabrică și a sindicatului CFR, care fuseseră desființate. În timp ce sirena suna neîncetat, muncitorii sau masat în curtea din spatele atelierelor. Numeroși muncitorii de la alte întreprinderi și alți cetățeni umpleau până la refuz porțiunea din Calea Griviței din fața 230

atelierelor. Poliția a început să facă noi arestări și a fost adusă armata. În dimineața zilei de 16 februarie a pornit măcelul.

Numai 5 minute le-a acordat comisarul regal colonelul magistrat Romulus Hotineanu, muncitorilor să se retragă din ateliere. După aceea mitralierele au început să secere din două părți asupra curții atelierelor.

Grupul de autoapărare din față în care erau foarte mulți muncitori tineri a fost culcat la pământ. Muncitorii s-au baricadat în ateliere. Armata a fost nevoită să cucerească la baionetă atelier cu atelier, sală cu sală.

Până la ora 11 a ținut evacuarea atelierelor. S-au produs scene de o sălbăticie de neînchipuit. În curtea atelierelor au rămas morți și râniți. Când s-a lăsat Noaptea Morții, pe a căror buletine de deces autoritățile aveau să scrie cu cinism „omor scuzabil” au fost transportați în camioane și arși pe ascuns la crematoriu (așa cum au făcut Ceaușescu și complicii săi).

Sângerosul masacru a deteriorat grav imaginea României în lume. Puternice proteste au avut loc în SUA, Franța, Austria, Belgia, Elveția, Grecia, Italia, China, Spania, Portugalia, Danemarca, Finlanda, Suedia, Cuba, Argentina, Uruguay, Algeria, India ș.a.

A rămas în istorie scrisoarea marelui senator francez Henri Barbusse citită la procesul ceferiștilor unde printre altele spunea: „Intelectualitatea lumii întregi urmărește cu deosebit interes viguroasa manifestare a purtătorilor de cuvânt ai poporului român aflați pe banca acuzării”. Au trecut de atunci 62 de ani, PNȚ nu a mai ajuns niciodată la putere. Cu toate zbaterile sale, cu toate manevrele electorale, cu toată alianța încheiată cu legionarii, el s-a afundat tot mai adânc în dizgrația națiunii.

Crimele din 1929 și 1932 sunt un adevărat balast pentru ei, căci poporul nu le poate uita. În aceste zile să păstrăm un gând pios memoriilor celor asasinați la Grivița, dar să nu-i uităm pe ucigași.

231

14 Ședința Camerei Deputaților din 7 martie 1995 Destabilizarea țăranilor români Conduce lucrările domnul Ioan Gavra, Vicepreședintele Camerei Deputaților Domnule președinte, Domnilor colegi, În ziarul Adevărul, din 27 ianuarie 1995, sub titlul „Vasile Lupu ridică satele”, este inserată informația că Organizația PNȚCD din lași, condusă de domnul Vasile Lupu, care este și vicepreședinte al Camerei Deputaților, a lansat două chemări-manifest către țăranii din județele din Moldova și din toată țara.

Informându-i pe țărani prin manifeste că foștii comuniști adună acum averi din munca, sudoarea și jertfa țăranilor, pregătindu-le o soartă de sclavi, manifestele propun ca delegați din toată țara să adopte un memoriu al țăranilor români către Consiliul Europei, ultimul scut al libertății noastre. lată, deci, dacă informația din presă este corectă, care sunt preocupările PNȚCD - nu reconcilierea națională, nu redresarea economică, nu însănătoșirea vieții materiale, morale si culturale a societății, ci răfuiala cu comuniștii și pâra la „curțile” din străinătate. Nu este de mirare că ieri la Prefectura județului Iași au venit țărani învrăjbiți, ca și bunicii lor, care au fost împușcați însă de liberali și de către conservatori. Așa se explică faptul că, deși li s-au făcut propuneri acceptabile, țăranii vin mereu chemați la Prefectură. Știm acum de ce nu se sting aceste conflicte și cine îi agită. Deci domnul vicepreședinte al Camerei Deputaților se ocupă cu instigarea unei părți a populației la dezordine și la întoarcerea în istorie, la anul 1946. În legătură cu memoriul adresat Consiliului Europei, consider că el va completa imaginea României în 232

străinătate, pe care au confecționat-o cu atâta trudă până acum cu infamiile debitate de „sfinția sa” Tőkés, de minciunile ordinare cu care a împuiat urechile celor de la Strasbourg domnul Frunda György, de „basmele” despre comuniști, mâncători de democrați, și despre securitatea care nu doarme, „povestite” de „distinșii noștri intelectuali” pe la simpozioanele simandicoase din SUA, de la Paris și de aiurea.

Pentru a fi mai convingător, eu consider că domnul Lupu ar face bine să se ia de mână cu cei sus-menționați și să se ducă împreună cu ei la Consiliul Europei, la Congresul SUA, la regina Angliei, la împăratul Hirohito și în alte părți, unde or mai vedea cu ochii, să le explice în cor de ce suntem o țară de sălbatici, de ce trebuie să fie pusă România la colț pe coji de nucă. Și dacă tot se duc împreună e bine să rămână acolo ca reprezentanți fideli. (rumoare în sală, dezaprobare din dreapta și aprobare din partea stângă) Vă mulțumesc.

233

15 Ședința Camerei Deputaților din 9 mai 1995 Triplă semnificație pentru România Domnule președinte, Doamnelor și domnilor, Stimați colegi parlamentari, Ziua de 9 mai din acest an are o triplă semnificație pentru neamul românesc, fiind legată de mari evenimente, care au avut loc în istoria națională, în istoria universală și în istoria culturii românești.

Primul eveniment, la 9 mai 1877, la orele 11, Consiliul de Miniștri a hotărât convocarea unei sesiuni extraordinare a Adunării deputaților, dezbaterile urmând să înceapă la ora 13.

Pe atunci sediul, Adunării Generale a Deputaților se afla într-o veche clădire de pe dealul Mitropoliei, care a fost dărâmată în anul 1907 și pe locul căreia s-a ridicat, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, un nou edificiu, existent și astăzi.

Miercuri, 9 mai, 1877 la orele 13:30, președintele adunării C. A. Rosetti, care deschidea lucrările, a supus la vot două proiecte de legi, care au fost adoptate, fără dificultate. Apoi, Nicolae Pleva, un cunoscut orator, interpelează Guvernul, vrând să știe dacă s-a comunicat oficial tuturor puterilor străine ruperea legăturilor României cu Poarta și, prin urmare, obținerea independenței absolute a țării.

A răspuns interpelării ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu, care, după ce a aplaudat limbajul românesc, energic, patriotic al domnului Pleva, a făcut declarația istorică „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare.” În rândul participanților domnea o atmosferă greu de redat prin cuvinte. Înaltele lor simțiri patriotice au răzbătut prin intervenția lui Nicolae Pleva, care a cerut din 234

nou cuvântul și a prezentat următoarea moțiune: „Camera, mulțumită de explicările Guvernului asupra urmărilor ce sau dat votului din 29 aprilie, iată că răzbelul între România și Turcia, cu ruperea relațiilor noastre cu Poarta și independența națională au primit consacrarea lor oficială.” Într-o atmosferă de mare însuflețire, moțiunea a fost votată în unanimitate. O moțiune asemănătoare a fost adoptată și de către Senat. Imediat a fost supus adunării proiectul de lege prin care suma de 914.000 lei, ce reprezenta tributul pentru poartă, să fie repartizată pentru cheltuielile militare. A urmat apoi pecetluirea Actului de Independență, cu sângele țăranilor, dorobanți români căzuți la Rahova, Grivița, Smârdan și Plevna.

Acestor eroi le adresăm prinosul nostru de recunoștință și respect pentru bărbăția, eroismul și dragostea lor de țară.

Al doilea eveniment pe care îl comemorăm la 9 mai, eveniment cu mari implicații atât în istoria noastră națională, cât și în istoria universală, îl constituie împlinirea a 50 de ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial din Europa. Încă de la 5 mai 1945 amiralul Dönitz, devenit Führerul Germaniei, după sinuciderea lui Hitler, l-a trimis pe amiralul Hans Jodl la Reims, la cartierul general al lui Eisenhower, cu propunerea de capitulare pe fronturile anglo-americano-franceze. Eisenhower a respins această ofertă, cerând ca actul de capitulare să se extindă asupra tuturor fronturilor. După oarecare ezitări, Dönitz a acceptat.

Guvernul sovietic, care fusese ținut la curent cu tratativele de către Eisenhower, a făcut cunoscut că Uniunea Sovietică, va primi capitularea Germaniei la Berlin. În noaptea de 8 spre 9 mai, s-a semnat la Berlin actul de capitulare necondiționată a forțelor armate ale Germaniei.

235

Pe 9 mai popoarele întregii lumi au sărbătorit Ziua Victoriei. Războiul luase sfârșit în Europa. Țara noastră a angajat în războiul antifascist efective de 538.536 militari, reprezentând 16 divizii cu efective de război și 21 divizii de instrucție, situându-se imediat după cele trei mari puteri: SUA, URSS și Anglia, adică în fruntea țărilor mici și mijlocii din Europa, inclusiv Franța. Cu toate acestea la Conferința de la Paris din anul 1946 nu s-a acordat României statutul de cobeligerant, fiind considerat stat învins și silită să plătească Uniunii Sovietice despăgubiri în valoare de 300 de milioane dolari, în termen de 8 ani. Dar... așa se scrie istoria.

Cel de-al treilea eveniment pe care-l sărbătorim astăzi, pe 9 mai, este centenarul nașterii marelui poet și filozof român din Transilvania, Lucian Blaga, figură ilustră a culturii românești și universale.

Vă mulțumesc!

236

16 Ședința Camerei Deputaților din mai 1995 Protest împotriva ziarului „Evenimentului Zilei” Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Întrucât evenimentele, care s-au petrecut sub cupola Parlamentului joia trecută, cu prilejul discutării regulamentului, au fost falsificate și denaturate, cu intenție, de o anumită parte a presei, ceea ce a adus daune importante formațiunii PUNR și mie personal ca deputat, vă rog să-mi permiteți să reamintesc, în rezumat, discuția și să solicit în final o măsură legală și regulamentară.

Pornind de la observația personală că autobuzele închiriate pentru transportul parlamentarilor sunt foarte costisitoare și necesită cheltuieli importante de la buget și pentru că o informație ce ne-a parvenit întâmplător mi-a dat convingerea că Parlamentul are în dotare un număr suficient de mijloace de transport, care ar putea prelua această activitate, am propune să se renunțe la autobuzele închiriate și rezolvarea problemelor de transport numai cu mijloace proprii.

Dovada cea mai elocventă că parlamentarii se pot descurca fără autobuzele închiriate și chiar fără o parte din parcul propriu, care sunt în rezervă am avut-o ieri și astăzi.

Pornind de la această propunere, făcută cu cele mai bune intenții, pentru reducerea cheltuielilor, ziarul comercial „Evenimentul Zilei”, prin reporteri săi, dovedind dispreț față de adevăr, lipsă de respect față de cititorii săi și instituția parlamentară, mințind, falsificând, trunchiind și folosind expresii de maidan, mi-au adus importante daune morale mie personal și formațiunii PUNR. Referindu-se la același eveniment, mari cotidiene cu renume, precum „România Liberă”, „Adevărul”, 237

„Universul românesc”, „Națiunea”, „Curierul național” ș.a., care-și respectă cititorii, dând dovadă de profesionalism și de deontologie prezintă corect lucrările parlamentului.

Având dovada clară a neadevărului prezentat de „Evenimentul zilei” din 30 aprilie a.c., prin datele înserate în coloanele ziarului „România liberă” din aceeași dată, care a prezentat cel mai corect și mai complet dezbaterile, putând proba și cu stenograma ședinței, în temeiul articolul 31, alineatul 4, din Constituția României, conform căreia „Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”, solicit Biroului Permanent al Camerei Deputaților să retragă acreditarea, până la sfârșitul acestei sesiuni, reporterului ziarului „Evenimentul zilei”, pentru informații false, folosite deliberat, pentru a discredita, și nu pentru prima dată, parlamentarii și instituția parlamentară în fața opiniei publice. Îmi rezerv dreptul de acționa pe cale judecătorească pentru repararea daunelor morale personale și a formațiunii PUNR. Vă mulțumesc!

238

17 Ședința Camerei Deputaților din august 1995 Despre acțiunile UDMR Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi, Hotărârea liderilor politici ai coaliției majoritare parlamentare și guvernamentale de a asigura UDMR-ului un post de director general în cadrul prefecturii Bacău a surprins nu numai formațiunile politice, ci și populația județului Bacău, creând deja temeri cu privire la scopurile care au stat la baza solicitării acestui post de către UDMR. Așa cum se cunoaște și a fost prezentat și de mass-media la timpul respectiv, UDMR, folosindu-se de unele persoane din județul Covasna, care s-au autointitulat reprezentanți ai Uniunii Maghiarilor Ceangăi din Moldova, au organizat o serie de acțiuni în localitățile din Moldova, cu privire la integrarea comunităților ceangăilor-maghiari din Moldova, în activitatea de emancipare a maghiarilor din România.

Delegații autointitulatei Uniuni ai MaghiarilorCeangăi din Moldova, cu sediul în Covasna, au organizat la începutul anului 1995 întâlniri cu unii reprezentanți ai Ceangăilor din județele Bacău și Neamț care a culminat cu acțiunea din 29 aprilie 1995, la care au sosit pentru a participa: Takács Csaba, președintele executiv al UDMR, Kató József, vicepreședinte, Márton Arpad, deputat, Erőss Péter, președintele al autointitulatei uniuni și alții. De asemenea, întâmplător în aceeași zi, la Hotelul Decebal era prezent și Balint Iosif, director pentru România în cadrul Oficiului pentru maghiari din afara granițelor din Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei.

Precizăm că numai intervenția lucrătorilor din Ministerul de Interne a făcut ca cei sosiți neinvitați să nu fie agresați de populația din localitatea Cleja, unde trebuia să aibă loc întâlnirea. Cărțile de istorie și religie în limba 239

maghiară aduse de „binevoitorii UDMR-iști” au fost date flăcărilor de către populație.

Pentru cunoașterea realității, precizăm că în județul Bacău, cu o populație de peste 750.000 locuitori sunt circa 125.000 persoane de religie catolică, reprezentând 17,1%.

Conform recensământului din 1992, din această populație s-au declarat ceangăi circa 1.000 locuitori, numai 11 s-au declarat maghiari, iar restul s-au declarat români.

Avertizăm liderii formațiunilor majoritar parlamentare și noul guvern al României că își asumă o grea responsabilitate prin acordarea postului de director general al Prefecturii județului Bacău formațiunii UDMR, care legal nu este formațiune politică și care în județ a realizat numai 0,66% la deputați și 0,51% la senatori din voturile exprimate de electorat și care în activitatea lor au vizat și vizează în mod deosebit punerea în aplicare a obiectivelor UDMR și a politicii Ungariei cu privire la populația catolică din Moldova.

De asemenea, aceeași responsabilitate revine și formațiunilor politice din arcul guvernamental CDR și USD, din județul Bacău, care vor trebui să explice populației județului scopul alianței cu UDMR și consecințele pe termen lung în județele cu populație catolică din Moldova, având în vedere programele UDMR de integrare a așaziselor comunității a ceangăilor maghiari din Moldova, în activitatea de emancipare a maghiarilor din România.

Vă mulțumesc.

240

18 Ședința Camerei Deputaților din 26 septembrie 1995 Despre problemele aromânilor Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Ieri am găsit în caseta personală, prin grija frățească a Asociației Aromânilor, revista aromânilor din România, „Deșteptarea” și suplimentul său trimestrial „Dâmândarea Românească”, care apare la București și la Tirana. Și, deși nu-l cunosc personal pe domnul Hristu Cândroveanu, ci numai din scrierile sale și pe care-l consider un mare român, m-au impresionat deosebit zbaterile sale pentru frații noștri români și aromâni din afara granițelor.

Iată ce se întreabă el în articolul de fond „Școlile, școlile” din „Dâmândarea”: „Oare nu mai există în România, nu mai există nobilul popor din fosta Dacie? De ce nu facem atunci, azi, măcar un sfert din ce făcea România Mică altă dată? Ce se poate spune altceva decât că nu se dorește acest lucru! E dureros ce zic, dar trebuie spus și încă nu ne ajung doar vorbele bune, dulci cu care nu-i putem salva pe frații noștri din afară. Există categoric o blestemată inerție în ce privește pe românii din afară, din locurile lor de baștină, de fapt și macedo-românii, și timocenii, bucovinenii din nord, basarabenii din sud de fapt din est, trăiesc în locurile lor de baștină din totdeauna.

Oare îi vom lăsa să piară?” Și el continuă: „Aș striga aceste cuvinte, aceste acuze îndreptățite de la tribuna Parlamentului României, de-aș ajunge acolo! Dar această tribună nu se vede, este destinată pentru lucruri mai bune.”, poate zic eu... „între care nu se numără și soarta fraților noștri din afara hotarelor României.”

Deci iată, în numele distinsului cărturar - și-mi cer iertare - încerc să strig disperarea de la această tribună.

241

Distinsul cărturar Hristu Cândroveanu se referă de fapt la lipsa de preocupare pentru redeschiderea celor aproape 200 de școli și biserici care au funcționat în sudul Dunării, începând de la 1864 și până la instaurarea comunismului, care le-a desființat.

De fapt, funcționarea școlilor și a bisericilor populației românești de la sudul Dunării a fost posibilă, mai ales după ce a apărut „Iradeaua”, sau hotărârea, sau ordonanța sultanului Abdul-Hamid al II-lea, din 22 mai 1905, care recunoaște existența etniei române în țara sa de atunci, în Imperiul Otoman, actual zone din teritoriul Iugoslaviei, Bulgariei, Greciei, Macedoniei, Albaniei.

Numai în câteva luni, s-au întemeiat atunci vreo 60 de școli românești pentru aromâni pe cheltuiala statului român. Cei care s-au mâniat atunci, spre surprinderea populației românești, a fost doar Patriarhia de la Constantinopol - șovinism care se pare că-i caracterizează pe unii din aceste zone. Dacă atunci statul român a avut și bunăvoință și bani pentru a-i sprijini pe frații noștri de la sud de Dunăre, în prezent, când s-au făcut propuneri din bugetul de stat pentru a sprijini organizațiile românești din cadrul Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești, exact în acest scop de care vorbim, reprezentanți de seamă, și-mi pare rău, trebuie s-o spun, ai partidului principal de guvernământ, în frunte cu președintele său, domnul președinte Adrian Năstase, și cu sprijinul aproape al întregului Parlament, nu au fost de acord ca acești bani să fie dați pentru acest Forum și pentru aceste organizații, ci au fost dați de fapt pentru „Cântarea României” și mai nou pentru „Totuși iubirea”.

Probabil iubirea de bani și în nici un caz iubirea de neam!

Nu doresc totuși să fac alte comentarii, pentru că, poate, ar trebui să strig, cum era tentat ilustrul Cândroveanu, dar nu o fac. Aștept să vină, probabil, zile mai bune pentru acei oropsiți a căror soartă este privită și 242

condiționată doar prin prisma politică a unui partid sau a altuia, care doresc să-și însușească aceste realizări.

Deși domnul Năstase și-a dat cuvântul și a promis că aceste fonduri pot fi folosite și de alte organizații, care fac propuneri concrete și vin cu programe concrete, s-au făcut astfel de programe și nu s-au obținut nici un fel de bani. Constatăm că „Totuși iubirea” a reușit să folosească și să iasă pe post pentru a agasa din nou telespectatorii cu programe care le sunt demult cunoscute.

Vă mulțumesc! (aplauze din partea dreaptă a sălii)

243

19 Ședința Camerei Deputaților din 5 decembrie 1995 Problema bandelor de hoți români din Germania Partea I Domnule președinte, Domnilor colegi, În ultima perioadă, presa din România, preluând știri de presă din Germania și de la diferite posturi germane TV și de radio, ne informează că bande organizate de români, specializate în spargeri de seifuri și nu numai, au înspăimântat populația germană din mai multe landuri.

Cu privire la numărul și amploarea evenimentelor, în funcție de sursă, știrile sunt diferite. După săptămânalul „Der Spiegel” care a analizat pe larg „modul de lucru balcanic” adică noua formă de crimă prezumtiv organizată a băieților, cum spun dânșii „din țara Mioriței probabil” și merg și eu pe probabilitate, cum merge și presa și TV-ul din Germania, după ce s-au informat bine din cărțile și filmele despre Dracula din Carpați, pentru că mulți germani nu știu despre România mai mult decât atât, concluzionează dânșii: „Gangsterii din România au fost implicați din 1993 și până în prezent, în peste 5.000 de delicte”. În ziarul „Libertatea” din 4 decembrie a.c. Cristian Stancu vorbește de 5.000 de spargeri în ultimul an.

Săptămâna trecută, la o vizită efectuată în Germania la Bundestag, împreună cu câțiva colegi de la comisia de muncă, domnul Franke, deputat, președintele Comisiei de prietenie germano-română, vorbea de circa 300 de cazuri elucidate, din peste 2.000 înregistrate în Germania, în care sunt implicați români, bandiți români.

Concluziile la care au ajuns cele 28 de comisii de anchetă din Germania reunită, sub o coordonare centralizată, spun: atât după stilul loviturilor, cât și din declarațiile persoanelor arestate, s-a concluzionat că este 244

vorba de crimă organizată sub conducerea directă a unor funcționari ai Securității. Nu spune care securitate.

Cotidianul „Der Spiegel” vorbește de depoziția unui bandit arestat care a pronunțat numele unor înalți funcționari ai Securității; de asemenea, nu se spune care, și care securitate, operează pe teritoriul Germaniei sub numele de „Garda”, o unitate care recrutează și instruiește români, spun dânșii, pentru lovituri și furturi în Germania, Austria și Elveția. Și de aici se fac tot felul de prezumții că ar fi vorba de acei specialiști foști, care au avut misiunea de a spiona minoritatea germană plecată din România. „Der Spiegel” ajunge la concluzia - după cum constatăm numai prezumții - că există o coordonare centralizată a loviturilor date, cel puțin pe teritoriul Germaniei. Polițiștii care se confruntă cu acești delincvenți declară că au în față un adversar instruit pentru acțiuni paramilitare, persoane înarmate cu arme automate, gata să tragă la orice mișcare și care se retrag după o anumită tactică. Din relatările concrete, rezultă că a fost ucis un singur polițist, și nu cu arma, ci a fost călcat cu brutalitate cu mașina, cei vinovați fiind prinși și închiși.

După ce un vânător a găsit ascunși în pădure niște tâlhari, în apropierea orașului Marburg, după o spargere într-o zonă, întreaga zonă a fost înconjurată de polițiști care au scotocit cu elicopterele și câinii toate tufișurile și nu au dat de urma acestora. Modul de operare indică însă clar - susține presa germană - că ei nu puteau fi decât români. Și atunci, zic eu, dacă nu puteau fi decât români, trebuia să studieze, probabil, mai bine cărțile despre Dracula și, probabil, ajungeau să-i descopere.

Deosebit de gravă mi se pare a fi opinia și afirmația actualului ministru de interne Manfred Kanter, potrivit căreia dialogul între autoritățile germane și române întârzie să se instituie spunând: „Dacă cei de-acolo - adică de la București - lucrează mână în mână, îi pot trimite pe toți directorii mei din minister la București și nimeni nu le 245

va spune acestora ceva.” Deși îmi aduc aminte că, în interviul televizat, directorul trimis nu confirmă acest lucru. Șeful securității speciale Karpaten, Klauss Wiess, vorbește de posibilitatea unei legături între hoții români și autoritățile de la București, spunând că unii arestați aveau mai multe nume false. Ei trebuie să fi primit pașapoartele din mâna unor funcționari români corupți, dar acest lucru noi nu putem să-l rezolvăm aici, adică în Germania. Dar mă întreb și eu : Ce fel de funcționari le-au dat vizele? „Der Spiegel” merge mai departe și menționează ipoteza teleghidării acestor răufăcători din România, cu concursul unor foști ofițeri de securitate și - atenție - al unor persoane aflate în poziții de comandă politică și administrație, mergând până la Justiție, Parlament, Guvern.

Doamnelor și domnilor, Mi se pare deosebit de jignitoare această afirmație bazată pe unele ipoteze și se impune a fi cerute unele explicații. Săptămâna trecută așa cum spuneam, mă aflam în Germania, vineri, 1 decembrie a.c., In ziua Națională a României, în timp ce se aflau în Germania două delegații române - una din partea comisiei de muncă și protecție a Camerei Deputaților, delegație condusă de profesorul Alexandru Athanasiu, președintele comisiei, și o delegație condusă de domnul Oliviu Gherman, din partea Senatului, pe principalul post de televiziune german, la orele 22 moment de mare audiență - se prezintă timp de 20 de minute, acțiunile bandelor de hoți români. Consider că prin aceasta s-a adus o gravă jignire de ziua națională a unui popor de 23 de milioane de locuitori, pentru care nu sunt reprezentative câteva bande de răufăcători.

Personal cred că cel sau cei care au realizat acest reportaj de Ziua națională a României nu este sau nu sunt cu nimic superiori bandelor de hoți români, pentru că interesele lor au vizat și vizează, probabil, mult mai sus.

246

Reportajul prezentat cuprindea și unele secvențe din județul Bacău, realizate cu sprijinul unei reportere de la Tele7 ABC, echipa venită la Bacău fiind formată și din alți nemți și maghiari. Mi se pare însă întemeiată afirmația conform căreia colaborarea cu oficialitățile române este anevoioasă, deoarece acestea resping, din capul locului orice bănuieli, deci nu certitudini.

De aceea, propun ca o delegație la nivel înalt, din care să facă parte, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne și Ministerul de Justiție, care au fost, de fapt, într-un fel incriminate, să se deplaseze neîntârziat în Germania, să ia contact cu oficialitățile germane și să realizeze o anchetă corespunzătoare care să elucideze până la capăt problemele semnalate.

De asemenea Parlamentul României, Camera Deputaților și Senatul, să constituie o comisie de parlamentari, care să studieze, la fața locului, evenimentele semnalate și să acționeze pentru clarificarea și rezolvarea corectă și principială a acestor probleme.

Vă mulțumesc!

247

20 Ședința Camerei Deputaților din 12 decembrie 1995 Problema bandelor de hoți români din Germania Partea a II-a Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi, Revin cu unele completări și ca protest asupra felului cum Televiziunea Română prezintă lucrările Parlamentului, în special intervențiile unora care nu sunt probabil pe placul sau în consens cu programele și intențiile domniilor lor.

Săptămâna trecută, de la această tribună, am încercat să prezint o altă poziție alături de știrile vehiculate de presa din Germania, de diferite știri și posturi germane de radio și de televiziune, preluate ca adevăruri imuabile și axiomatice de presa din țară și care prezentă, fără date concrete, implicarea unor bande de români în spargerile și furturile din Germania.

Se vehiculau știri - spun se vehiculau - că după vizita ministrului de interne, domnul Doru Ioan Tărăcilă, lea mai scăzut entuziasmul, despre românii care erau făcuți responsabili pentru 5.000 de atentate din 1993 și până în prezent, iar după alții, numai în 1995, 5.000 de cazuri. Știrile au fost „confirmate” sau colportate și de înalte personalități din Germania. Astfel: domnul Franke deputat în Bundestag-ul din Germania, președintele Comisiei de Prietenie cu România, care la întâlnirea cu delegația Comisiei de Muncă și Protecție Socială din Parlamentul României care a făcut o vizită de documentare în perioada 26 noiembrie - 2 decembrie, după ce ne-a tras de urechi cu privire la modul cum folosim banii împrumutați pentru privatizare, ne-a acuzat că la originea tuturor spargerilor din Germania sunt în exclusivitate numai români.

248

Domnul Manfred Kanter - ministrul de interne al Germaniei - insinua că acolo, adică la București, se lucrează mână în mână cu bandele de hoți. Șeful securității speciale, Karpenten Klauswit, vorbea de posibilitatea unei legături între hoți și autoritățile de la București .

De ziua națională a României - 1 Decembrie - în timp ce în Germania se regăseau două delegații din România, una din partea Camerei Deputaților și una din partea Senatului, pe principalul post de televiziune din Germania, douăzeci de minute s-a vorbit numai despre o presupusă bandă de hoți români, care au atacat în Germania. Consider că prin aceasta s-a adus o gravă jignire României, unui popor de 23 de milioane de locuitori, care nu pot fi făcuți responsabili de acțiunile unei bande de răufăcători.

Doamnelor și domnilor, Cei care au crezut de cuviință să prezinte pe postul de televiziune german, la o oră de mare audiență, chiar de Ziua națională a României, aspectele negative, nu sunt cu nimic superiori moral, bandelor de hoți români pentru că interesele lor au vizat și vizează undeva mai sus.

Intervenția mea de săptămâna trecută a fost cenzurată sau eliminată complet din prezentările Televiziunii Române. Să cred că cei din TVR, sunt aserviți celor care, folosind orice mijloace, ne denigrează țara și trebuie prezentat numai ce reprezintă interesele altora?

După cum cunoașteți cu toții, delegația condusă de domnul Ioan Tărăcilă, ministru de interne, a constituit un semieșec. Nu s-a semnat acordul, s-au dezumflat numai gogoșile germane, de la 5000 de cazuri de implicare a românilor - s-a ajuns la 137 și nici acelea cu date elocvente. Acestea nu erau decât pretexte, pentru că ceea ce se viza este cu mult deasupra gândirii oamenilor de bună credință.

249

Trebuie să mai adaug că ambasada noastră din Germania, prin personalul și capacitatea ei, este una dintre cele mai slabe care pot exista. Cu altă ocazie o să prezent și acest lucru.

Aceasta trebuie să de-a de gândit Guvernului, Ministerul afacerilor Externe pentru a lua măsuri cât mai grabnice pentru deconspirarea acțiunilor germane.

Cât privește Televiziunea Română nu pot să o caracterizez decât ca obedientă, lipsită de coloană vertebrală, aservită unor interese care nu reprezintă nici pe departe interesele majorității populației din România.

Vă mulțumesc!

250

21 Ședința Camerei Deputaților din 11 martie 1996 Domnule președinte, Domnilor colegi, S-au cam învechit întrebările. La una din întrebări am primit răspuns după un trimestru. Vă dați seama că, sigur, s-au schimbat între timp datele problemei. La fel ca și la aceasta - îmi pare rău că nu este domnul ministru de stat Mircea Coșea - întrebările erau adresate domniei sale...

Dacă răspunde doamna Puvak pentru domnul ministru... da, dar domnul ministru este membru al Guvernului.

Spuneam că, din observațiile cu privire la subscrierea cupoanelor nominative și a certificatelor de proprietate, în teritoriu, a rezultat că acțiunea menită, a grăbi marea privatizare prin Legea 55, se desfășoară foarte greu, cu încetineală mare.

Se constată că nu se cunosc foarte bine problemele în acest domeniu, fapt pentru care au fost eliminate din start întreprinderile sau societățile comerciale pentru a înființa birouri de subscriere, ele care sunt cele mai interesate în această problemă. Dacă s-ar fi permis încă de la începutul acțiunii, înființarea acestor birouri, de care vorbim, la această dată, avem convingerea că acțiunea ar fi fost în multe societăți încheiată. Pentru acest lucru cred că Guvernul, prin domnul ministru, se face vinovat de această situație.

Merg mai departe și, observ că domnia sa, deși răspunde de problemă se pare că nu stăpânește bine această problemă. Aceasta rezultă și din interviul dat chiar sâmbătă la Bacău, în care aprecia că privatizarea prin MEBO, este o socializare a privatizării și că societățile privatizate sunt în pragul falimentului. Ce încurajator pentru societăți pentru a se privatiza!

251

Îl informez, sigur, prin doamna Puvak, pe domnia sa, că în județul Bacău sunt privatizate 49 de societăți comerciale din cele 850 pe țară și din care numai două au o situație ceva mai grea. Este vorba despre două Agromec-uri din cele 7 privatizate. Celelalte au o situație bună, au pornit cu pierderi de zeci sau sute de milioane și au beneficii de sute de milioane, alături de programe importante de investiții pentru modernizări și restructurări.

Numai o singură societate are programe de 10 milioane dolari pentru restructurare, așa că informațiile domniei sale sunt de altă natură.

Vă mulțumesc pentru atenție!

252

22 Ședința Camerei Deputaților din 10 aprilie 1996 Domnule președinte, Domnule ministru, Societatea comercială Sofert SA Bacău are în execuție, începând din anul 1990, obiectivul de investiții care se cheamă „batal impermeabilizat de fosfogips pentru evitarea poluării pânzei freatice cu fosfor”.

Această soluție modernă de depozitare va înlocui depozitarea actuală în sistem haldă, asigurând un grad ridicat de protecție a mediului, eliminându-se poluarea pânzei freatice prin preluarea tuturor apelor uzate rezultate din instalațiile de platformă.

Valoarea totală a obiectivului, rezultată în urma recalculării, aprobată prin ordinul ministrului, se ridică la 11 miliarde lei și până în prezent au fost executate lucrări de aproape 5 miliarde. Valoarea totală a obiectivului impune măsuri urgente. Are nevoie stringentă de punerea în funcțiune parțială a batalului, întrucât fabrica de îngrășăminte nu mai poate lucra la capacitatea proiectată datorită lipsei spațiului de depozitare a deșeului de fosfogips. Există lângă Combinat un munte de vreo 30 de metri înălțime cu o lungime și o lățime de aproape 80 de metri.

De la începerea lucrărilor la acest obiectiv, din anul 1990 și până în 1995, s-au executat lucrări de 1.872 de miliarde. Spuneam că numai lucrările de construcții-montaj sunt de 50%, restul sunt utilaje cu valoare mai mare.

Unitatea nu a putut constitui surse proprii de finanțare în vederea realizării acestui obiectiv, deoarece toate fondurile au fost utilizate la modernizarea instalațiilor productive în funcțiune, pentru a putea produce îngrășăminte competitive pe piața internă și externă.

Având în vedere acest lucru, am prezentat comisiei un amendament la anexa nr. 3/19, pagina 23, punctul 8, 253

prin care solicitam suplimentarea programului de investiții pe acest an cu 3 miliarde lei de la bugetul de stat, la acest obiectiv, pentru evitarea poluării cu fosfor. Lucrarea este necesară pentru punerea în funcțiune parțială a batalului.

Realizarea obiectivului va asigura protecția mediului și eliminarea poluării pânzei freatice din zonă.

Propun să se realizeze acest lucru de la rezerva bugetară.

Aduc ca argument și o scrisoare a Ministerului Apelor, Pădurilor, adresată Ministerului Industriei și care, în final, spune: „Vă informăm că în cazul nerealizării obiectivului, ministerul nostru va fi nevoit să dispună, conform reglementărilor în vigoare, reducerea capacităților de producție sau chiar oprirea funcționării unității până la realizarea instalațiilor de depoluare corespunzătoare”.

Vă mulțumesc.

254

23 Ședința Camerei Deputaților din 10 septembrie 1996 Despre prestigiul instituției parlamentare Domnule președinte, Domnilor colegi, Constat, cu părere de rău, că prestigiul instituției parlamentare este, în ultimul timp, în continuă scădere, fapt ce se reflectă în presă, în rezultatele sondajelor de opinie, în întâlnirile cu electoratul, care manifestă tot mai puțină încredere în aleșii săi.

Suntem acuzați că lucrăm fără spor, că pierdem vremea în discuții sterile și polemici, în timp ce țara dorește altceva de la noi. Unii, sub scutul imunității parlamentare și a disprețului față de cei care ne-au mandatat, sunt implicați în afaceri veroase sau comit acte reprobabile. Eu cred că oamenii au dreptate. Dacă facem o comparație între ce am realizat noi în această legislatură și ce au făcut colegii noștri, într-o perioadă mai scurtă, în legislatura anterioară, rezultatele le sunt net favorabile. Au elaborat Constituția țării, Legea privatizării, unele legi ale reformei, Legea nr. 18, Legea administrației publice ș.a.

Noi nu am avut timp, în acești 3 ani sau 4 ani, de fapt, și ceva, nici să finalizăm propriul nostru Regulament de funcționare. Vorbim de reformă, de patrimoniu național, de perfecționarea instituțiilor statului de drept, dar nu ne învrednicim să finalizăm cadrul legislativ, pachetul de legi necesare în aceste domenii. Au apărut fenomene noi: trafic și consum de stupefiante, contrabandă în stil mare, acțiuni ale crimei organizate, trafic de carne vie ș.a., necunoscute până acum în țara noastră. Noi nu am reacționat la această stare de lucruri și, în prezent, lipsa ori caracterul anacronic al legilor României fac din țara noastră un adevărat paradis pentru organizațiile mafiote, atât pentru cele din străinătate, cât și pentru cele din țară care proliferează.

255

Personal, cred că principala cauză a modului defectuos în care ne desfășurăm activitatea o constituie faptul că Biroul permanent, chiar președintele Camerei Deputaților, lucrează dezorganizat și partizan, legile nu sunt discutate după importanta lor pentru țara, ci mai degrabă după interese de partid.

Mă aștept la o replică inteligentă, dură și ironică din partea domnului președinte Adrian Năstase - îmi pare rău că lipsește - căruia nu îi contest nici inteligenta, nici cultura și nici o anumită competență profesională, ci calitatea de organizator, de manager, spiritul de dreptate și echitate, corectitudinea în activitatea parlamentară.

Nu de puține ori activitatea și unele aspecte ale vieții parlamentare ale deputaților au alimentat rândurile din presa de scandal, să spunem, uneori și zvonistica care, de cele mai multe ori, au adevărul lor de necontestat. În multe din acestea, domnul președinte Năstase a fost capul de afiș. Numai în raportul „Apartamentul”, înmormântat pe vecie în arhive, sunt menționate și menționați destui dintre colegii noștri, care nici până astăzi nu au avut decența să recunoască deschis și să restituie ceea ce au luat abuziv. De ce Biroul permanent, președintele său nu finalizează această acțiune care ar fi primită cu apreciere de electorat? Dar dosarul „Anticorupție”?

De foarte multe ori, președintele Camerei, domnul Adrian Năstase, este incriminat, poate, uneori, pe nedrept, dar simpla negare nu este suficientă. A apărut în legătură cu câteva din marile afaceri mafiote, care au zguduit nu numai opinia publică, ci, în unele cazuri, chiar economia națională. Faptul că i-a închis gura senatorului C.V. Tudor cu o ladă de cartofi, nu înseamnă că ar fi dovedit neimplicarea sa în afacerea cartofilor, fie direct, fie prin rudele apropiate, cu mai multă experiență în domeniul produselor agroalimentare.

256

Numele dânsului a fost citat în legătură cu intervențiile făcute de Miron Cosma pentru mușamalizarea infracțiunilor lui Zaher Iskandarani, în cel mai mare scandal de evaziune fiscală (și nu numai din țara noastră) până în prezent.

Partener de vânătoare cu Dragodan, un mare escroc al zilelor noastre, persoană cu înalte funcții într-o anumită perioadă în partidul domniei sale, partener de tenis, și nu numai, cu Sever Mureșan, cu Țiriac, implicați ,în dosarul „Apartamentul” și în cel al „Anticorupție”, a aprobat folosirea sălii Palatului, știți dumneavoastră cui și pentru ce.

De ziua domnului Năstase, chiar sub această cupolă, pe unde s-au perindat marii oameni politici și patrioți ai țării, s-au prezentat șiruri nesfârșite de purtători de cadouri și impresionante coșuri de flori - aceasta este un lucru bun - în disprețul sărăciei și speranțelor poporului român. În calitatea domniei sale de mare colecționar de tablouri și obiecte de artă, suntem siguri că nu i-au fost oferite obiecte cumpărate de la magazine de artizanat. În general, oamenii de afaceri... (vociferări în sală) În general, oamenii de afaceri de talia lui Iskandarani, Sever Mureșan, Țiriac și alții nu dăruiesc, ei investesc, și cu cât este mai mare valoarea obiectului oferit, cu atât va fi mai mare și mai profitabil serviciul cerut mai târziu.

Domnul președinte Năstase este o persoană reprezentativă în România, a Parlamentului României.

Dânsul ne reprezintă cu succes peste hotare, este, probabil, cel mai umblat prin lume din realeșii țării, dar ar trebui, uneori, să gândească și cât costă acest lucru. Este foarte generos când este vorba de cheltuirea banilor țării.

Parlamentul nu putea fi dotat cu altfel de mașini decât mașini străine, în timp ce Parlamentul Germaniei nu are un parc propriu, ci le comandă în fiecare zi.

257

Nu doresc să mai aduc în atenție și alte abuzuri și acțiuni în disprețul legilor și a celor care au avut încredere în noi. Atât timp cât mai sunt în acest Parlament, m-am văzut obligat să aduc în atenția opiniei publice unele abuzuri, pentru a nu-și mai permite nimeni să-și bată joc de sărăcia și suferințele acestui popor răbdător.

Vă mulțumesc pentru atenție!

PS. In uma acestei luări de poziții a subsemnatului, din data de 10 septembrie 1996 în Parlamentul României, domnul Adrian Năstase, președinte al Camerei Deputaților, simțindu-se lezat în amorul propriu, trimite o scrisoare domnului Ioan Gavra vicepresedinte al PUNR ca și subsemnatul și vicepreședinte al Biroului Executiv al Camerei Deputaților în care îi atrage atenția asupra criticilor injuste și subiective aduse activității domniei sale în calitatea de președinte al Camerei Deputaților, activități care nu-i sunt necunoscute domnului Ioan Gavra în calitatea sa de vicepreședinte al Biroului Executiv al Camerei Deputaților.

Pentru corectitudine și adevăr voi prezenta integral scrisoarea adresată domnului Ioan Gavra de președintele Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase: Parlamentul României Camera Deputaților Cabinetul Președintelui Stimate domnule Gavra, Ați făcut publice, prin intervenția în Camera Deputaților din data de 10 septembrie1996 a domnului deputat Corneliu Bălan, unele acuzații la adresa mea care bănuiesc că reprezintă un ecou indirect la ruperea legăturilor dintre PDSR și PUNR. Caracterul inteligent și neobișnuit al intervenției domnului Bălan este un argument în plus că această

258

departajare era necesară față de un partid care are lideri de genul dvs. În ceea ce privește activitatea parlamentară, nu știu dacă este cazul să vă spun lucruri pe care le știți sau pe care ar trebui să le știți în calitatea dvs. de vicepreședinte al Biroului permanent și coresponsabil pentru deciziile care s-au luat.

Cred, în orice caz, că o informare completă și corectă a opiniei publice asupra activității Camerei Deputaților în legislatura 1992-1996 este absolut necesară și ea va fi prezentată în curând.

Cât privește implicarea mea în diverse acțiuni, spre exemplu în Raportul „Apartamentul”, vă anexez un extras din stenograma ședinței comune a celor două Camere, unde ați intervenit în această problemă.

Las la oparte celelalte mențiuni penibile în legătură cu „afacerea cartofilor”, „aprobarea Sălii Palatului știți dvs. cui și pentru ce” ( ca membru în Biroul permanent cunoașteți că nu eu am dat aprobarea respectivă).

Incultura dvs. politică ar trebui probabil menționată în analele Parlamentului ( mă refer la faptul că aș fi făcut afaceri cu Yasser Arafat, „vărul” lui Zaher Iskandarani).

Vă reamintesc în ceea ce privește dotarea cu mașini a Camerei Deputaților nu știu dacă a fost bine sau rău când am hotărât să cumpăram Mercedesuri, la prețurile pe care le cunosșteți, dar, în același timp, nu pot să nu vă reamintesc că de doi ani vă plimbați cu Mercedesul fără să vă gândiți la „sărăcia și suferințele acestui popor răbdător” la care ați făcut referire.

Cu privire la deplasările mele în străinătate țin să precizez că toate au fost aprobate de Biroul permanent și au fost pe deplin justificate. Spre exemplu, în acest an am efectuat 3 deplasări în străinătate, în care în două am condus delegații ale Camerei Deputaților, pe o durată de trei zile (Siria și Liban), iar a treia deplasare, cu o durată de 3 ½ zile, în Belgia am făcut-o pentru a participa la întâlnirea președinților parlamentelor din țările asociate la Uniunea Europeană cu președintele Parlamentului European.

Complexul pe care îl aveți față de străinătate, vă determină, din păcate, reacția ca în fața unui tablou de Bălașa.

259

Nu cred că este bine să vă speriați de aceste lucruri, sper să vă treacă și să vă găsesc în viitorul Parlament mai înțelept și mai puțin răzbunător.

București, 11.09.1996 Adrian Nastase ss indescifrabil P.S. Voi încerca data viitoare, când va fi ziua dvs. de naștere, să nu vă mai trimit un coș cu flori, cum obișnuiam să o fac în fiecare an.

Îmi cer scuze colegului Ioan Gavra și pe această cale, pentru admonestarea nemeritată primită din partea domnului Adrian Năstase din cauza subsemnatului.

In ce privește angajamentul domnului Adrian Nastase, Presedintele Camerei deputaților, de a prezenta o informare completă și corectă a opiniei publice asupra activității Camerei deputaților in legislatura 1992-1996 nu sa mai realizat.

260

24 Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 1996 Despre prestigiul instituției parlamentare Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Marțea trecută am ridicat, de la această tribună, câteva probleme și spuneam că determină și, poate nu în ultimă instanță, prestigiul instituției parlamentare, ce este în continuă scădere.

Printre altele, de mai mică importantă, am adus în atenție, prin câteva exemple, și atitudinea și activitatea președintelui Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase. Spuneam atunci că mă aștept la o replică inteligentă, dură și ironică din partea domniei sale, având în vedere inteligenta, cultura și competența profesională într-o anumită direcție, calități pe care nu i le contest, cel puțin eu.

Făcând dovada și a unei calități diversioniste, domnia sa îi trimite o epistolă publică domnului Gavra, realizând, prin aceasta, deturnarea de la adevăr și un dublu atac, un atac asupra persoanei domnului Gavra, care nu avea știință de intervenția mea, și, respectiv, nu avea nici un merit, nici o vină, și un atac asupra persoanei mele, ignorându-mă, considerând, probabil, că poziția socială și politică îi dau dreptul la aceasta. Îi reamintesc, dacă a uitat, sau îl informez, dacă nu știe, că sunt vicepreședinte al PUNR, ca și domnul Gavra, și aceasta nu îmi dă dreptul să accept, fiindu-mi coleg, să fie incriminat și admonestat pe nedrept pentru faptele mele. Și pentru că, data trecută, timpul nu mi-a permis să prezint și alte aspecte care contribuie, în aceeași măsură, la imaginea proastă a Parlamentului și care sunt tot inițiative, desigur nelăudabile, aș continua. Deci: a închiriat o sală importantă din Palatul Parlamentului unui oarecare creator de modă Botezatu, pentru a prezenta o paradă de 261

excepție, și care s-a dovedit, până la urmă, a fi un mare combinator și, pe deasupra, un ilustru șmecheraș, deși nu cred că este cea mai importantă persoană de acest fel care a pătruns în Palatul Parlamentului. Chiar zilele trecute, o importantă sală a fost folosită pentru a se produce sau reproduce și renumitul Michael Jackson, desigur lamentabil, dar trebuia să fie prezent și un pedofil în sălile Parlamentului.

Dacă ar trebui să mă refer strict la persoana domnului președinte Adrian Năstase, aș putea afirma, fără a greși, exemplificând că domnia sa are o oarecare „fobie” față de români și organizațiile românești și o oarecare îngăduință și aplecare față de unele minorități. În timp ce Forumul organizațiilor cultural-științifice sociale românești FOR, care cuprinde peste 36 de organizații ale românilor din țară și de peste hotare, are o cerere înregistrată la Președinția Camerei Deputaților, încă din vara trecută, pentru a fi primit în audiență, sigur, neonorată, organizațiile unor etnici, în special cele ale țiganilor, se bucură de un dezinteresat sprijin din partea domniei sale.

Aș exemplifica acțiunea din februarie a.c., când, împreună cu celebrul meloman Mădălin Voicu, s-au pus bazele unui Consiliu de integrare socială a romilor.

Cererea preluată de același domn președinte Adrian Năstase, la inițiativa domniei sale, pentru a fi dusă domnului președinte Ion Iliescu, în vederea primirii în audiență a FOR, s-a metamorfozat, pe drum, în favoarea, probabil, întâmplător, tot a unor etnici țigani, așa încât domnul președinte Ion Iliescu a primit în audiență unele persoane tuciurii de rang înalt, care îi sunt, probabil, mai apropiate decât românii.

Pentru a mă încadra în timpul afectat, mă opresc aici, dar sugerez ca cei care se află în fruntea unor instituții importante ale statului să acționeze în așa fel încât să nu aducă atingere imaginii acestora. Mulțumesc.

262

25 Ședința Camerei Deputaților din 24 septembrie 1996 Retrospectivă asupra ultimilor 7 ani de guvernare Doamnelor și domnilor deputați, O privire retrospectivă asupra ultimilor 7 ani de guvernare și dominare PDSR-istă, ne prezintă o înfățișare apocaliptică asupra economiei românești, o stare socială dezumanizantă și o învrăjbire națională intre populația majoritară și minorități. În timpul foarte scurt pe care îl am la dispoziție... (vociferări, agitație, rumoare) În timpul foarte scurt pe care îl am la dispoziție, mă opresc numai asupra ultimei părți, respectiv a relațiilor create de către președinție, cu tot cortegiul de consilieri, și partidul pe care îl reprezintă, între populația majoritară românească și minorități. Mai întâi s-au creat structuri ale minorităților sau au fost sprijinite să se organizeze, primind întregul sprijin logistic și material de la Guvern, care, pus în valoare, au determinat o stare de umilință și inferioritate populației majoritare românești. După știința mea, nici în țări în care minoritățile reprezintă o pondere mult mai mare, de 25-30 la sută, nu au fost create astfel de structuri, care prin facilitățile acordate să pună în inferioritate și să discrimineze populația majoritară.

Ce altceva decât discriminare și umilință poate fi acordarea de la bugetul statului a unor sume, care sunt folosite pentru organizare și dotări, pentru unele acțiuni sociale și culturale la care românii nu iau parte, precum și pentru organizarea unor structuri de presă la unele minorități. Deși foarte greu, s-au aprobat unele sume din buget și pentru organizațiile românești din țară și din afară, care, proporțional, reprezintă fracțiuni minore față de cele ale minorităților și acestea au fost controlate de minoritarii din sânul Guvernului și înjumătățite.

Am să exemplific cu unele sume din bugetul pe 1995, care este încheiat. Pentru minorități s-au acordat 263

2.520 de milioane lei din care s-au consumat 2.352 de milioane, iar pentru sprijinirea românilor din afară, pentru organizațiile românești, s-au aprobat 2.300 de milioane lei.

Nu s-a dat nimic organizațiilor românești, Guvernul și reprezentanții săi legali au cheltuit 1.117 milioane lei pentru așa-zise acțiuni ale românilor din afară - adică jumătate.

Pentru a vedea cum s-a ocupat Guvernul și reprezentanții săi din PDSR în această perioadă pentru imaginea țării, a intereselor românești din afară, pot arăta că din 1.500 milioane de lei, aprobați prin bugetul de stat pe anul respectiv, s-au cheltuit numai 538 milioane lei.

Deci, nu a existat o preocupare pentru o imagine corespunzătoare a României.

Cine are, domnilor, interesul ca minorităților din România să li se asigure sumele alocate prin buget și alte facilități discriminatorii, iar pentru organizațiile românești, din afară și pentru imaginea României să nu se consume sumele aprobate? Nu cumva cei din Guvern și din PDSR care se ocupă de aceste probleme sunt tot minoritari și nu dintre cei care sunt loiali și de bună credință țării?

Am cerut Curții de Conturi să facă un control asupra folosirii acestor sume, însă n-au reușit să vină cu concluziile respective. Conform unui proverb românesc „peștele de la cap se împute”. Așa se face că am intervenit în mai multe rânduri pentru a se acorda atenția și respectul cuvenit românilor din afara granițelor și organizațiilor românești care reprezintă, în fond, spiritualitatea românească. Deși, pentru prima dată în istoria neamului românesc, când organizațiile românești din țară și din afară, în număr de aproape 40, și-au dat mâna pentru menținerea și dezvoltarea spiritualității românești în cadrul Forumului organizațiilor culturalștiințifice și sociale românești, puterea în general, Președinția, Guvern, Parlament, la nivel de vârf, au ignorat acest lucru acționând chiar pentru destrămarea acestuia.

264

Deși sumele care se regăsesc în buget pentru FOR, sunt rodul acțiunilor unor membri din conducerea acestui forum, puterea a avut grijă să nu ajungă la acesta nici un ban, creându-se artificial un compartiment în Guvern pentru a se ocupa de aceasta problemă în numele PDSR. Această situație ce se va încheia în toamnă odată cu noul guvern care, probabil, va fi mai lucid.

De aproape doi ani se insistă la președintele Ion Iliescu și președintele Camerei Deputaților, Adrian Năstase, pentru audiența forumului organizațiilor culturalștiințifice și sociale românești. Cu un dispreț total față de organizațiile românești și, cred, fată de români în general, nu s-a dat curs acestui demers, în timp ce persoanele amintite, domnul președinte Iliescu și domnul președinte Adrian Năstase, au primit în audiență, cu bunăvoință organizații ale țiganilor, maghiarilor, acordându-le tot sprijinul, poate că, datorită faptului că președintele Iliescu și-a asigurat colaborarea unor consilieri de încredere din rândul minoritarilor, și din acest motiv, demersul nostru nu a avut cursul normal. Așa se face că cererile trimise prin consilierul Opaschi, colaborator apropiat al președintelui, Hrebenovici sau Hrebenciuc și alții au fost sortite eșecului. Însuși, domnul Adrian Năstase, s-a oferit să ducă președintelui Iliescu o cerere, dar a avut același succes ca și cea trimisă domniei sale în calitatea de președinte al Camerei Deputaților, care se va încheia în curând.

De aceea, organizațiile românești din cadrul forumului, au luat hotărârea să nu acorde nici un sprijin președintelui Iliescu în viitoarele alegeri, care considerăm că nu reprezintă interesele românești și pe români, iar pentru turul doi, dacă va mai exista, vom cere sprijin și îi vom acorda sprijinul nostru celui care îl va merita și va milita și pentru interesele românilor.

Vă mulțumesc.

265

26 Ședința Camerei Deputaților din 1 octombrie 1996 Retrospectivă asupra activității parlamentare Doamnelor și domnilor deputați, În timp ce campania electorală se apropie de punctul culminant, respectiv decizia electoratului, cei care timp de 7 ani au vorbit în numele majorității și au acționat în favoarea minorității, a celor potentați, simțind că le scapă puterea din mână și că vor trebui să dea socoteală pentru nelegiuirile comise, se bizuie pe puterea economică a celor pe care i-au protejat și acționează în forță, în disprețul legilor și a sărăciei pe care au determinat-o și protejat-o. Însuși președintele Camerei Deputaților, al forului legislativ, își permite să nesocotească și să încalce legea de bază a Parlamentului, Regulamentul de organizare și funcționare, și acționează în baza bunului plac, contând pe neatenția și dezinteresul multora dintre parlamentari, acum, la încheierea mandatului.

Ce altceva pot fi deciziile personale, decât dispreț fată de Biroul Permanent? A se vedea sarcinile transmise unor comisii, cea juridică, pentru analizarea în procedură de urgenta a unor acte normative, în defavoarea și disprețul altor acte normative cu vechime îndelungată nejustificată. Tratatul cu Iugoslavia, cel mai constant prieten al României, a fost uitat în favoarea Ungariei.

Noi, PUNR, am fost și suntem de acord pentru încheierea tratatelor de prietenie și bună vecinătate cu toate statele și în special cu vecinii, dar nu de pe poziții privilegiate, în favoarea unora și în defavoarea altora. Am fost și suntem de acord pentru încheierea Tratatului cu Ungaria, dar nu de pe poziția de slugă, călcând în picioare demnitatea și suveranitatea poporului român. În timp ce în acordurile cu celelalte țări vecine problema minorităților este tratată cu superficialitate, 266

exemplu Bulgaria și Iugoslavia, unde românii loiali țărilor în care trăiesc reprezintă procente importante din populația țărilor respective, acestea nu se bucură de drepturile cuvenite conform documentelor internaționale referitoare la minorități, la care România este parte. În Tratatul cu Ungaria peste 80 la sută din cuprins sunt prevederi pentru minorități și privilegii ce depășesc prevederile documentelor la care România este parte. În timp ce nici o țară componentă a Consiliului Europei nu a luat în seamă Recomandarea 1201, România se umilește și dă valoare de document juridic acesteia prin unii reprezentanți.

Doamnelor și domnilor, Cei vinovați de dezastrul în care au adus țara și au umilit poporul român încearcă, acum, de la toate nivelurile, să-și păstreze pozițiile și să-și asigure imunitatea, prin promovarea în Parlament. Fac presiuni asupra celor aleși în administrație, la diferite structuri, pentru a-i înregimenta.

La Bacău, rectificarea bugetului s-a făcut pe criterii politice, numai în favoarea celor aleși din partea PDSR. Pentru a minți încă o dată electoratul și a-l deruta, se pregătesc acum pachete cu alimente, de câteva mii de lei, cu care să fie ademeniți cei nevoiași, aduși în această situație tot din vina actualilor binevoitori.

De aceea avertizez LADO, Pro-Democrația și alte organizații neguvernamentale, pentru a veghea la folosirea metodelor ilegale și inumane, care se pregătesc, pentru a minți, încă o dată, poporul român și în special la Bacău. Sper, totuși, ca la alegeri poporul să sancționeze cum se cuvine pe cei responsabili de situația grea în care se află țara, iar noul Parlament să excludă prevederea cu privire la imunitatea parlamentară, pentru ca cei vinovați, care vor reuși să se ascundă în Parlament, să răspundă pentru faptele lor. Vă mulțumesc.

267

Impreună cu Valeriu Tabăra președintele PUNR, profesorul Gheorghe Secara vecepreședinte al PUNR V. CONFERINȚE DE PRESĂ ÎN PERIOADA 1992-1998

268

1 Conferința de presă din 1 decembrie 1994 Evoluția spre reconstituirea Daciei Mari, a desăvârșirii unității statale a tuturor românilor, locuitori ai ținuturilor de la Nistru până la Tisa și de la Carpații Păduroși până la Dunăre, a fost un proces îndelungat și continuu, având ca fundamente, elementele de permanență și continuitate ale existenței noastre multimilenare în acest spațiu geografic.

La 1 decembrie (astăzi), clopotele de la Alba Iulia, la fel ca și acum 76 de ani vor vesti cerului și pământului, munților și câmpiilor, că românii sărbătoresc ziua națională, ziua în care s-a împlinit visul de veacuri al acestui neam de a înfăptui Statul National Unitar în hotarele vechii Dacii. Și a fost 1918, anul binecuvântat în care, una după alta, Bucovina, Basarabia și Transilvania au revenit la sânul patriei mamă, adunând astfel laolaltă pe toți românii trăitori pe aceste meleaguri strămoșești.

De mii de ani, au trăit pe acest pământ, neamuri de același sânge, cu un destin comun, din care s-a format poporul român, împletind în structura sa vitejia și înțelepciunea dacilor.

Mărturiile asupra existentei culturale pe întreg teritoriu în care trăiesc românii, stau printre alte dovezi arheologice și rămășițele ceramicii de Cris-Stancevo, vechi din mileniul cinci înaintea erei noastre, puse in evidentă atât în Transilvania cât și în Moldova și Muntenia, dovedind unitatea populației care își ducea viața pe acest pământ încă cu peste două mii de ani înainte ca istoria să consemneze existența primilor faraoni egipteni.

Săpăturile arheologice care au scos la lumină urmele civilizațiilor care s-au succedat în diferite epoci pe spațiul românesc, au evidențiat de fiecare dată caracteristici comune ale construcțiilor, uneltelor, 269

obiectelor de podoabă și de cult, operelor de artă descoperite în toate ținuturile locuite de români. Aspirațiile de unitate ale trăitorilor pe aceste meleaguri s-au materializat în sec I î.e.n., sub domnia marelui rege Burebista care a realizat primul stat dac centralizat și independent prin unirea tuturor triburilor de la Câmpia Panonică și până la Marea Neagră.

Așezați la răscruce de drumuri, sub presiunea împrejurărilor istorice neprielnice în cea mai mare parte, datorită valurilor de năvălitori și vecinilor neprieteni, românii nu și-au putut păstra unitatea de teritoriu fiind nevoiți să trăiască în teritorii separate, unii dintre ei ajungând sub ocupația unor puteri străine.

Astfel, Transilvania, vechi leagăn românesc a fost ocupată intre secolele 10 și 13 de regatul maghiar.

A rămas în istorie ca un exemplu de bărbăție, curaj și demnitate, răspunsul dat de Menumorut solilor lui Arpad care așa cum consemnează Anonimus a spus: „Spuneți lui Arpad, ducele Hungariei domnul vostru: datori îi suntem ca unui prieten cu toate cele ce-i sunt de trebuință, fiindcă este om străin și duce lipsă de multe. Teritoriul, însă, pe care l-a cerut bunei voințe a noastre nu i-l vom ceda niciodată câtă vreme vom fi în viață. Nici de frică nu-i cedăm din pământ nici un deget. Această țară este moștenită de la strămoșul meu și nimeni nu poate să mi-o smulgă din mâinile mele″.

Deși a durat puțin unirea Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei într-o singură țară sub domnia glorioasă a lui Mihai Viteazul, de atunci în coace a devenit pentru generațiile ce s-au succedat, un simbol și un îndemn la luptă necurmată pentru unitate și independență națională. Nici-un român n-a mai putut gândi Unirea fără uriașa personalitate a unificatorului, fără paloșul sau și securea lui ridicate spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie tragică.

270

Și din nou alte valuri ale istoriei s-au abătut asupra mult încercatului neam românesc la începutul veacului trecut când două dintre marile imperii ale vremii: Rusia și Austro-Ungaria au smuls câte o bucată din Moldova lăsându-i pe românii din Basarabia și Bucovina să-și plângă jalea în sunetele duioase ale Baladei lui Ciprian Porumbescu.

Ideea unității naționale a fost înscrisă pe frontispiciul tuturor mișcărilor și a acțiunilor românilor în întreaga perioadă a istoriei moderne.

Unitatea națională s-a afirmat ca țel major al revoluției de la 1848 în toate cele trei principate românești. „Noi românii, spunea în anul 1848 Nicolae Bălcescu, nu vom putea fi puternici până când nu ne vom uni cu toții într-unul și același corp politic. Să ne concentrăm toată puterea, toate voințele într-un singur popor, într-o singura voință″. Și a venit anul 1918. Mai întâi Basarabia la 8 aprilie și apoi Bucovina la 28 noiembrie au reîntregit trupul sfârtecat al țării. Apoi la 1 decembrie, pe Platoul Romanilor de la Alba Iulia, pe pământul sfințit de sângele lui Horea, frânt pe roată cu 130 de ani înainte, s-a împlinit un ideal care a străbătut veacurile. Cel de al treilea teritoriu care fusese răpit, Transilvania, își ocupa locul său firesc în România Mare așa cum au cerut locuitorii săi de atunci: „Noi vrem să ne unim cu țara″.

Această unire a fost rodul unui șir neîntrerupt de revoluții cu mintea, cu sufletul și cu arma, de la cronicari la Vlădica Inochentie Micu Klein, de la Corifeii Școlii Ardelene la Horea, Cloșca și Crișan, de la moții lui Avram Iancu la luptătorii Mișcării Memorandiste este rodul luptei unui întreg popor pentru eliberarea acestui pământ etern românesc.

Actul istoric de la 1 decembrie 1918, este consecința existenței unor realități fundamentale, cum sunt comunitatea de origină și limbă, cultura, structura 271

politică, identitatea de interese și aspirații ale întregului popor doritor să trăiască într-o singură țară.

Această zi în care s-a hotărât de către Măreața Adunare Națională „Unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Maramureș și Crișana cu țara mamă pentru toate veacurile viitoare″, rămâne o zi de neuitat, zi care a încununat strălucit mileniile de glorioase lupte pentru independență și unitate, pentru făurirea marelui vis: Făurirea Statului Național Unitar Român.

Iată de ce trebuie apreciată la justa ei valoare Hotărârea Parlamentului din legislatura trecută de a declara 1 decembrie ca zi națională a României, iar Parlamentul actual a declarat Alba Iulia ca Cetate simbol a Marii Uniri a tuturor românilor.

272

2 Conferința de presă din 21 iulie 1995 Recomandarea 1201 1) Evenimentul, care domină în aceste zile viața politică, îl constituie, fără îndoială, scandaloasa rezoluție adoptată în procedură de urgență la 13 iulie a.c. la Strasbourg de Parlamentul European, Recomandarea 1201, al cărui obiect îl constituie „Respectarea drepturilor omului și drepturilor minorităților din România”.

Această rezoluție constituie o jignire gravă la adresa Europei, a poporului român, inclusiv a minorităților și reprezintă o grea și nemeritata lovitură, dată aspirațiilor sincere ale țării noastre, România, de integrare în Uniunea Europeană.

Inițiatorul acestei rezoluții este nimeni altul, decât deputatul Otto von Habsburg, un dușman declarat al României, care de zeci de ani uneltește pe toate căile pentru dezmembrarea statului unitar național român și pentru refacerea imperiului austro-ungar.

El este un descendent al dinastiei care a condus imperiul austro-ungar până la prăbușirea sa din 1918.

Deoarece nu a vrut să renunțe la particula sa nobiliară - von - nu i s-a acordat cetățenia austriacă, el fiind în prezent cetățean german.

Actualmente Otto von Habsburg este parlamentar european și președinte al comisiei mixte Uniunea Europeană - Ungaria. Are relații strânse cu László Tőkés, pe care l-a plimbat de multe ori pe la Parlamentul Europei.

De remarcat este faptul că domnul von Habsburg nu a călcat niciodată prin România, deci el cunoaște realitățile din țara noastră numai „din auzite”.

El este membru al Partidului Creștin Democrat din Germania, echivalentul PNȚCD din România, care este membrul al Internaționalei Creștin-Democrate, din care 273

face parte și domnul von Habsburg. PNȚCD, ar fi putut să informeze acest organism și opinia publică internațională în legătură cu falsitatea afirmațiilor făcute.

Până acum însă, PNȚCD nu a întreprins în acest sens nici un demers și nici nu dă semne că ar avea de gând să întreprindă nici de aici înainte.

Rezoluția atacă în mod sever, ca să nu spun obraznic, Legea Învățământului, într-un limbaj extraordinar de asemănător cu atacurile ultranaționaliștilor maghiari.

Cele afirmate în rezoluție constituie un lung șir de neadevăruri și de răstălmăciri grosolane. Astfel, ce pretind că ar cuprinde legea învățământului: - limitează dreptul la învățământ al minorităților; - nu permite învățarea economiei, ingineriei și a dreptului în limbile acestora; - împiedică expansiunea învățământului minoritar, adică exact ce trâmbițează UDMR pe toate drumurile și pe la toate porțile.

De fapt Parlamentul României a avut grijă ca în elaborarea legii să fie respectate și chiar cu mult depășite obligațiile asumate prin semnarea la 1 februarie 1995 a Convenției-Cadru pentru drepturile minorităților.

Legea este în concordanță cu exigențele Consiliului Europei, Convenția-Cadru fiind aprobată în Consiliul de Miniștri al acestuia.

Acum, o altă instituție europeană - Parlamentul Europei - vine și cu alte pretenții, și consideră în termeni agresivi că legea în cauză nu este bună și invită Parlamentul României să voteze o contra-lege care să o corecteze pe prima.

Se pune întrebarea: câte Europe sunt și pe care dintre ele trebuie să o ascultăm atunci când pretențiile unora dintre ele diferă de ale celorlalte?

Dacă există discriminare între populația română și cea maghiară în privința învățământului, aceasta este o discriminare pozitivă, în defavoarea populației române.

274

Conform recensământului efectuat la 7 ianuarie 1992, în România s-au înregistrat 1.620.199 maghiari adică 7,1% din populația României, țară în care românii reprezintă 89,4%.

Cu toate acestea grădinițele în limba maghiară reprezintă 8,5% din numărul total de grădinițe, gimnaziile 9,1%, iar liceele 12,2%, cifre cu mult superioare ponderii populației maghiare din totalul populației țării.

De altfel, simpla lectură a textului legii învederează faptul că prin posibilitățile pe care le oferă educației persoanelor aparținând minorităților, ea este superioară reglementărilor în materie de drepturi ale minorităților, existente pe continentul european.

Liderii UDMR, cer cu insistență ca și istoria și geografia României să fie studiate și în clasele mari tot în limba maghiară, cu alte cuvinte, vor excluderea totală a limbii române din școală, ca și cum școala ar pregăti cetățeni, care urmează să trăiască și să muncească în Ungaria Mare și nu în România.

Tot mai mulți unguri încep însă să-și dea seama că maladia hungaristă a UDMR, care se joacă iresponsabil cu destinul a sute de mii de copii, va duce la crearea unor handicapați incapabili să se încadreze în munca și în viața din România.

Legea a fost contestată la Curtea Constituțională.

Este interesant faptul, că alături de UDMR contestația a fost semnată și de către parlamentari ai PNȚCD, PNL ’93, PNL-CD, PD și de domnul Constantin Moiceanu, senatorul PDSR de Bacău, deși unii dintre ei votaseră legea în Parlament.

Să-ți contești propriul vot!! Asta da fermitate în convingeri, seriozitate și maturitate politică!

După cum se știe, la Curtea Constituțională, după multe ore de deliberări, în care articolele încriminate au fost comparate cu prevederile Legii fundamentale a țării și cu documentele internaționale semnate de țara noastră, s275

a concluziona cu unanimitatea voturilor judecătorilor prezenți, că obiecțiile cuprinse în sesizare nu sunt întemeiate.

Apreciem că Parlamentul European a fost indus în eroare, fiindu-i prezentat un text care viza o lege respectiv Legea învățământului - care nu a parcurs toate fazele legislative pentru a fi promulgată. De altfel, în Rezoluție se fac referiri la articolele, care nu figurează în textul final al legii așa cum a fost adoptată de cele două camere ale Parlamentului României, articolele respective netrecând în etapa dezbaterilor parlamentare.

Aceasta dovedește că obiecțiile față de Legea învățământului au fost formulate în totală necunoaștere a adevăratului text al acesteia.

Cu atât mai surprinzător apare faptul că Rezoluția a fost adoptată în procedură de urgență, fără nici un efort din partea acelora care au elaborat textul pentru a verifica afirmațiile și aprecierile pe care le-au lansat cu privire la realitățile din România. În această rezoluție se mai fac și alte referiri și aprecieri care nu au nimic comun cu evoluția din ultimii ani ai societății românești pe calea consolidării democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor omului. În esență se preiau teze și concepte care erau proprii aprecierii despre situația drepturilor omului în România dinainte de 1990 din lipsă de cunoaștere sau din rea voință, ignorându-se evoluțiile pozitive din țară din ultimii 5 ani.

Astfel, după punerile la colț cu privire la Legea învățământului, Rezoluția amintită vorbește despre: - grave violări ale drepturilor omului; - detenția unor prizonieri politici non-violenți; - arestări arbitrare ale unor persoane; - torturarea și maltratarea deținuților; - violența naționalistă este îndreptată îndeosebi împotriva țiganilor.

276

Se propune acordarea de credite Phare pentru a asigura pregătirea forțelor de poliție și securitate în România în problemele drepturilor omului precum și în ceea ce privește sarcinile, drepturile și îndatoririle lor întrun stat de drept democratic.

Adică suntem un popor de înapoiați pe care Uniunea Europeană trebuie să-l civilizeze, să-l învețe să se poarte în lumea bună și eventual să trimită și niște căști albastre ca în Somalia sau Rwanda ca să-i împiedice pe localnici să se mănânce între ei.

Până și „regele Cioabă” indignat de aceste minciuni sfruntate a dat un comunicat care afirmă că nici un țigan nu a fost arestat sau persecutat pe considerente etnice.

Având în vedere gravitatea afirmațiilor cuprinse în Rezoluția Parlamentului European, grupurile parlamentare ale PUNR au cerut Birourilor Permanente ale Senatului și Camerei Deputaților să convoace de urgență o sesiune extraordinară a Parlamentului pentru a formula oficial punctul de vedere al forului legislativ al țării în legătură cu gravele ofense și acuzații nejustificate aduse poporului român și instituțiilor democratice din România.

2) Folosindu-se de pretextul nemulțumirilor în legătură cu Legea învățământului, UDMR a pornit o nouă ofensivă împotriva statului de drept, a unității și integrității statului, împotriva României.

Aberațiile legiferate de Parlamentul European, nu fac decât să încurajeze obrăznicia și uneltirile UDMR-iste.

Astfel, în ziua de 18 iulie, Consiliul operativ al UDMR a dezbătut viitoarele forme de protest ale minorității maghiare față de Legea învățământului și a stabilit: - continuarea demersurilor externe; - concentrarea energiilor UDMR în politica externă pe problema Legii învățământului; - UDMR va reclama la Înaltul Comisar însărcinat cu problemele minorităților la OSCE; 277

- UDMR va sprijini inițiativa conducătorilor bisericii maghiare din România de a pleca la Strasbourg pentru a se întâlni cu președintele și secretarul general al Consiliului Europei; - Consiliul de tineret maghiar - recent constituit - va deplasa o ștafetă până la Strasbourg pentru a protesta; - pe 2 septembrie va avea loc la Odorheiul Secuiesc un for al pedagogilor și tineretului; de fapt un miting de protest; - populația maghiară va adresa scrisori individuale Senatului; - se vor stabili formele de nesupunere civică.

Deci UDMR a declarat război deschis României pe care și-a propus s-o atace atât pe dinăuntru cât și pe dinafară.

Reluăm vechea întrebare: până când vom mai tolera existența acestei organizații dușmănoase care luptă pentru dezmembrarea țării?

Ca primă măsură considerăm că ar fi bine să-i ignorăm. Să nu le mai facem publicitate prin mass-media și să-i tratăm potrivit valorii lor care tinde spre zero.

3) Nu este primul caz în care reprezentanții Uniunii Europene aduc acuzații neîntemeiate și ofense nejustificate statului și poporului român.

Amintesc doar cazul domnului Martinez care pe ruta București-Budapesta-Bruxelles și-a schimbat toate punctele de vedere, criticând sever la Bruxelles ceea ce lăudase la București.

Nu de mult un reprezentant al Partidului CreștinDemocrat German, invitat de PNȚCD și-a permis să facă afirmații jignitoare la adresa țării noastre și a președintelui țării, afirmații savurate cu satisfacție de cei care l-au invitat.

Organismele europene au cerut guvernului român să-i repună în funcții pe toți primarii demiși indiferent de 278

matrapazlâcurile și hoțiile pe care le-au comis aceștia în exercitarea mandatului lor.

Nu înțelegem de ce există această îndârjire pentru rezolvarea în România a unor probleme care nu au fost soluționate în statele membre ale Uniunii Europene.

De ce să fie mai gravă problema învățământului în limba maternă a ungurilor din România decât a germanilor din Alsacia, care nu au școli și universități în limba germană?

De ce să fie mai urgentă rezolvarea problemelor țiganilor din România decât a bascilor din Spania, a corsicanilor, bretonilor și germanilor din Franța sau a catolicilor irlandezi pe care soldații englezi îi vânează ca pe iepuri?

De ce se poartă mai rău cu țiganii România, care-i găzduiește decât Germania care-i expulzează?

Dar despre turcii și kurzii din Germania, despre incendierea căminelor și maltratarea imigranților nu s-ar putea redacta rezoluții, organiza monitorizări și stabili sancțiuni de către Uniunea Europeană? Țara noastră dorește să fie primită cât mai curând în Uniunea Europeană fapt ilustrat de unanimitatea exprimată de toate forțele politice ale țării cu privire la aprobarea la Snagov a strategiei de integrare.

Se fac eforturi pentru accelerarea procesului de reformă, pentru întărirea democrației și statului de drept, pentru alinierea legislației, la legislația europeană pentru încadrarea în standardele și exigențele europene.

Totuși, nu trebuie să renunțăm la demnitatea noastră națională.

Trebuie să fim conștienți că așa cum avem noi nevoie de Europa, tot așa are și Europa nevoie de noi.

Este cazul să ne manifestăm ca niște adevărați urmași ai unuia dintre cele mai vechi popoare europene, căruia Europa de Vest îi datorează mult pentru vitejia cu care a apărat-o de năvălirile pornite din pustiurile Asiei, fiii 279

unui neam, care au dat lumii imense valori spirituale, intelectuale, materiale și morale, care dispune de un potențial economic de loc neglijabil. Nu trebuie să ne comportăm ca o turmă de oi, care se lasă condusă unde vor ciobanii din frunte și câinii din jur.

Doresc să fiu bine înțeles. Partidul nostru s-a angajat la Snagov prin semnătura președintelui său să militeze pentru integrarea europeană și să-și orienteze întreaga sa activitate politică pentru susținerea acestui obiectiv. Dar vrem să rămânem cu ochii deschiși, să știm la ce ne angajăm, să facem cunoscute întregii națiuni obligațiile pe care ni le asumăm și consecințele lor și să nu abdicăm de la demnitatea națională, de la unitatea și integritatea statului și de la principiile avantajului și respectului reciproc ce trebuie să stea la temelia fiecărui demers pe care-l facem, al fiecărui act pe care-l semnăm.

280

3 Conferința de presă din 28 iulie 1995 Poziția președintelui Iliescu față de unele imixtiuni străine inoportune 1. În primul rând țin să apreciez poziția fermă pe care a adoptat-o recent președintele Ion Iliescu față de reacțiile din Ungaria în legătură cu Legea Învățământului și față de dezbaterile din Knesset-ul israelian referitoare la legea caselor naționalizate adoptate de Parlamentul României. Trebuie să recunosc faptul că nu ne așteptam ca domnul Ion Iliescu, pe care partidul nostru l-a criticat în repetate rânduri pentru lipsă de fermitate, să intervină atât de hotărât.

Referindu-se la Legea Învățământului, la ultima sa conferință de presă domnul Iliescu arată că respectivul act normativ „este de foarte bună calitate, modern, competitiv și în concordanță cu standardele europene”.

Drept pentru care, în ciuda presiunilor din interiorul și exteriorul țării - președintele Iliescu și-a exercitat prerogativele fără reticențe și a promulgat legea. În legătură cu acțiunile de nesupunere civică precizate de UDMR președintele a spus: „Am avertizat conducerea UDMR că își asumă o mare răspundere politică. Eu sper că liderii UDMR și populația maghiară vor cumpăni mult înainte de a lua o decizie. Dacă nu, există o lege a ordinii publice ce trebuie respectată de toți cetățenii țării.”

Referitor la trecutele și viitoarele reacții ale Ungariei față de Legea învățământului a spus: „Nu văd ce apeluri ar putea face conducerea Ungariei față de minorități și nici nu-i impunem să se alinieze la legislația noastră. Nu poate avea pretenții Ungaria să ne ceară sau să ne condiționeze rezolvarea problemei minorităților. Este grija noastră pentru cetățenii 281

români indiferent de etnie. Ungaria nu are a ne da lecții în acest sens. Acolo românii minoritari învață limba maternă ca limbă străină în școală.”

Tot odată, președintele Iliescu s-a pronunțat ferm și în problema dezbaterii timp de 4 ore în Knesset-ul israelian a legii caselor naționalizate. În cadrul acestor dezbateri deputatul Avram Pascal a cerut să se adreseze un apel președintelui și Parlamentului României prin care să se ceară anularea imediată a legii care, în opinia lor, reprezintă un adevărat jaf.

Un alt deputat din partidul Likud de opoziție a propus ca situația averilor evreiești să fie supusă dezbaterilor ONU în vederea adoptărilor unor sancțiuni internaționale împotriva României. În fine deputatul Raziel Ethan a opinat că guvernul israelian trebuie să trimită la București nota de plată a dispozițiilor pentru toate proprietățile evreilor.

Lăudând poziția actuală a președintelui nu putem uita însă nenumăratele cedări la presiunile externe de până acum și trebuie să recunoaștem că obrăzniciile la care suntem supuși din partea unor cancelarii străine și a unor organisme europene, se explică și prin faptul că am înghițit fără comentarii orice mojicie, orice imixtiune în treburile noastre, orice nedreptate fără să-i punem pe respectivii la punct și fără să ne apărăm demnitatea noastră națională.

Iată de ce viitorul nostru program de guvernare va avea în vedere tratative numai de la egal la egal fără a permite nimănui să ne umilească, să ne nedreptățească, să ne înșele. PUNR consideră că în domeniul politicii externe șantajul, dictatul, monitorizarea, pretențiile suplimentare față de condițiile acceptate prin tratativele semnate de reprezentanții abilitați ai țării, impunerea unei rezoluții adoptate în necunoștință de cauză sunt de neconceput.

282

2. Ieri a avut loc la Debrecen în Catedrala Reformată o mare adunare de protest împotriva așa numitului „război împotriva limbii maghiare”, pentru apărarea școlilor maghiare din România, Slovacia și Serbia precum și pentru egalitatea în drepturi a comunităților naționale. Marea adunare a fost transmisă în direct de postul de televiziune prin satelit Duna TV. Nu cunoaștem încă amănunte despre desfășurarea mitingului, dar printre cei înscriși la cuvânt se numără și bine-cunoscutul László Tőkés și scriitorul Sütő András care au relatat despre modul în care este oprimată biata minoritate maghiară din România.

Declarațiile unor reprezentanți notabili ai maghiarimii în zilele premergătoare evenimentului sunt însă suficient de edificatoare cu privire la tematica și conținutul discuțiilor. Astfel József Tarján a declarat recent la televiziunea maghiară: „Dacă va fi transpusă-n viață această lege (a învățământului) considerată fascistă, nu numai de unguri ci și de multă altă lume și de numeroase organizații internaționale, atunci Ungaria nu poate face altceva decât să aibă în vedere ruperea relațiilor diplomatice cu România”. Într-o conferință de presă ținută la Debrecen, Pál Virág, președintele Uniunii Mondiale a Ungurilor declara că: „evenimentul va reprezenta protestul națiunii maghiare împotriva asimilării minorităților maghiare de peste graniță, a restrângerii printr-o oprimare de dimensiuni istorice de la Trianon încoace a maghiarimii din arcul carpatic, proces ce amenință însăși ființa ei, folosirea limbii maghiare de către minorități”. Totodată, el și-a exprimat convingerea că în Slovacia, România și Serbia se urmărește demolarea programatică a sistemului de învățământ în limba maghiară.

Un lucru trebuie să rămână clar și anume, că indiferent de trăncănelile de la Debrecen nimeni nu este mai presus de lege și că liderii UDMR, sunt obligați să respecte Constituția României și constituționala Lege a învățământului.

283

3. Ne îngrijorează situația preluării grâului de la țărani.

Anul acesta recolta este evaluată la 2,5 milioane tone. Pentru recoltarea cerealelor guvernul a aprobat prin Hotărârea 426 suma de 1.100 de miliarde lei, din care în perioada 2-22 iulie a.c. Banca Agricolă și celelalte bănci comerciale cuprinse în acest program nu viraseră decât 330 de miliarde. De aici incertitudinea producătorului; el predă grâul, dar nu primește bani.

Au fost numeroase cazuri când producătorii care au venit să vândă producția de grâu la silozurile statului, ale Romcerealului, au fost refuzați și a trebuit să se întoarcă acasă cu căruțele încărcate. Care este cauza acestui sabotaj fățiș? Dacă avem în vedere că România a importat până acum o jumătate de milion de tone de făină, este lesne de înțeles că mafia importatorilor este dispusă să mituiască fără nici un scrupul pe cei care ar trebui să asigure valorificarea grâului românesc. În prezent sunt contractate 2,7 milioane tone.

Ministrul agriculturii, domnul Valeriu Tabără, membru al PUNR, a solicitat fonduri de la Buget și credite bancare pentru achiziționarea a încă 2,2 mii tone care ar urma să fie exportate. În lume grâul se vinde azi cu 180190 dolari/tonă. Dar pentru a reuși acest lucru va trebui îndepărtată mafia importatorilor și contracarat sabotajul practicat în prezent atât de cei ce mânuiesc banii cât și de cei care trebuie să primească cerealele. Degeaba guvernul ia decizii, hotărâri, dacă ele nu sunt respectate de Ministerul Finanțelor, de bănci, de cei care dispun de bani.Partidul nostru, profund implicat în problemele agriculturii, cu atât mai mult cu cât ministrul agriculturii domnul Valeriu Tabără - este membru al partidului nostru, cere cu hotărâre organelor abilitate să intervină energic și să aplice urgent prevederile legilor noastre, celor care în goana după îmbogățire rapidă, distrug cu bună știință rezultatele muncii țăranului român.

284

4 Conferința de presă din ziua de 3 noiembrie 1995 În primul rând doresc să comentez, cu permisiunea dumneavoastră, modul în care presa locală a prezentat lucrările Conferinței filialei județene Bacău a PUNR Doresc să fiu bine înțeles. Nu incriminez pe nimeni, nu reproșez nimănui nimic, nu vreau să dau lecții cuiva și nici n-am de gând să-i învăț pe ziariști cum să-și facă meseria.

Cred însă că cea mai elementară politețe mă obligă să dau un răspuns amabilității ziariștilor, care au avut bunăvoința să împărtășească cititorilor impresiile lor în legătură cu Conferința noastră. Cred că, cel mai corect și echitabil răspuns ar fi să fac și eu cunoscute impresiile mele în legătură cu activitatea ziariștilor materializată în articolele care au tratat acest subiect.

Trebuie să mărturisesc în mod sincer, că pentru membrii și simpatizanții partidului nostru, Conferința a reprezentat un moment deosebit și am fi dorit ca opinia publică să fie informată obiectiv în legătură cu gândurile și intențiile noastre. Dar n-a fost să fie așa.

Nu avem pretenția ca ziariștii să împărtășească ideile partidului nostru. Nu ne deranjează nici dacă au convingeri personale diametral opuse concepțiilor noastre.

Ceea ce le cerem însă, este să respecte deontologia profesiunii lor, să fie onești, să prezinte realitatea nedeformată, să nu înșele opinia publică.

Cred că sunteți de acord să discut cu dumneavoastră sincer și deschis, să nu ne ascundem după deget. De aceea nu am să folosesc formule de tipul „unele ziare locale”, „un anumit cotidian”, „un onorabil organ de presă”. Cred că sunteți de acord să discutăm clar și să folosim numele ziarului sau al ziaristului la care ne referim. Repet, nu blamăm, nu reproșăm, nu dăm lecții, 285

ci vrem să facem cunoscute doar impresii sincere și mai ales obiective.

Iată de pildă ce a reținut ca esențial și definitoriu domnul Claudiu Târziu de la Monitorul de Bacău, de la Conferința noastră. Îmi permit să citez: „Trăgând învățăminte din practica PDSR-lui, PUNR se mulțumește să racoleze directorii adjuncți” titlu scris cu litere de o șchioapă pe prima pagină.

Dacă domnul reporter și-ar da osteneala să-și arunce ochii în dicționarul explicativ al limbii române ar vedea că a racola înseamnă a recruta pe cineva pentru o anumită activitate reprobabilă atrăgându-l prin promisiuni și presiuni.

Chiar dacă admitem că domnul reporter nu a cunoscut semnificația cuvântului pe care l-a folosit să nu uităm că printre cititori sunt și oameni care mai pun mâna pe o carte și care își pot forma o impresie nefavorabilă.

De fapt, acest titlu constituie o acuzație care se cere dovedită cu probe și în același timp o jignire gravă adusă atât Organizației Județene a PUNR Bacău cât și personalităților implicate, membri ai partidului nostru, situație care impune grabnic explicații și scuze publice precum și informarea corectă a cititorilor. Să vedem cum vor proceda cei în cauză. În continuare, un subtitlu informează tot cu litere mari că 50% din discursul președintelui PUNR a fost antimaghiar.

Avem la noi textul raportului și știm că multe exemplare au ajuns în posesia dumneavoastră pentru că din zece, mai avem unul singur. Nu este un secret și ne bucurăm, dacă iau cunoștință de conținutul lui cât mai mulți oameni. Din nouăsprezece pagini doar trei au abordat opinia noastră în legătură cu activitatea UDMR și nu cu etnia maghiară în ansamblul ei.

Dimpotrivă, am arătat că noi considerăm că în țara aceasta este loc și pentru români și pentru maghiari și 286

pentru alte etnii. Deci din material a rezultat clar că PUNR nu are o politică îndreptată împotriva etniei maghiare, ci împotriva extremismului UDMR-ist pe care numai orbii și răuvoitorii nu-l văd. Și încă ceva, pe vremea mea profesorul de matematică mi-a explicat că 3 din 19 înseamnă 15%. Cei mai tineri au învățat poate o altă matematică în care 3 din 19 înseamnă 50%. Îmi cer scuze, dar eu nu înțeleg această aritmetică.

Un alt pasaj pe care nu l-am înțeles este acela în care se arată că sala a amuțit de uimire când deputatul Corneliu Bălan a anunțat că de la centru s-a primit un proiect de doctrină la care PUNR-iștii casei au adus 32 de modificări și adăugiri, care schimbă mult direcția de mers a PUNR. Intenția de persiflare este evidentă. În continuare se scrie: „Doctrina zice-se de orientare național-neoliberală”. De ce zice-se? Fără îndoială pentru a sublinia caracterul neserios al doctrinei, al Conferinței, al PUNR-ului.

Noi credem că nu așa stau lucrurile și nu putem admite ca opinia publică să fie dezinformată pentru că unui ziarist nu-i plac ochii noștri.

Am cerut ziarului să publice un drept la replică în aceeași poziție ca și articolul menționat, adică pe prima pagină și cu titlu scris cu majuscule de aceeași mărime cu cele ale articolului la care ne-am referit. Ziarul a publicat prompt replica noastră, dar pe pagina a treia cu caractere obișnuite.

Nu am înțeles de ce a deranjat faptul că ne-am ales vicepreședinții pe hol dintre membrii Consiliului Județean, aleși prin vot secret de Conferința județeană. Unde trebuia să îi alegem? În sală printre ceilalți delegați și invitați? În curte? Și acesta este cel mai important lucru în legătură cu Conferința județeană?

287

Dar ziarul „Ultima oră” a reluat și a doua zi, problema Conferinței noastre publicând un articol pe care-l consider, iertați-mi expresia, de-a dreptul infam.

Noi am prevăzut în programul de acțiune realizarea unui magazin non-profit pentru pensionari, care să ofere acestei categorii de oameni necăjiți produse alimentare de primă necesitate la prețuri mai mici.

Un asemenea magazin există deja în orașul Moinești și pensionarii care beneficiază de serviciile lui sunt mulțumiți și se consideră ajutați prin această inițiativă.

Ce a scos de aici domnul Florin Crețu de la ziarul „Ultima oră”? Că PUNR s-a apucat de afaceri, că a lansat această inițiativă pentru a căpăta capital electoral și în final se întreabă „pe când un nou Caritas la Bacău?”.

Probabil că autorul nu a întâlnit în viața lui de până acum oameni cinstiți, dezinteresați și bine intenționați și de aceea nu poate concepe că acțiunea noastră este cinstită și îndreptată în folosul oamenilor.

Mă întreb oare ce probe deține autorul articolului cu care să poată demonstra că prin crearea acestui magazin PUNR vrea să facă afaceri, adică să-și creeze o sursă de venit mai mult sau mai puțin licit?

Până acum această inițiativă există doar sub forma unei fraze într-un program. Atât și nimic mai mult. Atunci de ce să-i atribuim caracterul de afacere dubioasă?

Explicația este una singură: să denigrăm PUNR-ul, să-l prezentăm cititorilor ca pe o adunătură de afaceriști veroși.

Ziarul „Deșteptarea” a avut o atitudine mai sobră.

Dar tot nu și-a stăpânit o atitudine de persiflare consemnând faptul că „anunțată cu surle și trâmbițe, sosirea lui Gheorghe Funar s-a dovedit un fiasco”.

Cititorii presei locale au aflat din „Monitorul de Bacău” că PUNR este un partid de antimaghiari, care racolează oameni pentru fapte rele, are zice-se o doctrină și în general activitatea sa este neserioasă.

288

Din „Ultima oră” am aflat că PUNR este un partid care-și alege vicepreședinții pe hol, condus la nivel Național de un chiulangiu, că se ocupă de afaceri pentru a căpăta capital electoral și că în curând va înființa un nou Caritas.

Vă mulțumim dragi prieteni! Cu asemenea prieteni nici nu mai avem nevoie de dușmani!

Noi am dorit întotdeauna să avem bune relații cu presa. Aveam impresia că principiile eticii și deontologiei profesionale îi obligă pe ziariști să fie obiectivi, să prezinte realitatea nedeformată, să informeze corect opinia publică.

Suntem de acord să fim admonestați atunci când greșim, dar găsesc că este incorect ca atunci când vrei să organizezi un magazin, pentru ai ajuta pe pensionari să fii acuzat că vrei să faci afaceri pe spinarea lor. Cred că sunteți de acord că este prea mult.

289

5 Conferința de presă din 9 noiembrie 1995 În legătură cu unele afirmații ale președintelui PUNR domnul Gheorghe Funar, care au apărut în presă și au fost intens mediatizate în ceea ce privește asimilarea PDAR și MER de către PUNR, în calitate de membru al Comisiei Permanente al PUNR în cadrul Blocului Unității Naționale și ca membru în Biroul Executiv al partidului doresc să precizez: La nivelul partidului nu s-a discutat niciodată asimilarea partidelor cu care suntem în alianță și cu care avem semnat un protocol.

Afirmațiile domnului președinte Gheorghe Funar sunt simple supoziții personale care nu angajează cu nimic partidul în această problemă.

Eu cred că noi, PUNR, suntem un partid serios, am ajuns prin eforturi deosebite la maturitatea impusă de prezența noastră în actul guvernării. Știm să ne respectăm cuvântul și semnăturile pe actele de alianță încheiate. Nu noi vom fi primii care le vom încălca.

Ca membru al Comisiei Permanente a Blocului Unității Naționale, nu neg că am discutat cu colegii din celelalte partide și posibilitatea într-o anumită etapă a fuziunii, dacă se va impune acest lucru. Aceasta se va hotărî însă de conducerile partidelor semnatare a alianței și în condiții de respectare a personalității fiecăruia dintre partidele aflate în alianță.

Cred că domnul Gheorghe Funar, prin unele afirmații, încearcă abilitatea mass-mediei de a desprinde din context gluma de adevăr. Ar putea fi așa cum se exprimă metaforic uneori domnul Gavra o intoxicare a mass-mediei.

290

6 Conferința de presă din 22 decembrie 1995 Acum, la sfârșit de an, doresc să vă prezint în prima parte a conferinței noastre de presă, o scurtă privire retrospectivă asupra activității desfășurate de PUNR și în mod special de organizația noastră județeană, în cursul acestui an. Doresc să fiu cât se poate de obiectiv, așa cum sper că am fost și în celelalte ocazii când ne-am mai întâlnit, deși, pe ici, pe colo s-au mai auzit unele voci care comentau faptul că prezentăm în mod festivist numai lucrurile bune și că evităm să menționăm și aspectele mai fierbinți și cele mai puțin reușite.

Cred că sunteți și dumneavoastră de acord că este normal să punem accent pe reușitele obținute în activitatea noastră, dar nu avem de gând să evităm nici o problemă oricât de spinoasă ar părea și de aceea, la sfârșit, vă stau la dispoziție și vă răspund la toate întrebările, privind problemele pe care doriți să le clarificăm, bineînțeles în măsura în care sunt și eu în contact ori sunt informat în legătură cu ele.

Pentru început, aș vrea să accentuez faptul că, adoptând la Convenția Națională din luna noiembrie, documentele sale definitorii și anume: Statutul, Doctrina, Programul platformă și Programul economic și de protecție socială, partidul nostru și-a făcut cunoscută concepția sa clară, care-l evidențiază drept un partid de orientare națională, democrată și social-liberală, situat în centrul eșichierului politic. În paranteză fiind spus, unii rău intenționați ne acuză de extremism, deși atât prin documentele sale pragmatice cât și prin întreaga sa activitate PUNR s-a afirmat ca un partid de centru cu o linie de conducere caracterizată prin lupta pentru îndeplinirea idealurilor nobile de unitate națională, demnitate și prosperitate a poporului român.

291

La baza acuzației de extremism aruncată asupra partidului nostru stă poziția noastră fermă de combatere a declarațiilor și acțiunilor iresponsabile ale UDMR, calul troian al revizionismului hungarist implantat în inima țării.

Nu voi mai aduce argumente în sprijinul acestei poziții deoarece sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră, indiferent de opiniile, convingerile și opțiunile politice dezaprobați acțiunile provocatoare, fățișe și impertinente ale UDMR. Este clară atitudinea sa constantă de negare a caracterului național, unitar și indivizibil al statului român, așa cum prevede Constituția țării și conștiința întregii noastre națiuni, activitatea sa dușmănoasă de ponegrire a țării, de sabotare a afilierii României la organismele europene, de destabilizare internă și în final de desprindere totală a unor teritorii de sub autoritatea statului român.

Am mai discutat aceste probleme și unii dintre dumneavoastră au rămas cu convingerea că aceasta este o idee fixă a partidului nostru, care nu are altă treabă decât să critice UDMR-ul.

Noi am repetat până la exasperare, pe toate căile și prin toate mijloacele această problemă, atrăgând atenția Președinției, Guvernului, Parlamentului, instituțiilor și autorităților statului de drept, întregii populații a țării asupra pericolului pe care-l reprezintă uneltirile acestui dușman intern care este UDMR-ul.

Din păcate, constatăm că organele abilitate nu i-au măsuri și nu reacționează la acțiunile anticonstituționale și antiromânești din ce în ce mai impertinente și provocatoare ale UDMR și cedează în fața șantajului cu reclamațiile la organismele internaționale și a presiunii exercitate pe plan intern de unele partide politice.

Unii, și spre regretul nostru, chiar unii dintre cei prezenți în momentul de față, dar pentru care nu păstrăm nici un resentiment și continuăm să-i tratăm cu toată 292

simpatia noastră, au confundat poziția noastră anti-UDMR cu o atitudine antimaghiară.

De aici, unii oameni politici și unele organe de presă au mers până la a acuza partidul nostru de xenofobie și chiar de orientare fascistă.

Această denaturare a poziției partidului nostru arată, încă odată, câtă dreptate a avut autorul libretului nemuritoarei „Bărbierul din Sevilla” când a compus textul splendidei arii a calomniei cântată de basul care interpretează rolul personajului don Basilio. În realitate, partidul nostru consideră că, de fapt, UDMR se revendică drept exponent al întregii etnii maghiare în timp ce, în realitate, oamenii acestei etnii gândesc cu totul altfel.

Partidul nostru nu are nici un fel de resentiment față de nici una dintre etniile conlocuitoare, inclusiv față de cea maghiară, fapt ilustrat și de înscrierea în rândurile PUNR a unui număr însemnat de maghiari, obligați să suporte în prezent tot felul de persecuții și de șicane din partea UDMR. Am spus, repetăm și acum și vom mai spune ori de câte ori va mai fi nevoie, nu-i considerăm dușmani ai țării pe cetățenii români de etnie maghiară ci numai pe liderii organizației instigatoare la ură și dezordine UDMR, aserviți unor interese străine și susținuți din afară.

Convingerea noastră, pe care am mai exprimat-o și altă dată este că în țara noastră este loc și pentru români și pentru maghiari și pentru celelalte etnii conlocuitoare cu condiția existenței respectului reciproc și a loialității față de patria noastră comună România. În documentele sale programatice PUNR se revendică drept urmaș în politica sa națională al Partidului Național Român care alături de Partidului Social Democrat Român din Transilvania, au înfăptuit Marea Unire din decembrie 1918 și au întreținut vie flacăra românismului în perioada interbelică.

293

Această idee a stârnit vii reacții din partea unor lideri ai PNȚCD care au amenințat că ne vor ataca în justiție, deschizând un proces de paternitate, care să stabilească cărui partid îi este părinte PNR. Argumentele prin care își susțin punctul lor de vedere ne sunt cunoscute și știm și noi atâta istorie pentru a fi de acord că PNȚ s-a născut din fuzionarea Partidului Național al lui Maniu cu Partidul Țărănesc al lui Mihalache.

Lăsând la o parte faptul că timp de o jumătate de veac nu a existat o continuitate a PNȚ, deoarece istoria României nu cunoaște decât un singur exemplu de partid care să fi funcționat în ilegalitate și acest partid nu este PNȚ, ci alt partid care a dispărut de pe scena politică a României în decembrie 1989.

Noi nu am pretins că partidul nostru, care a luat ființă în 1990, ar fi urmașul din punct de vedere organizatoric al vechiul Partid Național. Pretenția noastră este că PUNR este singurul partid care continuă politica națională fermă inițiată de Partidul Național, că el duce mai departe lupta de apărare a națiunii române împotriva aceluiași dușman căruia i s-a opus și Partidul Național.

PNȚCD care, împreună cu alte partide din Convenția Democratică, au făcut ani de zile cârdășie cu UDMR făcând front comun cu dușmanii națiunii și statului român, trădând cauza națională pentru voturile asigurate de UDMR, exagerează atunci când afirmă că ar fi continuatorul politicii naționale a partidului lui Iuliu Maniu.

Sunt convins că nici chiar liderii PNȚCD nu ar putea afirma fără să le roșească obrazul că Iuliu Maniu ar fi fost de acord cu o alianță a partidului său cu dușmanii înveterați ai națiunii române.

Să fie clar, noi ne considerăm continuatorii politicii naționale a Partidului Național. Accentuez: ai politicii naționale!

Această afirmație trebuie să fie înțeleasă așa cum a fost ea formulată și nu altfel.

294

Când spunem că doctorița Ana Aslan este continuatoarea ideilor profesorului C.I. Parhon înseamnă că ea a continuat activitatea sa științifică și nu că ar fi fiica profesorului Parhon.

Noi sperăm că acest punct de vedere va fi înțeles corect chiar până și de liderii PNȚCD și că aceștia nu vor stârni o zarvă care nu ar contribui cu nimic la întărirea prestigiului lor, ci din potrivă. În orice caz noi considerăm corectă formularea din documentele noastre și nu suntem dispuși să o modificăm. În problema alianțelor vreau să precizez: PUNR, pornind de la necesitatea guvernării țării și a asigurării stabilității politice, în condițiile în care partidul care a obținut cele mai multe voturi în alegeri nu avea majoritatea parlamentară, a decis să acorde sprijin parlamentar Partidului Democrației Sociale Române.

Ulterior, partidul nostru și-a asumat riscul și răspunderea de a participa direct la guvernarea țării, fiind reprezentat în actualul guvern de către patru miniștri, care conduc, se știe, sectoare de cea mai mare importantă: agricultura, transporturile, justiția și telecomunicațiile.

Noi am făcut acest gest,, asumându-ne în mod conștient riscul erodării capitalului electoral ca urmare a fenomenelor nepopulare ce însoțesc procesul de tranziție.

Considerăm că aceasta este o dovadă de înalt patriotism dată de PUNR, care, depășind în mod conștient interesele sale de partid, și-a asumat greaua răspundere de a participa la guvernarea țării în această perioadă critică.

De asemenea, partidul nostru a aderat la înțelegerea cvadripartită de susținere parlamentară a guvernului, înțelegere pe care unii răuvoitori au etichetat-o drept „patrulaterul roșu”.

Aș vrea să menționez că noi nu am atribuit nimănui eticheta de „poligonul verde” sau de altă culoare, deși am fi avut poate suficiente motive s-o facem.

295

Trebuie să recunoaștem că prin retragerea zgomotoasă a PRM și prin atitudinea tot mai critică a PSM față de partidul de guvernământ, această alianță nu funcționează așa cum trebuie.

Una dintre cauze o constituie faptul că în apropierea campaniei electorale unele partide încearcă să se spele pe mâini de orice răspundere în legătură cu situația grea a unei părți însemnate a populației, inerentă procesului de tranziție în timpul actualei guvernări.

Trebuie să recunoaștem însă că și PDSR a încercat să se erijeze în partid conducător, adoptând unele decizii importante fără a se consulta cu partenerii săi, deși nici unul dintre membrii acestei alianțe nu l-au mandatat să le reprezinte sau să ia hotărâri în numele lor.

De asemeni, au nemulțumit și unele atitudini de lipsă de fair play concretizată prin racolarea mai mult sau mai puțin onestă a unor oameni de valoare din sfera de acțiune a partidelor aliate.

Noi ne-am exprimat de fiecare dată punctul nostru de vedere și în discuțiile purtate la nivelul conducerilor partidelor noastre am cerut ferm să fie respectate întocmai prevederile protocolului încheiat.

Cu toate acestea, având în vedere interesul național, ne menținem în continuare în această alianță și în guvern, precizând că aceasta este o alianță de guvernare și nu una electorală.

Se fac speculații în legătură cu modificarea majorității parlamentare, datorită alăturării PRM la cei pe care i-a combătut în trecut cu vehemență, și în termenii cunoscuți și a unor ezitări manifestate de PSM. Unii consideră chiar că zilele cabinetului Văcăroiu ar fi numărate urmând ca actualul guvern să cadă la prima moțiune de cenzură.

Noi nu credem că ar exista un asemenea pericol, fiindcă partidele din opoziție nu au curajul să-și asume guvernarea acum înainte de alegeri, la fel cum au refuzat 296

să-și asume răspunderea și în 1992 când li s-a propus să facă parte din guvern, preferând să stea pe margine și să critice, decât să încerce să facă ceva pentru binele țării acesteia. În perspectiva viitoarelor alegeri, PUNR a încheiat o alianță electorală cu PDAR și MER denumită Blocul Unității Naționale, alianță deschisă în viitor și altor partide care au platforme și programe compatibile cu ale noastre și doresc să adere la ea.

Pe plan local, filiala noastră județeană a organizat o consfătuire zonală a BUN, la care au participat reprezentanți ai filialelor județene ale PUNR, PDAR și MER din 12 județe: Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Vaslui, Bacău, Vrancea, Galați, Buzău, Brăila, Tulcea și Constanța. În această consfătuire s-au stabilit domeniile, mijloacele și formele concrete de colaborare și s-a adoptat un program amplu de acțiuni cu caracter zonal și local.

Mai mult chiar, din inițiativa noastră a fost constituită în județul Bacău Organizația de femei a BUN în care activează membre ale tuturor partidelor componente ale alianței.

Spre surprinderea noastră, filiala locală a PDAR a încheiat un protocol cu PAC, MER și PD pentru colaborare în vederea alegerilor locale.

Deoarece, alianța BUN a fost încheiată la nivel central, protocolul de constituire fiind semnat de președinții celor trei partide constituente, noi considerăm că ea este valabilă și pe plan local.

Ne abținem de la orice comentarii și lăsăm ușa deschisă celor pe care-i considerăm totuși partenerii noștri, dacă ei vor considera că este cazul să-și revizuiască poziția actuală și să revină alături de noi, unde le este locul. În legătură cu declarațiile de presă date de doamna Dorina Coman, noi regretăm situația concretă, îi mulțumim 297

pentru activitatea deosebită pe care a depus-o în PUNR, dar îi recunoaștem și dreptul de a fi stăpână pe opțiunile politice și pe deciziile sale. În ceea ce privește candidatul nostru la postul de primar al municipiului Bacău, vă putem spune că avem în vedere mai multe variante, oameni cu calități deosebite, care tocmai prin faptul că sunt buni, ne creează greutăți în a opta pentru unul. Vă promitem că în momentul în care Biroul Executiv județean își va definitiva opțiunea vă vom informa imediat.

298

7 Conferința de presă din data de 8 martie 1996 Și în ultima perioadă UDMR și-a continuat manevrele sale separatiste, care vizează autonomia teritorială pe baze etnice, ca o verigă intermediară, în cazul unui proces larg de secesiune, care să smulgă o parte din teritoriul țării.

Acțiunea este corelată cu manevre similare în Slovacia și Croația, toate menite să destabilizeze țările respective, să anuleze tratatele de pace de la Versailles și să reconstituie „Ungaria Mare” în ciuda adevărurilor istorice, etnice și de drept internațional.

Constatăm cu neplăcere că lobby-ul exercitat de maghiari are efect în cadrul instituțiilor europene cât și peste ocean.

Amintesc numai trecerea Recomandării 1201 prin Parlamentul European, datorită insistențelor sinistrei relicve a monarhiei austro-ungare Otto von Habsburg, votată în necunoștință de cauză de un Parlament European înșelat de minciunile dușmanilor României, schimbarea la față a domnului Martinez care, după ce a trecut prin Budapesta, a criticat la Strasbourg ceea ce a lăudat la București, și, mai recent, declarația iresponsabilă a domnului Holbrooke.

Acest domn Holbrooke, la acea dată subsecretar de stat în guvernul SUA, aflat într-o scurtă vizită la București a declarat că: „... țările Europei trebuie să-și soluționeze moștenirile izvorâte din tragedia acestui secol, legate de tratatele de la Versailles, de cel de-al doilea război mondial, de destrămarea imperiului sovietic”.

Cu alte cuvinte, acest domn, a cărui soție este de naționalitate maghiară, pune pe tapet revizuirea tratatelor de la Versailles, adică rediscutarea problemei asupra Transilvaniei.

299

De altfel și alte probleme au concurat pentru crearea unei impresii puțin agreabile în ce privește „tactul diplomatic” al domnului Holbrooke. Domnia sa a încălcat protocolul și a refuzat ostentativ să se întâlnească cu reprezentanții unor partide parlamentare: PUNR, PRM și PSM. Cu tupeul caracteristic, devenit chiar interpretul gestului domnului Holbrooke, György Frunda a explicat faptul că este un semn clar pentru partidele extremiste.

Adică acestea să dispară de pe scena politică spre bucuria UDMR, care nu este nici anticonstituțională, nici revanșardă, nici revizionistă și nici antiromânească.

Dar dacă privim atent gestul inadmisibil al domnului Holbrooke înțelegem că aici nu este vorba de un simplu accident. Nici nu a apucat să plece bine domnul respectiv din România și distinsul ambasador al SUA domnul Alfred Moses cel care se aflase în relații excelente cu Nicolae Ceaușescu și îl vizitase în repetate rânduri, invitat la Cluj de rectorul Marga, ne-a precizat care sunt condițiile admiterii României în NATO. În modul cel mai democratic posibil, domnia sa a decretat între cele șapte clauze și pe cea privind „absența partidelor extremiste din guvernul român, după alegeri”.

Noi ne facem vinovați de lipsă de reciprocitate în acest caz, fiindcă domnul Mircea Geoană nu a comunicat americanilor ce partide dorește România să fie alese în Congresul și Senatul american, și care nu. Dar timpul nu este încă trecut.

UDMR, aliații săi din afară și cei din interiorul țării, tot vântură ideea că PUNR este un partid extremist, care-i persecută pe maghiari. În realitate, PUNR luptă împotriva extremismului acestui partid revizionist și nu împotriva etniei maghiare.

PUNR nu a fost și nu va fi niciodată un partid antimaghiar.

300

În schimb, UDMR din prima clipă a înființării sale a fost și este principalul reprezentant al extremismului maghiar în țara noastră.

Acest lucru este dovedit de nenumăratele sale provocări și diversiuni împotriva României, ca și de acțiunile sale anticonstituționale.

Recent, la Forumul UDMR de la Odorheiul Secuiesc, în urma atacului antiromânesc incalificabil a lui Ádám Katona, UDMR era la un pas de a-și asuma definitiv caracteristicile unui partid fascist, rasist.

Este bine știut că la această adunare Katona Ádám nu a revendicat nici mai mult nici mai puțin decât faptul că acei membri ai UDMR, care au soțul sau soția de origine română, ori și-au dat copii la o școală românească, să nu poată îndeplini nici o funcție în această organizație sau chiar să fie excluși din UDMR. Este drept, că ulterior UDMR a aplicat vechea sa metodă dând o declarație prin care se delimita de poziția lui Katona.

Dar dacă UDMR nu este un partid extremist de ce nu s-a delimitat și de alte declarații și acțiuni iresponsabile, dintre care amintim: 1. Mesajul lui László Tőkés adresat Forumului de la Odorheiul Secuiesc în care, cu un cinism greu de imaginat, califică tratatul de pace de la Trianon drept un dictat de aceeași valoare și semnificație ca și rușinosul dictat de la Viena impus din ordinul Germaniei hitleriste.

2. Sabotarea mass-media maghiară de la noi și în special în emisiunile Radio-Televiziunii Române în limba maghiară a cinstirii zilei de 1 decembrie; 3. Declarațiile Evei Maria Barki, liderul comitetului internațional ardelenesc de la Viena care, dând exemplul sârbilor din Croația, îi incită pe maghiarii din Transilvania să creeze un parlament maghiar de sine stătător, independent de București, să creeze poliție maghiară proprie și justiție maghiară din Ardeal.

301

4. Declarațiile lui Borbely Imre care a spus recent că vede viitorul numai prin federalizarea României.

Putem da sute de exemple de declarații și fapte cu caracter extremist din programul și acțiunile concrete organizate de UDMR. Chiar și numai noțiunea de „nesupunere civică” lansată de acest partid, îl caracterizează și-l plasează la locul lui de organizație antistatală extremistă. În prezent se bate multă monedă pe tema autonomiei etnice.

UDMR lansează fel de fel de formule cum ar fi cea de „autonomie individuală etnică”, care nu se poate realiza, bineînțeles, decât în cadrul unor drepturi colective.

Acest mod de a pune problema nu reușește să înșele însă pe nimeni.

PUNR va lupta cu hotărâre împotriva oricărei încercări de atentat la caracterul Național unitar al statului român precizat de Constituția țării. În această privință UDMR este susținut moral și material și din afară.

Iată, de exemplu, ce declară domnul Csaba Sándor Tabajdi, secretar de stat, coordonatorul Oficiului pentru maghiari de peste hotare în cadrul guvernului maghiar, într-un interviu acordat cotidianului „Új Magyarország”: „Se înființează insule de autonomie în principal la inițiativa preoților catolici. Au profitat de această situație Kató Béla la Ilieni, Böjte Csaba la Deva, Gergely István la Șumuleu Ciuc și aș mai putea da și alte exemple”, a precizat oficialitatea maghiară.

Tot el a mai apreciat că s-au obținut progrese în realizarea unui lobby în favoarea poziției ungare, format din persoane importante din Europa centrală și occidentală. În prezent, sunt în curs negocierile pentru încheierea tratatului de bază cu Ungaria. Aceste negocieri întâmpină dificultăți deoarece: 302

Ungaria oferă României inviolabilitatea frontierei de stat româno-ungare și asigurarea că nu are pretenții teritoriale asupra Ardealului; Adică, practic nimic din partea sa deoarece acestea sunt deja garantate, și încă foarte ferm, printr-o suită de înscrisuri juridice internaționale: - Tratatul de pace de la Trianon din 1920; - Tratatul de pace de la Paris din 1947; - Acordul de la Helsinki ș.a.: În schimb Ungaria ne pretinde: a) includerea ca normă juridică în tratatul românoungar a Recomandării 1201, a Consiliului Europei interpretată de Budapesta ca o recunoaștere din partea Forumului European de la Strasbourg, a dreptului de autodeterminare teritorială pe bază etnică a minorității maghiare din Ardeal; b) dreptul Ungariei de a controla ori de câte ori consideră de cuviință modul, în care sunt transpuse în viață prevederile acestei recomandări în România.

Aceasta le-ar permite autorităților de la Budapesta să se vânture prin Ardeal și Banat după bunul lor plac, fără știrea și asentimentul Bucureștiului. Două partide parlamentare se pronunță deschis în favoarea includerii Recomandării 1201 în tratatul româno-ungar.

PUNR se pronunță categoric împotriva acceptării unei asemenea enormități și consideră ca este mai bine să nu semnăm tratatul respectiv, decât să admitem cu bună știință crearea unor enclave cu tendințe de smulgere de sub autoritatea statului român. În definitiv Ungaria nu are mai puțină nevoie de tratat decât România, astfel că nu trebuie să cedăm șantajelor cu neadmiterea țării în ONU, dacă nu-l semnăm. În Parlamentul României se discută Legea partidelor. În privința unor articole din această lege cele 303

două camere nu au căzut de acord, astfel, încât va fi necesară convocarea unei ședințe comune.

Printre articolele în discuție se află și cel care se referă la interzicerea partidelor constituite pe criterii etnice.

PUNR susține în continuare că nu e ste normală asocierea politică pe baze etnice și parlamentarii noștri vor vota în acest sens. Din păcate UDMR, deși retras din Convenția Democratică primește în continuare sprijin de la unii deputați și senatori din opoziție, astfel încât există temerea că această monstruozitate, unică în Europa, și anume partidul etnic să fie legiferat în România.

304

VI. CUVÂNTĂRI RADIO ȘI TV ÎN PERIOADA 1992-2000

305

1 Cuvântare la radio în 18 octombrie 1994 Stimați ascultători, Astăzi, în spațiul acordat PUNR, am dori să explicităm câteva probleme, care au constituit numeroase și importante discuții pe care le-am purtat cu alegătorii înainte de alegerile generale, dar mai ales după, prin scrisori și apeluri telefonice.

Subiectul este de importanță deosebită pentru o anumită categorie socială a populației, care a avut și are încă mult de suferit în această perioadă de tranziție, fiind vorba de existența și spectrul șomajului.

După cum credem că știe întreaga populație și mai ales cei interesați, PUNR a inițiat și a susținut un proiect de pensionare anticipată a salariaților, care îndeplineau condițiile legale de pensionare (25 de ani de muncă femeile și 30 ani bărbații), cu condiția împlinirii vârstei de 50 de ani femeile și 55 de ani bărbații.

Acest proiect a fost mult discutat și dezbătut și chiar acceptând amendamente de fond, proiectul nu a întrunit majoritatea necesară pentru a fi adoptat și aceasta credem, că mai mult din considerente politice, considerându-se că ar constitui capital politic pentru PUNR. În prezent, pentru că această problemă credem că interesează, informăm pe această cale, că există mai multe proiecte de lege la Camera Deputaților și Senat, inițiate și de alte formațiuni politice, însă am să mă refer la un proiect de lege inițiat de Comisia pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților, din care personal fac parte și care cred, va întruni aprobarea generală.

Proiectul de lege păstrează condițiile de vârstă de 50 de ani pentru femei și 55 pentru bărbați și vechimea legală în muncă pentru pensionare de 25 de ani femeile și 30 de ani bărbații.

306

Prevederile legii se vor aplica persoanelor care au beneficiat de ajutorul de șomaj și după caz, de alocația de sprijin pe durata maximă prevăzută de lege și care nu realizează venituri din activitatea salariată sau din alte activități.

Cuantumul pensiei pentru cei ce vor beneficia de aceasta, se stabilește pe baza legii nr. 3/1977, deci legea de pensionare în vigoare.

Ca noutate, cuantumul pensiei ce se va calcula conform legii, se diminuează cu 0,3% pentru fiecare lună cu care s-a redus vârsta de pensionare și va fi plătit până la împlinirea vârstei de 60 ani pentru bărbați și 55 ani pentru femei, când se va acorda pensia integrală, cu indexările și compensările intervenite pe parcursul pensiei anticipate.

Pentru edificare, câteva exemple de calcul al pensiei pentru cei care vor beneficia de lege: - o persoană, femeie, care se pensionează la vârsta de 52 ani, deci cu 3 ani, respectiv 36 de luni înainte de limita de vârstă, pensia calculată va fi diminuată cu 10,8%, rezultatul dintre 36 de luni înmulțit cu 0,3%.

La o pensie calculată ipotetic, de 100.000 lei, pensia primită până la vârsta legală de pensionare va fi de 89.200 lei la care se adaugă indexările, compensările și majorările legale intervenite pe parcurs: - un bărbat care se pensionează la vârsta de 59 de ani, va primi o pensie diminuată cu 3,6%.

Pensia suplimentară se acordă proporțional cu timpul de contribuție.

Ca o prevedere deosebită este și faptul că persoanelor pensionate în baza prezentei legi, li se suspendă plata pensiei dacă desfășoară o activitate salariată sau realizează venituri din alte activități. Înțelegând problemele deosebite cu care se confruntă persoanele ajunse la vârsta când cu greu mai 307

pot spera un loc de muncă, PUNR va acționa pentru discutarea și aprobarea cât mai grabnică a acestei legi.

Stimați ascultători, Cunoaștem că sunt probleme deosebite și cu alte categorii sociale și în special cu tinerii, care pe lângă lipsa locurilor de muncă sunt primii afectați de șomaj. De asemenea, locuințele sunt pentru tinerii căsătoriți, obiectivul cel mai important al vieții lor și care pare atât de îndepărtat.

Prin toate acțiunile noastre parlamentare, am încercat și vom milita cât mai mult în viitor pentru rezolvarea acestor probleme majore cât mai repede. Într-o emisiune viitoare ne vom ocupa mai mult de problemele tineretului și despre cum vede PUNR rezolvarea acestora.

Vă mulțumesc pentru atenție.

308

2 Cuvântare la radio în aprilie 1995 Stimați ascultători, Cu puțin timp în urmă, a avut loc o nouă serie de provocări și acțiuni destabilizatoare, patronate de aceeași organizație revizionistă UDMR, care și-a luat dreptul de a organiza pe ceangăii din Moldova și a-i afilia la UDMR. Astfel în 4 martie 1995, la Cluj Napoca, un oarecare Erőss Péter și alți câțiva de teapa lui din județul Covasna, autointitulați reprezentanții Uniunii Maghiarilor Ceangăi din Moldova, au purtat convorbiri de taină cu Takács Csaba, președintele executiv al UDMR, cu Kató József, vicepreședinte executiv UDMR și cu Katona Miklós, conferențiar, despre integrarea comunităților din Moldova, în activitatea de emancipare a maghiarilor din România, despre crearea cadrului organizatoric și bazele privind infrastructurile materiale și obiectivele ce trebuie realizate în domeniile culturii, economiei și învățământului.

Așa cum aflăm din cotidienele de limbă maghiară „Hargita Népe” nr. 61 din 29.03.1995 și „Háromszék” nr.

1395 din 30.03.1995 din Sfântu Gheorghe, în ziua de 25.03.1995, delegații autointitulatei Uniuni a Maghiarilor Ceangăi din Moldova, care funcționează în județul Covasna și-au continuat periplul și au organizat o întâlnire la Bacău, unde au fost prezenți cincisprezece delegați din partea ceangăilor maghiari din localitățile Lespezi, Cleja, Pustiana, Săbăoani, Răcăciuni, Faraoani și Bogdănești.

Discuțiile au fost conduse de același Erőss Péter, fost Oros Petre până în 1989, autointitulat președintele Uniunii Ceangăilor Maghiari din Moldova, iar din partea Președinției UDMR, au participat Kató József, vicepreședinte cu problemele cultelor și artei, Katona Miklós și Gáll Maria.

Pentru o cunoaștere reală, doresc să informez ascultătorii că în județul Bacău sunt peste 100.000 de 309

persoane care locuiesc în localitățile cu populație catolică și care la recensământul din 1992 s-au declarat circa 1.000 ceangăi, câțiva maghiari (sub zece) și restul români.

Așa-numiții, 15 delegați, au fost sub zece, iar nivelul de pregătire al unora a lăsat de dorit: aproape analfabeți, cu două-trei clase și în majoritate pensionari și casnice.

Calitatea și pregătirea participanților ne dă posibilitatea aprecierii calități organizatorilor, acel Erőss Péter, autointitulat președinte precum și Kató József, vicepreședinte UDMR și compania.

După ce au prezentat și analizat, în legea și după capacitatea lor, situația ceangăilor din Moldova, se spune în cele două cotidiene maghiaro-revizioniste, că acești participanții, au hotărât ca organizația ceangăilor să adere la UDMR, să înființeze organizații locale și să organizeze pe 29.04 a.c., adunarea generală, probabil la Bacău, unde să se aprobe programul Uniunii și regulamentul de bază?!

Stimați ascultători, Ca deputat al județului Bacău, față de cele prezentate și față de nenumăratele acțiuni similare care au avut loc și au loc în continuare, din inițiativa UDMR și ai celor care îi sprijină, am interpelat luni seara în Parlament, Ministerul Afacerilor Externe și SRI, pe următoarele probleme: - dacă au cunoștință de activitățile pe care le desfășoară demnitarii maghiari care vin în vizite neoficiale în România, dar oficiale la UDMR, și ai celor ai Ambasadei Ungariei la București, în frunte cu ambasadorul? Dacă au cunoștință, ce măsuri au luat, în conformitate cu prevederile constituționale, când se constată subminarea autorității statului român?

- ce măsuri au luat în legătură cu imixtiunile UDMR în viața populației catolice din Moldova, care este intimidată și agresată la ea acasă de revizioniștii maghiari?

310

De asemenea am solicitat domnului Teodor Meleșcanu, Ministrul Afacerilor Externe următoarele: 1. să înainteze urgent o notă diplomatică severă Guvernului maghiar, prin care să protesteze față de activitatea contrară prevederilor Constituției României și bunelor relații dintre țările noastre, desfășurate pe teritoriul României, de către demnitari ai Ungariei care sunt mereu în vizită la UDMR 2. în tratatul româno-maghiar să se includă un paragraf în care să se menționeze că ambele state rezolvă singure problemele cetățenilor lor, indiferent de naționalitatea acestora și că se vor abține de a interveni în vreun fel în treburile interne ale celuilalt.

3. să expedieze o Notă de protest și la Vatican, în care să ceară cu fermitate Sanctității Sale, Papa Ioan Paul al II-lea, să ia măsurile necesare pentru ca bisericile catolice din Transilvania și din unele județe ale Moldovei să se limiteze la activități de cult și să nu se implice în activități revizioniste antistatale, anticonstituționale.

- să i se aducă la cunoștință faptul că bisericile catolice din zonele amintite, au devenit cuiburi ale revizioniștilor maghiari, că în ele se organizează activități subversive, se stabilesc programe de autoguvernare și se aleg conducerile unor structuri organizatorice teritoriale, contrare prevederilor Constituției țării.

Informez ascultătorii că unele organizații culturale ale populației catolice din județul Bacău au luat atitudine și au protestat față de imixtiunile UDMR în rândul populației catolice din această zonă.

311

3 Cuvântare la radio din 5 aprilie 1995 Stimați ascultători, Pentru cunoștința și informarea dumneavoastră corectă, astăzi doresc să vă prezint pe scurt câteva acțiuni dușmănoase, antiromânești ale unui deputat român, membru în delegația României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în persoana domnului Adrian Severin, deputat P.D. ales cu voturile electoratului din Vrancea, județul meu natal.

După ce s-a implicat în unele acțiuni de încriminare și destabilizare a unor state vecine și prietene, sau de care suntem legați prin originea noastră comună, cum sunt Turcia și Italia, după ce a votat pentru aplicarea obligatorie a Recomandării 1201 pentru România, care constituie baza juridică pentru acțiunea de dezmembrare a țării pe criterii etnice, la care lucrează cu sârg și UDMR, acționează cu hotărâre în continuare, pentru slăbirea statului Național unitar român și pentru incriminarea lui prin structurile europene.

Recent, a prezentat Parlamentului român un proiect de lege privind reprezentarea parlamentară ca minoritari a populației de naționalitate română din județele Covasna și Harghita, considerându-i pe români ca rezidenți în aceste județe. Din dicționarul explicativ al limbii române rezultă că „rezident” definește statutul unui cetățean al unui stat în alt stat. Deci, în mintea inițiatorului, respectiv al lui Adrian Severin, românii din Harghita și Covasna sunt „rezidenți”, cu alte cuvinte cetățeni ai statului român stabiliți în statul Harghita sau Covasna sau un viitor stat maghiar în centrul României.

Deci domnul Adrian Severin, prin acest proiect, a devansat momentul autonomiei teritoriale pe baze etnice și separare de statul român a acestor zone. Sentimentele 312

antiromânești și pro-maghiare ale deputatului P.D. Adrian Severin își găsesc expresia și în alte manifestări. Într-un interviu publicat în ziarul PD, „Azi”, sub titlul: „În Covasna și Harghita românii se simt amenințați de români nu de maghiari”, își exprimă impresiile dintr-o călătorie în județele Covasna, Harghita, Mureș și Brașov, făcută împreună cu un deputat danez, vicepreședinte al Consiliului Europei, care a venit să se documenteze la fața locului în vederea dezbaterii în Consiliul Europei a modului de interpretare a Recomandării 1201, dezbatere inițiată la propunerea deputatului Adrian Severin și care privește în mod deosebit România.

Cunoscând punctele de vedere ale deputatului PD Adrian Severin în legătură cu Recomandarea 1201, nu ne este greu să deducem ce i-a prezentat parlamentarului danez, cum se vor desfășura discuțiile și care vor fi concluziile lor. În nici un caz nu va fi nimic bun pentru țară, ci dimpotrivă. În preumblările domniei sale însoțit de deputatul danez, întâlnește în comuna Plăieșii de Jos la 40 kilometri de Miercurea Ciuc oameni de religie ortodoxă, care „au uitat să vorbească românește”, spune dânsul și o fac cu mare dificultate, fapt pentru care au folosit translatorul de limbă maghiară și română pentru a dialoga cu dânșii. Ar fi trebuit poate să adauge domnul deputat Adrian Severin „Olahi puturoși și proști” cum li se spune prin partea locului acestor oameni, care n-au fost în stare să-și învețe limba maternă - limba română și și-au însușit cu drag limba maghiară. În sat era și o biserică ortodoxă în stare avansată de depreciere, iar preotul ortodox a lipsit pur și simplu și s-a preumblat cine știe pe unde, iar oamenii au frecventat cu mare plăcere bisericile catolică și reformată.

Oare acest domn deputat PD, Adrian Severin, care reprezintă România în Consiliul Europei, nu știe că după anexarea Ardealului de Nord de către Ungaria, în 1940, românii n-au mai avut voie să vorbească românește și nu 313

că au uitat, cum jignitor afirmă el despre românii din această zonă? Bisericile au fost arse și distruse și numai din întâmplare au mai rămas unele în picioare, preoții ortodocși au fost omorâți sau schingiuiți și forțați să părăsească Ardealul pentru a scăpa cu viață. Nimic din toate acestea nu străbate din interviul amintit, ci doar că românii datorează situația lor tot românilor, așa cum rezultă din titlul interviului.

Deputatul PD, Adrian Severin face în interviul menționat și alte afirmații grave, printre care: „... în această logică PDSR-istă, titlurile de proprietate nu s-au înmânat nici până astăzi, probabil din aceeași teamă că aceste pământuri să nu ajungă în Ungaria”; Uită sau nu vrea să recunoască Adrian Severin că primarii și conducerile administrative din județul Covasna și Harghita sunt ale UDMR-ului și ei trebuie să aplice legea 18, dar îi este mai la îndemână să culpabilizeze pe români, decât pe cei vinovați care sunt în cazul de față UDMR-ul.

Deputatul PD, Adrian Severin continuă cu acuzația nefondată că Guvernul, împreună cu partidele care-l sprijină, printre care și PUNR-ul de coloratură clar fascistă, au ajuns la concluzia că trebuie să ducă practic, la sapă de lemn, județele Harghita și Covasna, sub motiv că sunt locuite în mare măsură de populație de etnie maghiară. În legătură cu această teorie aberantă, potrivit căreia sunt dezavantajate județele Covasna și Harghita, pe motive etnice, iată câteva date semnificative: - prin bugetul de stat pe anul 1995, pentru învățământ, județul Covasna, care este cel mai mic județ ca populație pe țară, primește 6.090 de milioane lei și Harghita 5.648 de milioane lei, în timp ce județul Alba primește 4.375 de milioane lei, Arad 5.045 de milioane lei, Călărași 3.470 de milioane lei, Giurgiu 2.549 de milioane lei, Ialomița 2.851 de milioane lei ș.a.m.d. Pentru sănătate, 314

Covasna primește 4.100 de milioane lei și Harghita 5.600 de milioane lei, iar Giurgiu 2.800 de milioane lei, Ialomița 3.100 de milioane lei.

Dacă acuzația ar fi fost cât de cât reală, ar fi mai rămas până acum vreun european, mondial sau galactic la care UDMR să nu ne reclame și să nu demonstreze că în România se practică genocidul etnic și cu mijloace economice? În legătură cu acuzația că PUNR ar fi un partid naționalist, apreciem că dacă dragostea de țară și apărarea intereselor ei se numește naționalism, atunci recunoaștem: da, suntem naționaliști și vom lupta cu arme politice împotriva tuturor trădătorilor de neam și țară, indiferent sub ce nume și în ce partid se vor ascunde.

Ar trebui să-l înțelegem pe deputatul PD Adrian Severin, că asimilează mai greu conceptul de naționalism în sensul lui bun și nu peiorativ, după ce a promovat o viață întreagă internaționalismul proletar, ca profesor apreciat în cadrul Academiei Ștefan Gheorghiu, având în vedere si activitatea bunicii sale, Ana Pauker.

El, de fapt, a evoluat până în prezent de la stadiul de politică internaționalistă la cel de politică antinaționalistă și se perfecționează în continuare. În legătură cu acțiunile și declarațiile antinaționaliste date de deputatul Adrian Severin, nu-i cerem explicații. Ne-ar ameți ca de obicei, cu un șuvoi de cuvinte lipsite de conținut cum e apa otrăvită ce conține de 2 ori mai mult hidrogen decât oxigen, cu o vorbărie demagogică, eludând toate problemele incomode.

315

4 Alocuțiune la radio în mai 1996 Stimați ascultători, Spuneam săptămâna trecută la aceeași emisiune că s-au împlinit recent 78 de ani de la unirea Basarabiei cu patria mamă și am trecut în revistă câteva momente importante ale istoriei zbuciumate ale acestei părți de țară.

Constatăm cu o deosebită bucurie că cea mai tânără generație a Moldovei: studenții și elevii din Chișinău și din alte zone, s-au ridicat în apărarea limbii române și a istoriei românilor împotriva cărora neoamenii au acționat încercând să le falsifice pentru a adormi din nou conștiința de neam.

Dar spiritul marilor eroi domnitori și cărturari ai neamului a rezistat asaltului mincinos și a reverberat din somnul lor de veghe în inimile și sufletele tinerilor urmași ai celor care au fost Ștefan cel Mare și Sfânt și domnul nostru Eminescu, tineri care vor impune spre lauda lor prin curățenia sufletului lor și curajul demn de străbuni ceea ce le-a fost lăsat în dar ca cea mai scumpă avere: limba și istoria neamului.

Trebuie să recunoaștem în același timp că pe noi românii care trăim în țară ne-a acoperit praful istoriei și uitarea dacă nu chiar lașitatea ar fi cuvântul cel mai potrivit.

La adunarea omagială organizată în capitală de Asociația Pro Basarabia și Bucovina cu prilejul aniversării unirii Basarabiei cu țara mamă au participat câteva zeci de români regăsindu-se două generații, basarabeni bătrâni, refugiați din calea cotropitorilor printre care mulți urmași ai celor care au făcut unirea: Halippa, Ciugureanu, Inculeț și o generație foarte tânără - elevi și studenți basarabeni care-și fac studiile în România. Au participat spre cinstea lor personalități din Republica Moldova patrioți ca prof.

Cimpoi președintele academiei Moldovei, ex-ministrul 316

culturii Ungureanu, un mare român care este în prezent șomer, Ion Druc, Leonida Lari și alți oameni de cultură, dar nici o personalitate a statului român sau a culturii române. În semn de solidaritate și cinstire a românilor care înfruntă neobolșevismul din Republica Moldova cerând dreptul legitim la limba și istoria neamului, ne-am întrunit la data de 1 aprilie 1995 la Focșani, capitala spirituală a unirii românilor de la 1859, lideri ai filialei județene PUNR și ai organizațiilor patriotice din cadrul Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești, Uniunea Vatra Românească, Ginta Latină, Pro Basarabia și Bucovina reprezentând județele din Moldova: Iași, Suceava, Neamț, Bacău, Vrancea, Galați, dar și județele Tulcea, Brașov și Mureș. Cu acest prilej s-a dat o înaltă prețuire noii generații de patrioți ce reprezintă prezentul și viitorul de identitate și demnitate națională. În aceste zile aniversare, dar și de luptă crâncenă pentru menținerea spiritului neamului românesc gândul se îndreaptă cu dragoste și recunoștință către marele patriot al zilelor noastre Ilie Ilașcu cu grupul de români care zac în închisorile pseudo-republicii Transnistrene pentru vina de a fi români. Starea sănătăţii lui Ilie se înrăutățește pe zi ce trece. Ultima vizită a soției sale de la începutul lunii martie ne-a adus vestea tristă că Ilie Ilașcu, pe lângă agravarea bolii de reumatism, determinată de condițiile impuse de călăi, a început să și orbească.

De aceea ne exprimăm indignarea față de condițiile inumane impuse de călăi, eroului Ilie Ilașcu, ne ridicăm glasul alături de a sutelor de mii și milioanelor de oameni, și solicităm sprijinul tuturor organizațiilor și instituțiilor europene și mondiale ale drepturilor omului pentru eliberarea imediată necondiționată din închisoare a lui Ilie Ilașcu și ocuparea locului demn în Parlamentul Republicii Moldova cu care a fost învestit ca reprezentant de către electorat. Va mulțumesc.

317

5 Alocuțiune prezentată la Radio Iași în 29 octombrie 1996 Acum când campania electorală se apropie de punctul culminant, cei care timp de 7 ani au vorbit în numele majorității și au acționat în favoarea minorității, a noilor potentați ce s-au îmbogățit prin sărăcirea marii majorități a țării, caută și se pare că și găsesc metode și modalități de a suci încă o dată mințile oamenilor.

Folosind metode vechi dar și noi, sofisticate, vin și flutură prin fata ochilor obosiți și înfricoșați de sărăcie și de ziua de mâine a marii majorități a populației, tot felul de abțibilduri colorate și obiecte zornăitoare.

Fiind un stat de drept și democrat cum se burzuluiesc unii să afirme, ar fi trebuit de mult să-i întrebe cineva, Garda Financiară, Curtea de Conturi, pe cei care cheltuiesc zeci sau sute de miliarde de lei în această campanie, de unde îi au și cum îi justifică.

Fiecare afiș colorat, fiecare poster, fiecare obiect zornăitor, folosite pentru adormirea conștiințelor înseamnă tot atâția copii flămânzi și dezbrăcați, tot atâția copii vagabonzi și cerșetori, înseamnă tot atâția pensionari care n-au cu ce să-și cumpere medicamente și mâncare și mor cu zile, cum spune românul, înseamnă tineri, prostituate și prostituați pentru a satisface plăcerile celor care s-au îmbogățit peste noapte, din țară sau din străinătate, încălcând legile țării și legile sacre ale pământului și ale Domnului, furând, înșelând și jefuind ca în codru.

I-a întrebat cineva, și cel mai în măsură în prezent ar fi poporul, pe cei care au guvernat primii doi ani și au risipit 3-4 miliarde de dolari din visteria țării, strânși cu sudoarea și sângele atâtor milioane de români, și pe cei care au continuat jaful și au înrobit țara cu datorii de 6-7 miliarde?

Nu i-a întrebat nimeni și nici nu-i va mai putea întreba pentru că se vor ascunde în spatele mandatului de 318

parlamentar - imunitatea - cea mai proastă invenție legală ce există în această țară, promovată de Parlament și promulgată de președintele Ion Iliescu, care asigură ca acei vinovați ce se ascund în Parlament să nu dea socoteală nimănui pentru fărădelegile lor timp de patru ani și încă o bună perioadă după.

Pe noi, PUNR-iștii, ne acuză de extremism când le strigăm în față celor din ambele tabere că sunt implicați în acte de corupție, că s-au îmbogățit peste noapte prin sărăcirea celor mulți, ne acuză de extremism când ne opunem legiferării vânzării către străini a moșiei strămoșești.

Pe noi ne acuză de extremism când cerem dreptul eroilor și ostașilor noștri căzuți pentru apărarea și reîntregirea țării să zacă liniștiți în morminte, să nu le fie smulse și aruncate crucile de la căpătâi, să nu le fie împrăștiate oasele prin gunoaie.

Pe noi ne acuză de extremism când ne opunem semnării unor acte necugetate, jignitoare și înrobitoare.

Noi, PUNR, nu suntem un partid al maghiarilor cum se induce voit o confuzie în zonele din afara arcului carpatic și nici un partid împotriva maghiarilor, suntem un partid cu credință în Dumnezeu și cu respect până la sacrificiu față de poporul român și față de integritatea și suveranitatea națională a patriei.

Noi am fost și suntem de acord pentru încheierea tratatelor de colaborare, înțelegere și bună vecinătate cu toate statele și în special cu vecinii, dar nu de pe poziții privilegiate ale partenerilor, în favoarea unora și în defavoarea altora. Am fost și suntem pentru încheierea Tratatului cu Ungaria, dar nu de pe poziția de slugă, călcând în picioare demnitatea și poate libertatea poporului român. În timp ce în acordurile cu celelalte țări vecine problema minorităților este tratată cu superficialitate, de exemplu Bulgaria, Iugoslavia, dar și cu Grecia unde 319

românii loiali țărilor în care trăiesc reprezintă procente importante din populația respectivă, nu se bucură de drepturile și libertățile referitoare la minorități stipulate în acorduri și documente internaționale. În Tratatul cu Ungaria peste 80% din cuprinsul acestuia sunt prevederi și privilegii pentru minoritarii maghiari, ce depășesc cu mult prevederile documentelor la care România este parte.

A se vedea libertatea ce și-o ia György Frunda, candidatul la Președinția României, care se adresează românilor în limba maghiară și se pronunță de fiecare dată pentru autonomie.

Iată de ce, stimați alegători, noi nu vă cerșim voturile, dar dacă vreți să fim extremiștii care să strigăm de la tribuna Parlamentului numele corupților și îmbogățiților pe nedrept, necazurile și suferințele dumneavoastră, să strigăm dreptul la demnitate al poporului român, dreptul la integritate și suveranitate națională, dacă vreți să fim extremiștii care ne opunem vânzării mai pe nimic a moșiei strămoșești, dacă vreți să fim extremiștii care să veghem la liniștea și neprofanarea mormintelor celor care au făcut și menținut România Mare, atunci am îndrăzneala să vă rog să votați extremiștii PUNR. Dacă vreți să fim extremiștii care să ceară socoteală Guvernului Roman pe ce a cheltuit 4 miliarde de dolari care se găseau în visteria țării atunci când a luat puterea, dacă vreți să fim extremiștii care să întrebe pe unii de ce și-au luat din proprietatea statului mai multe case în timp ce mulți nu au unde locui, dacă vreți să fim extremiștii ce ne vom opune proiectului de lege a deputatului USD, fost PD, FSN, fost PCR, Adrian Severin, pentru reîmproprietărirea evreilor cu bunurile și acareturile făcute prin munci grele în spatele tejghelelor prăvăliilor și băncilor și a cămătăriei pe spinarea bietului țăran și muncitor român, votați PUNR. 320

6 Alocuțiune la radio în 1997 Stimați ascultători, Alocuțiunea de astăzi ar putea fi intitulată „De ce nu faceți nimic pentru noi cei necăjiți?”

Această întrebare o auzim din ce în ce mai des în toate localitățile țării și deci și la noi în Moldova, la toate întâlnirile cu electoratul cu diferitele categorii de oameni, țărani, muncitori, specialiști, intelectuali sau simpli șomeri, care sunt din ce în ce mai disperați și fără speranță.

Pentru noi cei din PUNR este greu să dăm un răspuns satisfăcător la această întrebare.

Nu facem nimic, sau aproape nimic, pentru că nu suntem la guvernare prin voința electoratului și pentru că în Parlament, opoziția reprezintă circa 36%, iar puterea nu înțelege și nu are respect față de opoziție și respectiv față de electoratul acesteia, așa cum se întâmplă în toate țările democratice și civilizate. Deși trebuie să recunoaștem că această întrebare nu ne-o pune numai electoratul care nea votat, ci și dintre cei care s-au lăsat păcăliți de minciunile electorale ale CDR și PD. De fapt, noi PUNR, nu reprezentăm decât 5% în Parlament, atât cu cât ne-a creditat electoratul, pentru că noi n-am mințit spunând că avem 15.000 de specialiști, gata să se sacrifice pentru țară, și să înceapă reformele economice și sociale, reforme care nici teoretic nu sunt clare pentru actuala putere. Noi cei din PUNR, i-am considerat și îi considerăm pe toți specialiști în activitățile ce le desfășoară, la locurile lor de muncă, noi nu am venit cu promisiuni false că după alegeri ne vom sacrifica și vom munci zi și noapte pentru ceilalți. Noi am fost și suntem conștienți că toți trebuie să muncească într-un stat relaxat fiscal și financiar.

Noi nu am mințit spunând că în 200 de zile economia țării și viața oamenilor se va schimba radical, 321

pentru că știam că acest lucru nu se poate și că este nedemn să ne batem joc de milioane de oameni cu astfel de minciuni. Noi nu am mințit așa cum a făcut-o președintele Constantinescu, că vom aduce 40-50 de miliarde dolari cu care să revigorăm economia și societatea românească, pentru că știam că acest lucru nu este posibil.

După numai circa 2 ani de guvernare, situația socială și economică indusă este devastatoare, structura Bugetului de Stat pe acest an a fost proiectată de actuala putere doar pe iluzii și promisiuni deșarte, așa cum s-a întâmplat și la alegerile din 1996.

Fără jenă, Ministrul de Finanțe din actualul guvern anunță cu seninătate și totală inconștiență că va reduce cu 20% cheltuielile bugetare pe acest an. Este cinic și imoral ce se întâmplă la nivel guvernamental. Rezultă prin urmare că Bugetul de stat pe acest an, deși cu o întârziere de jumătate de an, n-a avut nici o fundamentare și susținere în realitatea economică și socială a țării.

De ce actuala putere nu realizează „sacrificiul” promis în domeniul salariilor personale, în loc să „sacrifice” la acest nivel salariile bugetarilor și pensiile pensionarilor acestei țări? Este o adevărată rușine națională faptul că actuala coaliție guvernamentală CDRUSD-UDMR a adus țara și populația ei la o degradare fără precedent. Revin la subiect și precizez: pe noi cei din PUNR, care nu am mințit populația cu promisiuni fără acoperire și care ne-am bătut, încă de la înființare în anul 1990, și ne batem pentru păstrarea ființei naționale și a valorilor naționale, care ne-am opus și ne opunem acțiunilor de distrugere a agriculturii și economiei naționale și chiar a ființei naționale, electoratul ne-a creditat cu circa 5% și deci de la acest nivel muncim din răsputeri să-i reprezentăm de fapt pe toți, cei care suferă și ne întreabă: „De ce nu faceți nimic și pentru noi cei necăjiți?”

322

VII. DIVERSE ALOCUȚIUNI ȘI INTERVENȚII ÎN PERIOADA 1992-1996

323

1 Congresul PDAR ca reprezentant la Congresul PDAR din partea conducerii PUNR Domnule președinte Victor Surdu, Onorat prezidiu, Stimate și stimați delegați și invitați, Vă rog să-mi permiteți ca în numele și din însărcinarea Biroului Permanent al PUNR și dacă îmi permiteți să mă consider și ca bun prieten al PDAR să transmit Congresului dumneavoastră cele mai sincere urări de succes atât în desfășurarea lucrărilor cât și în activitatea de viitor a partidului, iar celor de față să le urez multă sănătate și reușită în tot ceea ce vor întreprinde.

Consider că acest congres reprezintă un eveniment deosebit de important în viața politică a țării deoarece PDAR este un partid matur, viguros, cu o puternică bază de masă și un rol important de jucat în societatea românească, numărându-se printre formațiunile politice cu reale șanse de succes în acest an electoral.

PDAR acționează mai mult decât alții ca reprezentant legitim al agricultorilor, a țăranilor și a celor care prelucrează roadele pământului.

Mai sunt și alte partide, formate mai ales din orășeni, care se intitulează țărănești dar este, evident pentru toată lumea că în afară de titulatură ele nu au prea multe lucruri comune cu țărănimea și cu agricultura, astfel cred că partidul dumneavoastră îi revine preponderent responsabilitatea de a apăra interesele vitale ale acestei clase care formează baza națiunii noastre, talpa țării cum se mai spune și-i văd aici ce frumoși sunt și câtă garanție prezintă pentru țară. Onoare lor!

Noi considerăm că între partidele noastre PUNR și PDAR există multe puncte comune, pentru că respectăm aceleași principii fundamentale, avem platforme politice 324

apropiate; punctele de vedere diferite nu se referă la probleme esențiale și între ideile noastre de bază nu există antagonisme.

Pe această bază conducerile celor două partide au consfințit la Sarmisegetuza ca o predestinare, prin măsurile președinților lor, crearea alianței Blocului Unității Naționale, la care a aderat ulterior și partidul MER Deși s-au manifestat uneori unele reticențe cu privire la această alianță, mă refer între altele și la unele idei exprimate în această problemă cu diverse ocazii, eu sunt sigur că nu acestea sunt adevăratele sentimente ce se nutresc pentru BUN. Influențele în această direcție nu au venit de la prieteni, ci de la cei care se temeau și încă se mai tem de BUN. Sunt sigur că prin programele noastre acțiunile și modul de a gândi suntem făcuți să ne înțelegem și să colaborăm în ciuda adversarilor care ar dori să ne vadă dezbinați.

Un exemplu concludent care ilustrează cât bine se poate colabora în cadrul acestei alianțe îl constituie, pe lângă acțiunile coroborate cu rezultate bune la Vrancea, Sibiu, Iași și multe altele, și faptul că noi am reușit să înfăptuim în județul Bacău o singură organizație a femeilor sub egida BUN în care sunt înscrise și activează membre din toate cele trei componente ale alianței PUNR, PDAR și MER. Organizația funcționează bine și s-a remarcat deja prin realizarea unor acțiuni reușite cu caracter social, educativ și filantropic.

Printre altele la constituirea Organizației Județene a Femeilor sub egida BUN la începutul lui octombrie 1995 sa aprobat constituirea de magazine sau puncte de aprovizionare pentru pensionari și alte categorii defavorizate, cu produse agroalimentare, la prețuri cât mai mici dacă se poate fără adaos comercial. Propunerea a fost sprijinită și de Conferința Județeană a PUNR de la 325

sfârșitul lunii octombrie 1995, care și-a stabilit ca punct distinct în programul de acțiuni realizarea acesteia.

Doresc să informez Congresul PDAR că această acțiune a BUN se va realiza în curând prin două puncte de aprovizionare în Bacău, acțiune care a început cu sprijinirea unei inițiative locale în orașul Moinești încă din vara anului trecut.

După cum ați luat la cunoștință și dumneavoastră din mass-media, recent președintele executiv al PDSR domnul Adrian Năstase a anunțat națiunea pentru ce idee și acțiune grozavă militează partidul majoritar de guvernământ, respectiv înființarea de magazine în toată țara pentru pensionari și alte categorii defavorizate.

După cum constatăm avem motiv de bucurie, ideile valoroase ale BUN sunt apreciate și preluate imediat și de PDSR După constituirea BUN, în anul 1994 s-a trecut la înființarea Forumului Agricultorilor și rezultatele vă sunt cunoscute. După intrarea în BUN a MER, PDSR a înființat Forumul Ecologist, și militează pentru a crea magazine în sprijinul categoriilor defavorizate, așa cum BUN. Nu ne deranjează, ci chiar îi somăm s-o facă pentru că la dânșii în toate structurile și până la vârf și nu la noi se găsesc cei care s-au îmbogățit prin sărăcirea pensionarilor și a altor categorii defavorizate, prin practicarea prețurilor de speculă și printr-o politică economică și socială antinațională, la dânșii se găsesc cei care s-au îmbogățit din importul de produse agroalimentare și alte produse și nu la noi.

Stimate doamne și domni, Noi dorim să pregătim bine campania de alegeri locale și să organizam astfel campania electorală, cu cei care accepta, încât să oferim șansa maximă candidaților partidelor noastre.

Regretăm că organizația teritorială PDAR din județul Bacău, de fapt domnul Președinte, nu se consideră 326

membru al BUN, a încheiat alte alianțe pe plan local decât cea realizată la nivel central și s-a dedat prin presă la atacuri asupra PUNR și a alianței BUN. Desigur că prin aceasta se face și jocul adversarilor noștri politici diminuându-ne capacitatea de unitate.

Noi nu comentăm această situație și lăsăm în continuare ușa noastră deschisă, considerând că trebuie să întreținem și să conservăm relațiile bune de colaborare la nivel de vârf și la foarte multe județe. În ceea ce privește PUNR credem că filialele noastre nu vor avea nici un fel de atitudini ostile, neprietenești față de organizațiile PDAR indiferent care vor fi părerile personale ale unor lideri din teritoriu.

Trebuie să fim bine înțeleși: noi oferim prietenia noastră, colaborarea noastră cu inima deschisă și nu vom impune niciodată punctul nostru de vedere, dar nu obligăm pe nimeni să vină alături de noi.

Doamnelor și domnilor, În aceste zile grele când corupția, escrocheriile, jaful din patrimoniul Național caracterizează din păcate pe mulți din reprezentanții unor partide cu pretenții, consider că pentru mine este un adevărat privilegiu că pot participa la Congresul unei formațiuni politice a cărei activitate și programe de acțiune pun preț în primul rând pe cinste, onestitate și corectitudine. Țara se află într-o situație grea, avem probleme deosebit de complexe în toate domeniile de activitate.

Am fost lansați într-o tranzacție haotică în care nu s-a știut unde vrem să ajungem, începută prin așa zisele reforme ale guvernărilor Roman și Stolojan care au avut ca rezultat distrugerea sălbatică și risipirea rezultatelor muncii de jumătate de veac a țărănimii, fărâmițarea și falimentarea industriei noastre care a fost caracterizată drept mormane de fier vechi și tratată ca atare, aruncarea în șomaj a unei mase de peste 1 milion de oameni. Cea mai mare parte a populației a ajuns să trăiască în sărăcie 327

cu mult sub nivelul minim al traiului decent, pensionarii duc o viață de mizerie, iar tineretului îi sunt refuzate speranțele de viitor.

Iată de ce victoria în alegeri a partidelor noastre se impune ca o necesitate vitală pentru societatea noastră și smulgerea României din marasmul actual.

Am înțeles că partidul dumneavoastră vede, ca și PUNR, punctul final al tranziției nu crearea unui capitalism sălbatic care să grupeze la un pol o minoritate de oameni foarte bogați, iar la celălalt sărăcie, șomaj și lipsă de speranță a populației.

La fel ca partidul dumneavoastră, PUNR are în vedere edificarea unei economii sociale de piață capabilă să asigure dezvoltarea în perspectivă a unui sistem economic modern, a unei economii competitive, performante, în condițiile unei protecții sociale reale, echilibrate și consistente. Și în domeniul politicii agrare, punctele noastre de vedere sunt apropiate, aproape identice, deoarece PUNR militează, printre altele și pentru: - modernizarea întregii agriculturi; - întărirea gospodăriilor individuale și asociațiilor producătorilor de la sate; - înlesnirea acordării de credite profesionale cu dobânzi mici producătorilor agricoli pentru procurarea de utilaje, semințe, chimicale, animale de rasă; - relansarea producției naționale de mașini agricole și chimicale, restaurarea producției prin asimilarea mașinilor și tractoarelor adecvate noilor condiții din agricultura românească; - subvenționarea reală de către stat a laptelui, cărnii și altor produse agricole de strictă necesitate; - preluarea la timp și la prețuri echitabile a întregului surplus de produse agricole;

328

- refacerea sistemelor de irigații distruse sau dezafectate și continuarea procesului de extindere a suprafețelor irigate; - preocuparea statului pentru executarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare etc.

Cred că nici unul din aceste obiective ale politicii noastre nu este străin de preocupările dumneavoastră.

De asemenea sunt convins că și dumneavoastră împărtășiți idealurile noastre cu privire la apărarea ființei naționale a poporului român, a integrității teritoriale a statului unitar a suveranității și independenței țării. De asemenea sunt convins că nici dumneavoastră nu puteți fi de acord cu acceptarea ideilor de autonomie teritorială pe criterii etnice care de fapt înseamnă dezmembrarea țării.

Noi vrem să trăim în pace cu toți vecinii și să ne respectăm reciproc.

Fără îndoială că și dumneavoastră aveți același ideal ca și noi, reunirea sub tricolor a tuturor românilor pe teritoriul vechii Dacii așa cum a fost la 1 Decembrie 1918.

Toate aceste puncte și aspirații comune ne obligă să fim alături de dumneavoastră și să fim sinceri când vă urăm reușită deplină în tot ce întreprindeți, inclusiv în alegeri. Vă mulțumesc pentru atenție.

329

2 Drept la replică, adresat ziarului „Monitorul de Bacău” Domnule redactor șef Dan Radu, Fiind un cititor consecvent al ziarului „Monitorul” din Bacău, am descoperit în numărul 100 din 1 mai a.c. în articolul cu titlul „Conflictul interetnic din comuna Cleja a depășit granițele României” că „mă bucur” din partea ziarului dumneavoastră de o atenție voit exagerată probabil, pe care consider că nu o merit.

Mă consider personal lezat de afirmația din articolul amintit potrivit căruia deputatul PUNR, adică subsemnatul, s-ar fi aflat la fața locului în timpul desfășurărilor acelor acțiuni de la Cleja. În mod cert, în ziua respectivă, nu am părăsit municipiul Bacău deci nu puteam să fiu la Cleja. Afirmația din articol, sugerând faptul că aș fi avut vreun rol în cele întâmplate acolo, are un caracter calomnios.

De asemenea, consider că articolul respectiv este tendențios, nu reflectă realitatea și se bazează pe o serie de date false și afirmații neconforme cu realitatea.

Astfel, în articol se menționează că în comuna Cleja ceangăii reprezintă 99% din populație. În alt pasaj se spune că „în această localitate locuiesc 7.000 de oameni, aproape toți de origine ceangăiască”.

Dacă cei doi reporteri, Dan Radu și Ovidiu Șimonca, semnatarii articolului respectiv, ar fi folosit ca sursă de informații rezultatul recensământului populației din 1992, ar fi aflat că în localitatea Cleja din 6.701 suflete, 6.385, deci peste 95% s-au declarat români, 305 s-au declarat ceangăi și nu maghiari-ceangăi cum pretind revizioniștii ungurii și numai 11 maghiari.

Aceste date schimbă fundamental aspectul problemelor și demonstrează că nu poate fi vorba de un conflict interetnic, nefiind vorba de existența a două etnii antagonice. De fapt locuitorii din Cleja, români, au izgonit 330

din satul lor un grup de instigatori veniți să tulbure cu prostiile lor liniștea comunității.

Se mai vorbește în articol de Asociația Ceangăilor Maghiari din Moldova ca despre o organizație care ar exista pe teritoriul întregii Moldove. În realitate este vorba despre o asociație fantomă cu sediul în județul Covasna care încearcă, fără succes, să se infiltreze în rândul populației catolice din Moldova și să atragă dacă se poate, noi aderenți sub flamura UDMR, în luptă pentru dezmembrarea statului român.

Președintele Erőss Péter care - până în 1989 purta numele de Petre Oros - a fost probabil ales în Budapesta, sau cine știe unde, în nici un caz în Moldova deoarece aici această organizație nu există. În articol se mai amintește faptul că în microbuzul cu care au venit oaspeții nepoftiți, au fost găsite abecedare și cărți religioase în limba maghiară, dar nu se pomenește nimic de materialul de propagandă antiromânească, de broșurile de istorie mincinoasă și de hărțile Ungariei Mari care includ în Ungaria și Clujul, Timișoara, Caransebeș, Brașov, Sfântu Gheorghe, adică întreaga Transilvanie și tot Banatul. În calitate, nu numai de persoană direct interesată în problemă, ci și de cititor consecvent al ziarului dumneavoastră, despre care am o părere excelentă, vă rog să publicați punctul meu de vedere, de preferință pe aceeași pagină pe care a apărut articolul în discuție, pentru restabilirea adevărului și corecta informare a cititorilor ziarului băcăuan.

Vă mulțumesc pentru bună voință.

331

3 Alocuțiune prezentată în adunarea aniversară din orașul Comănești, cu ocazia aniversării a 145 de ani de la nașterea Poetului Național Mihai Eminescu Domnul nostru Eminescu Mai întâi, aș dori să aduc mulțumiri oficialităților județului Bacău și orașului Comănești pentru condițiile deosebite create desfășurării într-o adevărată sărbătoare, a aniversării zilei de naștere a domnului nostru Eminescu, acelui care a fost și a rămas luceafărul poeziei românești.

Felicit, de asemenea, din toată inima Uniunea Vatra Românească, cea mai cuprinzătoare și mai activă organizație românească reprezentată aici de personalități la nivelul cel mai înalt, pe inimoșii conducători ai filialei Comănești pentru organizarea exemplară omagierii celui care va rămâne de-a pururi în inimile noastre ca cel mai mare poet și patriot al neamului românesc. Și acum, vă rog să îmi permiteți ca în scurta mea intervenție să mă refer la opera publicistică a lui Mihai Eminescu, pentru a evidenția contemporaneitatea gândirii lui social-politice.

Cel care s-a născut acum 145 ani, la 15 ianuarie, avea să fie Luceafărul poeziei românești, poetul neasemuit, fără pereche, care a prins în versul său inima neamului, gingășia sufletească, dragostea de țară, de adevăr și de dreptate, setea de perfecțiune și de înălțare spirituală a poporului român.

El este astăzi, simbolul unității românilor de pretutindeni, versul curat al neasemuitului poet, care încălzește inimile și trezește la viață simțirea românească.

Cu toate acestea, opera lui Eminescu și mai ales cea gazetărească, a fost criticată și contestată și este și astăzi la fel de criticată de către aceia cărora marele poet le spunea: 332

„Critici voi, cu flori deșarte, Care roade n-ați adus, E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.”

Ideile poetului privind societatea românească au incomodat pe mulți contemporani, dar prin reflex și de atunci mereu încoace, căci Eminescu rămâne dea pururea contemporan și autentic. Înainte de război ideile sale au fost contestate de unele forțe politice, care nu acceptau teoria „păturii superpuse” elaborată de poet și cristalizată treptat, mai ales în cadrul polemicilor, pe care Eminescu le purta prin ziarul „Timpul” cu ziarul „Românul” de atunci.

Din punctul de vedere al gândirii lui Mihail Eminescu, „pătura superpusă” era o campanie de exploatare. În mare parte era de proveniență străină, ai cărei componenți vedeau în țările românești un „hotel de tranzit” bun pentru a cumula capital și a-l scoate peste hotare.

Printre altele Eminescu spunea: „În nici o țară locuită de oarecare națiune, care trebuie neapărat să aibă o limbă, o istorie, tradiții, moravuri proprii, nu s-au deschis cu o nepăsare mai stupidă, o cale de intrare mai largă pentru toate elementele străine, bune – rele, venind de oriunde. Un nepriceput ce în cutare țară nu și-a putut găsi norocul, un nenorocit care în țara lui s-a certat cu condica penală respectivă, un isteț cavaler de industrie căruia între ai săi i s-au înfundat resursele, găsesc ultimul și cel mai fericit orizont de activitate în liberala și umanitara Românie, unde nimeni nu te întreabă de răvaș de drum”.

Dacă ar trăi, poetul și-ar fi văzut confirmată teoria și în zilele noastre, iar noi nu va trebui să uităm de învățămintele lui.

Referindu-se la datoriile externe Eminescu spunea: 333

„Producțiunea unor înscrisuri de datorie e în realitate mijlocul prin care economia unei țări, strivită de o puternică concurență străină, e pusă de a consuma ani întregi mai mult decât produce și de a se bucura, după teoria liberului schimb de foloasele ieftinătăților piețelor străine, atât de mult, până ce prin această lăudată ieftinătate ajunge la faliment”.

Citatele aparțin unor articole publicate de genialul poet în ziarul „Timpul” în anii 1879-1880, dar cât de actuale sunt și astăzi!

Vedem cum, efemeritatea unui articol se transformă într-o diagnoză pe termen lung, secular chiar.

Omul capabil de-o asemenea viziune depășește atributele firescului, devenind apostol și geniu inegalabil al neamului său pentru totdeauna.

Perioada 1877-1883, cât marele nostru poet a activat la ziarul „Timpul”, este epoca de maximă intensitate în activitatea publicistică și coincide cu evenimentele istorice cu implicații profunde în istoria noastră națională.

Doamnelor și domnilor, Congresul de la Berlin din anul 1878 hotărăște că România să retrocedeze imperiului țarist cele trei județe din sudul Basarabiei, să modifice articolul 7 din Constituție, privind acordarea cetățeniei române evreilor, să răscumpere căile ferate și să reglementeze chestiunea dunăreană.

Condițiile impuse României pentru recunoașterea independenței sunt calificate de Eminescu măsuri ale unor puteri imperialiste, care nu luau în considerație sacrificiile în vieți omenești și materiale făcute de poporul român pentru cucerirea independenței.

Eminescu, supune atenției opiniei publice internaționale, faptul că atât Bucovina, anexată imperiului Habsburgic în 1775, cât și anexarea Basarabiei în 1812, s-au făcut prin șantaj și nu pe calea armelor. Problema Basarabiei și a Bucovinei de nord continuă să rămână și 334

astăzi nerezolvată, în spiritul luptei lui Eminescu pentru unitatea națională a poporului român. În ceea ce privește modificarea articolului 7 din Constituție, Eminescu se declara pentru acordarea cetățeniei române evreilor, ceea ce se uită mai întotdeauna de către unii și cu bună știință. Poetul se declara împotriva presiunilor externe, pentru acordarea cetățeniei române tuturor străinilor în bloc, însă individual este de acord, așa cum se proceda și cu românii din provinciile aflate sub stăpânire străină. Adunarea deputaților și Senatul de atunci, s-au pronunțat după lungi dezbateri, pentru acordarea cetățeniei individuale, așa cum cerea și Eminescu în publicistica sa.

Teoria „păturii superpuse” elaborată sociologic și politic de Eminescu nu avea cum să convină păturii superpuse instalată în România postbelică de ocupația militară sovietică.

Eminescu era indezirabil și în regimul comunist datorită aversiunii lui, declarată în scris, față de Internaționala Comunistă și acoliții ei.

Poetul era un om al justiției sociale și naționale și nu admitea organizările internaționale și suprastatale.

Doamnelor și domnilor, Așa cum știm, este de notorietate publică amânarea apariției volumului X al operei eminesciene și apoi interzicerea lui, după ce a fost tipărit la începutul anului 1989, ca urmare a acțiunii de blocaj întreprinsă cu succes de fostul rabin șef Moses Rosen care a reclamat ediția Eminescu conducerii PCR ca fiind document de antisemitism, ba chiar de fascism.

Dacă neasemuitul poet Mihail Eminescu, a cărei operă atinge perfecțiunea zeilor, nu poate fi contestat, în schimb gânditorul politic Eminescu a fost atacat cu îndârjire chiar și după 1989.

Astfel, în 1990, același Moses Rosen, a reluat acuzațiile de antisemitism și xenofobie la adresa operei 335

publicistice a poetului național Eminescu, iar în 1992 Ștefan Augustin Doinaș, președintele de onoare a Uniunii Scriitorilor din România, vedea în reperul teoretic eminescian un obstacol în calea europenizări românilor.

Ceea ce deranjează însă, este faptul că ideile lui Eminescu se aplică perfect in contextul politic, economic și social din România contemporană, ca și când ar fi fost scrise astăzi.

Se izbesc de Eminescu și teoriile federalizării României, ca și acelea unei Românii fără frontiere. Cât despre teoria „păturii superpuse” care vrea să facă din România un „hotel de tranzit” pentru companiile de exploatare care încearcă să scoată din România întreaga ei avuție, această teorie beneficiază de confirmările cele mai clare.

Etern ca poet, Eminescu este extrem de actual și prin teoriile lui politice, prin intuiția lui, care a prefigurat încă de acum 100 și mai bine de ani, neajunsurile politice și economice care amenință acum România.

Contestarea permanentă a lui Eminescu rămâne dovada valorii și actualității gândirii lui.

Sunt indivizi și grupuri antinaționale, în țară sau de peste hotare, care din neînțelegere sau chiar din ură față de poporul român, atacă întregul tezaur de simțire și gândire națională, începând cu Eminescu.

S-a afirmat și se afirmă încă cu obrăznicie că unul din cei mai mari umaniști ai lumii, poetul nepereche Mihai Eminescu, ar fi antisemit și fascist, în sensul de dușman al omului și al omenescului.

Este posibil ca cel mai mare iubitor de oameni să fie în același timp și un înrăit dușman al omului?

Nu ura, nu xenofobia îl caracterizează pe Eminescu, ci dragostea de neam și țară.

Eminescu este, dacă vreți, un naționalist în sensul cel mai bun al cuvântului și în același timp un iubitor de oameni, de pace și de armonie.

336

Eminescu este în inimile noastre unde nu poate fi atins și atacat ci numai mângâiat.

Prin întreaga lui operă, Mihail Eminescu rămâne pentru veșnicie mândria neamului nostru, chezaș al conștiinței naționale, fiu strălucit al acestui popor, pildă vie pentru generațiile trecute și care va să vie, un mare vizionar care apostolic spunea: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie Țara mea de glorii, țara mea de dor, Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor!”

337

4 Comunicat din 1 aprilie 1995 Întruniți la Focșani, capitala spirituală a unirii românilor de la 1859, lideri ai filialelor județene PUNR și ai organizațiilor din cadrul Forumului Organizațiilor CulturalȘtiințifice și Sociale Românești, uniunea Vatra Românească, Ginta Latină, Pro-Basarabia și Bucovina ș.a., reprezentanți ai mai multor județe din nord-estul României, apreciază eroismul tinerilor români din Republica Moldova, care s-au ridicat în apărarea limbii române, a istoriei românilor și pentru obținerea libertăților democratice specifice statului de drept.

Existența Republicii Moldova, al doilea stat românesc, ne îndeamnă să intensificăm lupta noastră spirituală pentru apropierea dintre frați, pentru colaborare și integrare economică și socială, pentru legături cât mai strânse în cadrul aceleiași culturi, căreia îi aparținem împreună. Știm cu certitudine că suntem frați de același neam și sânge, că avem același trecut, același destin și același viitor. De pe ambele maluri ale Prutului se întind brațe românești și nici o putere din lume nu poate și nu va putea să ne despartă.

Noi nu uităm nici o clipă că în răsărit și în nord, dincolo de granițele tării, trăiesc români care vor și trebuie să rămână români și pe care trebuie să-i ajutăm. În aceste zile, când s-au împlinit 77 de ani de la unirea Basarabiei cu România, să găsim în adâncul sufletelor noastre cele mai profunde sentimente de dragoste și dor pentru frații noștri, cei rătăciți printre străini și să ne păstrăm nădejdea în viitorul Patriei Române, una singură, măreață și eternă, care în decursul frământatei și multimilenarei sale istorii, a trecut prin mai multe furtuni și cumpene, dar de fiecare dată a izbândit și a ieșit la liman prin lupta și jertfa fiilor săi credincioși.

338

Gândul nostru se îndreaptă cu dragoste și recunoștință către marele patriot al zilelor noastre, Ilie Ilașcu și grupul de români care zac în închisorile pseudorepublicii Transnistrene, pentru vina de a fi și a se declara că sunt români.

Ne exprimăm indignarea față de condițiile inumane impuse de criminali, eroului Ilie Ilașcu, ne ridicăm glasul alături de a multor mii și milioane de oameni și solicităm tuturor instituțiilor și organizațiilor europene ale drepturilor omului, pentru acțiuni în vederea eliberării necondiționate din închisoare a lui Ilie Ilașcu și ocuparea locului demn în Parlamentului Republicii Moldova cu care a fost investit de electoratul român din Moldova.

Cu respect și solidaritate frățească față de greviștii din Chișinău și din întreaga Basarabie, care luptă de 12 zile în frig și în ploaie pentru menținerea dreptului istoric de identitate ca români, le transmitem dragostea și simpatia noastră, convinși fiind, că lupta lor va fi încununată de succes și istoria le va rezerva un loc demn în configurația spirituală europeană a raporturilor frățești cu patria mamă.

Forumul organizațiilor cultural-științifice și sociale românești FOR Președinte Vicepreședinte Corneliu Bălan Vlad Bejan Lideri ai filialelor județene PUNR: județul Vrancea, Victor Răcoșanu județul Bacău, Corneliu Bălan județul Brașov, Horia Pop județul Galați, Dumitru Pop județul Iași, Vlad Bejan județul Mureș, Coriolan Bucur județul Neamț, Constantin Vochițoiu județul Suceava, Ion Chirilă județul Tulcea, Vasile Petrov Focșani, 1 aprilie 1995 339

5 Tabletă de politician publicată în ziarul „Cronica Română”, 1995 Ca reprezentant în Parlamentul României și ca unul care sunt mai aproape de evenimentele politice importante ale țării, pot să spun că trăim vremuri deosebite, vremuri care își vor pune amprenta asupra viitorului națiunii române pentru mulți, dacă nu pentru foarte mulți ani de aici înainte.

Trăim pe un pământ binecuvântat de Dumnezeu, trăim la răscruce de interese și dorințe, într-o zonă de intersecție a culturilor, într-o zonă de separare a neamurilor în condiții care nu ne-au fost întotdeauna favorabile. Începând cu Darius și Lisimah și continuând cu neamurile migratoare și marile imperii ale Europei, mulți au râvnit acest pământ și numai vitejia neamului românesc condus de marii săi voievozi ne-au păstrat libertatea, independența și stăpânirea teritoriului național.

Geografic și istoric, întotdeauna am fost și am rămas în Europa ca o pavăză la hotarul ei de răsărit împotriva marilor furtuni stârnite de pustiurile Asiei și din Anatolia. Dacă astăzi Europa de Vest se bucură de un nivel de civilizație superior, acest lucru se datorează în bună parte liniștei pe care le-au asigurat-o sabia lui Ștefan cel Mare și Sfânt, vitejia lui Mircea cel Bătrân, luptele lui Vlad Țepeș, Mihai Viteazu, Ion Vodă cel Cumplit și ale celorlalți domni ai principatelor românești, care și astăzi din criptele lor veghează asupra neamului nostru. Și, cu toate acestea, ingrata Europă de Vest se crede îndreptățită să ne trateze ca pe niște troglodiți, să ne dea sfaturi, să ne certe, să ne monitorizeze și să ne pună tot felul de condiții inacceptabile și de nesuportat.

Ca întotdeauna, când îți este greu, cel pe care nu lai lăsat să moară nu te lasă să trăiești, și prietenii noștri din Vest, mari specialiști în a trage sforile și a regiza 340

scenarii în folosul lor, se folosesc de orice prilej pentru a pune în aplicare planurile lor de dominare politică și spoliere economică, pentru care cheltuiesc foarte multă energie și bani.

Se folosesc de o Europă bolnavă, măcinată de interese contradictorii și de dorințe nesatisfăcute, o Europă în care corupția cunoaște un stadiu de dezvoltare nemaiîntâlnit, iar organismele create nu sunt, de cele mai multe ori, decât instrumente pentru punerea în aplicare a unor idei aberante.

Maghiarii, căci despre ei este vorba, popor care au intrat în istorie cu tribul și care nici astăzi nu se poate adapta la condițiile impuse de civilizația europeană și mondială, solicită în continuare condiții pentru existența separată de tip tribal, cu sprijinul larg al Europei și nu numai, care vor să se distreze, păstrând relicve ale istoriei din stadiul embrionar de dezvoltare al societății. În Transilvania noastră, etern românească, se văd creându-și triburi în fiecare localitate, instituind autonomia etnică teritorială, sustrăgându-se autorității statului român pe baza prevederilor Recomandării 1201, recomandată a doua oară la insistențele și manevrele din culise ale Ungariei care a reușit să manipuleze ca pe niște marionete, reprezentanții bătrânului continent.

Acum, maghiarii au deschis un nou front în România, și anume atragerea în sfera lor de influență a populației catolice din Moldova. Hotărâți să-i transforme pe toți catolicii în unguri, ei au creat în județul Covasna „Uniunea maghiarilor ceangăi din Moldova” căreia i-au pus în frunte un președinte ales și plătit de Ungaria.

Emisarii maghiari cu rang de diplomați și trepăduși de-ai lor din Transilvania au început să cutreiere prin Moldova ca prin pusta maghiară pentru ai lămuri pe catolicii de la sate că ei sunt maghiari și nu români cum sau declarat în proporție de 99% la recensământ și că trebuie să adere la UDMR. 341

Așa se face că după mai multe contracte la vârf, UDMR, diplomații unguri și uniunea fantomă a maghiarilor ceangăi din Moldova cu sediul în județul Covasna, și-au dat întâlnire în județul Bacău în localitatea Cleja, în ziua de 29 aprilie a.c. Cu această ocazie se intenționa să se înființeze organizații locale ale ceangăilor, să se afilieze la UDMR și să aprobe așa zisul program de integrare a comunității ceangăilor maghiari în activitatea de emancipare a maghiarilor din România.

La această acțiune organizată clandestin au fost prezenți lideri ai UDMR, în frunte cu Takács Csaba președinte executiv, Kató József - vicepreședinte executiv, secretarul general al UDMR, deputatul Márton Arpad, Erőss Péter președintele auto-ales sau ales de Ungaria al uniunii fantomă a ceangăilor din Moldova precum și numeroase persoane străine venite cu autoturisme înmatriculate în Mureș, Covasna, Hunedoara și Ungaria.

Foarte aproape, la Hotelul Decebal din Bacău, aștepta nimeni altul decât Balint Josef de la Budapesta, director pentru România în cadrul oficiului pentru maghiarii din afara granițelor din MAE al Ungariei.

Locuitorii comunei Cleja, care nu se consideră maghiari i-au izgonit pe acești musafiri nepoftiți de pe teritoriul comunei ca pe niște rău făcători primejdioși, care pun în pericol liniștea și libertatea cetățenilor.

Ajutoarele trimise tocmai de la Budapesta în mașini înmatriculate în Ungaria, care constau în abecedare și cărți de cult în limba maghiară, hărți ale Ungariei Mari care includeau toată Transilvania și Banatul și istoria Ungariei Mari tipărită în limba română pentru a fi mai ușor citită, au nimerit drept pe foc la inițiativa populației, care a demonstrat astfel cu câtă căldură îi primește în ospeție. Și pentru că populația nu a dorit să-i primească, liderii UDMR și-au adus aminte că în județ există și organe locale, astfel s-au prezentat la prefect, solicitând sprijin pentru recuperarea materialelor de maghiarizare, 342

autoturisme, aparatură tehnică și a celorlalte materiale propagandistice.

Președintele UDMR Takács Csaba a declarat că a găsit înțelegere și deschidere la organele locale și a precizat că nu va renunța la scopul propus.

Deci, există un scop bine stabilit care, este probabil sarcină cu termen programat și finanțat de Budapesta.

Dar pentru ca să dobori pădurea, trebuie să iei din ea o ramură și să faci din ea coadă de topor. S-au găsit și la noi astfel de indivizi. Astfel deputatul PD Adrian Severin, președintele PL ’93 Horia Rusu, Gabriel Liiceanu și cei asemenea lor din GDS cer urgentarea adoptării Recomandării 1201 și cuprinderea ei în tratatul cu Ungaria fapt ce dovedește că lucrarea lui Liiceanu despre lichele are pe lângă un pregnant caracter autobiografic și o mare forță de caracterizare a unei întregi specii din fauna noastră politică.

Recent la Târgu Mureș, UDMR a adoptat statutul autonomiei etnice teritoriale, și nu mai rămâne, conform dorințelor Ungariei și UDMR, decât să semneze tratatul și să treacă la sfârtecarea țării.

Dar, cel puțin în Moldova la Putna veghează spiritul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, cel care n-a lăsat nepedepsită nici o vizită nedorită a străinilor de orice neam ar fi fost.

Stejarii din Dumbrava Roșie au murmurat timp de secole din ramurile lor povestea leșilor trufași, care au vrut să fie stăpâni aici. Și azi mai avem în Moldova terenuri de împădurit. Începutul a fost făcut la Cleja, populația catolică și nu numai, abia așteaptă să dea replica corespunzătoare la vizitele ce vor urma, dacă vor mai urma.

343

6 Comunicat Consiliul Filialei județene Bacău a PUNR constată cu îngrijorare intensificarea acțiunii UDMR și a unor persoane din Ungaria de a convinge populația catolică din județ și în primul rând pe ceangăi de faptul că ar fi de origine maghiară.

După cum se știe originea ceangăilor este și astăzi controversată, fiind aceea, cu ceangăii ar fi români din estul Transilvaniei insuficient maghiarizați care în secolele XVII și XVIII ar fi migrat în Moldova datorită presiunilor exercitate de maghiari, răspândindu-se în zona județelor Bacău, Neamț și Iași. Fapt cert este că la ultimul recensământ din anul 1992, s-au declarat ceangăi doar 1.200 de locuitori ai județului Bacău.

Cu toate acestea UDMR și persoane din Ungaria perseverează în acordarea de ajutoare materiale: Biblii în limba maghiară, materiale de propagandă și hărți care glorifică Ungaria Mare, burse de studii pentru copii la școli din județele Covasna, Harghita sau chiar din Ungaria, nici unul din mijloacele de cumpărare a conștiințelor nefiind lăsat la o parte.

Ultima acțiune programată în ziua de 29 aprilie la brutăria din comuna Cleja urma să înființeze organizații locale ale ceangăilor să le afilieze la UDMR și să aprobe așa numitul program de integrare a comunității ceangăilor maghiari din România în activitatea de emancipare a maghiarilor din România.

La această acțiune organizată clandestin au fost prezenți lideri ai UDMR în frunte cu Takács Csaba, președintele executiv Kato Josef vicepreședintele executiv, secretarul general al UDMR, deputatul Márton Arpad, președintele uniunii fantomă a ceangăilor din Moldova cu sediul în județul Covasna Erőss Peter - care până în 1989 se numea Oros Petre - precum și 344

numeroase persoane străine venite cu autoturisme cu numere de Mureș, Covasna, Hunedoara și Ungaria.

Locuitorii comunei Cleja care nu se consideră maghiari, indignați de aceste manevre josnice au reacționat energic: au ars materialele de propagandă, abecedarele ungurești și hărțile Ungariei Mari pe care leau adus acești musafiri nepoftiți, pe care i-au izgonit de pe teritoriul comunei ca pe niște răufăcători primejdioși ce pun în pericol liniștea și libertatea cetățenilor.

Ca un fapt deosebit de dubios, menționăm că pe 28 aprilie cu o zi înainte de această manifestare s-a cazat la Hotelul Decebal din Bacău diplomatul maghiar Balint Josef, care a sosit însoțit de mai multe persoane.

Prezența lor în zonă ne face să credem că la organizarea acestei acțiuni au participat și persoane oficiale de la Ambasada Ungariei și chiar din Ungaria.

Față de această situație cerem MI și SRI să identifice mașinile străine și ocupanții lor și să stabilească în ce măsură sunt implicate persoanele oficiale maghiare în activitățile subversive antiromânești, care au avut loc la Cleja.

Cerem MAE să trimită Guvernului Maghiar o notă de protest severă și bine documentată prin care să ceară încetarea activităților dușmănoase ale diplomaților maghiari pe teritoriul României.

Se impune de asemenea trimiterea unei note de protest la Vatican, Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea personal, prin care să se ceară ca bisericile catolice din România, în special cele din Transilvania, să-și limiteze preocupările numai la activitățile de cult și să nu se transforme în cuiburi ale extremismului și revizionismului maghiar în care se intonează imnul de stat maghiar, se organizează întruniri cu caracter anticonstituțional și antiromânesc, unde se depun jurăminte de credință față de Ungaria de către reprezentanți UDMR în Parlamentul României.

345

Ne manifestăm totodată indignarea față de acțiunile antiromânești ale unor membri ai delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg și în special Gheorghe Frunda și Adrian Severin care au votat pentru amendamentul care impune obligativitatea Recomandării 1201 bază juridică a înființării autonomiei teritoriale etnice și fărâmițării statului național.

Adăugând la această trădare a intereselor naționale recenta gafă de a cere suspendarea Turciei din Consiliul Europei precum și antecedentele mai mult decât dubioase ale lui Adrian Severin, cerem Parlamentului României să-l elibereze de această misiune pe care în mod evident nu este în stare să o îndeplinească în mod onorabil și să trimită în locul lui la Strasbourg un om cinstit care să apere interesele României și nu ale altor state.

Nu ne miră poziția de trădare a intereselor naționale și în primul rând a PL ’93, care, consecvent în poziția sa antinațională critică vehement guvernul pentru că nu acceptă toate aberațiile pe care dorește să le impună Ungaria și nu semnează cu ochii închiși tratatul româno-ungar.

Noi considerăm că Guvernul României nu trebuie să semneze acest tratat atâta timp cât nu se vor preciza recunoașterea frontierelor și neamestecul reciproc în treburile interne, drepturile minorităților urmând a fi stabilite prin Normele Europene - pe care Statul nostru lea depășit demult - și nu printr-un tratat bilateral.

Președinte Corneliu Bălan

346

7 Replică pentru ziarul „Monitorul de Bacău” Domnule redactor șef, Am fost plăcut surprins să constat operativitatea și obiectivitatea cu care ați dat curs dreptului la replică, într-o problemă pe care am considerat-o anormală. Dând curs solicitării mele, îmi permit să trag concluzia că sunteți un ziarist onest, apreciind că am avut dreptate, pe fond, în intervenția mea.

După prima satisfacție, primită prin telefon, când am fost anunțat că în ziarul „Monitorul de Bacău” din 1 noiembrie a.c., ați dat curs dreptului la replică, a urmat a doua, când la un alt apel telefonic, imperativ, de la secretarul biroului meu parlamentar din strada Oituz numărul 32, telefon 114415, am fost informat și de intervenția dumneavoastră din pagina 6 a aceluiași ziar, pe care o găsesc oportună și inteligent formulată.

M-a bucurat mai întâi că ați informat cititorii ziarului dumneavoastră că în general, în activitatea mea ca parlamentar, am avut o prestație relativ bună. Vă mulțumesc de apreciere și vă pot declara că am avut multe intervenții, pe diverse probleme și doar puține au fost evidențiate, cred că vă dați seama că nu depinde numai de tenacitatea cu care le-am abordat.

Ați adus în discuție câteva din inițiativele locale personale. Prin prima din aceste acțiuni, așa cum precizați dumneavoastră, din anul 1993 am încercat să atrag forțele politice locale și administrative, în dezbaterea și rezolvarea unor acte reprobabile (termen care definește și acțiunea de racolare a unor persoane).

M-ați onorat și chiar îndatorat, când ați afirmat că, dată fiind lungimea denumirii Comisiei județene pentru combaterea actelor de corupție, ați numit-o pe scurt, „Comisia Bălan”. Nu meritam o asemenea onoare.

347

Comisia a funcționat un timp bine, mai ales în partea de organizare. S-a luat în dezbatere problema controversată a privatizării pieței centrale din Bacău, problemă care până la urmă s-a rezolvat bine. Țin să vă informez că n-am renunțat ușor, pe fond, nici acum, însă am constatat că nu aveam susținere nici din stânga, nici din dreapta și după mai multe intervenții fără efect la personalitățile de la partide și administrație a trebuit să renunț.

Cea de-a doua acțiune pe care mi-o atribuiți din onestitate nu mi-o pot însuși. Domnul Cepar Vasile, decanul de vârstă al politicienilor băcăuani, membru al PNL Câmpeanu, îi revine onoarea de a iniția, la nivelul județului, o întâlnire cu participarea liderilor politici ai administrației locale, pentru a combate acțiunile UDMR care a organizat, coordonat și încurajat, în unele localități din județ, profanarea mormintelor ostașilor români căzuți în lupta pentru apărarea țării precum și profanarea unor monumente românești. În legătură cu unele acțiuni pentru combaterea inițiativei UDMR de a crea, în județul Bacău, Uniunea Ceangăilor Maghiari din Moldova, meritul aparține chiar populației catolice din Cleja și din județ, care a dat o ripostă hotărâtă și meritată, imixtiunilor politice etnice, de a extinde aria lor de îndoctrinare.

Cu privire la faptul că acțiunea organizată la Bacău, de subsemnatul, cu participarea unor șefi de filiale județene din Moldova ale PUNR, PDAR și MER, în cadrul alianței Blocului Unității Naționale, nu a avut rezultatul scontat, aveți parțial dreptate, dar viitorul va lucra în favoarea acestei alianțe. În ceea ce privește semnătura mea, care are posibilitatea să fie prezentată în facsimil în coloanele ziarului „Monitorul de Bacău”, nu poate decât să mă onoreze.

348

Domnule redactor șef, poate ați avut o ascensiune mai ușoară, dar eu, pentru a-mi putea adăuga numelui sintagma de inginer, a trebuit să muncesc foarte mult și am considerat că este încununarea suferințelor și muncii mele. Am plecat dintr-un sat din Vrancea, în pantofi de pânză, primii după opincile și bocancii din copilărie și îmbrăcat cu o haină de lână, vopsită în cărămiziu, țesută de mama cu modelul „în brazi”, la războiul din casă. Am ajuns la Moinești și am lucrat ca mecanic de reparații motoare și compresoare; concomitent cu munca, am învățat și am terminat la seral liceul teoretic; în perioada 1959-1964 am urmat la zi și am absolvit cursurile Institutului de petrol și gaze din București. În perioada cât am lucrat ca inginer am încercat, și sper că am reușit, să dau valoare sintagmei de inginer, fiind autorul a șapte inovații înregistrate și o invenție; aceasta, ca și comisia de care vorbeați, ce întâmplare, îmi poartă numele!

Dacă aveți un specialist care să tragă concluzii după semnătura olografă, v-aș fi îndatorat dacă mi le-ați pune la dispoziție. Încă o dată, al dumneavoastră și sper și al cetățenilor județului Bacău, corect și fidel deputat,

349

8 Unele aspecte ale vieții politice actuale 1. În ultima vreme, nemulțumiți de rezultatele recensământului din 1992, care a demonstrat că populația maghiară este mai puțin numeroasă decât susțineau ei, liderii UDMR încearcă să atragă membrii altor etnii pe care să-i convingă să se declare maghiari.

Un oarecare succes l-au avut cu țiganii din Transilvania deoarece la recensământ mulți dintre ei s-au declarat maghiari. Și în prezent în urma demersurilor și argumentelor folosite de UDMR, Iulian Rădulescu - așa-zisul împărat al țiganilor - a anunțat că se plasează cu întreaga lui comunitate sub autoritatea pastorului László Tőkés.

Cu ceangăii din Moldova se știe că au suferit un eșec usturător. Aceștia, descendenți ai unor români parțial maghiarizați, fugiți peste munți de teama persecuțiilor ungurești, se consideră români și nu acceptă să intre în jocul UDMR-ist deși emisarii acestui partid și cei ai Budapestei nu se dau în lături de la nimic pentru a corupe și a cumpăra conștiințe. În ultima vreme episcopul Tőkés și alți lideri de frunte ai UDMR și-au intensificat activitățile în secuime pe care o instigă în continuare la acțiuni anticonstituționale îndreptate împotriva statului unitar român. Întreaga propagandă a UDMR între secui se bazează pe un fals istoric și etnografic și anume pe teoria că secuii ar fi unguri.

Se știe că denumirea de secuii derivă din cuvântul „simile”, de origine din turca veche, care înseamnă „neam ales”.

Ei sunt reprezentanții unei populații rezultată din contopirea unor elemente etnice diferite: turci, kazahi și alte popoare orientale.

350

Ei au fost împinși în Europa de triburile ugro-finice ale ungurilor care au emigrat spre est, ajungând la sfârșitul sec. IX în Câmpia Panonică unde au fondat statul feudal maghiar.

Maghiarii îi desconsiderau pe secui, folosindu-i pe timp de război ca trupe de sacrificiu în avangardă, iar în timp de pace, așezându-i la frontierele cele mai amenințate pentru ca să primească ei primele lovituri venite din afară.

De aceea, pe măsură ce progresau cuceririle ungare îi găsim așezați pe secui mai întâi la Bihor unde au trăit alături de români, de la care au învățat scrierea.

Ulterior, în secolul XII, îi aflăm pe Mureș și pe Târnave pentru ca, începând cu secolul XIII să se stabilească pe locurile pe care trăiesc și astăzi.

Organizarea lor era complet diferită de cea a ungurilor. La început erau organizați pe triburi și neamuri împărțite pe ramuri. Ulterior au organizat cele 7 scaune secuiești, organizații teritorial-administrative cu pronunțat caracter militar conduse de un căpitan și un jude al pământului.

O parte din românii în mijlocul cărora s-au așezat și-au pierdut graiul. În schimb și secuii au împrumutat de la ei multe obiceiuri, portul, felul de a-și construi casele ș.a.

Faptul că înșiși maghiarii sunt conștienți că secuii nu sunt maghiari, că formează o națiune aparte rezultă clar din actul încheiat la Căpâlna la 16 septembrie 1473 în timpul răscoalei de la Bobâlna, cunoscut sub numele de Unio Trium Nationum.

Acest act reprezintă o înțelegere între nobilii maghiari, fruntașii secuilor și patriciatul săsesc care prevedea o „Uniune frățească” fiecare dintre cele trei națiuni semnatare, obligându-se să le ajute pe celelalte două împotriva dușmanilor.

351

Reînnoită de mai multe ori, această înțelegere a ființat până în 1848 ca un instrument de asuprire socială și națională a populației românești din Transilvania.

Din acest act rezultă clar că secuii reprezintă o altă națiune decât cea maghiară deoarece nu ar fi avut sens ca maghiarii să încheie o înțelegere cu ei înșiși.

De altfel, este știut că întotdeauna la nivelul oamenilor simpli, secuii și românii s-au înțeles bine și au trăit în pace și prietenie.

Ei pot trăi și în continuare în bună înțelegere în România, patria lor comună ai căror cetățeni cu drepturi și datorii egale sunt și unii și ceilalți.

Numai scornelile UDMR-iste și ale emisarilor Budapestei încearcă să tulbure pacea și liniștea seculară a acestor ținuturi și să învrăjbească artificial relațiile dintre oamenii care se înțeleg bine.

2. Sfârșitul lunii mai va marca un nou congres al organizației de factură etno-totalitară UDMR, falangă a hungarismului revizionist.

Evenimentul de la Cluj-Napoca a fost îndelung și bine pregătit. Încă de la 3 ianuarie 1989 în clădirea Episcopiei Reformate din Cluj, cu prilejul aniversării a 5 ani de la crearea a UDMR, Marko Bela a prezentat ultimativ „programul de autonomie” în viziunea UDMR. Acest program va fi dezbătut și aprobat în congres în spiritul declarației președintelui ei că „idea de stat Național a reapărut din lada de gunoi a istoriei”.

Conducerea UDMR împinge provocarea atât de departe încât până și premierul ungur Gyula Horn a atras recent atenția că „reconsiderarea Trianon-ului pentru care militează unele cercuri au lezat în mod grav interesele Ungariei”.

Liderii UDMR sunt însă surzi la orice apel la rațiune. Borbely Imre, cunoscut pentru campaniile sale de instigare la desființarea pe provincii a statului român, 352

candidat la funcția de președinte al UDMR în apropiatul congres a declarat: „Trebuie realizată o conducere mai fermă pentru transpunerea în practică a programului UDMR prin elaborarea unei concepții economice clare, care să aibă la bază un studiu realist, privind prezentul puterii industrialagrare și umane ale comunității maghiare din Ardeal, inclusiv la grăbirea procesului de autonomie teritorială în zonele cu populație majoritar maghiară”.

La recenta reuniune a staff-ului UDMR-ist de la Târgu Mureș, președintele organizației UDMR Miercurea Ciuc a cerut pe față alipirea Covasnei și Harghitei la Ungaria pe motiv că și Kaliningradul, deși se află la 1.000 kilometri de Moscova este sub jurisdicție rusească, iar Alaska deși se află la aceeași distanță de SUA se află sub jurisdicția acesteia.

Iată așadar cum a evoluat revanșismul hungarist și cum se prezintă el însuși înaintea apropiatului congres de la Cluj-Napoca.

Devine obligatorie concluzia că pe o asemenea bază existența UDMR este de neconceput în cadrul statului român. Sau UDMR va fi desființat în numele Constituției sau Constituția va fi desființată în numele UDMR-ului și o dată cu ea și statul unitar național român.

3. Aș vrea să-mi exprim un punct de vedere în legătură cu campania de denigrare a președintelui Iliescu, care în ultimul timp a căpătat unele aspecte de-a dreptul dezgustătoare.

Nu sunt un admirator al domnului Iliescu, nu l-am votat în alegeri fiindcă partidul nostru a venit cu propriul său candidat la președinție.

Se știe că între domnul Iliescu și conducerea PUNR au existat și există unele divergențe, că unele schimburi de păreri pe care le-am avut cu domnia sa au fost destul de aspre, că am criticat și criticăm în continuare unele acțiuni sau lipsa unor acțiuni a domnului Iliescu.

353

La alegerile viitoare vom avea din nou candidatul nostru la funcția de președinte, deci pentru partidul nostru domnul Iliescu este un adversar politic.

Totuși nu pot privi indiferent modul grosolan și nedrept în care unele partide din opoziție și unele ziare aservite acestora folosesc cele mai josnice mijloace pentru al denigra pe președinte.

De la jalnica încercare de suspendare a președintelui din funcție pentru abominabila crimă de a fi luat apărarea celor năpăstuiți și puși în situația de a fi aruncați în stradă de proprietarii venali cu concursul unor judecători cu comportament cel puțin bizar, continuând cu incitarea la asasinat găzduită de ziarul „Ziua” și de unele publicații ale trustului Expres s-a ajuns la acuzația stupidă de colaborare cu KGB. Aici nu este vorba numai de atacul asupra unui singur om, ci de un atac concentrat asupra instituțiilor statului de drept, o acțiune premeditată și bine susținută de subminare permanentă a instituțiilor statului și de slăbire a autorității sale atât pe plan intern cât și extern.

Vă imaginați cât de mult contribuie la formarea unei imagini favorabile a României în lume zvonul că președintele țării este agent KGB? Realitatea este, că opoziția neputând să producă un contracandidat de talia domnului Iliescu, care să aibă șanse în alegeri, nu are altă soluție decât să-l demoleze pe acesta prin orice mijloace oricât de murdare ar fi ele.

Am vrea să știm cine slujește interese străine în defavoarea țării? Domnul Iliescu sau liderii celor 5 partide parlamentare autoare ale „moțiunii KGB” care se zbat cu o energie demnă de o cauză mai bună pentru semnarea imediată a tratatului cu Ungaria chiar în condițiile Recomandării 1201, deși este evident că o asemenea acțiune ar fi primul pas pentru dezmembrarea țării.

354

Pe cine să acuzăm că face jocul unor puteri străine, pe președintele Iliescu sau pe Adrian Severin, cel care nea vândut la Strasbourg?

Profesiunea de agent se execută pe bani mulți.

Unde sunt banii lui Iliescu, care este om sărac, după cum se știe? În schimb, dacă verificăm proveniența averilor din țară și străinătate ale unor politicieni și foști miniștri sau chiar prim miniștri din cabinetele precedente, n-ar fi exclus să descoperim unele venituri venite din surse externe, care nu pot fi justificate.

De altfel activitatea de demolare a țării pe care au desfășurat-o merită o bună recompensă din partea dușmanilor.

Ne-am putea gândi de exemplu, pentru ce servicii prestate, unii politicieni sunt finanțați să-și curețe plămânii de fumul țigărilor Kent și să-și îngrijească sănătatea cu lunile, în cele mai scumpe clinici din străinătate. Ne-am mai putea întreba, cine finanțează și pentru ce servicii se plătesc zecile de milioane lei pentru plimbările partidelor și a reprezentanților ei care se deplasează cu regularitate în străinătate ca să denigreze țara, sau cu ce bani se plimbă prin toată Europa și prin America Tőkés László, care este prezent la tot felul de întruniri și are întrevederi cu personalități politice ca să calomnieze și să incite împotriva imaginii țării noastre.

Dacă după logica opoziției, faptul că Ion Iliescu a făcut studii în URSS poate fi spion KGB, înseamnă că după aceeași logică, să-l acuzăm pe Petre Roman că este agent francez, pe Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Florin Georgescu că sunt agenți americani, iar pe Ion Rațiu că este agent britanic și așa mai departe.

Nu ar fi mai corect ca în locul acestor atacuri nedemne la adresa unui om onest opoziția să dialogheze cu domnul Iliescu și prin medierea lui să realizeze o platformă minimă comună tuturor forțelor politice.

355

În orice caz țara ar avea mai mult de câștigat decât la lansarea unor zvonuri murdare cum că Ion Iliescu ar fi țigan, că mama sa naturală trăiește în mizerie în Dămăroaia și celelalte mârșăvii pe care le colportează cu nerușinare.

Am impresia că opoziția are două idei fixe: „Jos Iliescu” și „Jos Guvernul” pe care le prezintă în diferite forme și variante în parlament, în presă, în declarații politice, în contacte cu reprezentanții organismelor europene și în dezmățurile de stradă pe care le organizează și le finanțează.

Dar vorba lui Eminescu: „Critici voi, cu flori deșarte, Care roade n-ați adus, E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.”

356

9 Replică pentru ziarul „Deșteptarea” din Bacău Stimate domnule redactor șef, Deoarece în numărul 1766 din 25 martie 1996 al cotidianului „Deșteptarea”, pe care cu onoare îl conduceți, a apărut sub semnătura domnului Dorin Ciulină un articol intitulat „La revedere PUNR”, care conține calomnii și insulte la adresa PUNR precum și o serie de grosolănii la adresa liderilor acestui partid și, prin urmare, consider că în virtutea dreptului la replică aveți obligația de a publica în paginile ziarului dumneavoastră și punctul nostru de vedere în legătură cu acest articol.

Chiar de la prima frază articolul respectiv debutează cu constatarea stupidă că PUNR poate fi comparat cu un cal breaz. De ce cal și de ce breaz autorul articolului nu găsește de cuviință să ne explice. În orice caz, noi nu suntem de acord ca domnul Ciulină să compare partidul nostru cu caii verzi pe care, probabil, îi vede pe pereți, chiar dacă le-ar pune și stea în frunte. În continuare, „ca un rafinat analist politic”, domnia sa este și de părere că declarațiile liderilor PUNR nu sunt pe placul „supervizorilor” politicii noastre. Cu această ocazie, am aflat că politica noastră trebuie supervizată din afară. Și noi, care trăiam cu iluzia că suntem un stat suveran! Noroc cu domnul Ciulină, care ne-a adus la realitate!

Noi, până acum, credeam că în politica sa PUNR trebuie să se preocupe de interesele poporului român și nu de părerile celor de afară.

Politica națională desfășurată de PUNR de combatere a extremismului UDMR și de prevenire asupra pericolului dezmembrării țării este prezentată de domnul Ciulină drept specularea animozităților dintre câțiva lideri români și unguri. Mai departe, domnul Ciulină își varsă 357

veninul PSDR-ist scriind: „Imun la orice regulă de bun simț politic și ocolind cu bună știință deontologia politică, PUNR s-a cocoțat la guvernare și s-a ținut de ea cu dinții.”

Adică, faptul că un număr important de cetățeni ai țării au votat acest partid, care și-a ocupat locul cuvenit în Parlamentul României și, pe această bază, respectând Constituția și legile țării, pentru că a acceptat să participe la guvernare înseamnă că a dat dovadă de lipsă de bun simț sau de ocrotire a deontologiei?

Deci, după mintea domnului Ciulină, a face parte dintr-o coaliție guvernamentală este o faptă condamnabilă.

Poate îl aude și doamna prim-ministru Tansu Çiller din Turcia care participă și ea la o coaliție guvernamentală, și-l face paznic de harem.

Să ne spună domnul Ciulină cum trebuie condusă țara când un partid nu are majoritatea în Parlament. Se renunță la guvern? Sau pentru a pătrunde în Guvern miniștrii trebuie să facă parte în mod obligatoriu dintr-un partid agreat de domnul Ciulină?

Mai departe, fără nici un pic de rușine se spune: „Obrăznicia și tupeul împrumutat (dacă ar fi știut și un pic de gramatică ar fi scris „împrumutate”) de la președintele lor, coroborate cu slăbiciunea PDSR, i-a adus în postura neașteptată de participanți la guvernare.”

Cred că este evident că un asemenea limbaj este incompatibil, nu numai cu statutul de ziarist, ci și cu cel de om civilizat și își are locul mai curând în vocabularul chivuțelor de mahala decât în paginile unui ziar, care se pretinde educator al opiniei publice. În continuare, fără nici o motivație și fără a-și susține afirmațiile măcar cu un argument, „ciulinul veninos” se agață de partidul nostru scriind: „Cu aere de stăpân, PUNR a început să-și salte poalele în văzul lumii, ca o precupeață tuciurie și slobodă la gură.”

358

Chiar nu mai există nici o urmă de rușine și de bun simț în redacția dumneavoastră? Cum vă puteți permite să tipăriți o asemenea infamie?

Nu vă pretindem să folosiți un vocabular mai ales decât cel pe care l-ați căpătat în cei 7 ani de acasă, dar nici așa ca la ușa cortului!

Urma numai, să descrieți ce-ați văzut sub poalele ridicate ale precupețelor tuciurii, care v-au inspirat aceste rânduri ca să dați cititorilor adevărata măsură a valorilor dumneavoastră morale și intelectuale.... În continuarea articolului, domnul Ciulină demite pe toți miniștri PUNR și anulează protocolul de alianță luândo cu mult înaintea faptelor. Cu un asemenea talent de prezicător ar face o frumoasă carieră dacă s-ar ocupa cu ghicitul în zațul de cafea. În orice caz, mai frumoasă decât cea de ziarist.

Domnule redactor șef Gheorghe Bălțătescu, cred că sunteți conștient că prin articolul amintit ziarul dumneavoastră a insultat un partid politic parlamentar și guvernamental și a adus ofense grave liderilor lui. Este datoria dumneavoastră să publicați protestul nostru însoțit de scuzele redacției pentru grosolăniile și calomniile la adresa PUNR. Cu încrederea că se va da dovadă de deontologie profesională și respect, vă mulțumesc pentru înțelegere.

359

VIII. FORUMUL ORGANIZAȚIILOR CULTURALȘTIINȚIFICE ȘI SOCIALE ROMÂNEȘTI (FOR), CONSTITUIRE ȘI ACTIVITATE 360

1. Actul de constituire ala Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), întocmit la data de 05.11.1994, în București în baza Legii nr. 21 din 06.02.1924 și a Decretului-Legea nr. 8 din 31.12 1989 privind constituirea unităților cu personalitate juridică

361

2. Tabelul cu membrii fondatori ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR)

362

3. Procesul Verbal de constituire al Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) din data de 05.11.1994

363

364

365

4. Declarație prezentată la încheierea lucrărilor Adunării Generale a organizațiilor românești pentru constituirea Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românește (FOR) București, 5 noiembrie 1994 Odată cu descătușarea popoarelor est-europene, în virtutea drepturilor omului, românii se îndreaptă spre înaltele idealuri de libertate și democrație. În acest spirit nou, european, românii de pretutindeni, după secole de oprimare și umilință, își revendică dreptul lor la o existență demnă și liberă, așa cum și Constituția Română și legile statului o garantează cetățenilor de alte naționalități din România. În acest spirit, numeroase organizații din țară și de peste hotare militează pentru a avea școli, biserici în limba maternă, a-și păstra tradițiile, și a-și apăra identitatea națională. Sub semnul idealului sfânt al românismului, astăzi 5 noiembrie 1994, la propunerea reprezentanților a 36 organizații, societăți și asociații din țară și de peste hotare, s-a constituit forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești FOR, au fost alese Consiliul Național de Coordonare și Comitetul Executiv.

A ne cunoaște pe noi înșine, limba pe care o vorbim, istoria pe care am trăit-o, faptele și întâmplările din comunitățile noastre, folclorul și obiceiurile, constituie fundamentul unirii istorice de astăzi. Pornind de aici vom promova accesul la literatura și presa din România a tuturor românilor, schimburi culturale, burse de studii, organizări de cursuri și seminarii, un larg evantai de activități culturale și spirituale românești cu participare din țară și din afară. Totodată prin acțiunile preconizate vom sprijini apărarea și promovarea drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute în tratatele și convențiile internaționale, fără discriminări sau privilegii, nu vom aduce prejudicii normelor legislative ale țărilor unde trăiesc 366

români și nu vom încuraja sentimente destabilizatoare din partea minorităților românești.

Reprezentanții organizațiilor componente ale Forumului își exprimă adeziunea, la cererea generală, de eliberare a grupului Ilie Ilașcu din închisoare și repunerea lui în drepturile sale legitime de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Forumul Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești (FOR) Președinte, Corneliu Bălan

367

5. Tabelul cu membrii fondatori ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri

368

369

370

371

372

373

374

6. Consiliul Director al Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri. Membrii aleși

375

376

7. Comitetul Executiv al Consiliul Director ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri. Membrii aleși

377

8. Cererea Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) către Tribunalul Municipiului București, pentru obținerea personalității juridice

378

9. Cererea către Tribunalul Municipiului București, pentru obținerea personalității juridice și înscrierea în Registrul Persoanelor Juridice

379

10. Acordarea de spațiu pentru Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) de către Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, în vederea obținerea personalității juridice și înscrierea în Registrul Persoanelor Juridice

380

11. Hotărârea Tribunalului Municipiului București pentru acordarea personalității juridice și înscrierea în Registrul Persoanelor Juridice a Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR)

381

12. Statutul Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri

382

383

384

385

386

387

388

389

390

13. Cererea către Guvernul României pentru acordarea unui spațiu Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (neonorată de Guvern)

391

14. Cererea către Guvernul României, pentru onorarea sumelor pentru finanțarea acțiunilor Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), obținute prin Bugetul de Stat aprobat. Viorel Hrebenciuc, a nesocotit aprobarea Parlamentului

392

393

15. Programul acțiunilor aprobat de Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), anexat cererii de finanțare, din Bugetul de Stat aprobat de Parlamentul României (cerere nesocotită prin abuz de către Viorel Hrebenciuc, Secretar General al Guvernului)

394

395

396

16. Programul de activități al organizațiilor componente ale Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), anexat cererii de finanțare

397

398

399

400

17. Propunerile privind modificarea art. 41 din Bugetul de stat pe anul 1995, prezentate Parlamentului României de membrii Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (aprobate)

401

Propunerile din Programul de mai sus au fost prezentate în Parlamentul României la Dezbaterea Bugetului de Stat pe anul 1995.

Deși articolul 48 alineatul 1 prevede de către Parlamentul României, fonduri și pentru Forumul Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești, FOR, programele transmise Guvernului României prin Secretariatul General al Guvernului al cărui secretar general era Combinatorul Viorel Hrebenciuc, nu au căpătat nici o finanțare. De asemenea intervențiile la Președintele României, Ion Iliescu și la președintele Camerei Deputaților Adrian Năstase nu au dat niciun rezultat.

Nici intervențiile Forumului Organizațiilor CulturalȘtiințifice și Sociale Românești FOR, la următorul președintele al României Emil Constantinescu și la Guvernul constituit de Convenția Democratică respectiv la Secretarul General al Guvernului de atunci Remus Opriș nu au rezolvat nimic.

Poate că noi, cei din conducerea FOR, nu ne-am orientat corect la acea dată către persoanele și instituțiile conduse de cei care gândesc și simt românește. Oricum organizațiile componente ale Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești FOR, trăiesc și există, fibra românismului încă vibrează.

402

18. Facsimil din Legea Bugetului de Stat pe anul 1995, aprobată de Parlamentul României

403

19. Cuvântarea domnului deputat Petre Țurlea în Parlament, membru al Biroului FOR

404

405

20. Răspunsuri la articolele cu care ne-a gratulat domnul senator Adrian Păunescu în ziarul său „Vremea” S-a supărat „Maestrul”!

Maestrul Păunescu s-a supărat pe mine și asta-i cam de multișor poveste, de când bugetul vine de când Forumul este.

Să mă ierte Vlahuță pentru pastișă, dar când este vorba de un titan al poeziei ca Maestrul, penița vibrează ritmat, iar cerneala se scurge din stilou în valuri rimate.

De fapt se petrece un fenomen consemnat de însuși Maestrul la o vânătoare istorică de rațe: „Când trage marele bărbat și moartea zboară înainte.”

Dar să prezint metodic cu ce am păcătuit eu în ochii Maestrului și cum a evoluat mânia sa.

Totul a început atunci când la inițiativa unor oameni de inimă din țară și de peste hotare, a fost creat Forumul Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești. La acest Forum au aderat treptat noi și noi membri, ajungând în prezent să cuprindă 38 de organizații ale românilor din țară, din Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Lituania, Iugoslavia, Bulgaria, Canada și din alte țări mai apropiate sau mai îndepărtate ale lumii.

Forumul, militează pentru păstrarea valorilor spirituale românești de pretutindeni pentru menținerea și consolidarea identității comunităților românești existente în afara hotarelor țării și pentru integrarea aspirațiilor acestora în ansamblul unor programe pentru românitate și românism într-un cadru unitar.

Principalele obiective urmărite prin activitatea sa sunt : organizarea și desfășurarea de acțiuni pentru apărarea și promovarea valorilor și intereselor fundamentale ale românilor de pretutindeni ; unirea forțelor spirituale ale românilor în vederea realizării idealurilor naționale ; promovarea unei imagini veridice a 406

țării în străinătate ; precum și sprijinirea și răspândirea creaților spiritualității românești din țară și de peste hotare.

Tot cam în acea vreme a fost creat și Congresul Spiritualității Românești, manifestare patriotică, care are loc la Herculane cu participarea unor personalități de seamă din țară și din străinătate. În prezidiumul Congresului, al cărui președinte de onoare este însuși șeful statului, tronează Maestrul care domină adunarea cu vocea sa tunătoare manifestându-se, așa cum îl știm, în proză și în versuri, ca un vajnic apărător al românismului și unic luptător pentru unirea românilor în granițele vechii Dacii. În mod sincer, consider pozitivă existența acestui Congres și sunt convins că o asemenea manifestare este necesară, constituind un admirabil prilej de afirmare a spiritualității românești, de strângere a legăturilor, de cunoaștere și colaborare a românilor de pretutindeni.

Atât Forumul, cât și Congresul, trebuie să joace un rol important în organizarea și sprijinirea activităților românești de pretutindeni, ele nu se exclud, ci se completează și în mod normal ele ar trebui să conlucreze.

Dar Maestrul nu admite concurența. El trebuie să fie unicul, inimitabilul și inconfundabilul lider spiritual al românismului și nimeni în afară de el, nu trebuie să se afirme în acest domeniu.

Cu ocazia dezbaterii bugetului de stat pe anul 1995 am ridicat în Camera Deputaților, problema finanțării activității organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale și românilor din afara granițelor, combătând anomalia alocării sumei de 2,8 miliarde lei pentru minoritarii din țară, în timp ce pentru românii din afară rămâneau doar 100 de milioane lei.

Cu ajutorul specialiștilor din Ministerul Finanțelor sau mai găsit și alte surse de finanțare, astfel că în final, la cele 2,82 miliarde lei prevăzute inițial s-au mai adăugat de la buget încă 2,3 miliarde lei pentru sprijinirea activității 407

românilor din afară și peste 1,5 miliarde lei pentru promovarea imaginii și intereselor românești peste hotare.

Personal, cred că nu am greșit cu nimic prin acest demers. Dimpotrivă, s-au obținut în plus fonduri importante în sprijinul activităților tuturor organizațiilor și instituțiilor care se ocupă de soarta românilor din afară.

Nu mică mi-a fost surprinderea când, imediat după discutarea Bugetului, am citit în ziarul „Vremea” un articol semnat de însuși Marele Maestru în care eram insultat și poreclit Acachie Acachievici, după numele nevolnicului erou al schiței „Mantaua” de Gogol.

Practic, Marele Maestru al combinațiilor (să mă ierte Ostap Bender pentru coincidență de nume) mă desființa pur și simplu.

Nu înțelegeam ce sacrilegiu am comis, prin ce-am dezlănțuit acest Jupiter Tonans pus să mă facă fărâme nici mai mult nici mai puțin. În final am înțeles. Făcusem imprudența să pomenesc de FOR-um, deci încălcasem monopolul Maestrului în rolul de Magistru al problemelor românilor din afara granițelor țării.

Mai întâi, am vrut să-i dau cuvenita replică, dar apoi am renunțat pentru că nu voiam să mă pun în gură cu un mahalagiu fără scrupule, capabil să arunce cu noroi în orice și în oricine pentru a-și satisface orgoliul nemăsurat și pofta de mărire.

Aș fi putut să-l poreclesc și eu. Să-i spun de exemplu Oblomov de Bârca, Falstaff decrepit, cântăreț de curte veche înzestrat cu liră nouă, lipitoare cu barbă sau multe și variate alte feluri, dar am renunțat fiindcă m-am gândit că atunci când un măgar îți dă cu copita mai bine te dai la o parte și nu-ți pui mintea cu el fiindcă tu ești om și el este...

Dar lucrurile nu s-au oprit aici.

408

De curând, colegul meu, deputatul Petre Țurlea, a ridicat problema modului defectuos de folosire în cursul anului 1995 a fondurilor amintite.

Această intervenție era motivată deoarece, din vina coordonatorului de credite, Guvernul României, nu s-a cheltuit nici o jumătate din sumele alocate în anul 1995.

De asemenea, era anormal și faptul că în timp ce pentru organizarea la Herculane a Congresului Spiritualității Românești s-au aprobat și cheltuit 396,4 de milioane lei și nici una dintre acțiunile programate ale FOR-umului nu a fost finanțată, deși fondurile necesare au fost solicitate la timp, iar banii au rămas la Buget neconsumați.

Dar acesta este un mister pe care numai Dumnezeu, Sherlock Holmes sau Viorel Hrebenciuc l-ar mai putea clarifica.

Deși în intervenția sa, domnul Țurlea nu a atacat pe nimeni și a ridicat corect o problemă importantă, Maestrului i-a sărit muștarul și a publicat din nou în ziarul „Vremea” o notă intitulată „un Bălan atac Țurliu” trimisă prin fax direct de la Paris unde Maestrul se afla atunci în misiune diplomatică, ocupat cu inventarierea damelor din Bois de Boulogne și cu anchetarea furturilor de scrumiere comise de șefii de stat români în capitala Franței, Paris.

De altfel, aceste cercetări aprofundate au fost pe larg prezentate de maestru în ziarul „Vremea”, o publicație de înaltă valoare culturală și științifică dacă ne referim numai la articolele de înaltă ținută apărute în ultimul timp, cum ar fi cele referitoare la „femeia care are un șarpe în burtă”, „fotografierea sufletelor morților care vagabondează în jurul planetei Uranus” sau „individe care vorbesc direct cu Dumnezeu, fără nici un intermediar”.

De fapt ce-l deranja pe Maestru? Pur și simplu faptul că banii alocați pentru românii din străinătate nu sunt dirijați prin Congresul Spiritualității Românești, adică nu dispune el cum să fie folosite miliardele stabilite în buget pentru acest scop.

409

De altfel, în articolul cu titlu fistichiu pe care l-am amintit, „Maestrul” explica foarte clar de ce îl deranjează faptul că există FOR-umul. Îmi permit să citez: „Că adică să ne facem noi un FOR-um peste Congres ca să aibă dreptul să ia bănuții”.

Deci, despre bănuți era vorba!? Dar important nu este totuși cine dirijează bănuții, ci rezultatele care se obțin în urma cheltuirii lor. Nu contest valoarea și importanța lucrărilor Congresului Spiritualității Românilor de la Herculane din1995, nu cer socoteală pe ce s-au cheltuit aproape 400 de milioane lei pentru o singură întrunire, n-am să verific cât a costat băutura și care a fost valoarea unui tacâm, nici n-am să cer lista celor care au băut și au mâncat pe seama ideii de unitate a românilor de pretutindeni.

Aș vrea numai, să arăt, că în cazul în care ordonatorul de credite ar fi dat banii aprobați prin buget, urmare și solicitărilor FOR-umului, am fi putut sprijini presa românească prigonită din Basarabia și Bucovina, am fi ajutat comunitățile românești de peste hotare să-și clădească biserici și să-și doteze biblioteci, am fi putut acorda burse de studii, am fi organizat tabere de creație, expoziții itinerante și am fi făcut multe lucruri de folos pentru români, toate acestea prin organizațiile componente ale FOR-umului.

Dar acum înțeleg că acestea ar fi însemnat un atentat la orgoliul „Maestrului” care n-ar mai fi fost în prim plan, ceea ce în logica „păunesciană” nu este de admis. Îmi amintesc cu drag desigur, ce frumos a fost prezentată viața și opera „Maestrului” în lucrarea biografică „Folkul și Porcul sau Fleica și Drapelul” scrisă, se pare, de marele dispărut Eugen Barbu, fie-i țărâna ușoară, care a circulat prin România din mână în mână și pe sub mână în anii ″80.

Acolo erau dezvăluite rapacitatea și necinstea „Maestrului”, spiritul dictatorial cu care-i trata pe membrii 410

cenaclului, imoralitatea, dezmățurile, chiolhanurile și scandalurile ce însoțeau fiecare popas al peregrinărilor sale, insolența cu care se adresa organelor administrative locale și obrăznicia manifestată, susținută de un spate asigurat la cel mai înalt nivel.

Nu am de gând să contest talentul lui de poet. Este într-adevăr un poet mare, din ce în ce mai mare, atât de mare încât în curând va trebui să-și cumpere o curea mai lungă. Am putea spune că România n-a mai cunoscut un asemenea titan al artei poetice de la poetul Mazăre încoace.

Nici în privința caracterului său nu pot să spun nimic, pentru că nu are. Și ceea ce este mai urât, mărunt, amestec de trufie cu meschinărie și orgolii, egoism și dispreț față de semenii săi, se regăsesc din plin la „Maestrul”. În ce privește concepțiile politice, luările sale de poziție dovedesc faptul că în mintea domniei sale este un adevărat ghiveci.

Nu de mult într-un interviu acordat televiziunii băcăuane declara că el este adeptul unui capitalism socialist!? A vorbi despre un capitalism socialist este ca și cum ai cere unei prostituate cu experiență să fie și fată mare.

Norocul maestrului a fost cu Mihai Tatulici care l-a deshumat, l-a periat, l-a recondiționat, l-a scos la lumină și l-a lansat din nou în societate. Are și Tatulici ăsta talentul să facă reclamă la tot felul de genii de teapa lui Aderaiat Păunescu, Ion Stoica „Caritas” și alții! În ceea ce privește ziarul căruia i-a trecut Vremea, în care m-a tăvălit ca într-o troacă, pot face constatarea că la început, deci înainte de a avea acces Congresul Spiritualității la fondurile de la Buget, era o fițuică în patru pagini care încăpea -într-o vreme- în suportul de hârtie igienică de la closetele rurale, iar acum apare în format 411

mare, în opt pagini, ca să se poată realiza și izolarea termică și fonică a edificiilor amintite.

Pentru ofensele grosolane și nemeritate pe care mi le-a adus, eu n-am să-l dau în judecată, n-am să-l provoc la duel, n-am să-i dau palme și nici măcar să-l înjur. Am să urmez sfatul lui Arghezi și am să-i spun: „Maestre”.

Corneliu Bălan, deputat PUNR admonestat de „Maestru” într-o Vreme * Materialul a apărut în ziarul „România Mare”, în anul 1995, la propunerea domnului profesor, deputat Stanciu de la Iași și cu aprobarea domnului senator Corneliu Vadim Tudor, administratorul ziarului.

După acest articol am fost atacat din nou de domnul Adrian Păunescu într-o emisiune televizată, când avea alocată de televiziunea Română o emisiune personală, la care i-am dat replica ce urmează : „Oblomov de Bârca″ Nu mă surprinde și nu surprinde pe nimeni vocabularul și insolența insului ce i se spune Aderaiat Păunescu, care se consideră om, dar care nu păstrează de la acesta decât forma lui primitivă. Evoluția sa în raport cu oamenii a rămas la nivel de grotă, cu apucăturile ființei ce se bazează pe forța fizică și nu pe forța minții, care amenință și spumegă pentru a-și domina adversarul prin frică și nu prin argumentul rațiunii specific omului evoluat.

Piatra, ce o folosește pentru a-și intimida adversarul și pentru a-și imortaliza inepțiile, este o fițuică ce se cheamă „Vremea”, cu care se împăunează și este neevoluată ca și stăpânul său, dar care și-a redus mereu dimensiunile, încât acum încape, numai bine, în suportul de hârtie igienică de la wc-urile rurale.

412

Trebuie să recunosc că în evoluția sa, determinată de vârstă, a trecut de la faza de cățeluș de curte, la mersul în două labe pentru a-și dovedi agilitatea și la scheunări pentru a imita graiul articulat, toate pentru a-și fi distrat și respectat cu devotament vechii stăpâni.

Evoluțiile culturale cu care se reproduce obsesiv și enervant, pentru cei care trebuie să-l suporte, sunt reminiscențe ale lecțiilor de dresură pe care le-a căpătat sub bici de la vechii lui stăpâni, pe care-i plânge și le continuă cu excese de paranoia, păcate cu care vine dintro istorie nu prea îndepărtată.

Desigur că-i sunt necunoscut. Din principiu nu mă apropii de psihopați și de cocină. De primii de teama comportamentului lor imprevizibil și în al doilea caz pentru că nu suport onomatopeele.

In legătură cu problema, ce nu a putut să o combată cu argumente omenești, evidențiindu-i încă odată, dacă mai era cazul, instinctele primitive, eu îl scuz și aștept eventual, un urmaș evoluat dintr-o încrucișare cu o ființă rațională care să aibă capacitatea de a înțelege și logica omenească.

Pentru cunoștința domnului în cauză, deputat Corneliu Bălan * Acum, după atâția ani (suntem in anul 2020), a trecut un sfert de veac de când mă înțepam cu domnul senator Adrian Păunescu, crezând că fiecare are dreptate, încerc totuși un sentiment de jenă, însă dau totuși publicității aceste materiale pentru posteritate.

Trecând peste aceste șicanări, și atunci ca si acum, apreciez că poetul Adrian Păunescu a fost un mare patriot, a fost și rămâne un mare poet și l-aș aprecia chiar ca poet Național după inegalabilul Mihai Eminescu, poetul nepereche al neamului românesc.

413

21. Scrisoarea adresată Președintelui Ion Iliescu pentru acceptarea unei întâlniri cu membrii Comitetului Executiv al Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (solicitare neonorată)

414

22. Scrisoarea adresată Președintelui Ion Iliescu de membrii Comitetului Executiv al Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești, după neonorarea și celei de-a doua solicitări

415

416

23. Scrisoarea adresată Președintelui Camerei Deputaților, Adrian Năstase, de membrii Comitetului Executiv ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești pentru neacordarea întâlnirii promise

417

24. Scrisoarea adresată Președintelui Emil Constantinescu pentru acceptarea unei întâlniri cu membrii Comitetului Executiv al Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (solicitare neonorată de președinte)

418

419

25. Cererea către Guvernul României, pentru finanțarea acțiunilor, Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), conform programului atașat, prezentat Secretarului General, Remus Opriș

420

Program neonorat ca și anteriorul.

421

Autorul Corneliu Bălan, împreună cu Valeriu Tabără, Gheorghe Funar și Pavel Coruț, în Bacău, în fața Casei de Cultură 1996

IX. SCURTĂ PREZENTARE A CONSTITUIRII ȘI FUNCȚIONĂRII PARTIDULUI UNITĂȚII NAȚIONALE ROMÂNE, DE LA ÎNFIINȚARE ȘI PÂNĂ LA DIZOLVARE

422

PARTIDUL UNITĂȚII NAȚIUNII ROMÂNE - PUNR - scurt istoric -

Data înființării PUNR - 15 martie 1990. Înscris în Registrul Partidelor Politice, sub denumirea: Partidul de Uniune Națională a Românilor din Transilvania PUNRT. Președintele fondator al PUNRT a fost inginerul Constantin Ivasiuc, din Brașov.

PUNRT a reprezentat expresia politică a Uniunii Culturale Vatra Românească, înființată la începutul anului 1990, ca reacție la apariția UDMR, avându-l ca președinte pe domnul Radu Ciontea.

PUNRT participă la primele alegeri libere, din mai 1990, sub sigla AUR (Alianța pentru Unitatea Românilor), împreună cu Partidul Republican, al cărui președinte a fost Ion Mânzatu. S-au obținut 9 mandate de deputat (2,12% din voturile exprimate) și 2 mandate de senator (2,15% din voturi), toate mandatele au fost din Transilvania.

Brașov, 16 iunie 1990. Are loc primul Consiliu Național. Președintele- fondator Constantin Ivasiuc demisionează, asumându-și răspunderea pentru eșecul AUR. Este desemnat, ca președinte, profesorul universitar Alexandru Crișan de la Cluj.

Se schimbă denumirea partidului în Partidul pentru Uniunea Națională a Românilor - PUNR, pentru a nu avea caracterul unui partid regional.

Cluj, 16 - 17 noiembrie 1990. Are loc al doilea Consiliu Național (devenit Convenție Națională) care pune bazele unui nou statut și program politic. Se schimbă, cu această ocazie, titulatura în Partidul Unității Naționale Române, prin fuziunea cu partidul Frontul Popular din Moldova, înființat în ianuarie 1990, la Iași, al cărui președinte a fost doctorul Vlad Bejan.

423

Este ales, statutar ca președinte, Alexandru Crișan, prim-vicepreședinte Vlad Bejan și un Birou Permanent format din 21 de membri.

Ploiești, 7 martie 1991.

Prin intervenția câtorva membri ai Vetrei Românești din Târgu Mureș, se întrunește Consiliul Național Extraordinar. A căzut propunerea înființării Partidului Vatra Românească. Se propune și este ales, ca președinte al Uniunii Vatra Românească, doctorul Zeno Opriș.

Radu Ciontea, devenit senator în Parlamentul României după alegerile din mai 1990, este desemnat ca președinte al PUNR Târgu Mureș, 15 - 16 mai 1991. Are loc Convenția Națională a PUNR. Este ales nestatutar, ca președinte, Radu Ciontea.

Nu se realizează preconizata fuziune cu Partidul Național Român (președinte comandorul Di Cezare).

Târgu Mureș, 11 iulie 1992. Cu un scor strâns al votului, Consiliul Național desemnează, drept candidat la Președinția României, pe Gheorghe Funar, devenit primar al Clujului, în urma alegerilor locale.

La alegerile parlamentare și prezidențiale din 27 septembrie 1992, PUNR a obținut 7,7% din voturile valabil exprimate, pentru Camera Deputaților, și 8,1% din voturile pentru Senat. Candidatul PUNR la funcția de președinte al țării, Gheorghe Funar a obținut 10,88% din voturi plasându-se pe locul trei.

Cluj, 3 octombrie 1992. Consiliul Național, cu noii parlamentari (30 deputați și 14 senatori) face o analiză a rezultatului votului. Sunt suspendați din conducerea partidului Radu Ciontea - președinte și Petru Burcă – primvicepreședinte, considerați vinovați pentru procentajul scăzut în alegeri și pentru sprijinul slab acordat candidatului la președinția țării, Gheorghe Funar.

424

Consiliul Național al PUNR a hotărât mutarea sediului național al partidului de la Cluj Napoca la București.

Cluj, 17 octombrie 1992. Este ales ca președinte al partidului Gheorghe Funar și un nou Birou Permanent.

Sarmisegetuza, 19 decembrie 1993. Se parafează protocolul de alianță PUNR - PDAR, care a funcționat sub denumirea de Blocul Unității Naționale – BUN. La cererea Mișcării Ecologiste din România, la BUN aderă și acesta pentru perioada octombrie 1995 - martie 1996.

18 august 1994. PUNR intră la guvernare, alături de PDSR, mai întâi Valeriu Tabără, ca ministru al Agriculturii, si apoi Gavril Iosif Chiuzbaian, la Ministerul Justiției, Aurel Novac, ca ministrul al Transporturilor, Ioan Turicu ministru, și Ioan Ovidiu Muntean, tot ca ministru la Telecomunicații, în perioade diferite.

5 noiembrie 1994. Prin grija și îndrumarea PUNR sau întâlnit la București pentru prima dată 36 de organizații cultural-științifice și sociale românești din țară și din străinătate (Republica Moldova, Iugoslavia, Bulgaria, Albania, Federația Rusă, Ucraina, Lituania, Canada, etc), care au hotărât constituirea Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești (FOR). FOR a ales în ședința de constituire, ca președinte, pe deputatul PUNR Corneliu Bălan. FOR a fost înregistrat în registrul special al TMB, ca persoană juridică, prin decizia civilă nr.

3, din 27 ianuarie 1995.

București, 17 - 18 noiembrie 1995.

Are loc Consiliul Național al PUNR și este reales, ca președinte, domnul Gheorghe Funar. Pentru funcția de președinte candidează și Valer Suian, senator, vicepreședinte al Senatului României, care a întrunit circa 40% din voturi.

Convenția a aprobat strategia electorală și a adoptat un nou program politic.

425

București, 13 iulie 1996. Consiliul Național al PUNR a evaluat rezultatele alegerilor locale și s-au pus în discuție alianțele partidului cu PDSR și PDAR. S-au conturat două opțiuni: una - pentru menținerea alianței cu PDSR, susținută de Gheorghe Funar, care, cu puțin timp în urmă, critica PDSR și altă opțiune - pentru ruperea alianței cu PDSR și reorientarea către PDAR și MER, susținută de domnul Valeriu Tabără. Gheorghe Funar și-a impus punctul de vedere, fiind desemnat, din nou, candidat la Președinția României. Au mai fost propuși Valeriu Tabără și Teodor Ardelean, care nu au acceptat propunerile de a candida.

La alegerile legislative și prezidențialele din 3 noiembrie 1996, PUNR a înregistrat un recul față de rezultatele din 1992, obținând 4,36% din voturile pentru Camera Deputaților și 4,22% pentru Senat (18 deputați și 7 senatori). Gheorghe Funar a obținut 3,22% din voturile electoratului pentru funcția de președinte al țării.

Convenția Națională din 22 martie 1997, în urma rezultatelor slabe obținute la alegerile precedente, a adoptat un nou statut și program și o nouă conducere.

Valeriu Tabără a fost ales noul președinte al PUNR și domnul Gheorghe Funar, vicepreședinte.

Contestând noua conducere, Gheorghe Funar a fost exclus din partid, de către Consiliul Național din 4 noiembrie 1997.

La 20 octombrie 1999, Valeriu Tabără, președintele PUNR, și Mircea Druc, președintele Partidului Reîntregirii Opțiunea Daco-Latină, au semnat protocolul de fuziune, prin absorbție, de către PUNR a PRODL. Mircea Druc a devenit președinte al Consiliului Național al PUNR. La alegerile legislative din 2000, PUNR se prezintă sub titulatura Alianța Națională PUNR - PNR și a obținut rezultate lamentabile. În iunie 2001, prin voința comună a PUNR și PNR, se desființează în fapt Alianța Națională PUNR - PNR. 426

La 3 septembrie 2001, TMB dispune reînscrierea PUNR în Registrul Partidelor Politice, ca partid de sine stătător. În ianuarie 2002, generalul Mircea Chelaru devine membru al PUNR, iar în 15 martie, Consiliul Național, întrunit la Târgu Mureș, îl aprobă ca președinte al Consiliului Național al PUNR. Congresul PUNR, din 11 mai 2002, aprobă noul statut și program al partidului, aprobă schimbarea denumirii partidului în Partidul Unității Națiunii Române. În conducerea partidului sunt aleși: președinte: general locotenent (r) dr. Mircea Chelaru, primvicepreședinte: prof. univ. dr. Valeriu Tabără, vicepreședinți: ing. Corneliu Bălan, ing. Dumitru Huidu, ing. Petru Ștolea, prof. Vasile Miclăuș, Victor Șchiopu, Viorel Cotuțiu; secretar general: Ioan Curtean de Hondol. În februarie 2006, PUNR fuzionează prin absorbție cu Partidul Conservator PC, dispărând în acest fel de pe scena politică. Întocmit Corneliu Bălan 24 iulie 2006

427

CUPRINS CAPITOLUL I. Cuvânt înainte.................................... 5 CAPITOLUL II. Note autobiografice. Amintiri de neșters....................................................................... 10 A. Copilăria..................................................................... 10 B. Adolescența................................................................ 31 C. Maturitatea................................................................. 36 D. Activitatea profesională.............................................. 42 E. Familist....................................................................... 45 F. O nouă responsabilitate.............................................. 47 G. O altă responsabilitate............................................... 51 H. Ieșirea din sistem, înapoi la meserie.......................... 57 I. În slujba Revoluției din 1989........................................ 65 J. Reîntoarcerea la profesie............................................ 73 K. Implicarea în activitatea politică.................................. 75 L. Din nou la activitatea profesională.............................. 86 M. Încărcarea spirituală................................................... 91 CAPITOLUL III. Cuvântări parlamentare în perioada 1992-1996..................................................................... 107 1. Ședința Camerei Deputaților din 24 martie 1993 Dezbatere asupra Legii salarizării.................................108 2. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, Sesiunea Extraordinară din 31 august 1993 - Raport anticorupție....................................................................109 3. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 septembrie 1993 - Raport privind rezultatul anchetei cu privire la unele cazuri de corupție..................................113 4. Ședința Camerei Deputaților din 15 decembrie 1993 Completarea Legii veteranilor de război........................120

428

5. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 22 decembrie 1993 - Legea pentru rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1993.......................122 6. Ședința Camerei Deputaților din 23 decembrie 1993 Completarea Legii 80 privind pensionarii și alte drepturi...........................................................................125 7. Ședința Camerei Deputaților din 23 decembrie 1993 Ratificarea Convenției Europene pentru Conservarea Vieții Sălbatice și a Habitatelor Naturale.................................128 8. Ședința Camerei Deputaților din 8 februarie 1994 Dezbaterea și adoptarea Memorandumului cu FMI.......130 9. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 28 aprilie 1994 - Raport privind Legea Pensionarii Anticipate.......................................................................134 10. Ședința Camerei Deputaților din 3 mai 1994 - Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 1/1991.......138 11. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 4 mai 1994 - Proiectul Legii Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1994......................................................139 12. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 iulie 1994 - Suspendarea Președintelui Ion Iliescu.....142 13. Ședința Camerei Deputaților din februarie 1995 Moțiunea grâului............................................................150 14. Ședința Camerei Deputaților din februarie 1995......155 15. Ședința comuna a Camerei Deputaților și Senatului din 1 martie 1995 - Dezbaterea Bugetului de Stat pe anul 1995...............................................................................160 16. Ședința Camerei Deputaților din 21 martie 1995 Legea asigurărilor sociale..............................................164 17. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din aprilie 1995 - Moțiunea Iliescu.......................................167 18. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 27 septembrie 1995 - Dezbatere la Raportul Apartamentul..................................................................171 19. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 26 februarie 1996 - Moțiunea energiei...........................178 429

20. Ședința Camerei Deputaților din 14 martie 1996 Dezbaterea proiectului de lege privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești...................................................................182 21. Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 3 aprilie 1996 - Dezbaterea Bugetului de Stat pe anul 1996...............................................................................184 22. Ședința comună de mediere a Camerei Deputaților și Senatului din 26 iunie 1996............................................189 23. Ședința Camerei Deputaților din 18 septembrie 1996 Legea locuinței pentru tineri...........................................191 CAPITOLUL IV. Intervenții și interpelări parlamentare în perioada 1992-1996..................................................194 1. Ședința Camerei Deputaților din ianuarie 1993.........195 2. Ședința Camerei Deputaților din 16 iunie 1993 - Mihail Eminescu, etern în inimile noastre.................................197 3. Ședința Camerei deputaților din noiembrie 1993 Serialul evanghelic.........................................................199 4. Ședința Camerei Deputaților din decembrie 1993.....202 5. Ședința Camerei Deputaților din martie 1994............208 6. Ședința Camerei Deputaților din 3 mai 1994.............211 7. Ședința Camerei Deputaților din 7 septembrie 1994 Din activitatea UDMR în județul Bacău..........................212 8. Ședința Camerei Deputaților din septembrie 1994 Rătăcirile Moldovei... .....................................................215 9. Ședința Camerei Deputaților din 15 septembrie 1994 Imixtiunile Ungariei.........................................................218 10. Ședința Camerei Deputaților din 4 octombrie 1994 500 de ani de la târnosirea Bisericii din Borzești...........221 11. Ședința Camerei Deputaților din 11 octombrie 1994...............................................................................225 12. Ședința Camerei Deputaților din 13 decembrie 1994 Retrospectivă istorică.....................................................227 13. Ședința Camerei Deputaților din 13 februarie 1995 Retrospectivă istorică.....................................................229 430

14. Ședința Camerei Deputaților din 7 martie 1995 Destabilizarea țăranilor români......................................232 15. Ședința Camerei Deputaților din 9 mai 1995 - Triplă semnificație pentru România.........................................234 16. Ședința Camerei Deputaților din mai 1995 - Protest împotriva ziarului „Evenimentului Zilei”..........................237 17. Ședința Camerei Deputaților din august 1995 - Despre acțiunile UDMR..............................................................239 18. Ședința Camerei Deputaților din 26 septembrie 1995 Despre problemele aromânilor.......................................241 19. Ședința Camerei Deputaților din 5 decembrie 1995 Problema bandelor de hoți români din Germania, Partea I......................................................................................244 20. Ședința Camerei Deputaților din 12 decembrie 1995 Problema bandelor de hoți români din Germania, Partea a II-a..................................................................................248 21. Ședința Camerei Deputaților din 11 martie 1996.....251 22. Ședința Camerei Deputaților din 10 aprilie 1996.....253 23. Ședința Camerei Deputaților din 10 septembrie 1996 Despre prestigiul instituției parlamentare.......................255 24. Ședința Camerei Deputaților din 17 septembrie 1996 Despre prestigiul instituției parlamentare.......................261 25. Ședința Camerei Deputaților din 24 septembrie 1996 Retrospectivă asupra ultimilor 7 ani de guvernare.........263 26. Ședința Camerei Deputaților din 1 octombrie 1996 Retrospectivă asupra activității parlamentare................266 CAPITOLUL V. Conferințe de presă în perioada 19921998...............................................................................268 1. Conferința de presă din 1 decembrie 1994................269 2. Conferința de presă din 21 iulie 1995 - Recomandarea 1201...............................................................................273 3. Conferința de presă din 28 iulie 1995 - Poziția președintelui Iliescu față de unele imixtiuni străine inoportune......................................................................281 4. Conferința de presă din ziua de 3 noiembrie 1995....285 431

5. Conferința de presă din 9 noiembrie 1995.................290 6. Conferința de presă din 22 decembrie 1995..............291 7. Conferința de presă din data de 8 martie 1996..........299 CAPITOLUL VI. Cuvântări radio și TV în perioada 19922000...............................................................................305 1. Cuvântare la radio în 18 octombrie 1994...................306 2. Cuvântare la radio în aprilie 1995..............................309 3. Cuvântare la radio din 5 aprilie 1995.........................312 4. Alocuțiune la radio în mai 1996..................................316 5. Alocuțiune prezentată la Radio Iași în 29 octombrie 1996...............................................................................318 6. Alocuțiune la radio în 1997........................................321 CAPITOLUL VII. Diverse alocuțiuni și intervenții în perioada 1992-1996......................................................323 1. Congresul PDAR, ca reprezentant la Congresul PDAR din partea conducerii PUNR..........................................324 2. Drept la replică, adresat ziarului „Monitorul de Bacău”............................................................................330 3. Alocuțiune prezentată în adunarea aniversară din orașul Comănești, cu ocazia aniversării a 145 de ani de la nașterea Poetului Național Mihai Eminescu..................332 4. Comunicat din 1 aprilie 1995.....................................338 5. Tabletă de politician, publicată în ziarul „Cronica Română”, 1995..............................................................340 6. Comunicat..................................................................344 7. Replică pentru ziarul „Monitorul de Bacău”................347 8. Unele aspecte ale vieții politice actuale.....................350 9. Replică pentru ziarul „Deșteptarea” din Bacău..........357 CAPITOLUL VIII. Forumul Organizațiilor CulturalȘtiințifice și Sociale Românești (FOR), constituire și activitate.......................................................................360 1. Actul de constituire ala Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR)...........................361 432

2. Tabelul cu membrii fondatori ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR)..............362 3 . P r o c e su l V e r b al d e c o n s t it u i r e a l F o r u m u l u i Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR).............................................................................363 4. Declarație prezentată la încheierea lucrărilor Adunării Generale a organizațiilor românești pentru constituirea Forumului Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românește (FOR)..........................................................366 5. Tabelul cu membrii fondatori ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri............................................................................368 6. Consiliul Director al Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri.

Membrii de drept............................................................375 7. Comitetul Executiv al Consiliul Director ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri. Membrii aleși.................................377 8. Cererea Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) către Tribunalul Municipiului București, pentru obținerea personalității juridice..........378 9. Cererea către Tribunalul Municipiului București, pentru obținerea personalității juridice și înscrierea în Registrul Persoanelor Juridice......................................................379 10. Acordarea de spațiu pentru Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) de către Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, în vederea obținerea personalității juridice și înscrierea în Registrul Persoanelor Juridice......................................................380 11. Hotărârea Tribunalului Municipiului București pentru acordarea personalității juridice și înscrierea în Registrul Persoanelor Juridice a Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR)...........................381 12. Statutul Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) după alegeri.........................382 433

13. Cererea către Guvernul României pentru acordarea unui spațiu Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (neonorată de Guvern).........391 14. Cererea către Guvernul României, pentru onorarea s u m e lo r p e n t ru f in a n ț a re a a c ț i un i l or F o r u m u lu i Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), obținute prin Bugetul de Stat aprobat. Viorel Hrebenciuc, a nesocotit aprobarea Parlamentului.........392 15. Programul acțiunilor aprobat de Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), anexat cererii de finanțare, din Bugetul de Stat aprobat de Parlamentul României (cerere nesocotită prin abuz de către Viorel Hrebenciuc, Secretar General al Guvernului)....................................................................394 16. Programul de activități al organizațiilor componente ale Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), anexat cererii de finanțare...............397 17. Propunerile privind modificarea art. 41 din Bugetul de stat pe anul 1995, prezentate Parlamentului României de membrii Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (aprobate)............................401 18. Facsimil din Legea Bugetului de Stat pe anul 1995, aprobată de Parlamentul României...............................403 19. Cuvântarea domnului deputat Petre Țurlea în Parlament, membru al Biroului FOR..............................404 20. Răspunsuri la articolele cu care ne-a gratulat domnul senator Adrian Păunescu în ziarul său „Vremea”..........406 21. Scrisoarea adresată Președintelui Ion Iliescu pentru acceptarea unei întâlniri cu membrii Comitetului Executiv al Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (solicitare neonorată)........................414 22. Scrisoarea adresată Președintelui Ion Iliescu de membrii Comitetului Executiv al Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești, după neonorarea și celei de-a doua solicitări.............................................415 434

2 3 . S c ri s o a re a a dr e s a t ă P r e șe d in t e lu i C am e re i Deputaților, Adrian Năstase, de membrii Comitetului Executiv ai Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești pentru neacordarea întâlnirii promise..........................................................................417 24. Scrisoarea adresată Președintelui E mil Constantinescu pentru acceptarea unei întâlniri cu membrii Comitetului Executiv al Forumul Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR) (solicitare neonorată de președinte)...............................................418 25. Cererea către Guvernul României, pentru finanțarea acțiunilor, Forumului Organizațiilor Cultural Științifice și Sociale Românești (FOR), conform programului atașat, prezentat Secretarului General, Remus Opriș...............420 CAPITOLUL IX. Scurtă prezentare a constituirii și funcționării Partidului Unității Naționale Române, de la înființare și până la dizolvare......................................422 CUPRINS.......................................................................428

435