80
Rodrigo Paganino
– La revedere, nene André, vrei ceva de la Rabiça? Acestea şi alte ı̂ntrebări, variaţii pe aceeaşi temă, i le puneau bieţii muncitori, fără să primească vreun răspuns, ı̂n afară de o mormăială de neı̂nţeles care, de atâta rea-voinţă, ı̂i ieşi din piept lui André, fără măcar să deschidă gura. Muncitorii cu ziua se uitau unii la alţii, ridicau din umeri, se ı̂nţelegeau din priviri şi, tot mai uluiţi, ı̂şi vedeau de drum. Întâmplarea i-ar fi dat destul de muncă până şi unui scrib! André fusese mereu un muncitor sârguincios şi un cap de familie cinstit. După o zi grea de muncă, nimic nu-i era mai drag decât să vină seara acasă să se joace cu copilaşii lui sau să stea de vorbă cu nevasta, până era masa gata sau până să se culce. Vara, la poarta casei; iarna, aşezat ı̂n faţa sobei pe o băncuţă meşterită de el ı̂n orele de odihnă. În acea casă nu se ştia ce e acela doctor sau spiţer, iar vecinii nu auziseră vreodată gâlceavă. Iar gura târgului nu iartă, nici măcar pe popa! Însă când venea vorba despre André din Furoas (aşa se chema locul ı̂n care stătea) sau despre Madalena mătuşii Inácia, spuneau toţi la unison că erau o pereche despre care nu aveai ce spune şi să aveau un trai lin ca Dumnezeu cu ı̂ngerii Lui. Între timp, nu doar tovarăşii se miraseră de André ı̂n ziua aceea; Madalena şi copilaşii rămăseseră uluiţi când ı̂l văzuseră intrând pe poartă, aruncând sapa şi coşniţa ı̂n mijlocul casei, de parcă şi l-ar fi aruncat pe dracul din spinare şi se culcase pe băncuţă, fără să spună o vorbă nici nevestei, nici copiilor. Pentru prima dată ı̂n viaţa lui, un gând rău venise să tulbure seninătatea acelui suflet. André simţise invidia, şi ı̂i era frică de ea şi de el ı̂nsuşi. Se mirase de schimbarea pe care o simţise ı̂năuntrul său şi nu avea destulă putere ca să scape de ispită. Îşi dădea seama că se schimbase şi nu ştia cum să redevină acelaşi. Poate părea ciudat pentru cine nu cunoaşte viaţa apatică şi rutinară a oamenilor de la ţară; André nu se gândise niciodată la diferenţele care există ı̂n lume, precum cele de clasă socială. I se părea la fel de firesc ca domnul Manuel Fernandes să fie bogat şi el să muncească pentru domnul Manuel Fernandes şi să fie sărac, cum i se părea să se culce noaptea şi să se scoale dimineaţa. Niciodată nu stătuse să se gândească la aceste www.clepul.eu