Iosefin- locuire sau industrie, de Avram Casian

Iosefin- locuire sau industrie

Maierele Germane-1773-1775

Preamblu Dupa cucerirea Habsburgica din 1716, Timisoara trece printr-un process amplu de demolare si reconstructie. Vechea cetate otomana este demolata si se incepe reconstructia noii cetati care va avea 9 bastioane si 3 porti 2de acces. In jurul acesteia se va dispune o Esplanada de 949m in jurul cetatii, pe teritoriul careia nu se va putea construi. Aceasta dezvoltare extensiva, in afara zidurilor Cetatii ,duce la intarirea caracterului identitar al fiecarei suburbii in parte. Fostele cartiere din perioada otomana: Palanca Mare si Palanca Mica se vor desfiinta si se propune reconstruirea orasului prin crearea a noi suburbii structurate dupa o trama regulata, care se vor dispune pe parcelele libere de la periferia orasului. La inceput apar o serie de case pe parter, care formeaza un front stradal continuu, dispuse pe parcele egal delimitate.

Forma tipica in plan a caselor este in “L” sau “U”, in interiorul carora se creaza curti si gradini. Caracterul colonial initial este datorat faptului ca aceste cladiri noi sunt locuite de colonistii germani adusi sa populeze regiunea Banatului. Conditiile 1 de viata sunt inca precare mai ales datorita epidemiei de ciuma care a izbucnit la 1738, fiind probabil cel mai devastator moment din istoria Timisoarei. Terenul mlastinos, umiditatea excesiva datorata multiplelor brate ale Begheului, au fost factori care au determinat raspandirea molimei. In 1759 , administratia locala il angajeaza pe inginerul olandez Fremant care va realiza primul plan de canalizare a bratelor raului. In acest fel, noile cartiere oficializate in 1744 -Neue Mayerhoff (Iosefin) si Fabrikstadt (creat prin unificarea coloniilor germane: Renzersdorf si celei sarbesti: Neoangelecte Razenstadt)- vor prospera de pe urma lucrarilor de canalizare ale raului Bega.

Neue Mayerhoff (Maierele Germane)- 1773-1775 Maierele Germane-1773-1775

2

1

4 4

3

Legenda Legenda Drumuri

Calea ferata Drumuri

Cladiri Teren liber

Teren liber

Suprafata construibila maxima Suprafata construibila maxima

Teren agricol Teren agricol

Axe de dezvoltare

Axe de dezvoltare

3

Cronologie axe

3

Calea ferata

Cladiri industriale Cladiri

Cronologie axe

5

3

Cladiri industriale

5

Josephstadt (Iosefin)- 1819-1869

Josephstadt (Iosefin)-1819-1869 Cetate

2

Cartierul Elisabetin 1

6

7 5 3

4 9 8 GSPublisherVersion 0.60.100.100

Neue Mayerhoff 1744-1793 Mutarea cursului Begheului din șanțurile fortificațiilor, pe traseul actual care înconjoară pe la sud cetatea duce la crearea Iosefinului pe care il stim astazi (1764-1765).

Noua suburbie se dezvolta pe ambele parti ale Begheului, de-alungul a trei bulevarde cu latimi impresionante (3942 m), dispuse perpendicular pe rau. La inceput, cartierul era o colonie germana cu case dispuse de-alungul a trei strazi perpendiculare pe Bega, care taia cartierul in doua parti. In acest punct, suburbia se dezvolta foarte greu, datorita conditiilor sanitare precare cauzate de Begheu, denumit in acea perioada “Groapa sanatatii”. Caracterul colonial initial se schimba complet dupa canalizarea raului.

O data cu imbunatatirea conditiilor de viata , nobilii din Cetate incep sa isi construiasca resedinte de vara: asa numitele “Mietpalast”-o adaptare a palatului nobiliar ce marginesc bulevardele mobilate cu aliniamente de arbori. Treptat, Begheul devine navigabil ,lucru ce favorizeaza aparitia morilor si a fabricilor. Noile ansambluri industriale vor fi construie de-alungul raului, iar pe strazile perpendiculare sunt dispuse resedintele industriasilor vremii. Aceasta dispunere ortogonala a functiunilor este prima de acest fel din Timisoara. Caracterul rural este inlocuit de cel urban, astfel ca fosta colonie germana si fostul sat de vacanta al nobililor -Maierele Germane -este inlocuit de noul centru industrial al orasului: Josephstadt (Iosefin). Aceasta denumire a fost data in 1793, in cinstea vizitei imparatului Iosif (Joseph) al II-lea, fiul imparatesei Maria Terezia. In 1774 s-a construit Biserica romano-catolica de dimensiuni modeste, datorita populatiei reduse din cartier. Acest lucru a determinat dezvoltarea suburbiei inspre sud-est, aparand noi strazi paralele cu Bega, conturandu-se trama rectangulara pe care o stim astazi.

Portul Timisoarei si turnul de apa din Iosefin in fundal

Fosta fabrica de palarii PALTIM

Moara Elisabeta

Fabrica de tutun si tigarete

Josephstadt (Iosefin)- 1793-prezent

Poarta de intrare in cartierul Iosefin de vazuta de pe Podul Traian- In stanga se afla Palatul Marschall si in dreapta Palatul Apelor

Fostul Bulevard 13 decembrie- actual General Ion Dragalina cu Palatul Martin Gemainhardt in prim plan

Fostul pod Stefan cel Mare(actual podu Genera lon Dragalina)

In 1853, pe actuala strada Iancu Vacarescu, este construit un pod de lemn care va conecta in sfarsit cele 2 parti ale cartierului. Istoria cartierului se schimba decisiv in 1857 cand apare prima linie ferata: Szeged-Jimbolia-Timisoara. Fiind doar o statie terminala (Gara “Domnita Elena”), nu reprezenta o destinatie atractiva pentru locuitorii imperiului, astfel incat era folosita in mare parte ca mijloc de export. In 1868, Serviciul Tehnic al Municipiului, decide reducerea zonei “non-aedificandi” de la 949 m la 569, astfel aparand noi parcele disponibile mai apropriate de cetate. Datorita aparitiei caii ferate catre Bazias in 1858, Arad in 1871 si Orsova in 1872 , a tramvaiului cu cai (1869) si a dezvoltarii intensive catre cetate, populatia cartierului se dezvolta exponential. Deschiderea navigatiei pe Bega , aparitia caii ferate , apropierea de Cetate, cresterea numarului de locuitori, toate duc la dezvoltarea substantiala a industriei si a economiei. In aceasta perioada au aparut numeroase fabrici (Fabrica de palarii Paltim -1899, Fabrica de gheata si sifonuri-1900, Fabrica de tigarete-1846, Fabrica Kandia-1890, Fabrica de spirt si solvent- Solventul) si hoteluri (Hotel Splendid-1912, hotel Royal-1900). O data cu construirea garii In 1897, proiectata de Ferenc Pfaff, ierarhia bulevardelor se schimba, astfel incat strada Iancu Vacarescu devine secundara, iar Bulevardul General Ion Dragalina (fost 13 decembrie) devine axul principal al cartierului, de-alungul caruia sunt atat biserica cat si gara. Cartierul s-a extins pana la Piata Kuttel( actuala Piata Mocioni) deoarece, acolo se afla un depozit de cherestea, in jurul caruia nu se putea construi datorita riscului mare de incendiu. O data cu desfintarea acestuia in 1894, cartierul s-a extins pana la canalul Bega, realizandu-se conexiunea cu cartierul Cetate prin construirea podului Traian. Aici se afla “Poarta Cartierului”, zona de granita dintre Elisabetin si Iosefin, materializata prin construiea a doua palate monumentale: Palatul Apelor (apartinand de Iosefin) si Palatul Marschall (apartinand de Elisabetin).

Piata Mocioni (fosta Piata Kuttel)- aici s-a aflat depozitul de cherestea desfiintat in 1894

Bibliografie -Mihai Opris, O mica monografie urbanistica a Timisoarei; -Franz Binder, Vechea Timisoara; -Nicolae Vlad, Simbolurile Istorice ale Municipiului Timisoara- Cronologie si album; -Sursa fotografii istorice- Salvati patrimoniul Timisoarei