ierburi amare
ierburi amare carina a. ienășel
ISBN 978-973-0-21180-1
arad, 2016
1
ierburi amare
cuprins
Pași spre Lumină...
nostalgice
Psalm Psalm Psalm Psalm Psalm Psalm Psalm Stejarul Mamvri Iconostas Iconostas Devenire Împărtășire Rugă Înviere Înviere Înviere Înviere Înviere Crăciun
2
Nostalgică Nostalgică Melancolică Inscripție Inscripție Inscripție Dor de ducă Camuflaj Dorului Înnodarea luminii Întâmplare Nereida Lumea văzută dintr-o boabă de strugure Poem Poem My soul Cumpăr muză Amintirea unui surâs
ierburi amare Dor de mine Memoria sângelui In memoriam In memoriam In memoriam In memoriam
memoriile toamnei
Adagio Capriciu Autumnală Memoriile toamnei Septembrie Octombrie Noiembrie Toamnei Nervi de toamnă Plâns
jocul de-a rondelul Rondelul serilor albastre Rondelul meu Rondelul dorului, 1 Rondelul dorului, 2
requiem Memorie La mulți ani! Fratelui risipitor
3
ierburi amare
Psalm Te altoisem undeva în suflet și-am așteptat să-mi crești și să îmi iei tristețea adunată cu zgârcenie și s-o arunci departe-n lumi cu zmei – mi-ai prefăcut tăcerea-n veselie dându-mi din Tine-n fiecare zi fie Lumină, fie aripa albă și am uitat ce-i moartea înc-o zi – nici nu mai știu ce sunt, nici nu îmi pasă atâta timp cât Ești la mine-n gând trăiesc și viața-mi poate fi frumoasă: îmi e de-ajuns să se transforme-n cânt...
4
ierburi amare
Psalm Trecând păgân prin clipă Te iubeam... Mai știi? Îți promiteam, învăluit în șoapte, c-am să mă dau pe mine însumi Ție, că mut am să îndur amarul și ochii mei vor fi privind spre Tine... Dar urletul îmi scapă prin retină spărgând vederea, firavă lumină... Și am aflat că nu îmi aparțin – cum pot să-Ți dau ce n-am?... cum să-Ți promit?... Și-apoi să te iubesc cum aș putea Întâi de nu era iubirea Ta?...
5
ierburi amare
Psalm Mai ştii?- Mi-ai spus cândva: “Mi-e sete!” Dar n-am avut să-Ţi dau să bei Decât fierturi de iarbă amară… Tu ai băut şi mi-ai plătit Cu sânge pur din Miel de lapte Spre-a fi ce-am fost La început…
6
ierburi amare
Psalm Cu gândul pe gânduri călcând… tortură îmi e lepădarea de trupu-mi prea greu de uitări; dar viaţa e plină de nade şi nu-s decât umbră-ntr-un vis… căutând certitudini în dor cu gândul mai calc peste gând…
7
ierburi amare
Psalm mă părăsești când cred mai mult în tine și-mi lași s-adaste inima în jar să-mi urlu-n noapte dragostea îmi vine da-mi sângeră o rană pe obraz alerg pustiu pe-un drum sortit pierzării nădăjduind că pot să merg pe val când mă trezesc pășind cu resemnare pe-altarul inutil zidit pe ceas e vremea scumpă ca o perlă neagră purtată de o cutră la festin s-o rup aș vrea cu dinții-mi albi de lup da-n gura mea cuvântul e mercur mă lași să-mi cânt în do(r) minor iubirea să mestec pietre-n zdreanța ce-a rămas să-mi bat în craniu a-cobe jidov mândru în ritm spășit, nătâng și solitar e vremea să-ntărât rascolnicia și ritmul să îmi fie nebunia 8
ierburi amare
Psalm mă cerți că-ți cer și astăzi socoteală, că nu cunosc răbdarea și nu tac, dar cum să cred când doar singurătatea o știu de-aproape un sfert de veac? îmi spui s-aștept, dar timpul nu m-așteaptă... îmi spui să plâng, dar lacrimi nu mai am... îmi spui că-ți sunt moștenitor prin fire, dar azi mi-apar în totul gol, sărac... mi-e sufletul o rană purulentă și scot urlând încă abces din ea – ce simplu ar fi să mor în noaptea asta, dar ție-ți place mult ce-i complicat...
9
ierburi amare
Psalm
rascolnic prin gândul meu opac— te biciui cu frânghii de dor până când din crepuscul o cascadă de maci pe trupul tău va naşte limbi de frig…
10
ierburi amare Stejarul Mamvri “Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.” (Ecclesiastul 1, 9)
prin pulberi de trecut – amprente aduc dovezi ale-ncercării de a păşi pe căi înguste în nebunia transformării... când gânduri mute par ecouri ale Schimbării de pe munte apar în suflet numai doruri: madlene ce-mi aduc aminte... am stat cândva sub un Stejar cu Oaspeţii cei mai de seamă: n-am ştiut atunci că-s la Hotar şi nu aveam habar ce-nseamnă... dar am aflat trecând prin foc ce e Iubirea, ce e Dorul şi sub Stejarul meu e loc s-adăste astăzi Călătorul...
11
ierburi amare Iconostas ochi în care întrevezi Mielul păscând fire de iarbă albastră…
12
ierburi amare
Iconostas Pe Tâmpla unui Templu s-a întâmplat să fii Tu…
13
ierburi amare
devenire…
dacă eşti viaţa eşti năzuinţa iubirii regăsind euharistia…
14
ierburi amare
Împărtășire
domol andante sonul mă împresoară ca un cântec mut din alte vremi… îmi pare că-mi şopteşte o amintire: “înghite din paharul mângâierii de vei pleca să nu-nsetezi”…
15
ierburi amare
Rugă… cumpără-mi umbra şi lasă-mă să văd o altă lume…
16
ierburi amare
Înviere
din nou astrul nopţii sparge coaja de ou…
17
ierburi amare
Înviere
Nod e a-Nvierii noapte De aducere aminte Orizont Ce leagă dorul de Lumină cu Lumina…
18
ierburi amare
Înviere Dă-mi aminte-n Noaptea Crucii Spiritul Corban să-Ţi dau… “Dar din dar”- aşa ne spune Dorul dragostei de cer…
19
ierburi amare
Înviere
Trec prin Noapte Ca pe-un pod din lemn de cruce Dinspre dor Spre împlinire Din uitare-n amintirea Cântului născării-n Taină A Luminii din Lumină
20
ierburi amare
Înviere se-așteaptă azi, pe oricare cărări un zvon ce va veni din depărtări: rupând încuietori din suflet pândește a isca scântei și cântec...
21
ierburi amare Crăciun Fiinţa ta ascunde-un Betleem În care aşteaptă Pruncul Să se nască— Nu Îl goni Din sufletu-ţi rebel: Pruncul e sfânt, Născarea Lui e Taină…
22
ierburi amare
nostalgică serile cu lună plină iar aminte îmi aduc: undeva prin galaxie rătăceşte un Dor năuc... am să plec în zbor de gânduri să-l aduc iar pe Pământ şi-i voi pune la gât lesă să-mi rămână, să nu-l uit... Dor de Tine-mi este Dorul, de Lumină şi Cuvânt de-asta-pleacă printre visuri Dor rebel şi neînfrânt...
23
ierburi amare
Nostalgică cumva ... astăzi îmi este dor de tine – nostalgică privesc în urma mea: atâta vis am plămădit în mine că aş putea o lume a crea... madlenă a aducerii aminte a fost mireasma teilor bătrâni: o zi de iunie, câteva cuvinte rostite-n marginea unei fântâni... dar timpul crunt curgea şi depărtarea s-a prefăcut tăcere şi-apoi zid şi apele fântânii-ncet uitarea mi le-a secat, punând în loc un rid...
24
ierburi amare
Melancolică cînd serile îşi plîng întunelarea sperînd să scape-ascunse în mister îmi uit raţiunea, implorînd visarea, şi-adăst zâmbind pe-o culme din trecut îmi picură pe suflet amintirea şi-alină plăgi făcute dintr-un jind ce a tăiat fîşii prelungi din mine spre-a însemna durerea într-un gînd acelaşi chip mi-apare înainte şi pasu-mi se grăbeşte spre ce a fost un fapt divers aruncă multe umbre topite-n lacrimi şi-n surîsuri vechi... şi un cuvînt lăsat atunci în urmă desface acum din taină întradins potopul şi durerea doru-mi curmă şi-ngrop trecutul în prezent şi atît...
25
ierburi amare
inscripție revelaţiile vin doar noaptea, când privirea mi-e prinsă în mrejele hipnozei induse de însuşi spiritul meu... când luna îmi apare un disc pe care pot picta... degetele înmuiate în lacrimi prind culoare: reflexii curcubeice se ivesc pe discul ei monoton şi vor ţine până în zori... revelaţiile îmi răsar în pământul mănos al sufletului şi cresc, dacă le apare la orizont curcubeul-surâs tocmai reîntors din Ţările Dorului...
26
ierburi amare inscripție îmi place să simt sub picior roca tare, să spun c-aș putea să găsesc ametist, pe culmile sure să urc înspre zare, să zbor ca un șoim peste-o lume de șist – nu-mi place nisipu-ngropării încete, nici valul ce spulberă totul în cale, ci munții îmi plac încărcați cu secrete, tăcutele dealuri ce-ascund câte-o vale... în inima lor rece cresc lăcrămioare, prin gânduri și ceață se pierd haite de lupi și ciurde de cerbi pasc ierburi amare, iar urșii posaci pradă miere și stupi – capre negre se joacă într-una pe culmi, mistreții în turmă colindă-nserarea, șoimii atenți își veghează prada din ulmi: pe munte mi-e rostul, pe culmi îndurarea...
27
ierburi amare
inscripție noaptea e o veritabilă muză: te face să rosteşti descântece la poarta cimitirului sperând că vor învia morţii şi-ţi vor aşeza pe palmele întinse dumnezeirea (ortul l-au aruncat în styx)...
28
ierburi amare
Dor de ducă Mă doare gândul c-am să plec Departe Fără să las în urmă o amintire: Ceva discret, fascicol de simţire Mărturisindu-mi dorul de schimbare Vreau ca să văd de-aproape o constelaţie Şi stelele în pântecul nebulei, Printre comete aş vrea s-ajung o dată Şi printre galaxii să trec în ani lumină... Doar sufletul să-mi fie şi să-mi cânte În veşnicul meu drum spre devenire! Vreau ca să văd, să ştiu şi să mă bucur Că Cineva a aprins Lumina-n mine…
29
ierburi amare
camuflaj
prea multe nume port pentru un trup, prea multe doruri zac doar într-un suflet: în abandon indiferent un lup îmi par a fi - uitat de Timp în urlet... m-ascund în Toamnă fără să mă-ntreb de pot să-mbrac rugina înserării, şi mă prefac oricând într-un efeb stârnind invidie-n toţi cameleonii – dar ei nu ştiu că-n fiece surâs adâncă mare port de întristare, că lacrima mi-e convertită-n râs spre-a nu fi bănuită de-abdicare...
30
ierburi amare Dorului… Am înţeles!— Eşti orizontul întrevăzut În unda cu care mă-nfăşor Când beau până la beţie enigme…
31
ierburi amare
înnodarea luminii... am înnodat o rază să nu uit lumina ce scânteiază în nopţi de amăgire, am atârnat-o pe o creangă de măslin iar mâine— spre-a nu mă pierde-n beznăam să o atârn la gât…
32
ierburi amare întâmplare până la spargerea-n ecou mi-ajunge dorul, sărmanul purtător de infinit ce-n cântecul celest mai crede— curgându-l pe fascicolul de ploaie spre auzul pietrei prefăcută altar până la spargerea-n ecou mi-e respirarea…
33
ierburi amare nereida chem depărtările cu cântecul sufletului meu asemeni unei nereide... înserările prefac în umbre fiecare speranţă, iar adevărul se preface în scrum... refac totul în vis: de-acum o lume perfectă în care curcubeie surâd zorilor e tot ce există... de-acum nopţile îmi aduc miresme de linişte... tăcerea însăşi îmi şopteşte cel mai mare mister al lumii...
34
ierburi amare
lumea vazută dintr-o boabă de strugure
biografiile scrise pentru cei născuţi din cuvinte (din cuvintele mele) mă irită tot mai mult... s-au dus pe apa sâmbetei cosângenele, sânzienele, ielele... dacă mai există ceva frumos e camuflat
35
ierburi amare
poem îşi macină timpul secundele în serile triste de vară şi lacrimi ca fluturi de noapte se prind în priviri ce-o să doară baladele rock în surdină aminte-ţi aduc că trăieşti, c-ai pierdut repetat în viaţă întregul volum cu poveşti... ţigara uitată-ntre buze pe fluturi îi cheamă (ispită): cenuşa îşi lasă pe pleoape şi pe chipul ca o larvă tăcută... prea multă iubire te-ucide auzi şi ştii că-i aşaadormi cu-ntomnarea pe frunte: cenuşa-i plămadă de stea...
36
ierburi amare
Poem Şi mintea Nu e decât o placentă A spiritului Ce-mi strânge-ndurerarea Până la amnezie,-Nelăsându-mi nici măcar Dreptul Risipitorului de cuvinte…
37
ierburi amare
my soul își are omul umbră de copac și să trăiască fără ea nu poate, că umbra-i dor de brad după înalt și viță care leagă zorii de-nserare îmi am și eu o umbră de molid: aproape că miroase-n asfințire a dulce lemn de cruce, dar mă tem să nu mi se prefacă-n mărăcine...
38
ierburi amare
cumpăr muză cumpăr muză-n noaptea asta: vreau să scriu cum n-am mai scris, să-mbrac vorbele vulgare în togă albă de latin cumpăr muză de-o chermeză să (mă) joc cu ea când bach toarnă mustul fără milă în pahare de cristal... cumpăr muză, nu mă târgui dau pe ea un gram de suflet: vreau să-mi cânte-n strune soarta și să uit că încă sânger...
39
ierburi amare amintirea unui surâs promoției 2010-2014 a Școlii Gimnaziale "Alexandru Mocioni" Birchiș
prin gânduri vechi uitate înspre noapte, prin suflet plin de vagi melancolii am regăsit nostalgic chip de lapte: copilul cu ochi verzi, buni și hazlii... o lacrimă mi s-a prelins prin gene văzând că anii totuși au trecut, că inocența mi-a pășit alene pe urme crunte de dor abătut... hoinar acum mi-e dorul de albastru: aș vrea să fiu doar suflet și surâs, să hoinăresc prin vise ca prin codru – când totul e posibil și permis... copil am fost acum o veșnicie trăind printre surâsuri și povești, acum mi-e-n suflet iarnă cenușie fără zăpezi, doar nori și ger găsești...
40
ierburi amare
adagio întomnarea şopteşte solitudinea în do(r) minor…
41
ierburi amare
capriciu îmi poartă sâmbetele toamna şi-adăst în noapte să o mint— memoria-i însă mă preface prag visului tău spre infinit… potop de frunze port în gând ce ison îi ţine uitării mele, tu-nţepenit încă m-aştepţi cu umerii-ncolţiţi de stele… şi între noi s-aşterne Toamna— să nu fi trist: ne-aduce cânt… iar firul ploii ne înnoadă… vom fi ce-am fost: Întâiul Gând…
42
ierburi amare
autumnală se-aude-n depărtare Toamna: cu glas baritonal îşi cântă rugina frunzei şi-ntristarea ce numai vântul o alungă; cârduri de cerbi mugesc în umbră de aurie frunză - smulsă de ploaia ce ison le ţine în cavalcade de ruine... fluturi de-aramă în zbor năuc aripi îşi lasă pe coji de nuc; amar miroase pe câmp, prin dor timpul vieţii-n veci călător! copacii îşi ridcă-n cer culoarea, dar ceaţa le opreşte din regres că-i place să îşi lepede-ntristarea în foc mocnind şi-aprins ca-ntr-un eres!
43
ierburi amare
memoriile toamnei Pustii în noapte paşii-mi calcă valul Indiferenţi la igrasia ce le-aduce În măduvă şi os dureri acute… Perdea de frunze veştede mă-mbracă Şoptindu-mi iminenta putrezire— Cu toamna solidară nimicului-i zâmbesc Şi isc prilejuri de uitare-n unde…
44
ierburi amare
septembrie în noaptea asta luna e albastră ca sângele de nobil şi de sfânt uitat în gând arhaic şi-n cuvânt, şoptit arar de-o inimă sihastră – prin vene-mi curge dor şi amintire: nostalgic mi-este pasul şi tăcut... a fost cândva pasibil de-altoire pe pas celest de Dumnezeu crezut... dar a căzut şi urma i-a fost ştearsă... pierdut în seri de plâns şi biciuiri îşi poartă azi smerit prin tina arsă călcâi rănit de-amare biruiri...
45
ierburi amare octombrie toamna ca o picătură de chihlimbar alunecă lin printre frunze în jar și lasă în urmă potop de scântei: rugină-i în doruri... rugină în tei... castanele copate mă-mbie din nou, gutui cad-nainte-mi și blândul ecou mi-aduce în minte mirosuri mai vechi: sclipiri dulci-amare de gânduri perechi... și toamna îmi curge... ca mierea... duios... prin suflet mai bate câte-un dor misterios...
46
ierburi amare și frunzele cad... și ploile mor... și anii se duc... și-amintirile dor...
47
ierburi amare
noiembrie iubeşte-mă pân’ la schimbarea-n frunză iar eu, strop cenuşiu de ploaie, voi fi iubindu-Te până la putrezire ca să renaştem toamnă— tristă toamnă…
48
ierburi amare
toamnei n-a fost niciodată mai frumoasă toamna ca-n această vreme dulce de declin... ochii-mi plâng năvalnic frunzele-n rugină trec în cârd mistreţii umbre sfâşiind; calc pe-asfaltul umed ploaia mocănească 'mi cântă la un fluier dintr-un lemn de pin frunzele m-acopăr într-o haină amară (simt cum le mai bate seva-n trupul strâmt)...
49
ierburi amare
palmele mi-s roşii port în mâini măceşe să le arunc 'nainte-mi hrană la mistreţi galbeni paşii-mi poartă lutul mult prea dulce înspre vii mi-e gândul îngânat de vânt toamna-mi cântă-n strune storc din struguri gustul beau arunc paharul de-acum pot să cânt... fie-mi cântul morţii ascultat de vântul descântat întruna descântat de cânt...
50
ierburi amare
nervi de toamnă sunt plină ochi cu dhor și nu e nimeni să vrea-nsetat să bea mă prinde întomnarea pe cărare și-mi toarnă-n ochi tristețea sa mă pierd prin frunzele-n rugină apatică boemă descânt la noapte șoapta tălpii să-mi curgă-n tină și goală jindului îmi iau tării albastre să uit să tac să plec să mor fără păcate 51
ierburi amare
plâns îmi plânge toamna peste tâmplă, bacantă părăsită-n zori de nurii ei: ploaia și vinul ce-au ispitit pe-atâția care râvneau la toamna vrăjitoare... mi-e tristă toamna și se duce să caute ajutor la iele șoimanele însă-s geloase și-mi leagă toamna cu durere... îmi cântă toamna și-mi descântă să-mi fie dorul împlinit, da-i cade o lacrimă în vrajă și-mi stinge dorul ca pe-un vis...
52
ierburi amare
Memorie
Magnifica Atingere Rebelă Inundând Urma Soarelui…
53
ierburi amare
La mulți ani astăzi am spus cuiva în gând „mulţi ani” şi i-am urat să-şi ducă zilele în pace prin mintea mea, prin sufletu-mi pribeag... prefer să-i spun şoptit câte ceva nimicuri, ca-ntre fraţi, dar ce ciudat: nimic mai important în viaţa mea nu e ca el, rătăcitorul ce-mi adastă-n cimitir şi-n Dor, suflet pe suflet altoit...
54
ierburi amare
Fratelui risipitor lună plină - sufletul… ţi-l sfârteci şi-l arunci în văzduh fiecare să-şi ia cât îi trebuie: unii o scânteie, alţii două sau trei… eu... o aşchie cu care să-mi zgârii în palmă alte linii vieţii, norocului…
55
ierburi amare
Dor de mine “şi l-ai pierdut!”aşa-mi spuneau nebunii fără să ştie c-a ta cruce-o port cu dor de lup după lumina lunii… “şi l-ai pierdut!”- dar altoit pe-un deget te port purtându-mă prin zi… îmi curge taina ta prin vene - spre a fi! Născuţi, dar neîncăpând în lume Ne trecem printr-un nod făcut Din ieri şi azi- la orizont…
56
ierburi amare
Memoria sângelui păsări de noapte se zbat printre vise mai aproape de suflet cu fiece-amurg – mă tem de-ntuneric și-i foșnet în mine și-i dor și durere, ranchiună și rug... îmi trec prin artere într-una dorințe, îi simt pe acei care au fost altcândva, îmi cer cu-mprumut, sunt plini de cerințe că un veac bântuiră pe-altundeva. târziu se lasă pe gânduri mătasea: păsări de pradă se topesc într-un vis... cei ce-ndrăzniră să implore-ndurarea acum dorm în profund și tainic abis...
57
ierburi amare In memoriam stigmatele mucegăite privindu-le abia-mi aduc aminte c-am spus cândva... 'ntr-un spasm de suferinţă: "durerea ta- mă doare şi pe mine"... te presimt un idol sculptat în cenuşiul minţii şi glasul tău- un clopot de cristal topindu-se departe îl aud... scântei din ochii-ţi văd încă în astre acoperiţi de ceaţă... şi glasu-mi mut, şi cearcănele-mi seci te bănuie c-ai fi plecat de mult...
58
ierburi amare In memoriam forţa îmblânzitoarei e în ochi a ta în chipul tău angelic liant îmi eşti când luna-i grea cu dorul jalnic de luceferi în pumnul tău stă-nchisă lumea ca perla-n scoica indigo... mi-o-ntinzi când vezi c-apasă iubirea mult prea adânc... mult prea tăios... când ai plecat ţi-am luat suflarea cu creanga fragedă de-alun şi am băut-o-ntr-o răscruce să nu te pierd de am să uit...
59
ierburi amare In memoriam E mult de când te-am prefăcut inel Pe degetu-mi arătător de stele — Cerşeam pe-atunci Victorii efemere Neluând în seamă Calea blestemată A sângelui pe iris închegat… Te-am pus inel De viu argint Pe deget— Tu te-ai prelins în palma-mi Tremurândă, Ai ars ironic liniile sorţii Şi altele-ai însemnat Nepăsător Orbirii ce-mi sfâşie orizontul Ca o felină flămâdă de dor…
60
ierburi amare
In memoriam îmi curge amintirea printre gene: o cosângeană plină de mister și-adăst o clipă-n anul rece ce mi te-a luat indiferent... zâmbea în ochii tăi copilăria castanelor și soarele-n apus pe buze-ți arunca amarul dulce atunci abia (de tine)-ntrevăzut... erai încredințarea primăverii, cu râsul plin și lacrimi trecătoare ce-ți mai plăcea să porți în brațe vrăbii sau pui de îngeri cu aripe albe... dar mă opresc: prea lungă-i adăstarea și prea cumplit înecul în trecut... mai bine așteaptă-mă-ntr-o noapte pe calea laptelui - ca la-nceput...
61
ierburi amare
rondelul serilor albastre
serile-mi curg prin vene albastre... reneg iar tristeţea fără regret... îmi port fără milă povara de gânduri, să ştiu mi-e durerea să aflu aştept, jonglez zi de zi cu torţe aprinse, nu-mi pasă de braţele arse-n secret, serile-mi curg prin vene albastre... reneg iar tristeţea fără regret... rascolnică-mi urlu tăgada-n poeme, caut răspunsuri în semne şi-n ploi, nu sunt ce vor alţii, n-accept resemnarea serile-mi curg prin vene albastre renegându-mi tristeţea fără regret...
62
ierburi amare
rondelul meu
eu sunt cea care-ncepe cu sfârşitul: când m-am născut aveam optzeci de aniorchestra toamnei cânta-ntr-una o fugă la harpă, instrumentul preferat... cupa de onix plină cu vin negru să-mi sfâşii masca-n zori m-a ajutat... eu sunt cea care-ncepe cu sfârşitul : când m-am născut aveam optzeci de aniazi mi-am văzut într-o oglindă chipul şi-a început să-ntinerească timpul... enigma dragostei s-a prefăcut în dor şi vreau să zbor pe lebede ce-mi ţipă: eu sunt cea care-ncepe cu sfârşitul…
63
ierburi amare
rondelul dorului (varianta 1, cândva între 2001-2011)
se poate muri din dor de lumină pe schele din oase de lup— mi-adastă pe retină privirea, amnezie şi fugă într-o lume de fum… pete de sânge pe vorbe sfinţite renegă sensul cuvântului prim; se poate muri din dor de lumină pe schele din oase de lup— aripa frântă cerşeşte uitare precum şi aminul din rugă... cât degetele unite nasc cerul şi palmele gem în crepuscul se poate muri din dor de lumină...
64
ierburi amare
rondelul dorului (varianta 2, cândva între 2011-2014)
se poate muri din dor de lumină pe schele din oase de lup – când privirea îmi adastă blajină din suflet tristeţea o rup... pete de sânge pe viaţă cu vină sunt şterse de lacrimi şi trup– se poate muri din dor de lumină pe schele din oase de lup... aripa frântă-n plutire alpină cerşeşte iertare-ntr-un ultim „amin”: ruga-mi preface durerea-n regină: când smerenia mi-e cer pe care devin se poate muri din dor de lumină...
65