Management si comunicare in economie (preview)

Liliana Doina Măgdoiu

MANAGEMENT ŞI COMUNICARE ÎN INGINERIA ECONOMICĂ

2012

Liliana Doina Măgdoiu Management şi comunicare în ingineria economică Copyright © CA Publishing, 2012, pentru prezenta ediție Toate drepturile pentru prezenta ediție aparțin Editurii CA Publishing.

Reproducerea integrală sau parțială a textului sau a ilustrațiilor din această lucrare este posibilă numai cu acordul prealabil scris al Editurii CA Publishing.

Tehnoredactor, design copertă: Palkó Botond (www.palkobotond.ro)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MĂGDOIU, LILIANA DOINA Management şi comunicare în ingineria economică / Liliana Doina Măgdoiu. - Cluj-Napoca : CA Publishing, 2012 Bibliogr.

Index ISBN 978-606-8330-19-8 65.012.4:62 316.77:62

Editura CA Publishing ADRESĂ: Cluj-Napoca, B-dul Eroilor 34/3 TEL: 0364-807.636 EMAIL: office@ca-publishing.ro WEB: www.ca-publishing.ro

Cuprins

INTRODUCERE

13

CONTEXTUL CERCETĂRII .................................................................. 13 IMPORTANŢA TEMEI DE CERCETARE................................................ 17 DEFINIREA PROBLEMATICII ŞI OBIECTIVELOR TEZEI .......................... 23 OBIECTIVELE CERCETĂRII: ................................................................ 24 METODOLOGIA CERCETĂRII ............................................................ 25

CAP. I ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR LA NIVEL EUROPEAN

29

1.1. Spaţiul european al învăţământului superior ............................ 29 1.2. Asigurarea calităţii în învăţământul superior în Uniunea Europeană ...................................................................................... 32

1.3. Asigurarea calităţii în învăţământul superior în România ......................................................................................... 36 1.4. Management şi inginerie economică în Uniunea Europeană ...................................................................................... 42

CAP. II ECONOMIILE NAȚIONALE

45

2.1.Tipuri și sisteme economice ....................................................... 49 2.1.1. Economia de piață ................................................................. 50 2.1.2. Economia planificată ............................................................. 50 2.1.3. Economia mixtă ..................................................................... 50 2.2. Macroeconomiile moderne și rolul statului ............................... 52 2.2.1. Economia estică..................................................................... 52 2.2.2. Economia occidentală ........................................................... 52 Concluzii ......................................................................................... 60

CAP. III GESTIONAREA (MANAGEMENTUL) ECONOMIEI

63

3.1. Analiza performanței macroeconomice..................................... 64 3.1.1. Produsul intern brut (PIB-ul) ................................................. 68 3.1.2. Inflația ................................................................................... 70 3.1.3. Șomajul .................................................................................. 73 3.1.4. Rolul guvernului .................................................................... 75 3.1.5. Rata dobânzii ......................................................................... 79 3.2. Componentele PIB-ului – Tabloul de bord al economiei............. 83 3.2.1. Modelul fluxului circular........................................................ 83 3.2.2. Rolul PIB-ului ......................................................................... 86 3.2.3. Aplicarea modelului .............................................................. 87 3.3. Opțiuni pentru dezvoltare și stabilitate ..................................... 90 3.3.1. Ciclul de afaceri ..................................................................... 92

. 4 .

3.3.2. Politica fiscală și monetară .................................................... 97 3.3.3. Globalizarea........................................................................... 98 3.4. Guvernele și băncile centrale .................................................. 101 3.4.1. Băncile astăzi ....................................................................... 103 3.4.2. Expansiune sau restrângere? .............................................. 105 3.5. Politica energetică .................................................................. 110 3.5.1. Afacerile și petrolul ............................................................. 111 3.5.2. Rezervele de petrol ............................................................. 114 3.5.3. Răspunsul politic ................................................................. 118 3.6. Politica industrială .................................................................. 120 3.6.1. Reglarea pieței .................................................................... 122 3.6.2. Protecționismul ................................................................... 123 3.6.3. Tendințe curente ................................................................. 125 3.7. Relațiile de muncă și de producție .......................................... 128 3.7.1. Tendințe în trecut și prezent ............................................... 130 3.7.2. Viitorul muncii ..................................................................... 132 Concluzii ....................................................................................... 134

CAP. IV GLOBALIZAREA

139

4.1. De la economiile naționale la economia globală ...................... 139 4.1.1. Tendințe ale globalizării ...................................................... 143 4.2. Extinderea comerțului internațional ....................................... 147 4.2.1. Dificultățile expansiunii globale .......................................... 148 4.2.2. Protecționismul ................................................................... 151 4.3. Organizațiile internaționale de comerț.................................... 155 4.3.1. Supravegherea globală a comerțului................................... 156 4.3.2. Organizația Mondială a Comerțului .................................... 158 4.4. Tendințe ale prezentului și viitorului ....................................... 163

. 5 .

4.4.1. Mișcarea antiglobalizare ..................................................... 165 4.4.2. Direcții viitoare .................................................................... 169 4.5. Globalizarea și impactul asupra mediului ................................ 172 4.5.1. Încălzirea globală ................................................................. 175 4.5.2. Eforturile internaționale în fața încălzirii globale ................ 177 4.6. Națiunile în curs de dezvoltare și ajutorul internațional .......... 179 4.6.1. Forme ale ajutorului pentru dezvoltare .............................. 181 4.6.2. Ajutoarele în perspectivă .................................................... 183 Concluzii ....................................................................................... 187

CAP. V ECONOMIA, INGINERIA ECONOMICĂ ÎN AFACERI

193

5.1. Organizarea muncii................................................................. 193 5.1.1. Teoria organizațională ......................................................... 196 5.1.2. Motivarea muncitorilor ....................................................... 200 5.2. De la structuri ierarhice la structuri de rețea ........................... 205 5.3. Producția de bunuri ................................................................ 212 5.3.1. Realizarea produselor.......................................................... 214 5.3.2. Resursele umane și materiile prime .................................... 217 Concluzii ....................................................................................... 222 5.4. Exploatarea forțelor pieței ...................................................... 228 5.4.1. Concurența afacerilor.......................................................... 231 5.4.2. Piețele în zilele noastre ....................................................... 235 5.5. Piețele imperfecte .................................................................. 238 5.5.1. Monopolurile și oligopolurile .............................................. 240 5.5.2. Cartelurile ............................................................................ 246 5.5.3. Alte imperfecțiuni................................................................ 248

. 6 .

Concluzii ....................................................................................... 251

CAP. VI COMUNICAREA ÎN INIȚIEREA ȘI DERULAREA UNEI AFACERI

257

6.1. Comunicarea de marketing – de la grupuri-țintă la clienți loiali ................................................................................... 262 6.1.1. Cunoașterea clienților ......................................................... 271 6.1.2. Promovarea unui produs..................................................... 274 6.1.3. Clienții loiali ......................................................................... 277 6.2. Comunicare prin planificarea strategică .................................. 280 6.2.1. Instrumente de planificare strategică ................................. 282 6.3. Comunicare prin fixarea prețurilor și veniturilor ..................... 285 6.3.1. Venituri și strategii de fixare a prețului ............................... 286 6.3.2. Optimizarea costurilor......................................................... 287 6.4. Structura legală și atragerea capitalului .................................. 289 6.4.1. Firma cu proprietar unic ...................................................... 295 6.4.2. Parteneriatul ....................................................................... 296 6.4.3. Găsirea capitalului ............................................................... 297 6.5. Măsurarea performanței ........................................................ 305 6.5.1. Comunicarea prin măsuri financiare ................................... 305 6.5.2. Comunicarea prin măsuri nonfinanciare ............................. 306 6.5.3. Comunicarea prin formulare de tip bilanț ........................... 307 Concluzii ....................................................................................... 309

CONCLUZII

315

. 7 .

PARTEA A II-A STUDIU DE CAZ : RAPORT DE AUTOEVALUARE PRIVIND ACREDITAREA PROGRAMULUI DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT: MANAGEMENT ȘI COMUNICARE ÎN INGINERIE, UNIVERSITATEA DIN ORADEA, FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI, CATEDRA DE INGINERIE ȘI MANAGEMENT

325

Introducere ................................................................................... 325

PARTEA I PREZENTAREA INSTITUŢIEI

345

1.1. Asigurarea Calităţii în Universitatea din Oradea ...................... 345 1.1.1. Dezvoltarea cadrului de management al calităţii ................ 346 1.1.2. Asigurarea calităţii proceselor didactice ............................. 350 1.1.3. Asigurarea calităţii cercetării ştiinţifice ............................... 354 1.1.4. Deschiderea Universităţii din Oradea către mediul economic şi socio-cultural. ............................................................ 356 1.2. Asigurarea calităţii vieţii studenţeşti ....................................... 358

SECȚIUNEA A II-A: EVALUAREA PROGRAMULUI DE MASTERAT MANAGEMENT ŞI COMUNICARE ÎN INGINERIE

361

2.1. Cerinţe normative .................................................................. 361 2.1.1. Cadrul juridic de organizare şi funcţionare a instituţiei şi programului, misiune şi obiective.............................. 361 2.1.1.1. Misiunea şi obiectivele Facultăţii de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei .......................................... 362

. 8 .

2.1.1.2. Misiunea şi obiectivele programului de masterat Management şi Comunicare în Inginerie ................. 364 2.1.2. Personalul didactic .............................................................. 366 2.1.3. Conţinutul procesului de învăţământ .................................. 368 A. Competențe generale.......................................................... 372 B. Competențe de specialitate ................................................ 374 2.1.4.Masteranzii........................................................................... 379 A. Admiterea ............................................................................ 379 B. Orarul programului de studii ............................................... 381 C. Disertaţia ............................................................................. 382 2.1.5.Activitatea de cercetare ştiinţifică ....................................... 385 A.Instituţionalizarea desfăşurării activităţii de cercetare.................................................................................. 385 B. Resurse utilizate în activitatea de cercetare........................ 390 C. Rezultatele cercetării ........................................................... 392 D. Publicaţii în domeniul programului de masterat Management şi Comunicare în Inginerie ................................ 395 2.1.6. Baza materială ..................................................................... 396 2.2. Încadrarea programului de studiu în politica instituţiei ........... 400 2.2.1 Compatibilizarea cu programele europene.......................... 400 2.2.2. Asigurarea direcţiei de studiu ............................................. 401 2.2.3. Corelarea cu cercetarea în domeniu ................................... 402 2.2.4. Răspuns la nevoile pieţei forţei de muncă. ......................... 404 2.3. Criterii și standarde de performanță ....................................... 405 A. Capacitatea instituţională ................................................... 405 B. Eficacitatea instituţională .................................................... 411 C. Managementul calităţii........................................................ 417 2.4. Analiza SWOT a programului de masterat Management şi Comunicare în Inginerie din cadrul Facultăţii de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei a Universităţii din Oradea.......................................................................................... 421 2.5. Criterii, standarde și indicatori de performanță de evaluare pentru obținerea acreditării programului de studii universitare de masterat : Numerotările și indicativele din . 9 .

abordarea de mai jos sunt cele din „Metodologia de evaluare externă”, elaborată de ARACIS și aprobată prin H.G. nr. 1418/11.10.2006 .............................................................. 427 A.Capacitatea instituțională .......................................................... 427 A.1. Structurile instituționale, administrative și managerial ............................................................................... 427 S.A.1.1. Misiune, obiective și integritate academic ........... 427 S.A.1.2. Conducere și administrație ................................... 428 A.2. Baza materială .................................................................. 429 S.A.2.1. Patrimoniu, dotare, resurse financiare allocate............................................................................... 429 B. Eficacitate educațională ............................................................ 430 B.1. Conținutul programelor de studio .................................... 430 S.B.1.1. Admiterea studenților ........................................... 430 S.B.1.2. Structura și prezentarea programelor de studiu ................................................................................. 431 B.2. Rezultatele învățării .......................................................... 432 S.B.2.1. Valorificarea calificării universitare obținute ............................................................................. 432 B.3. Activitatea de cercetare științifică .................................... 433 S.B.3.1. Programe de cercetare ......................................... 433 C. Managementul calității ............................................................. 434 C.1. Strategii și proceduri pentru asigurarea calității .............. 434 S.C.1.1. Structuri și politici pentru asigurarea calității................................................................................ 434 C.2. Proceduri privind inițierea, monitorizarea și revizuirea periodică a programelor și activităților desfășurate .............................................................................. 435 S.C.2.1. Aprobarea, monitorizarea și evaluarea periodică a programelor de studiu și diplomelor ce corespund calificărilor........................................................ 435 C.3. Proceduri obiective și transparente de evaluare a rezultatelor învățării ................................................................ 436 S.C.3.1. Evaluarea studenților ............................................ 436 C.4. Proceduri de evaluare periodică a calității corpului profesoral .................................................................. 436 S.C.4.1. Calitatea personalului didactic și de cercetare ............................................................................ 436 . 10 .

C.5. Accesibilitatea resurselor adecvate învățării .................... 437 S.C.5.1. Resurse de învățare și servicii studențești ............ 437 C.6. Baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calității .................................................... 438 S.C.6.1. Sisteme de informații ............................................ 438 C.7. Transparența informațiilor de interes public cu privire la programele de studii și, după caz, certificatele, diplomele și calificările oferite ........................... 439 S.C.7.1. Informație public ................................................... 439 C.8. Funcționalitatea structurilor de asigurare a calității educației, conform legii .............................................. 439 S.C.8.1. Structura instituțională de asigurare a calității educației este conformă cu prevederile legale și își desfășoară activitatea permanent ................... 439

BIBLIOGRAFIE

441

Documente .............................................................................. 441 Articole şi studii ....................................................................... 442 Volume .................................................................................... 451 Surse electronice ..................................................................... 466

OPIS

467

OPIS – ANEXE 1 ............................................................................. 467 OPIS – ANEXE II ............................................................................. 469

. 11 .

. 12 .

INTRODUCERE

CONTEXTUL CERCETĂRII În prezent trăim într-o societate a cunoaşterii, în care informaţia, resursele şi corecta lor gestionare pot aduce plus valoare celor care urmăresc să atingă un nivel al dezvoltării societale cât mai ridicat, un deziderat pe care îl au toate comunităţile umane.

Globalizarea a facilitat schimbul de cunoştinţe şi informaţii între persoane, instituţii şi societăţi, ceea ce a condus la o modernizare accentuată, la dezvoltarea sectorului high tech, la bunăstare, dar şi la o competiţie acerbă pentru resursa umană înalt calificată, aptă să producă valoare şi profit. În acest context, sistemul de învăţământ superior a fost nevoit să-şi diversifice şi să-şi îmbunătăţească oferta de programe de studiu, urmărindu-se calitatea, performanţa, competitivitatea şi inserţia pe piaţa muncii, dar şi susţinerea progresivă a cercetării în varii domenii. Ingineria şi mai cu seamă ingineria economică reprezintă o componentă esenţială în evoluţia societăţii în ansamblul ei.

Marele inginer Theodore von Karman a spus odată: „Oamenii de stiinta studiaza lumea aşa cum este, inginerii crează lumea care nu a fost niciodată1.” Astăzi, mai mult decât oricând, inginerul trebuie să creeze o lume care nu a fost niciodată. Dar pentru a putea face acest lucru, el trebuie să fie un individ complet, Today In Science History, Dictionary of Science Quotations, Scientist Names Index K, http://www.todayinsci.com/K/Karman_Theodore/KarmanTheodoreQuotations.htm , accesat 13 februarie 2011 1

să dobândească atât cunoştinţe de specialitate, competenţe şi aptitudini diverse, să fie un bun comunicator şi să poată lucra cu brio într-o echipă. Inginerul trebuie să aibă viziune, inteligenţă şi capacitatea de a-şi putea exprima ideiile într-un mod coerent, tocmai pentru ca acestea să se materializeze, să capete formă. El trebuie să fie o rotiţă perfectă într-un mecanism care produce valoare şi bunăstare. De aceea, comunicarea şi managementul sunt esenţiale pentru un inginer care trebuie să facă diferenţa într-o societate a cunoaşterii globalizată, în care timpul contează, iar resursele sunt tot mai limitate. Rolul sistemului de învăţământ superior ingineresc este acela de a produce absolvenţi competenţi, pregătiţi pentru a face faţă nevoilor societăţii şi capabili a se insera într-o piaţă a muncii tot mai selectivă. În Europa, Procesul Bologna2 a generat profunde schimbări în cadrul sistemului de învăţământ superior, făcând standardele academice şi cele pentru asigurarea calităţii mai comparabile şi compatibile în aproape toate statele europene. Dorinţa decidenţilor de a crea un Spaţiu European al Învăţământului Superior3, în care studenţii pot alege dintr-o gamă largă şi transparentă de cursuri de înaltă calitate şi beneficiază de proceduri de recunoaştere facile, corespunde nevoii de reformă a unui sistem vetust şi diversificat şi urmăreşte să facă din continentul european un competitor real pentru sistemele mai performante cum sunt cel din Statele Unite ale Americii şi cele din Asia.

Prezenta teză de doctorat, construită într-o manieră interdisciplinară – îmbinând elemente ce ţin de ştiinţele economice, inginerie, relaţii internaţionale şi studii europene – doreşte să scoată în evidenţă importanţa pe care managementul şi comunicarea o au în desăvârşirea unui inginer, prin prisma pregătirii pe care acesta o obţine pe parcursul studiilor universitare. Importante sunt programele de studiu, în cadrul cărora studenţii – viitorii ingineri – sunt formaţi, iar calitatea acestora este un imperativ pentru orice societate care ţinteşte progresul. Cum poate un program de masterat să aducă valoare, prin cunoştinţele şi competenţele pe care 2 European Commission, Education and Training, Bologna Process, http://ec.europa.eu/education/higher-education/doc1290_en.htm , accesat 14 februarie 2011 3 Vezi European Higher Education Area website 2010-2020 – EHEA, http://www.ehea.info/

. 14 .

le oferă cursanţilor este o întrebare la care teza de faţă încearcă să ofere un răspuns. Științele economice analizează producția, distribuția, consumul bunurilor și serviciile. Fie că suntem conștienți de aceasta sau nu, economia este forța motrice a vieții, așa cum se profilează ea în prezent: produsele pe care le cumpărăm, publicitatea la TV, posibilitatea operațiunilor bancare online și motivul pentru care plătim de două ori mai mult pentru brand-ul unui produs. Economia joacă un rol esențial în dezvoltarea națiunilor, realizându-se inclusiv la mica tarabă de înghețată de la colțul străzii; cunoscând metodele și procedeele utilizate în cadrul diverselor tipuri de studii economice, obținem o imagine a entității omnipotente care ia numeroase forme în viața noastră de zi cu zi4.

Dezvoltarea economică, înțeleasă ca o formă de manifestare a creșterii economice, presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale și calitative în economie, în cercetarea științifică și tehnologiile de fabricație, în mecanismele și structurile organizaționale de funcționare a economiei și societățiii în ansamblul ei, în mentalitatea și comportamentul oamenilor5.

Una din categoriile noii teorii ale creșterii economice este aceea în care se pune accentul pe rolul deținut de un anumit factor de creștere – capitalul uman, cunoștințele din procesul de cercetare-dezvoltare – în sporirea productivității tuturor celorlalți factori de producție, și nu pe vreo externalitate asociată în mod special acumulării de capital. „Factorul respectiv este, prin sine, supus la o creștere de natură externă a rentabilității proporționale6. În economia mondială, în ultimele decenii a fost o perioadă zbuciumată: criza financiară din Asia de Est din 1997-1998 a provocat recesiuni și depresiuni fără precedent în unele din țările în curs de dezvoltare; în fosta Uniune Sovietică, tranziția de la comunism la economia de piață, care ar fi trebuit să aducă o nouă prosperitate, a generat în schimb o scădere a veniturilor și a nivelului de trai cu până la 70 de procente in lume. Marcată chiar și în cele mai favorabile circumstanțe de o competenție intensă, de Marea enciclopedie a cunoașterii, trad.:Graal Soft – Integrated Translation Services, Societate și economie, Vol. III, Editura Litera Internațional, București, 2009, pag. 253 5 Cornel Ionescu, Paradigmele dezvoltării, Editura Economică, București, 2006, pag.

172 6 Ibidem, pag. 169 4

. 15 .

nesiguranță și instabilitate, nu este un loc prietenos, iar țările în curs de dezvoltare nu făceau întotdeauna tot ce le stătea în putință pentru a-și asigura propria bunăstare. „Totuși, m-am convins de faptul că țările industrializate avansate, prin intermediul unor organizații internaționale precum Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Banca Mondială, nu numai că nu făceau tot posibilul pentu a ajuta țările respective, dar uneori le îngreunau situația. În mod evident, programele FMI au agravat criza din Asia de Est, iar „terapia de șoc” pe care au impus-o în fosta Uniune Sovietică și în țările sale satelit a jucat un rol important în eșecurile tranziției7.

Globalizarea se dovedește a fi: „primordială în ceea ce privește operațiunile de capital. Putem trage deci concluzia că în prezent avem de-a face cu o globalizare financiară. Ea s-a realizat prin integrarea internațională a piețelor financiare, ca urmare a liberalizării și dereglementării lor. Conținutul acestei integrări rezultă din deciziile luate și operațiunile efectuate de gestionarea celor mai importante portofolii, deoarece piețele financiare globale sunt departe de a fi purtătoare ale reglementării și controlului.

Obiectivele reglării au fost și sunt în continuare limitate la divergențele de interese între marile puteri, doctrinele economice prevalând în gândirea elitelor lor”8.

Multe proiecte de dezvoltare organizațională privind afacerile implică planuri complexe ale structurii și culturii organizației schimbate, după care se pun în aplicare programe elaborate de instruire a oamenilor asupra noilor proceduri și de schimbare a atitudinilor. Aceasta din urmă este o sarcină foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă. „Totuși, în mod evident, orice schimbare organizațională depinde la bază de schimbarea comportamentului la nivelul membrilor individuali ai organizației și, după cum am văzut în capitolele anterioare, abordarea comportamentală reprezintă o metodă ideală pentru producerea unor astfel de schimbări. Există, de asemenea, dovezi că, odată ce

7Joseph E. Stiglitz, trad.: Miruna Andriescu, Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iași, 2008, pag. 10 8 Cornel Ionescu, Paradigmele dezvoltării, Editura Economică, București, 2006, pag.

256

. 16 .

comportamentul s-a schimbat, atitudinile și percepțiile se vor adapta pentru a se potrivi cu acesta”9.

Având în vedere obiectivele stabilite de Uniunea Europeană prin Strategia Lisabona și Procesul Bologna și scopul acestora de reformare a sistemului de învățământ superior, în vederea transformării mai flexibile, mai coerente și mai deschise la nevoile societății, capabile să răspundă provocărilor globalizării și necesității de formare și reformare a forței de muncă europene. În acest context, ținând seama că în România s-a instituit Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior (CNCIS) ca instrument unic care stabilește structura calificărilor și care asigură recunoașterea națională, precum și compatibilitatea și comparabilitatea internațională a calificărilor dobândite în cadrul sistemului de învățământ superior, precum și faptul că, prin intermediul acestuia sunt recunoscute, măsurate și relaționate toate rezultatele învățării dobândite în cadrul sistemului de învățământ superior (ciclurile de studii licență, masterat și doctorat) și că este asigurată coerența calificărilor și a titlurilor certificate, prin această teză de doctorat cu titlul MANAGEMENT ȘI COMUNICARE ÎN INGINERIA ECONOMICĂ ÎN SISTEMUL EUROPEAN DE ASIGURARE A CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR, încercăm să stabilim ansamblul de relații dintre mediul economic în vederea creșterii gradului de perfecţionare, evaluarea și certificarea calităţii activităţii manageriale și, în legătură cu aceasta, perfecţionarea învăţământului cu caracter managerial în ingineria economică, dar promovarea învăţământului de inginerie economică ca și formă de învăţământ interdisciplinar de natură managerială și promovarea profesiei (ocupaţiei) de inginer economist.

IMPORTANŢA TEMEI DE CERCETARE Scopul fundamental al demersului nostru este creșterea gradului de perfecționare, evaluare și certificarea calității activității 9 Peter Makin, Charles Cox, trad.Cristina Popa, Schimbarea în organizații: optimizarea comportamentului angajaților, Editura Polirom, Iași, pag. 119-120

. 17 .

manageriale și, în legătură cu aceasta, perfecționarea învățământului cu caracter managerial în toate formele sale. De asemenea el (demersul) promovează învățământul de inginerie economică ca formă de învățământ interdisciplinar de natură managerială și profesia (ocupația) de inginer economist.

Pentru atingerea acestui scop trebuie realizate, după părerea noastră, câteva obiective principale, și anume: - stabilirea unui ansamblu de relații dintre mediul economic, universități și instituții de cercetare, cu preocupări manageriale, care să faciliteze un dialog profesional, în domeniul managerial, cu avantaje reciproce; - organizarea unor activități în genul: masterate, training, consultanță, documentare, transfer de tehnologie, auditare, cursuri de pregătire postuniversitare etc. care să conducă la formarea și dezvoltarea culturii manageriale, la perfecționarea actului managerial în vederea creșterii competitivității întreprinderilor; - promovarea excelenței în activitatea managerială și în pregătirea de inginerie economică; - inițierea și dezvoltarea unor legături cu organizații profesionale din țară și străinătate cu activități și obiective asemănătoare sau convergente.

Aplicația noastră concretă, este o parte din acest angajament prin care am stabilit o ipoteză de cercetare, și anume: „Variabila independentă X” – RELAȚIILE DINTRE DISCIPLINELE TEHNICE CU CELE ECONOMICE, RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ȘI COMUNICARE, cauzează „Variabila dependentă Y” – ACHIZIȚIONAREA DE CUNOȘTINȚE, ABILITĂȚI, respectiv COMPETENȚE ÎN specializarea de masterat MANAGEMENT ȘI COMUNICARE ÎN INGINERIA ECONOMICĂ, în conformitate cu Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul superior (CNCIS), astfel încât celelalte obiective principale pot constitui provocări pentru alte ipoteze de cercetare ale altor demersuri.

Ne propunem o analiză a managementului în economie, a ingineriei economice în afaceri, a comunicării în afaceri și a unui studiu de caz care se vor concentra pe următoarele abordări: • Economiile naționale; • Gestionarea (managementul) economiei; • Globalizarea; • Ingineria economică în afaceri; . 18 .

• • •

Economia și afacerile; Comunicarea în inițierea și derularea unei afaceri.

Studiu de caz: Programul de studii universitare de masterat: Management și comunicare în inginerie, Universitatea din Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației, Catedra de Inginerie și Management Prima abordare, care, de altfel, este și primul capitol al acestui demers, va căuta să demonstreze care este cadrul legal pentru asigurarea calităţii în învăţământul superior european şi cel din România; cel de-al doilea urmăreşte organizarea economiilor naționale în funcție de variația în timp, ca rezultat al schimbărilor sociale, politice și tehnologice având în vedere că economia globală este dominată de democrații cu piață liberă, care sunt microeconomiile moderne și rolul statului, în vederea stabilirii unui ansamblu de relații dintre cunoștințele, abilitățile și competențele inginerilor economiști generate de formarea inițială (ciclul I) prin disciplinele tehnice, economice, de management și comunicare pentru a putea promova specializările din cadrul învățământului de inginerie economică, definind clar locul și rolul inginerului economist în economia românească, și nu numai, în vederea protecției titlului, a certificării și exercitării profesiei. Suntem convinși că vom putea elabora un program de studii universitare de masterat care să aibă în structura planurilor de învățământ, a fișelor disciplinelor și a celorlalte activități didactice și de cercetare teme care să abordeze problematica din acest capitol.

Cel de-al treilea capitol va aborda problemele esențiale care se ridică în fața managementului economic prin tratarea problemelor de analiză a performanțelor macroeconomice, a componentelor PIB-ului ca tablou de bord al economiei, a politicilor privind opțiunile pentru dezvoltare și stabilitate, care să condiționeze ocuparea forței de muncă, rolul guvernelor și a băncilor centrale prin gestionarea fondului monetar și a ratelor dobânzii în economie, politica energetică, politica industrială, relațiile de muncă și de producție, serviciile sociale, care va putea stabili un ansamblu de relații între cunoștințele, abilitățile și competențele care le sunt furnizate masteranzilor de la specializarea management și comunicare în ingineria economică.

Aceste competențe urmând să le ofere absolvenților posibilitatea de

. 19 .

a stabili relații cu mediul economic, universități și instituții de cercetare, cu preocupări manageriale, care să le faciliteze un dialog profesional, în domeniul managerial. Ei, pot promova specializările din cadrul învățământului de inginerie economică îndeplinind clar atribuțiile inginerului economist în economie. Pot contribui la elaborarea liniilor directoare privind dezvoltarea învățământului de inginerie economică prin contacte și consultări, în cadrul unor asociații, privind structura planurilor de învățământ, a fișelor disciplinelor și a celorlalte activități didactice și de cercetare. De asemenea, absolvenții masteratului management și comunicare în inginerie pot organiza activități de genul: training, consultanță, documentare, transfer de tehnologie, auditare, cursuri de pregătire etc., care să conducă la formarea și dezvoltarea culturii manageriale, la perfecționarea actului managerial, în vederea creșterii competitivității întreprinderilor în care lucrează. Pot promova excelența în activitatea managerială și în pregătirea de inginerie economică. În acest sens, pot dezvolta activități de evaluare și certificare, pot populariza rezultatele pozitive. În al patrulea capitol al acestui demers, Globalizarea, analizăm relațiile dintre progresele tehnologice rapide care au contribuit la extinderea comerțului mondial și care au făcut ca procesele de producție să poată fi acum amplasate separat în diferite locuri pe glob, iar fiecare întreprindere își dezvoltă propria specialitate, produsul final fiind asamblat într-o regiune apropriată de cea a vânzării sale, dintre progresele enorme în logistica transporturilor care au contribuit la intensificarea comerțului internațional, dintre apariția tehnologiilor informaționale și de comunicare, în special a Internetului care a constituit o forță motrice în dezvoltarea comerțului internațional cu disciplinele care le-au asigurat specialitatea de inginer economist și, desigur, prin creșterea competențelor în cadrul masteratului management și comunicare în inginerie. Abordarea se face printr-o analiză de la economiile naționale la economia globală, o analiză a extinderii comerțului internațional, a organizațiilor internaționale de comerț, a tendințelor prezentului și viitorului, a impactului globalizării asupra mediului, a ajutorului internațional asupra națiunilor în curs de dezvoltare. Cunoașterea acestor relații le asigură absolvenților condiții echivalente privind accesul, derularea și recunoașterea studiilor, precum și orientarea socio-profesională. Le asigură (CINE)

. 20 .

posibilitatea de a promova învățământul de inginerie economică ca și formă de învățământ interdisciplinar de natură managerială și promovarea profesiei (ocupației) de inginer economist. Pot organiza dezbateri internaționale pe teme de specialitate, prin mijlocirea unor contacte profesionale și a transferului de experiență. Asigură promovarea(CINE) excelenţei în activitatea managerială și în pregătirea de inginerie economică, iniţierea și dezvoltarea unor legături cu alte organizaţii profesionale din ţară și străinătate cu activităţi și obiective asemănătoare sau convergente.

Capitolul V, Economia, Ingineria Economică şi Afacerile, reprezintă problema fundamentală a acestuia.În acesta se analizează relațiile care se stabilesc, în vederea derulării afacerilor, între cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite la disciplinele tehnice și cele dobândite la disciplinele din programul de studii universitare de masterat management și comunicare în inginerie.

Abordarea o vom face prin analiza organizării muncii privind teoria organizațională și motivarea angajaților din afacere, analiza a ceea ce înseamnă schimbarea afacerii de la structuri ierarhice la structuri de rețea, analiza afacerilor în producția de bunuri din punctul de vedere al realizării produselor, al factorilor de producție: resurse umane și materii prime. Este foarte importantă înțelegerea acestor relații pentru că asigură absolvenților masteratului management și comunicare în ingineria economică: competențele să-și întemeieze și să-și dezvolte propria afacere, să conducă orice afacere; stabilirea unui ansamblu de relaţii dintre mediul economic, universităţi și instituţii de cercetare, cu preocupări manageriale, care să faciliteze un dialog profesional, în domeniul managerial, cu avantaje reciproce; organizarea unor activităţi în genul: training, consultanţă, documentare, transfer de tehnologie, auditare, cursuri de pregătire postuniversitare etc. care să conducă la formarea și dezvoltarea culturii manageriale, la perfecţionarea actului managerial, în vederea creșterii competitivităţii întreprinderilor; promovarea excelenţei în activitatea managerială și în pregătirea de inginerie economică; iniţierea și dezvoltarea unor legături cu alte organizaţii profesionale din ţară și străinătate cu activităţi și obiective asemănătoare sau convergente. Economia și Afacerile, analizează relațiile între concluziile la care au ajuns economiștii care au cercetat funcționarea piețelor și factorii care determină prăbușirea lor știind că organizarea afacerilor include studiul piețelor și

. 21 .

adaptarea la acestea, pentru a obține profituri cât mai mari și că guvernele se concentrează pe construirea unei imagini exacte a economiei și adoptarea unor politici care să asigure o dezvoltare stabilă și să prevină căderea pieței, instrumentele folosite fiind curba cererii și a ofertei, care stabilesc producția și prețurile optime și disciplinele din programul de masterat management și comunicare în ingineria economică. Abordarea o vom face prin analiza exploatării forțelor pieței, analiza piețelor imperfecte. Este importantă înțelegerea acestor relații pentru că asigură absolvenților stabilirea unui ansamblu de relații în mediul economic cu preocupări manageriale în afaceri. Promovează excelența în activitatea managerială și în pregătirea de inginerie economică. Pot dezvolta afaceri pe cont propriu.

Capitolul VI, Comunicarea în Inițierea și Derularea unei Afaceri, reprezintă problema fundamentală a acestuia, analizează relațiile care se stabilesc, în vederea derulării afacerilor, între cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite la disciplinele tehnice și cele dobândite la disciplinele din programul de studii universitare de masterat management și comunicare în inginerie.

Abordarea o vom face prin analiza comunicării și tehnicilor de marketing – de la grupuri-țintă la clienții loiali, cunoașterea clienților, promovarea unui produs, analiza comunicării prin planificarea strategică, a instrumentelor de planificare strategică, analiza comunicării prin fixarea prețurilor și veniturilor, a veniturilor și strategiilor de fixare a prețurilor, a optimizării costurilor, analiza structurilor legale și a atragerii capitalurilor, a firmei cu capital unic, a parteneriatului, a găsirii capitalului, analiza măsurării performanței, a comunicării prin măsuri financiare, a comunicării prin măsuri nonfinanciare, a comunicării prin formulare de bilanț. Este foarte importantă înțelegerea acestor relații pentru că asigură absolvenților masteratului management și comunicare în ingineria economică: competențele să comunice, adică să asigure un proces de transmitere a informațiilor, simbolice, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emițător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.

Acest proces fiind considerat ca element de bază pentru: îndeplinirea funcției managementului de coordonare; stabilirea unui ansamblu de relaţii dintre mediul economic, universităţi și instituţii de cercetare, cu preocupări manageriale, care să faciliteze

. 22 .

un dialog profesional, în domeniul managerial, cu avantaje reciproce; organizarea unor activităţi în genul: training, consultanţă, documentare, transfer de tehnologie, auditare, cursuri de pregătire postuniversitare etc. care să conducă la formarea și dezvoltarea culturii manageriale, la perfecţionarea actului managerial, în vederea creșterii competitivităţii întreprinderilor; promovarea excelenţei în activitatea managerială și în pregătirea de inginerie economică; iniţierea și dezvoltarea unor legături cu alte organizaţii profesionale din ţară și străinătate cu activităţi și obiective asemănătoare sau convergente.

DEFINIREA PROBLEMATICII ŞI OBIECTIVELOR TEZEI În demersul de față trebuie să depășim limitele disciplinelor inginerești și discursul lor, ieșind din spațiul familiar.

Nu putem parcurge procesul de cercetare privind managementul și comunicarea în ingineria economică rămânând în limitele stricte ale disciplinelor inginerești. Trebuie să recunoaștem contribuția disciplinelor economice, a relațiilor internaționale și de comunicare în acest proces de cercetare. Tocmai acestea sunt experiențele la care trebuie să ajungem și care ne îmbogățesc propria pregătire disciplinară. Aceasta nu înseamnă neapărat că cercetătorul trebuie să fie „interdisciplinar” pro-activ, ci doar că, depășind limitele disciplinelor inginerești, el este forțat adesea să-și reevalueze premisele prestabilite – o practică bună în munca științifică și o asigurare în fața pericolului cantonării definitive în disciplinele inginerești. Ținând cont de acestea, ne aflăm în poziția de a emite ipoteza de lucru pentru teză și anume: „Variabila independentă X” – RELAȚIILE DINTRE DISCIPLINELE TEHNICE CU CELE ECONOMICE, RELAȚIILE INTERNAȚIONALE ȘI COMUNICARE, cauzează „Variabila dependentă Y” – ACHIZIȚIONAREA DE CUNOȘTINȚE, ABILITĂȚI, respectiv COMPETENȚE ÎN MANAGEMENT ȘI COMUNICARE ÎN INGINERIA ECONOMICĂ, în

. 23 .

conformitate cu Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul superior (CNCIS).

Scopul sau obiectivul fundamental al tezei este depistarea relațiilor dintre disciplinele tehnice cu managementul în economie care să furnizeze cunoștințe, abilități și competențe în conformitate cu Cadrul Național al Calificărilor din Învățământul Superior (CNCIS) în vederea absorbirii absolvenților de către piața muncii în continuă schimbare, a creșterii gradului de perfecţionare, evaluarea și certificarea calităţii activităţii manageriale și, în legătură cu aceasta, perfecţionarea învăţământului cu caracter managerial în toate formele sale, a promovării învăţământului de inginerie economică ca și formă de învăţământ interdisciplinar de natură managerială și promovarea profesiei (ocupaţiei) de inginer economist.

OBIECTIVELE CERCETĂRII: În vederea realizării cercetării privind managementul și comunicarea în inginerie economică stabilim următoarele obiective de cercetare: O1. – Depistarea relațiilor dintre organizarea economiilor naționale și competențele inginerilor economiști generate de formarea inițială; O2. – Identificarea problemelor esențiale care se ridică în fața managementului economic care va putea stabili un ansamblu de relații între cunoștințele, abilitățile și competențele care le sunt furnizate masteranzilor de la specializarea management și comunicare în ingineria economică; O3. – Identificarea relațiilor dintre progresele tehnologice rapide, progresele enorme în logistica transporturilor, apariția tehnologiilor informaționale și de comunicare, în special a Internetului cu disciplinele care au asigurat specialitatea de inginer economist; O4. – Identificarea relațiilor dintre teoria organizațională, motivarea angajaților, realizarea produselor, resursele umane și materile

. 24 .

prime, cunoașterea clienților, promovarea unui produs, clienții loiali și cunoștințele de specialități de inginer economist; O5. – Identificarea relațiilor dintre concluziile la care au ajuns inginerii economiști care au cercetat funcționarea piețelor și disciplinele din programul de masterat management și comunicare în ingineria economică; O6. – Depistarea relațiilor care să asigure absolvenților masteratului management și comunicare în ingineria economică: competențele să comunice, adică să asigure un proces de transmitere a informațiilor, simbolice, între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emițător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice.

O7. - Studiu de caz: Programul de studii universitare de masterat: Management și comunicare în inginerie, Universitatea din Oradea, Facultatea de Inginerie Electrică și Tehnologia Informației, Catedra de Inginerie și Management

METODOLOGIA CERCETĂRII Pentru realizarea obiectivelor mai sus menţionate am întreprins o amplă cercetare documentară prin studiu bibliografic şi sitografic, compus din cărţi, articole ştiinţifice, baze de date statistice, rapoarte ale firmelor, publicaţii periodice, studii ale unor organisme internaţionale (UE; OECD; WTO) etc. „Disciplinele academice sunt bazate pe anumite premise ontologice și epistemologice, deși în interiorul fiecărei discipline există o mare varietate de păreri diferite ale membrilor corpului academic în legătură cu metodele, teoriile, practicile și conceptele cele mai adecvate”10.

Disciplinele inginerești se deosebesc prin accentul pe carel plasează asupra rolului și poziției în cercetare, în condițiile necesității unei teorii și a unor ipoteze în faza pre-empirică, adică înaintea începerii cercetării privind managementul și comunicarea în ingineria economică.

10 Jonathan Grix, Demistificarea cercetării postuniversitare .De la masterat la doctorat, 2006, p. 58

. 25 .

Ca în toate etapele procesului de cercetare trebuie să ne gândim și să dorim să îmbunătățim premisele de bază ale stadiului precedent sau următor al cercetării. În demersul de față trebuie să depășim limitele disciplinelor inginerești și discursul lor, ieșind din spațiul familiar.

Nu putem parcurge procesul de cercetare privind managementul și comunicarea în ingineria economică rămânând în limitele stricte ale disciplinelor inginerești. Trebuie să recunoaștem contribuția disciplinelor economice, relațiilor internaționale și de comunicare în acest proces de cercetare. Tocmai acestea sunt experiențele la care trebuie să ajungem și care ne îmbogățesc propria pregătire disciplinară. Aceasta nu înseamnă neapărat că cercetătorul trebuie să fie „interdisciplinar” pro-activ, ci doar că, depășind limitele disciplinelor inginerești, el este forțat adesea să-și reevalueze premisele prestabilite – o practică bună în munca științifică și o asigurare în fața pericolului cantonării definitive în disciplinele inginerești.

Confuziile create adesea în dezbaterile despre interdisciplinaritate se produc datorită faptului că termenul însuși este folosit greșit și asociat forțat cu trans–disciplinaritatea, disciplinaritatea încrucișată și multidisciplinaritatea.

Considerăm că modul libertin în care este folosit conceptul de interdisciplinaritate trebuie să fie aplicat, dat fiind faptul că și așa este destul de greu pentru cercetători să stăpânească pe deplin instrumentele unei singure discipline în intervalul destul de scurt pe care-l oferă școala de cercetare.

Relațiile dintre științele inginerești, științele economice, relațiile internaționale și științele comunicării se manifestă ca relații între sectoarele diferitelor discipline, nu între discipline în totalitatea lor. În economiile contemporane, unde piața muncii este în continuă schimbare, necesitatea calificărilor poate fi satisfăcută prin hibridizarea unor segmente ale științelor.

Criza globală generează „Facultăți făcute degeaba; absolvenții „la kilogram” ajungând chelneri sau operatori callcenter.

Facultățile din România au scos în ultimii ani absolvenți pe bandă rulantă, efectul fiind faptul că piața muncii nu i-a putut absorbi pe toți și mare parte au sfârșit pe posturi sub nivelul de

. 26 .

pregătire sau direct în șomaj. Este un „lux” ca o țară să scoată șomeri cu studii superioare.

Mulți tineri absolvenți de facultate din România, proaspăt admiși la masterat, lucrează în restaurante sau call-centere. Poate că pentru unii, acest lucru înseamnă comoditate sau obținerea salariilor fără prea mult efort, iar pentru alții, sigur, marchează eșecul de a lucra în domeniile pentru care s-au specializat.

Sunt foarte multe motive pentru care rezolvarea acestei provocări (teza) presupune dorința de a privi dincolo de limitele disciplinelor inginerești, de a învăța și de a ne corecta propriile puncte de vedere privind managementul și comunicarea în ingineria economică. Intersectările întâlnite și suprapunerea cu științele economice, relațiile internaționale și științele comunicării permit desfășurarea unui schimb interdisciplinar, o dialectică între discipline și nicidecum contopirea disciplinelor într-o masă amorfă de interpretare și explicare.

. 27 .