Interviu un scriitor ardelean de care eram foarte ataşat. Am şi scris undeva că la admiterea la liceu am avut ca subiect Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu şi nu aveam cum să ştiu că peste 40 de ani mă voi ocupa de editarea operei sale. Aşadar, v-a ales Fefeleaga? Ilie Rad: Da, cred şi eu că ea m-a ales. De ce alt personaj din opera lui Agârbiceanu vă simţiţi legat? Există loc de astfel de legături particulare când priveşti întregul? Ilie Rad: O să vă spun un lucru surprinzător: fiind foarte atent la text, la virgule, de foarte multe ori îmi scăpa conţinutul romanului, aşa că n-aş putea să aleg din multele personaje de care m-am ataşat, pentru că nu le-am văzut ca un simplu cititor, ci ca un editor atent la detalii. În cele două volume apărute înainte de 1989 au fost peste 100 de intervenţii de eliminare a unor fragmen‑ te şi în mod paradoxal, când Mariana şi Victor Iova au tipărit volumele respective, au marcat cu croşete pasa‑ jele eliminate de cenzură, deşi cenzura se desfiinţase oficial în 1977 şi practic nu mai aveau de ce să folo‑ sească aceste croşete, care erau marca cenzurii. Din fericire le-au pus, iar la Biblioteca Centrală Universita‑ ră din Cluj s-au păstrat manuscrisele acestor romane,
13
ceea ce mi-a permis să introduc în ediţia Iova, pe baza acestor croşete, cele peste 100 de pasaje, uneori pagini întregi eliminate de cenzură. Asta a făcut posibil să putem reconstitui o ediţie integrală, aşa cum şi-a dorit şi cum a gândit-o Agârbiceanu. La aceste patru-cinci romane, Agârbiceanu a ezitat să insiste pe publicarea lor, pentru că ştia că nu e posibilă, a fost mai degrabă literatură de sertar şi mă bucur că am reuşit să le adu‑ cem în actualitate. Din păcate, tirajul este foarte mic, ediţiile se tipă‑ resc în 500 de exemplare, dar iniţiativa mea ardele‑ nească a fost să solicit editurii 100 de exemplare, pe care le-am trimis pe cheltuiala mea, sub formă de donaţie, în numele Bibliotecii Judeţene Alba Iulia, la 100 de biblioteci publice, centrale, judeţene, la facul‑ tăţi de litere, în aşa fel încât dacă cineva din oricare judeţ doreşte să îl studieze pe Agârbiceanu, va avea cel puţin la biblioteca judeţeană această posibilitate. Am făcut acest gest, gândindu-mă ca un ardelean să duc gândul până la capăt… Precum Badea Cârţan? Ilie Rad: Da, cam aşa ceva. Lucian Blaga avea o vor‑ bă: ardeleanul e omul care duce până la capăt şi m-am gândit că această carte trebuie să fie în biblioteci.
Am primit la redacţie
Poezie și proză Antologie - Afirmarea Editura INSPIRESCU, Satu Mare, 2016
Ajuns din urmă Liviu Ioan Stoiciu Editura JUNIMEA, Iași, 2017
Aurel Popp - Între două culturi Dumitru Păcuraru Editura RAO, București, 2017