1
Vasile DÂNCU Cântec Și va veni uitarea peste tot ce-am scris ca o ploaie binefăcătoare. Ori mic ori mare tot așa va fi. După ce va trece un mileniu din alte surle vor cânta poeții. Noi am încercat mereu să ne-adaptăm, n-am jurat credință numai lui Apollo. Mai marii zilei de multe ori ne-au pus să înveșmântăm ridicolul în cântec. Cam toți ne-am supus, moda era veche de la cuneiforme până la înscenarea zborului în lună. La piramide Citim în istorii cum robii Egiptului trudeau la piramide și ne bucurăm că noi n-am fost acolo. Ne întrebăm de ce atâta piatră pentru huzurul vieții prezumtive de dincolo de moarte? Știau faraonii în măreția lor că numai inutilul are șansa să supraviețuiască. Ar fi de admirat, ar merita drumul până acolo, dacă măcar
Poeme pentru „Caiete Silvane” în una dintre ele ar cânta Satana la țambal… Speranța Speranța satului e-n turnul bisericii, acolo este antena de transmis mesaje către toate marile văzduhuri. Aici cad în genunchi truditorii gliei cu oasele frânte de la izgonire. Fiecare este ferm convins că rugăciunea lui nu va fi bruiată de-ale celorlalți. Pentru purtătorul sfintelor odăjdii sunt foarte importanți bănuții ce cad în talerul de aramă. Ei pot fi transformați în mici paradisuri, la mică distanță, aici, pe pământ. Cântec Corăbiile care nu s-au mai întors cei ce le-au trimis și le-au scos din gând. Numai poeții, cu mintea lor stricată de lecturi, își imaginează veșnice reîntoarceri. Și Iisus promis-a că revine și va îndrepta relele din lume pe care tatăl lui