Inainte sa te cunosc - Jojo Moyes

#t NEW YORK TIMES BESTSELLER

q. ffiBJ

li

''

W&,,,

Acurn,

intr-o ecranizare de excep{ie

aa

moyes JoJo n'

inatnte

si [e

CUNOSC

Traducere din limba englezi GABRIEL TUDOR / GRAAL SOFT

**

Capitolul

1

2009 Sunt exact 158 de pagi intre sta(ia de autobuz Ei casi, dar poli face gi 180, daci nu te gribegti sau daci eqti pe tocuri. Am trecut de intersecfie, intrind pe strada noastri (68 de pagi) qi am vdzut casa o jumitate de duplex cu patru dormitoare intr-un qir de duplexuri identice cu trei sau patru dormitoare. Magina tatei era afard, ceea ce insemna c[ el nu plecase inci la lucru. in spatele meu, soarele apunea dincolo de castelul Stortfold, a cirui umbri intunecatd se libdrla peste deal ca o uriag[ pati de ceari topiti, gata s[ m[ cuprindi. intr-o altfel de zi,v-aq fi putut spune toate lucrurile care mi se lntAmplaseri pe acest drum: locul unde tata mi invilase si merg pe bicicletd fbri roli ajutitoare, casa in care doamna Doherty, cea care purta. o peruci mereu strdmbi, ne ficea fursecuri cu stafide, sau gardul viu unde Treena dobordse cdndva un cuib de viespi, gi amAndoui fugiserim, fipdnd, inapoi spre castel.

Tricicleta lui Thomas zicea intoarsi cu rofile in sus in mijlocul aleii de la intrare, gi, inchizAnd poarta dupd mine, am tras-o sub verandi gi am deschis uqa. Cildura mi izbi cu forfa unui airbag; mama nu suporti frigul gi line centrala deschisd tot timpul anului.

Din cauza asta, tata deschide mereu ferestrele, bodoginind ci iar o si ne coste incilzirea o avere. Spune ci facturile noastre la cilduri sunt mai mari decAt PIB-ul unei tiri africane mici.

-Tu egti, drigulo?

l4

lojo Moyes

-Da! Mi-am agi\atjacheta in cuier, chinuindu-ml sd gisesc un locgor liber intre celelalte haine.

- Cine anume? Lou? Treena?

- Lou. Din ugi, am aruncat o privire in living. Tata era lungit pe canapea, cu fafa in jos qi mdna infipti intre perne, ca qi cum acestea i-ar fi inghilit tot bralul. Thomas, nepofelul meu in vdrstl de cinci ani, stitea pe vine, privindu-l atent.

- Lego, mormii tata, intorcdnd spre mine o fafi rogie de efort.

De ce-or face afurisitele astea de piese atit de mici habar n-am!

-Unde e mami?

- E sus. Ce zici de piesa asta? E de-a dreptul microscopici!

Am ridicat privirea gi am auzit slab scdrlditul familiar al mesei de cilcat. fosie clark, mama mea, nu se odihnea niciodati. Era un motiv de mdndrie pentru ea. Se gtia ci, intr-un rlnd, flnuse morliE si se urce pe o scard gi si vopseasci, pe dinafara casei, ramele ferestrelor, in we_

me ce noi, ceilalfl, mdncam cina.

-Vrei, te rog, si gisegti afurisitul

ila de braf al figurinei? il caut acum trebuie s6 md pregdtesc si plec ra serviciu.

Ei de noapte?

-Lucrezi

de o jumitate de

orr

- Da. $i e deja cinci gi jumdtate.

Mi-am aruncat privirea citre ceas.

- De fapt, e patru gi jumitate Tata igi scoase mdna dintre perne 9i se zgii la ceasul lui.

- Hm, gi atunci de ce ai venit aqa devreme acasi?

Am dat ugor din cap, ca gi cum n-ag fi in{eles intrebarea, qi am luat-o spre bucdtirie.

Bunicul stdtea in scaunul siu de la fereastra bucit[riei, studiind un careu de sudoku. Medicul ne spusese ci-i face bine la memorie, ajutindu-l si se concentreze dupi atacurile cerebrale. Binuiam ci eram singura care observase ci, de fapt, umplea pltri{elele cu orice numir ii trecea prin minte.

- Salut, bunicule!

Mi privi bldnd gi-mi zdmbi.

inainte sd te

cunosc

15

-Vrei o ceaqce de ceai?

El scuturi din cap, apoi deschise gura ca gi cum ar fi vrut sd spuni ceva.

- Dar un suc rece?

Bunicul incuviinfiL, migcind incet birbia in jos. Am deschis frigiderul.

- Nu mai avem suc de mere.

Sucul de mere, mi-am amintit eu, era prea scump.

- Vrei api?

El inclini fruntea, murmurdnd, pe cdnd ii intindeam paharul, ceva ce ar fi putut si fie un ,,multumesc".

Mama intr[ in camer6, purtAnd un cog uriag cu lenjerie frumos

impituriti.

- Astea-s ale tale? mi intrebi ea, intinzindu-mi o pereche de gosete.

- Nu, ale Treenei, cred.

- Mi gdndeam eu. Fistichie culoare! Cred ci au cipitat culoarea prunei de la pijamaua tatei. Te-ai intors devreme. Ieqi undeva?

-Nu, i-am rispuns eu, dupd care mi-am umplut un pahar cu api qi l-am biut.

- Vine Patrick mai tirziu pe aici? A sunat ceya mai devreme.

Aveai telefonul inchis?

- Hm...

-A spus c6-fi cautd o rezervare pentru vacanld. Taici-tiu spune cd a vdztt ceva la televizor despre locul unde vrei si mergi. Unde !i-ar pl6cea? Ipsos? Kalypsos?

- Skiathos.

- Agu, asta e. Trebuie si suni la hotel gi si verifici, si fie totul in reguli. Cautd pe internet. El gi cu taicd-tdu au vdzut ceva la gtiri, pe la prdnz. Se pare ci tipii iia construiesc hoteluri cam de mdntuiali, gi nu-fi dai seama de asta decit dupi ce ajungi acolo. Titicule, n-ai vrea o ceagcd de ceai? Lou nu fi-a oferit una? Mama puse ceainicul pe foc gi apoi imi arunci o privire intrebitoare. Probabil observase, in sfdrgit, cd eram suspect de ticuti. Egti bine, draga mea? Pari groaznic de palidi. intinse palma spre fruntea mea ca gi cum ag fi fost un copil, nu o fatl de douizeci qi gase de ani.

16

Jojo Moyes

- Nu cred ci mai plecim in nici o vacanfi.

Mama incremeni, cu mdna pe fruntea mea. privirea ei era mai .scrutitoare decAt un aparat cu raze X o sim{isem de atdtea ori in copilirie.

- Te-ai certat cu Pat cumva?

-Mami, gtii... eu...

- Nu vreau si mi amestec intre voi. Doar ci suntefi impreund de atdta timp... e normal ca uneori lucrurile si mai scir{Aie, cAnd gi cdnd... Vreau s5,zic, eu gi cu taici-tdu... noi...

-Mami, mi-am pierdut slujba.

Vocea mea rlsuni in linigtea care se a$ternuse. Cuvintele plutiri, ldsdndu-se apoi incet peste mica incipere mult timp dupi ce sunetele se stinseseri.

- Ce-ai flcut?

- Frank inchide cafeneaua. incepAnd de mdine.

I-am intins plicul umed pe care-l frdmdntasem in palme, qocatd, pe tot drumul spre cas[. Toli cei 180 de pagi de la stalia de autobuz.

- Mi-a dat salariu compensatoriu pe trei luni.

Ziua incepuse ca oricare alta. Toli cei pe care-i cunogteam urau diminelile de luni, dar pe mine nu mi deranjau. imi pldcea si ajung devreme la cafeneaua Buttered Bun, sd pregitesc uriagul termos pentru ceai, sd aduc cutiile cu lapte gi cornuri din magazia din spate gi si stau la taifas cu Frank pe clnd ne pregiteam de deschidere. imi pliceau nespus cdldura cafenelei, incircatd de mirosul imbietor de quncd, gi aerul rece care intra iniuntru in reprize de cdte ori uqa se deschidea, murmurul scizut al conversafiilor gi, cdnd era liniste, radioul lui Frank, cintind in surdini, in collul lui. Nu era un loc prea modern - perelii erau acoperifi cu imagini ale castelului de pe deal, mesele aveau tiblii ingilbenite de vreme, iar meniul era neschimbat de cind se deschisese localul -, doar negresele cu ciocolati fuseseri adiugate la lista de dulciuri.

Dar, mai mult decdt orice, imi pliceau clienfii. imi plicea de Kev gi de Angelo, instalatorii, care veneau in majoritatea diminelilor gi-l tachinau pe Frank, inchipuindu-qi tot felul de locuri ciudate din care ar fi putut proveni carnea gdtitd de el. imi plicea de ,,doamna

Inainte sd te

cunosc

17

Pipidie", porecliti astfel din caazapdmltufului ei de pir alb; femeia comanda, de luni pani joi, oui cu cartofi prnji{i gi cltea ziarele in timp ce dddea gata doul cegti mari de ceai. intotdeauna mi striduiam si vorbesc cu ea. Bdnuiam ci erau singurele cuvinte pe care sirmana femeie le schimba cu cineva, toati ziua. imi pliceau gi turiqtii, care se opreau in drumul lor spre gi dinspre castel, gcolarii giligiogi, care veneau la cafenea dupi orele de curs,

funclionarii din birourile de peste drum. $i-mi mai pliceau Nina gi Cherie, coafezele, care gtiau pe de rost conlinutul caloric al fiecirui preparat pe care-l puteai minca la Buttered Bun. Nici micar clienlii enervanfi, precum femeia cu pir ro$u care avea magazinul de jucirii Ei mi acuza cel pulin o dati pe slptimdn[ ci nu i-am dat restul corect, nu mi deranjau.

Priveam cum, pe la mese, se infiripd 9i se destrami relafii, cum cupluri divor(ate igi impart copiii, vedeam sentimentul de ugurare, dar gi de vinovllie al acelor pirinli care nu suportau si giteasci gi veneau s[ mindnce la noi qi plicerea secreti a pensionarilor in fala unui mic dejun cu prijeli. Toati existenla uman[ se scurgea prin cafeneaua noastrd, gi majoritatea clienlilor schimbau cdteva cuvinte cu mine, ficeau glume sau comentau diverse lucruri in fala ceqtilor

aburinde cu ceai. Tata intotdeauna spusese ci nu se gtie niciodatl ce mi-ar putea ieEi pe guri, dar in cafenea nu conta.

Frank m[ plicea aga cum eram. Avea o fire domoali gi spunea ci prezen\amea inviora acel loc linigtit. Eram un fel de chelnerili, doar ci, spre ugurarea mea, n-aveam de-a face cu tofi befivanii. $i apoi, in dupl-amiaza aceea, cAnd agitalia prlnzului se potolise gi cafeneaua rdmisese aproape goali, Frank iegise de dupi cuptorul incins gi, gtergdndu-gi miinile ude de gor!, intorsese semnul

,,INCHIS" de pe ugd cu fala spre stradi.

StrAngea, spasmodic, un prosop de bucitirie intre palme 9i plrea mai stAnjenit decdt il vlzusem vreodati. M-am intrebat, in gind, daci i se pldnsese cineva de mine. Firi o vorbi, mi indemni, cu un gest scurt, si mi agez.

- imi pare r[u, Louisa, spuse el, dupi ce-mi dddu vestea. Eu mi intorc in Australia. Tata nu se simte prea bine gi, din cAte am auzit, o si se

18

lojo Moyes

infiin{eze o cafenea chiar la castel. pentru mine, viitorul nu aratd

prea roz...

Cred

si

ci

am rimas cu gura ciscati, privindu_l frrd si fiu in stare imi dddu plicul gi imi rispunse

rostesc vreun cuvint. Apoi Frank la intrebarea care-mi stitea pe buze:

* $tiu ci n-am avut niciodati vreun contract de muncd oficial sau ceva de genul ista, dar nu vreau sd te ras acum ftri nici un ban. Ai aici leafa pe urmdtoarele trei luni. MAine inchidem.

- Trei luni! izbucni tata, in timp ce mama imi puse in mdini o ceagci de ceai dulce. Ei, asta e generos din partea lui, daci ne gdndim cir fata a muncit ca o sclavi acolo, sase ani bituli pe muchie.

- Bernard! ii aruncd mama o privire mustritoare, ardtind spre micul Thomas.

Pirinlii mei aveau gnjn de el dupd ce venea de la gcoald pAni c6nd Treena se intorcea de la munci.

- $i ce naiba o si facd ea acum? Ar fi trebuit s-o anunte mai din vreme, afurisitul.

-Ei, bine... o si-gi gbseascd alt6 sluibd.

- N-o si giseascd nici o brestemati de srujbd, fosie! $tii asta la fer de bine ca si mine. Suntem in plind recesiune, fir_ar si fie!

Mama inchise ochii pentru o cripd, ca si cum ar fi vrut sd-si adune

gdndurile inainte de a vorbi.

-E o fati descurcireali. O si_gi giseasci ea ceya. $i are un CV excelent, nu-i aga? Frank o s6-i dea referinle bune.

- O, grozave referin{e, n-am ce zice! . . . ,,Louisa Clark e foarte bund la uns feliile de pdine cu unt gi e experti in fdcut ceai...

- i1i mulpmesc pentru incredere, tati.

-Nu, doar ziceam qi eu...

De fapt, gtiam adevdratul motiv al temerilor tatei.

Ei se bazau pe leafa mea' Treena nu cdqtiga mare rucru ra flordria unde era angajatd,.

Mama nu putea lucra, cici ingrijea de bunicul, iar bunicul u'rr"u o pensie de nimic. Tata trdia gi er cu spaima in suflet c-o si-qi piardi slujba

de la fabrica de mobil6. De lunide zireil auzeap" g"furi,ri *ormdind ceva despre posibire concedieri. Acasi auzeam disculii despre datorii gi despre probleme cu cirlile de credit. Tata avusese

-urirru

Inainte sd te

cunosc

19

loviti cu dauni totali de un gofer neasigurat, in urmi cu doi ani, qi iucidentul ista fusese, cumva, suficient pentru ca finanfele pirinfilor mei s[ se prdbuqeasci, asemenea unei cl[diri gubrezite. Salariul meu modest fusese, in aceste condi$i, un balon de oxigen, indeajuns ca s[ putem supraviefui, mulfumiti lui, siptimdni dupi sdptimdni.

- S[ nu ne speriem degeaba! Poate merge chiar mdine la Oficiul l,orfelor de Muncl, si vadd ce oferte sunt. A primit destul cdt si se clescurce deocamdatl.

Vorbeau de parci nici n-ag fi fost acolo.

- $i apoi, e o fati istea{i. Egti o fati deqteapti, nu-i aga, scumpete?

Poate o si facl un curs de calculator. O si aibi o slujbi de birou.

Am stat si-i ascult pe pirinfii mei discutAnd despre ce alte posibile slujbe ag fi putut primi cu calificarea mea limitatl. Muncitoare in fabricl, maginisti, bucitireas5. Pentru prima oari in dupi-amiaza

mi-a venit si pldng. Thomas mi privea cu ochii lui mari si rotunzi gi imi intinse, tlcut, o jumitate de biscuit inmuiat.

-Mulpmesc, Tommo, am goptit abia auzit gi am mAncat-o.

aceea,

El era la clubul sportiv, acolo unde gtiam c[-l voi gisi. De luni pdni joi, cu regularitatea unui orar de trenuri, Patrick se afla la sali sau fhcea ture de alergare pe pista de atletism intens luminati' - Aleargi cu mine! pufii el, apropiindu-se gi scoldnd norigori de abur la fiecare risuflare. Mai am patru ture de pisti...

Am ezitat o clipi, apoi am inceput sd alerg allturi de el. Era unicul mod in care gtiam c-am si-i pot vorbi. Purtam adidaqii mei roz cu qireturi turcaaz, singurele incilflri in care ag fi putut alerga. imi petrecusem ziua acasi, incercdLnd sd mi fac utill. Dar cred cd, dupl o ori, incepusem deja s-o calc pe nervi pe mama. Ea qi bunicul aveau tabieturile lot iar eu eram o intrusdL. Tata dormea, intrucAt lucra de noapte toati luna, gi nu trebuia deranjat. Mi-am fbcut curat prin cameri 9i apoi m-am uitat la televizor cu sonorul oprit; din cind in cind, imi aminteam c[ sunt acasi in miezul zilei si sim[eam o aplsare grozavd in piept.

- Nu mi agteptam si vii aici.

- M-am siturat si tot stau acasl. M-am gindit ci am putea face ceva impreuni.

20

fujo Moyes

El mi privi piezig. Chipul ii era acoperit cu o peliculi subfre de

sudoare.

- Iubito, cu cdt ili gisegti mai repede o altd slujbd, cu atdt mai bine.

- Sunt doar douitzeci gi patru de ore de cdnd u_ pi"rJ.rt_o p" Crezi citpot si-mi permit sd md simt pulin nefericitd gi "111-1 dez_ niddjduitd? Md,car azi!

- Dar trebuie si privegti partea pozitivir a rucruriror. $tiai ci nu poli rimdne in cafeneaua aia toatd viala. Trebuie si mergi inainte,

sd avansezi.

Patrick fusese ales, in urmi cu doi ani, ,,Tinirul antreprenor al anului" in Stortfold 9i incd nu-si revenise din grorie. De atunci isi luase un partener de afaceri, Ginger pete, oferind consiliere;;;i, unor oameni afla{i pe o razd, de gaptezeci de kilometri, gi cumpdrase gi doui furgonete pe credit.

Faptul cd-gi pierd slujbere ii poate schimba radicar pe oameni, - - zise el privindu-gi Lou, ceasul, ca ii verifice daci se afli i' grufi. .r, alergarea' ce-ai vrea sd faci acum?

Ai putea si te recalifici. srrnt sigur cd se acordi sprijin unor oameni ca tine.

- Oameni ca mine?

- Oameni care cauti noi oportunitd{i. Ce-ai vrea si devii?

Ai putea si te faci cosmeticiani. Egti destul de dragule pentru asta, zise el gi-mi dddu un ghiont scurt, ca si cum ar fi treburt sd_i fiu ,a..rror_ cdtoare pentru compliment.

- $tii doar ce inseamnd cosmetica pentru mine: api, sipun gi un pachet de gerve{ele.

Patrick imi arunci o privire exasperati. incepeam si rdm6n irurmd. Urasi ul"rgatul gi il uram tru cd nu incetinea.

- Uite, ai putea fi... v|tnzitoare. Secretard. Agent

gi

pe el pen_

imobiliar. Nu gtiu... Trebuie sI existe ceva ce !i_ai dori sd faci.

Dar nu exista nimic. Mie imi pldcuse la cafenea. imi pldcuse si gtiu tot ce era de gtiut in legdturi cu Buttered Bun 9i sd aflu despr" rrielile oamenilor care treceau pe acolo. Mi simtisem confortabil.

-Nu trebuie si te laqi cuprinsit de d,ezndd,ejde, iubitol Trebuie s-o invingi. Toli antreprenorii de top reuqesc sd_gi revini gi sd ajungd

Inainte sd te

cunosc

2l

iariqi in vArf. Asta a fdcut leffrey Archer. La fel, Richard Branson, zise el, bitdndu-mi incetigor peste mAn[ ca si md inc:'trajeze.

- M[ indoiesc ci feffrey Archer a fost vreodati concediat dintr-o cafenea in care servea prdjituri pentru ceai, am qoptit eu.

Rdmdsesem fir[ suflare. $i imi luasem gi un sutien prea strdmt.

M-am oprit, cu palmele infipte in genunchi.

El se intoarse, continuAnd sd alerge cu spatele, gi vocea lui destrim[ aerul liniqtit gi inghefat: -Ziceamgi eu. Oricum, noaptea e un sfetnic bun. Scoali-te miine, pune-fi nigte haine frumoase gi du-te direct la Oficiul Forlelor de Munci! Sau, daci vrei, te pregdtesc si lucrezi cu mine. $tii ci ies bani frumogi din asta. $i nu-!i face griji in privinfa vacanlei! Plitesc eu tot!

I-am zAmbit, iar el imi trimise obezea gi vocea i se auzi, stArnind ecouri peste stadionul pustiu: - imi dai banii cind ili mai revii financiar.

Am depus prima mea cerere la Oficiul pentru $omaj. Am fost chemati la un interviu care a durat aproape o orl gi apoi la un interviu de grup, unde m-am trezit alituri de o ceati pestrili de vreo doulzeci de birbali gi femei, dintre care jumitate aveau pe chip aceeagi expresie de uimire pe care binuiam ci o am gi eu, iar ceilalli pdreau total blazali, probabil pentru ci mai fuseseri aici de nenumirate ori. Am purtat la ambele interviuri ceea ce tata numea,,hainele tale civile".

Ca urmare a acestor eforturi, am indurat o scurtd experienld in schimbul de noapte al unei fabrici care'procesa carnea de pui (expe-

care mi-a dat cogmaruri vreo doui siptimini) gi am mers doui zile la un curs de calificare in meseria de ,,consilier pe probleme de energie electrici", dAndu-mi seama destul de repede ci, in esenli, eram instruiti si-i conving pe oamenii in vArsti si-Ei schimbe furnizorul de electricitate. De aceea, i-am zis consilierului de la Forlele de Munci, un tip pe nume Syed, ci nu puteam face aga ceva. A insistat si continui totuEi, aga ci i-am enumerat cAteva dintre tehnicile de convingere pe care instructorii mei voiau si le folosesc, moment in care el a devenit dintr-odati ticut gi mi-a sugerat ci noi (vorbea

rienfi

intotdeauna cu ,,noi", degi era cdt se poate de clar ci unul dintre noi avea o slujbn) ar trebui sI incercim altceva.

Capitolul 2

Nu sunt inceati la minte gi as vrea si limuresc aspectur dsta de la bun inceput Dar e greu si, nu te simfi in dezavantaj la capitolul neu_ roni atunci cand creqti arituri de o sord mezindcaie a rzugit si promoveze doi ani gcolari intr-unul singur.

Dacd un lucru presupunea ra{iune sau inteligenti, Katrina il ftcea .in mod sigur prima, degi e cu un an gi jumdtate mai mici decdt mine. orice carte pe care o citeam fusese deja cititd mai inainte de ea, orice spuneam la cini era deja gtiut. De fapt, e singura persoani din cdte cunosc cdreia ii plac examenele. Uneori cred cd _i i_bru. aga cum mi imbrac doar fiindci singurur rucru pe care Treena nu-l poute fa.e e sd-gi asorteze hainele. E genul de fate care s-ar imbrica

mereu numai in blugi gi pulover. Ideea ei de haine eregante este sa-f catci, inainte de toate, blugii.

Tatdl

meu spune ci sunt,,o figurd,,,fiindcd am tendinla de a spune imediat tot ce-mi trece prin minte. Mama mi numegte,,individua_ listi" * acesta este ferul ei poriticos de a,mi da de inlere, la pri cepe deloc de ce mi imbrac aga. ", Dar, in afara unei scurte perioade din adolescenfd, nu mi_am dorit niciodati si arit ca Treena sau ca vreo artd fat6 din qcoali; am preferat hainele bdiefegti p'nd pe la paisprezece ani, #;;;_ nu fac altceva decat si mi imbracium imi ptu.. in

- funclie de in care md trezesc diminea{a. N-are rost si incerc sd arit conventional. Sunt_mirunti, cu pirul n"gru gi, dupd cum crede starea de spirit

tata, cu o feqigoard de elf, Bine, asta nu inseamnd

ci am o frumusete

inainte sd te

cunosc

27

rlc zAni. Nu sunt insipidi, dar nu cred ci m-ar considera vreodatd cirreva o frumusefe. Nu am gralie feminini, ca sd spun aga. Atunci r'ilnd vrea sex, Patrick susfine ci sunt superbi, dar imi dau seama ci rrtr crede o iotl din ce spune. Doar ne cunoagtem de aproape Eapte ani.

Aveam doadzecigi gase de ani gi nu eram siguri cine sunt, de fapt. l'ini siL-mi pierd slujba, cred ci nici nu mi gdndisem vreodati la irsta. Presupuneam ci o si mi mirit cu Patrick, o si torn cAliva copii, o si trliesc la cdteva strizi distanli de locul unde am triit intotdeaurra. in afara unor gusturi exotice in materie de imbrdciminte gi a faptrrlui ci sunt cam mici de staturi, nu e nici o diferenfd intre mine gi rrricare altdfatd pe lAngi care ai putea trece pe stradi. Probabil ci rr-ati intoarce capul dup6 mine. Sunt o fati obignuiti, ducdnd o exis-

tcn![ banali. Care mi

se

potrivegte de minune.

- Trebuie si porfi costum dacd mergi la interviu, insistase mama. 'l'inerii se imbraci mult prea comod in zi,aa de azi.

- Sigur, fiindci si porli nigte pantaloni in dungi e esenlial atunci t:ind trebuie s[ hrinegti cu lingurila un octogenar.

- Nu face pe degteapta!

- Nu-mi permit si-mi cumpir un costum. $i ce mi fac daci nu primesc slujba?

- Poli lua costumul meu. $i o s6-!i calc o bluz[

driguf[

si, te rog,

nrlcar o dati in viafd nu-!i mai pieptina pirul aga! zise ea, aritind spre coafura mea, care in mod normal era formati din doui cocuri negre, cite unul de fiecare parte a capului. Aga ceva purta doar prinlesa Leia, in Rdzboiul Stelelor. Te rog, incearcl si arifi ca o persoani normall. $tiam cd n-are rost s-o contrazic pe mama. $i puteam paria cd tata fusese mugtruluit si nu comenteze nimic in legituri cu finuta rnea, atunci cAnd am ieqit din casi cu un mers deformat de fusta prea str6mti.

- La revedere, drigufo! zise el, cu un zArnbet in collul gurii. Mult noroc! Pari o adevirati... femeie de afaceri.

Stdnjenitor nu era ci purtam costumul mamei sau ci acesta avea o croiali la modi prin anii'80, ci ci mi-era cam strdmt. Simleam cusiturile fustei intrdndu-mi ln burti qi aveam impresia ci sacoul croit

28

lojo Moyes

la doui rinduri o sd presneasci pe mine. Mama era o femeie foarte slabi, gi adesea tata ii spunea cd e mai murtd grisime pe o agraf[ de par decdt pe ea.

in scurta cdldtorie pe care am ftcut-o cu autobuzur am simtit cd mi ia cu legin. Niciodatd nu fusesem ra un interviu de slujbd in ioati puterea cuvintului. Mi angajasem la Buttered Bun dupi ceTieena pu_ sese pariu cu mine ci nu-s in stare si-mi gdsesc de lucru intr-o singurd zi.Intrasem in cafenea gi pur gi similo il intrebasern p" rrurrk dacd n-are nevoie de cineva care si-l aluL. rt deschisese .uf.rr.u.ru chiar in ziua aceea gi mi privise aproape coplegit de recunogtinfi.

Acum, privind inapoi, nu-mi puteam nici micar aminti daci avusesem cu el vreo discufie despre bani. imi propusese un salariu sdptiminal, eu fusesem de acord, gi o datd pe an imi spunea ci o si_l mai creasci purin, de obicei chiar cu ceva mai mult decat ag fi vrut eu si-i cer. $i-n definitiv, ce te pot intreba oamenii la un interviu? Syed imi spusese cd exista un ingrijitor de sex masculin care se ocupa d" ,,rr._ cesitdfile intime" (mi cutremurasem auzind exprimarea asta) ale bolnawlui. Sarcina celui de-al doilea ingrijitor.ru, ,p.rrr"u el, ,,pufin neclari in momentul de fafd". Mn imaginam gtergdndu-i bitrdnului saliva care i se scurgea din guri s; poate strigand d el, ca si fiu siguri ci mi aude: ,VRETI o CEA$CA DE CEAI?.. cdnd bunicul iqi revenise dupi accidentul cerebral, nu era in stare de absolut nimic. Mama ficea totul pentru el. ,,Maici-ta e o sfdnti", imi spunea tata, ceea ce imi ddduse de inleles cd ea il gtergea pe bitrdn la fund ftrd si {ipe isteric prin toatd casa. sunt convinsi cd nimeni nu m-ar descrie pe mine drept o sfinti. ir tdiam bunicului mdncarea din farfurie gi ii pregiteam ceaiul, dar in alte privinfe nu gtiu daci ci ag fi putut face treabi buni.

Granta House se afla de cealalti parte a castelurui Stortfold, in apropierea zidurilor medievale, pe o alee lungi, nepavati, pe care seLai aflau doar alte trei case gi un magazin dJsorr"rrire, drept in mijlocul zonei turistice. Trecusem pe langd aceastd clidire de miioane ie ori in viala mea, fbri s-o vdd, de fapt, niciodatd prea bine.

Acum, mer_ ga1{ re ldngd parcarea de masini gi calea ferati miniaturari, ambele la fel de pustii gi de dezolante cum numai o atracfie turistici poate

inainte sd te

cunosc

29

li in luna februarie, mi-am dat seama cd era o vili mai mare decdt inri imaginasem. O clidire din cir[mid[ rogie, cu uqi dubli la inlnrre, genul de case pe care le vezi prin revistele deco vechi, in timp r c agtepli la doctor.

Am stribitut aleea lungi de la intrare, incercind si nu mi gAntlesc daci eram sau nu spionati de dupi perdele. CAnd trebuie sd rucrgi pe o asemenea alee parci interminabild ai un mare dezavantaj: rrtrtomat, drumul te face si te simfi inferior. Tocmai md intrebam tlaci nu e caztl s[-mi dau intr-o parte cdrlionfii de pe frunte, cAnd rrq;a se deschise; am tresirit.

O femeie, nu cu mult mai in vArsti decdt mine, ieqi pe verandi. l)trrta pantaloni largi, albi gi o bluzd ca de asistenti medicali gi finea sub braf o jacheti gi un dosar. Trecdnd pe lingi mine, schili un zirrnbet politicos.

- $i vd mullumesc foarte mult ci afi venit, se auzi o voce din casi.

Nc auzim la telefon. Ah! Chipul unei alte femei apiru in uqi. intre dou[ virste, dar inci li'umoasi, cu o coafuri complicati qi extrem de ingrijiti. Purta un tlcux-pidces care costase, probabil, cAt leafa tatei pe o lun5.

- Dumneata trebuie si fii domnigoara Clark.

- Louisa, am spus eu, intinzdnd mAna, aga cum mi didicise nrama

si

fac.

ln zilele noastre, tinerii nu mai intind niciodatd mdna, ceea ce e lirarte gregit, se puseser[ de acord pirinlii mei. Odinioarl, nici nu puteai visa si saluli pe cineva cu ,,Bun[!" sau, mai riu, si mimezi cii-l sdrufi pe obraz.Iar aceasti femeie nu pirea deloc genul care ar li apreciat un asemenea gest.

- Da, bine. Te rog, intri! mormii ea, retrdgdndu-gi cit mai repede pirlma dintr-a mea, dar am simlit ci ochii ei continuau si md stutlicze, ca gi cum deja mi cAntirea din priviri.

- Pe aici, te rog! Vom discuta in salon. Mi numesc Camilla 'l'raynor.

Plrea plictisiti, poate fiindci mai rostise aceleagi cuvinte de cel lrutin cAteva ori in ziua

aceea.

Am urmat-o intr-o incipere vastl, cu ferestre inalte din podea la tavan. Draperii grele se revirsau cu eleganll de pe galerii pAni ;i

30

lojo Moyes

groase din lemn de mahon, iar podeaua era acoperitd cu covoare persane superb decorate. Mirosea a ceard de parchet gi a mobilier vechi. Pretutindeni se aflau misufe elegante, pe ale ciror tdblii

lustruite tronau cutii ornamentale. M-am intrebat in gand unde Dumnezev igi mai puneau membrii familiei Traynor ceEtile de ceai.

-Deci ai venit dupi ce aivitzut anunlul de la Centrul de $omaj, nu? Te rog, ia loc!

Pe cdnd ea risfoia prin dosarul plin cu hdrtii, am aruncat o privire furigati prin camerd. Casa, crezusem eu, ar putea fi un fel de azil, unde totul lucegte de curifenie. Dar pirea mai curdnd unur dintre hotelurile acelea groaznicde scumpe, cu obiecte de pret, mogtenite din generafie in generatie si care costau in sine o avere. pe o misufi am zirit nigte fotografii in rame de argint, dar erau prea departe de mine ca si disting vreun chip in ele. pe cdnd femeia isi studia foile, m-am aplecat pulin pe scaun, sd vid mai bine. $i atunci am auzit zgomotul inconfundabir al unei cusituri care se sfAgie. M-am uitat in jos gi am virzut cd,bucilile de material ce se uneau pe pulpa mea dreaptl se rupseseri, imprigtiind in toate pir_ {ile gtraifuri din fire de mitase. Am sim{it ci tot sangele imi nivilegte in obraji.

- Agadar... domnigoard Clark... ai mai lucrat pAnd acum cu per_ soane tetraplegice?

in

Am ridicat ochii spre doamna Traynor, contorsiondu-md pe scaun, sd-mi acopere cdt mai murt fusta sfasiate.

aga fel incdt jacheta

*Nu.

-Egti de mult timp ingrijitoare?

-Aee... De fapt, n-am mai fdcut niciodatd munca asta, am zis, addugdnd, ca gi cum ag fi auzit vocea lui Syed in ureche: Dar sunt siguri ci ag putea invifa.

- $tii ce este un tetraplegic?

- Cineva imobilizat in scaunul cu rotile? am ingiimat eu. , - Da, s-ar putea spune qi aga. Existd diverse grade de paralizie, dar in acest caz vorbim despre imposibilitatea totali a folosirii picioarelor gi despre folosirea limitati a brafelor s-i a mdinilor. Te derinjeaz|t lucrul dsta?

inainte sd te

cunosc

3l

- Desigur, nu atat de mult cdt il deranjeaze pe el, am zimbit eu, rlnr chipul doamnei Traynor rS.mase impietrit. imi pare riu, doamni, tt itrn vrut si...

- Ai permis de conducere, domnigoari Clark?

- Da. - Ai avut vreodati vreo contravenlie?

Am clitinat din cap in semn ci nu, iar Camilla Traynor bifi ceva 1rc lista ei. l)espicitura fustei se lirgea. Vedeam crdpltaraurcAnd spre coaps6.

Lr ritmul ista, pAni si ple-c, aveam si arit ca o stripteuzi din Las Vegas.

- EEti bine?

Doamna Traynor mi scruta cu privirea.

- Da... doar ci mi-e pulin cald. Vi supirafi dacd-mi dau jos j;rcheta? inainte sd apuce si spunl ceva, mi-am scos jacheta cu o rrigcare rapidi gi mi-am legat-o in jurul goldurilor, ascunzdnd crigriitura de la fusti. E aga de cald cAnd vii de afari in cas[! am goptit, ziinrbindu-i.

I)upi o scurti pauzd, doamna Traynor igi cobori iar privirea in hdrtii: - CAli ani ai?

- Douizeci gi s,ase.

- $i ai lucrat la precedentul loc de munci timp de qase ani.

- Da, ar trebui sd aveli pe acolo o copie a referin{elor mele...

- Mmm, murmuri doamna Traynor, ridicdnd o foaie. Fostul tiu prrtron spune ci egti ,,prietenoase, deschisi gi plini de optimism'.

- Da, l-am plitit pentru asta.

Pe chipul ei nu se clinti nici un mugchi. ,,Ah, la naiba!" mi-am zis in gAnd. Mi simfeam studiatd. $i nu neaplrat intr-un rnod favorabil. Am ;rvut impresia, deodati, ci fusta mamei e ieftini, ci firele sintetice Iucesc lipitor in lumina diafani. Trebuia si-mi fi luat cei mai simpli prntaloni qi o bluzl oarecare. Orice, dar nu costumul ista.

- Atunci de ce ai abandonat aceasti slujbi unde in mod clar erai irtit de apreciati?

-Frank, patronul, a vdndut cafeneaua. E cea de la poalele casteIului. Buttered Bun. De fapt, a fost, m-am corectat eu. Ag fi rimas ircolo bucuroasi, credeti-mi!

32

Jojo Moyes

Doamna Traynor incuviin{d, tlcutd, din cap, fie pentru ci nu ci gi ea ai fi fost bucuroasi ca eu sd fi rimas la cafenea.

- $i ce-ai de gdnd, mai precis, si faci cu viata ta?

-poftim?

- Ai vreo aspiratie, vizezi o anumiti carieri? Slujba asta ar putea fi.un-inceput pentru altceva? Ai vreun vis profesionut p. .ur. uiur.u sd {i-l indeplinegti?

M-am uitat la ea buimicitd. Era cumya o intrebare_capcand?

.

simfea nevoia si mai adauge ceva, fie pentru

-Iu...

de fapt, eu nu m_am gdndit atAt de departe.

nufa.. _i

pierdut slujba, am vrut doar... Am inghilit "_ in sec. ... am vrut doar si lucrez din nou.

Vocea abia mi se auzea. Ce fel de persoani vine la un interviu fhrd ca micar sd gtie ce-ar vrea si facii Expresia intipdritd pe figura doamnei frynor de inleres cd gi ea gandea .ro u..lugi lu.r.r. lmi.dddu Igi puse jos stiloul.

- Prin urmare, domnigoari Clark, de ce te_ag angajape dumneata in locul candidatei precedente, de pildi, care are cdliva ani de expe_ rienld cu tetraplegici?

Am privit-o nedumeritd.

-Aea... sincer? Habar n-am. Fiindcd ea nu_mi rdspunse nimic, am continuat: Presupun ci asta trebuie si fie decizia drr*rr"urrourt.a.

- Nu poli si-mi dai nici micar un singur motiv pentrucare meriti

sd te angajez?

Brusc, chipul mamei imi apdru in fa{a ochilor. Nici nu puteam concepe si md intorc acasi cu costumul ei cel mai Uu",mgiut, a,rpa

inci.ln interviu eguat. Iar pentru noud lire sterline pe

ori.

aceasti slujbi u9 fi

pritiip.rt.

M-am indreptat de spate gi am zis dintr_o suflare: --Pei... invd( repede, nu mi imbolndvesc niciodatd, locuiesc aproa_ p.: {. cealalti parte acastelului, gi sunt mai solidi decat par. _;;"_ babil suficient de solidi ca sd-l pot ajuta pe solul dumneavoastrd.

- So{ul meu? Nu cu so{ul *.u u"i lucia. Cu fiul meu.

-Fiul

dumneavoastrd? am bdiguit eu. Aed... nu mi-e frici sd mundin greu. Mi pricep si stau de vorbi cu tot felul a. ou_Jgi... fac un ceai grozav' incepusem sd indrug verzi gi cesc

uscate. Gdndur

ci

era

inainte sdte

cunosc

33

mi gocase. Vreau si spun... tatapare inclinat sd rcirtll ci asta nu e cea mai bunl referinfi, dar, din experienfa mea, glitr ci nu e nimic care si nu poat[ fi rezolvat cdnd ai o ceagci de r ciri bun alituri.

I)oamna Traynor ml privea intr-un mod ciudat.

- Mi scuzafi, am goptit, dindu-mi seama ce prostii debitasem.

N am vrut sd spun c[ paraplegia... tetraplegia... fiului dumneavoirstr5... ar putea fi vindecati cu o ceagci de ceai.

- Trebuie si te informez, domnigoari Clark, cd acesta nu este un r onlract permanent. Va fi de maximum gase luni. Iati de ce salariul cslc... corespunzitor. Vrem si atragem persoana potriviti.

- Credeli-md, dupi ce ai muncit in schimburi la o fabrici de pro(,sirre r a c[rnii de pui, chiar gi si lucrezi gase luni la inchisoarea din ( irrirntanamo sund minunat. ,,Ah, taci, Louisa!" m-am dojenit in gdnd, mugcdndu-mi buza.

Dar doamna Traynor pirea sd nu md bage in seami. igi inchise vullra despre fiul ei

r

rlosarul.

* Fiul meu, Will, a fost rinit grav intr-un accident rutier in urmi ( u aproape doi ani. Necesiti ingrijire non-stop, dar in cea mai mare l)irrte a timpului se ocupd de el un asistent special pregdtit. Eu m-am intors recent la serviciu. ingrijitoarea va trebui s[ fie aici toati ziua, t ir sl-i fini companie, sd-l ajute si minAnce si si bea, in general, s6-l irsiste cAnd are nevoie gi sb

aibi griji s[ nu pileasci ceva. Camilla

'l'raynor igi l6sd privirea in jos. Este extrem de important ca Will si

lib[

aici pe cineva care igi infelege responsabilitdgile.

Tot ce spusese, chiar gi felul cum accentuase cuvintele, pirea sd fi putut s-o fac.

- Da, inleleg, am zis eu, incepdnd sl-mi strAng lucrurile in geantd.

- Agadar, !i-ar pllcea slujba asta? intrebarea veni intr-un mod atAt de neagteptat, incdt, inifial, am crenJt ci nu auzisem bine. lrrcd aluzie la cine gtie ce eventuald prostie pe care ag

- Poftim?

- Am avea nevoie sd incepi cAt mai curind posibil. Vei fi pldtiti slptimdnal.

Timp de cdteva clipe, n-am fost ln stare si rostesc nici un cuvdnt.