SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A VI-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Dumnezeule, cel care eºti Fiinþa necreatã, Dumnezeule, cel care ai un Dumnezeu drept Tatã, Dumnezeule, cel care ºi din unul, ºi din altul Ai purces, acum coboarã pân-la noi din tot înaltul. Fii a noastrã bucurie în momente grele, triste; Bucurie ce nu vine de la tine nu existe. Pentru noi fii mângâiere ºi izvor de orice bine, Ale noastre inimi, Doamne, dupã tine sã suspine. Tatã veºnic, îndurarea-þi peste noi acum coboarã, ªi tu, Fiule, Cuvântul, lumii dat printr-o Fecioarã, Duh Preasfânt, ne lumineazã cu lumina ta curatã, Ca din suflet sã disparã orice umbrã, orice patã.
Oficiul lecturilor
3
Tot ce poate ochiul nostru sã cuprindã ºi sã vadã E lucrarea mâinii tale; lumea este-a ta plãmadã. L-ai fãcut pe om din tinã, dându-i viaþã ce nu piere, L-ai creat din nou prin moartea-þi, dupã trista lui cãdere. Îmbrãcând, Cristoase Doamne, firea noastrã cea umilã, Suferind pe lemnul crucii, ne-ai salvat pe toþi din milã. Dragostea ce-ai arãtat-o suferind pe cruce-odatã, Ca sã-avem un loc în ceruri, înc-o datã ne-o aratã. În lãcaºul de splendoare, cu-ale sfinþilor soboare, Tu domneºti, Treime Sfântã, peste lumea trecãtoare. Contemplându-te în ceruri, orice limbã se cuvine Imn de slavã în cântare sã înalþe cãtre tine. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 1
4
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
8
Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. II El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. 10
Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. III El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16
Oficiul lecturilor
5
20
ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. V. Aratã-mi, Doamne, cãile tale. R. ªi învaþã-mã cãrãrile tale.
lEcTurA îNTÂI Din cartea Proverbelor Lauda femeii desãvârºite Cine va gãsi o femeie desãvârºitã? Ea este mult mai de preþ decât perlele. 11 Soþul ei are încredere într-însa, ºi nu va ajunge sã-i lipseascã câºtigul. 12 În toate zilele vieþii sale, ea îi face bine, ºi nu rãu. 13 κi procurã lânã ºi in ºi mâinile sale lucreazã cu drag. 14 Ea este asemenea unei corãbii de negustor care aduce de departe proviziile. 15 Ea se scoalã când este încã noapte, ºi împarte hranã casei sale, ºi dã porunci slujnicelor sale. 10
31,10-31
6
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
16
Se gândeºte la un ogor, ºi-l cumpãrã; din rodul muncii ei sãdeºte o vie. 17 Ea îºi încinge mijlocul cu putere, ºi îºi întãreºte braþul. 18 E mulþumitã cã munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19 Ea pune mâna pe furcã ºi degetele sale învârtesc fusul. 20 κi deschide mâna cãtre cel lipsit ºi îºi întinde mâna cãtre cel sãrac. 21 Nu se teme de frigul zãpezii pentru casa ei, cãci toþi cei din casa ei au douã rânduri de haine. 22 Ea îºi face învelitori, are haine din in subþire ºi purpurã. 23 Bãrbatul ei este bine vãzut la porþi, când ºade cu bãtrânii þãrii. 24 Ea face cãmãºi, ºi le vinde, ºi dã cingãtori negustorului. 25 Ea este îmbrãcatã cu tãrie ºi slavã, ºi zâmbeºte în faþa zilei care vine. 26 Ea deschide gura cu înþelepciune, ºi învãþãturi plãcute îi sunt pe limbã. 27 Ea vegheazã asupra celor ce se petrec în casa ei, ºi nu mãnâncã pâine fãrã sã lucreze. 28 Fiii ei se scoalã, ºi o numesc fericitã, bãrbatul ei îi aduce laude zicând: 29 „Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le întreci pe toate”. 30 Farmecul este înºelãtor ºi frumuseþea deºartã, dar femeia care se teme de Domnul este vrednicã de laudã. 31 Recunoaºteþi roadele muncii ei ºi faptele ei s-o laude la porþile cetãþii. Cf. Prov 31,17.18; cf. Ps 45 (46),6 rESPONSOrIul R. Ea îºi încinge mijlocul cu putere ºi îºi întãreºte braþul; * de aceea, lumina ei nu se va stinge în veci. V. Dumnezeu îi vine în ajutor, Dumnezeu este cu ea, ea nu se clatinã. * De aceea.
Oficiul lecturilor
7
lEcTurA A DOuA Dintr-un discurs Cãtre cei care au încheiat de curând cãsãtoria, al lui Pius al XII-lea, papã (Discursuri ºi mesaje radio, 11 martie 1942: 3, 385-390)
Soþia, soarele familiei Familia strãluceºte luminatã de un soare propriu, care este soþia. Ascultaþi cum vorbeºte ºi gândeºte Sfânta Scripturã despre ea: Harul unei femei harnice îi face bucurie soþului ei. Har peste har este femeia sfântã ºi modestã. Precum soarele ce rãsare asupra lumii din înãlþimile lui Dumnezeu, tot aºa, frumuseþea unei femei virtuoase este podoaba casei sale (cf. Sir 26,13-16). Da, soþia ºi mama este ca soarele familiei. Însã ea este soare prin generozitatea ºi dãruirea ei, prin devotamentul ei constant, prin delicateþea ei treazã ºi atentã la tot ce meritã sã facã fericitã viaþa bãrbatului ºi a copiilor. În jurul ei, rãspândeºte luminã ºi cãldurã. ªi dacã se obiºnuieºte sã se spunã cã o cãsãtorie este fericitã atunci când fiecare dintre cei doi soþi, încheind cãsãtoria, vrea sã-l facã fericit pe celãlalt, nu pe sine, pe de altã parte însã, acest sentiment nobil ºi aceastã propunere, deºi îi priveºte pe amândoi, este totuºi mai întâi o virtute a femeii. Aceasta se naºte cu sensibilitatea de mamã ºi cu înþelepciunea ºi prudenþa inimii, astfel încât, dacã primeºte amãrãciuni, nu vrea sã dea decât bucurii; dacã primeºte umiliri, nu vrea sã dea decât demnitate ºi respect, asemenea soarelui care umple de bucurie dimi neaþa ceþoasã cu zorile sale ºi face sã strãluceascã norii cu razele apusului sãu. Soþia este soarele familiei prin claritatea privirii sale ºi prin ardoarea cuvântului sãu. Ochii ºi glasul ei pãtrund cu delicateþe în suflet, îl înmoaie, îl ating, îl ridicã ºi îl scot din furtuna patimilor; îl cheamã pe bãrbat la bucuria binelui ºi a conversaþiei familiale, dupã ce acesta a lucrat o zi întreagã cu stãruinþã ºi adesea cu obosealã, fie în birou, fie pe câmp, fie în marile activitãþi comerciale sau industriale.
8
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
Soþia este soarele familiei prin sinceritatea ei naturalã ºi candidã, prin simplitatea ei demnã ºi prin demnitatea ei creºtinã ºi onestã; de asemenea, prin reculegerea ei interioarã ºi prin corectitudinea ei sufleteascã, precum ºi prin armonia subtilã a portului ºi a îmbrãcãmintei sale, a podoabelor ºi a comportamentului sãu, în acelaºi timp rezervat ºi afectuos. Sentimente delicate, gesturi graþioase ale chipului, tãceri ºi surâsuri inocente, o miºcare condescendentã a capului îi dau graþia unei flori alese ºi simple, care îºi deschide corola pentru a primi ºi a reflecta culorile soarelui. O, dacã aþi ºti ce sentimente adânci de iubire ºi de recunoºtinþã trezeºte ºi imprimã o atare imagine de soþie ºi mamã în inima tatãlui ºi a copiilor! rESPONSOrIul Sir 26,16a.19.21 R. Farmecul unei femei harnice îi face bucurie soþului; * har peste har este femeia sfântã ºi modestã. V. Precum soarele ce rãsare asupra lumii din înãlþimile lui Dumnezeu, tot aºa, frumuseþea unei femei virtuoase este podoaba casei sale. * Har peste har. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai spus cã-þi faci lãcaº în inimile drepte ºi curate: fã-ne sã trãim pururi în harul tãu, astfel încât sã binevoieºti a locui în noi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Laudele
9
IMNul Ochii noºtri cu uimire pot acuma sã admire Cum din somnul greu al nopþii se trezeºte-ntreaga fire. Când din nou al zilei astru în vãzduh lumina-ºi cerne, Ni se-nalþã glasul cãtre Domnul gloriei eterne. Tatã veºnic, tu prin Fiul ai creat mãreþul soare, Ca precis durata nopþii ºi a zilei s-o mãsoare. Ai dispus, fãcând lumina sã aparã, sã disparã, Dupã zi sã vinã noaptea, dupã noapte, ziua iarã. Însã tu, Cristoase Doamne, pentru noi eºti unic soare Ce n-apune niciodatã, eºti luminã orbitoare. Peste noi nicicând nu poate întunericul sã vinã Cãci ºi-atunci când este noapte tu ne-nvãlui în luminã. Printre fiii tãi, Pãrinte, te rugãm a ne socoate, De-al tãu Fiu sã ne apropii ca sã-i fim plãcuþi în toate. Duhul Sfânt sã ne-ncãlzeascã bietul nostru suflet rece Ca-n iubire ziua-ntreagã sã putem a o petrece. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2
Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale.
10
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
6
Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Cântarea
Dt 32,1-12
Binefacerile lui Dumnezeu faþã de popor De câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunã gãina puii sub aripi! (Mt 23,37). 1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! * Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele!
Laudele 2
11
Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, * ca roua sã curgã cuvintele mele, ca burniþa peste iarbã * ºi ca ropotul de ploaie peste grâne. 3 Cãci voi invoca numele Domnului: * preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, * toate cãile lui sunt dreptate. Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; * el este drept ºi nepãrtinitor. 5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; † ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, * ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos. 6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, * popor nechibzuit ºi fãrã minte? Oare nu este el pãrintele tãu, * cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat? 7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, * socoteºte anii, generaþie dupã generaþie, întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, * întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti. 8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, * când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam, el a stabilit hotarele popoarelor * dupã numãrul fiilor lui Israel; 9 cãci partea Domnului este poporul sãu, * Iacob este partea lui de moºtenire. 10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, * într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice; ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit * ca pe lumina ochilor. 11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, * zburând deasupra lor îºi întinde aripile, ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, * l-a purtat pe aripile sale. 12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: * nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi. Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru.
12
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. lEcTurA ScurTÃ Rom 12,14-16a Binecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvântaþi ºi nu blestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã
Laudele
13
ºi plângeþi cu cei care plâng. Sã aveþi aceleaºi sentimente unii pentru alþii. Nu râvniþi la funcþii înalte, ci lãsaþi-vã atraºi de cele modeste. rESPONSOrIul ScurT R. Vor tresãlta de bucurie buzele mele * când îþi voi cânta þie. Vor tresãlta. V. Limba mea va vesti dreptatea ta * când îþi voi cânta þie. Slavã Tatãlui. Vor tresãlta. Ant. la Benedictus: Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. cÂNTArEA DIN EVANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime
14
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
79
ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. rugÃcIuNEA uNIVErSAlà Sã preamãrim bunãtatea ºi înþelepciunea lui Cristos, care ne îngãduie sã-l privim ºi sã-l iubim în toþi fraþii noºtri, mai ales în cei care suferã. Sã-l rugãm cu stãruinþã: Desãvârºeºte-ne, Doamne, în iubire! Din zorii dimineþii ne amintim de învierea ta – ºi implorãm de la tine, pentru toþi, binefacerile rãscumpãrãrii. Dã-ne harul, Doamne, sã dãm astãzi mãrturie pentru tine – ºi sã aducem, prin tine, o jertfã sfântã, bineplãcutã Tatãlui. Fã-ne sã recunoaºtem chipul tãu în toþi oamenii – ºi în ei sã te slujim pe tine. Cristoase, viþa cea adevãratã, noi suntem mlãdiþele tale: – fã-ne sã rãmânem în tine ca sã aducem roade multe spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Sã te laude, Doamne, glasurile noastre, sã te laude sufletul, sã te laude ºi viaþa, ºi deoarece fiinþa noastrã este darul tãu, þie sã-þi aparþinã toatã lucrarea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.
Ora medie
15
Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, spune Domnul. Psalmul 118 (119),81-88 XI (Kaf) Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, * în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa. 82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale * ºi spun: „Când mã vei mângâia?” 83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, * dar nu am uitat de îndreptãrile tale. 84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? * Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc? 81
16
Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an
85
Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; * ei nu sunt dupã legea ta. 86 Toate poruncile tale sunt adevãr; † pe nedrept m-au prigonit: * vino în ajutorul meu! 87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, * dar nu am pãrãsit învãþãturile tale. 88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã * ºi voi pãzi poruncile gurii tale. Ant. Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece, spune Domnul. Ant. 2 Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic în faþa duºmanului. Psalmul 60 (61) Rugãciunea unui exilat Rugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice (sf. Ilariu). 2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea. 3 De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie. 8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti.
Ora medie 9
17
Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi.
Ant. Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic în faþa duºmanului. Ant. 3 De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþa mea. Psalmul 63 (64) Rugãciune împotriva duºmanilor În acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimirea Domnului (sf. Augustin). 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima.
Duminica a VII-a de peste an
18
Ant. De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþa mea. 1Rg 2,2b-3 lEcTurA ScurTÃ Fii curajos; fii bãrbat! Împlineºte-þi datoria faþã de Domnul, Dumnezeul tãu, mergi pe cãile lui ºi pãzeºte-i toate legile, poruncile, hotãrârile ºi dispoziþiile. Astfel, vei avea succes în tot ce vei face ºi în tot ce vei întreprinde. V. Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale. R. Cãci am iubit legea ta. rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Doamne, tu eºti Creatorul a toate, De-aceea, doar mâna-þi puternicã poate Ca ziua-n veºmânt de luminã s-o-mbrace, Iar noaptea-n veºmânt de tãcere ºi pace. Aduce-nserarea ºi gânduri pioase ªi dulce odihnã truditelor oase,
Vesperele I
19
Iar minþii repaus îºi dã fiecare Când toatã tristeþea din inimi dispare. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Din nou cãtre Domnul mãririi eterne Cu drag ni se-nalþã ºi ruga, ºi gândul, Iertare cerându-i, smeriþi adorându-l. Pe cel care viaþa cu har ne-o inundã Voim sã-l slãvim cu iubire profundã; ªi mintea, ºi glasul elogii sã-i þese, Prinos sã-i aducem de imnuri alese. Se terminã ziua ºi noaptea-i aproape, Stã noaptea în beznã acum sã ne-ngroape; Credinþa aprinsã în suflet ne fie În beznã luminã, în noapte fãclie. A noastrã cântare vãzduhul strãbatã-l, Prin Fiul ºi-n Duhul s-ajungã la Tatãl. Pãmântul ºi cerul în veci sã adoare Treimea domnind în cereascã splendoare. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fie numele Domnului lãudat. Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52). 1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri.
20
Duminica a VII-a de peste an
5
Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fie numele Domnului lãudat. Ant. 2 Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului. Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dumnezeu (cf. Evr 13,15). 10 Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale;
Vesperele I
21
tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului. Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. 17
Cântarea
Fil 2,6-11
Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dum nezeu l-a înãlþat în veac. 6
Evr 13,20-21 lEcTurA ScurTÃ Dumnezeul pãcii care, prin sângele alianþei veºnice, l-a readus din morþi pe Domnul nostru Isus, pãstorul cel
22
Duminica a VII-a de peste an
mare al oilor, sã vã întãreascã pentru orice lucrare bunã, ca sã împliniþi voinþa lui, fãcând în noi ceea ce este plãcut înaintea lui prin Isus Cristos, cãruia sã-i fie mãrire în vecii vecilor. Amin. rESPONSOrIul ScurT R. Cât sunt de minunate * lucrãrile tale, Doamne. Cât sunt. V. Toate cu înþelepciune le-ai fãcut; * lucrãrile tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Cât sunt. Ant. la Magnificat: Au venit la Isus aducând un paralizat. Vãzând credinþa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îþi sunt iertate pãcatele!” cÂNTArEA DIN EVANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46
Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa,
Vesperele I
23
55
dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Au venit la Isus aducând un paralizat. Vãzând credinþa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îþi sunt iertate pãcatele!” rugÃcIuNEA uNIVErSAlà Cristos s-a milostivit de poporul flãmând ºi a sãvâr ºit pentru el minunile iubirii sale. Amintindu-ne de ele, sã-l rugãm cu evlavie: Aratã-ne, Doamne, iubirea ta! Mãrturisim, Doamne, cã toate cele bune le-am primit astãzi de la bunãtatea ta: – sã nu se întoarcã la tine deºarte, ci sã aducã rod în inimã bunã. Luminã ºi mântuire a tuturor neamurilor, ocroteºte-i pe martorii pe care i-ai trimis în lumea întreagã – ºi aprinde în ei focul Duhului Sfânt. Fã ca toþi oamenii sã fãureascã o lume tot mai conformã cu demnitatea ei rânduitã de tine, – rãspunzând cu generozitate, sub cãlãuzirea ta, la cele mai urgente necesitãþi ale timpului nostru. Vindecãtorule al sufletelor ºi al trupurilor, alinã-i pe cei bolnavi, fii alãturi de cei care mor – ºi, în îndurarea ta, viziteazã-ne ºi ne învioreazã. Binevoieºte a-i numãra pe cei rãposaþi printre fericiþii din ceruri, – ale cãror nume sunt scrise în cartea vieþii. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Atotputernice Dumnezeule, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã cugetãm pururi la cele spirituale, ca sã împli -
24
Duminica a VII-a de peste an
nim ceea ce e plãcut înaintea ta, ºi prin cuvânt ºi prin faptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.
Completoriul
25
Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).
26
Duminica a VII-a de peste an
1
Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 lEcTurA ScurTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. rESPONSOrIul ScurT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CâNTAREA DIN EVANgHELIE – NuNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor,
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
32
luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.
Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!
Duminica a VII-a de peste an
28 Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.