MIERCURI SÃPTÃMÂNA A VI-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
2 10
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.
Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã. S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare.
Oficiul lecturilor
3
Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupului nostru. Psalmul 38 (39) Rugãciunea celui suferind Creaþia a fost supusã zãdãrniciei... din cauza aceluia care a supus-o, cu speranþa eliberãrii (Rom 8,20). I Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele, * ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea. Voi pune pazã gurii mele * cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”. 3 Am stat mut, în tãcere; † am tãcut chiar când era vorba de bine * ºi durerea mea s-a înteþit. 4 S-a înfierbântat în mine inima mea * ºi în cugetul meu a izbucnit focul. 5 Atunci mi-am dat drumul limbii: † „Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu ºi care este lungimea zilelor mele, * ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea!” 6 Iatã, tu ai dat zilelor mele o lungime de câteva palme * ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta. 2
4
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
Într-adevãr, e doar deºertãciune tot omul care trãieºte * 7 ºi ca o umbrã este omul care trece. Da, în zadar se zbuciumã; * strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã. Ant. Noi suferim, aºteptând rãscumpãrarea trupului nostru. Ant. 2 Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte la lacrimile mele. II 8
Iar acum, ce pot sã mai aºtept, Doamne? * Nãdejdea mea este numai la tine. 9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã, * sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte. 10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura, * cãci tu eºti cel care faci toate. 11 Depãrteazã de la mine loviturile tale; * de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit. 12 Prin pedepsele pentru pãcat tu îl corijezi pe om; † ca molia îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori. * Într-adevãr, tot omul este deºertãciune! 13 Ascultã, Doamne, rugãciunea mea * ºi pleacã-þi urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, † cãci sunt strãin înaintea ta, * un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei. 14 Întoarce-þi privirea de la mine ca sã mã înseninez, * înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi! Ant. Ascultã rugãciunea mea, Doamne; ia aminte la lacrimile mele. Ant. 3 Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în veci, aleluia. Psalmul 51 (52) Împotriva acuzatorului fãrã temei
Oficiul lecturilor
5
Cel ce se laudã, în Domnul sã se laude (1Cor 1,31). 3 De ce te lauzi cu rãutatea, * tu, care eºti puternic în fãrãdelege? 4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie; * limba ta e ca briciul ascuþit, nãscocitorule de înºelãciune. 5 Iubeºti rãul mai mult decât binele, † minciuna, mai mult decât cuvântul drept. * 6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire, o, limbã înºelãtoare. 7 De aceea Dumnezeu te va nimici pânã la urmã; † te va smulge ºi te va azvârli din cort * ºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii. 8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme, * îºi vor bate joc de el: 9 „Iatã-l pe omul care nu ºi l-a pus pe Dumnezeu ca loc de refugiu, † ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor sale * ºi s-a încrezut în vicleniile sale”. 10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit, * mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu în veci ºi în vecii vecilor. 11 Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetat * pentru tot ce ai fãcut ºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu, * pentru cã tu eºti bun. Ant. Eu am nãdãjduit în îndurarea lui Dumnezeu în veci, aleluia. V. Dumnezeu l-a înviat pe Cristos din morþi, aleluia! R. Pentru ca speranþa ºi credinþa noastrã sã fie în Dum-
nezeu, aleluia! LECTURA îNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan Anticristul
2,18-29
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
6 18
Copii, este ceasul de pe urmã. Dupã cum aþi auzit, vine Anticrist, iar acum au apãrut mulþi anticriºti; dupã aceasta cunoaºtem cã este ceasul de pe urmã. 19 Dintre noi au ieºit, dar nu erau de-ai noºtri, pentru cã, dacã ar fi fost de-ai noºtri, ar fi rãmas cu noi, dar trebuia sã se arate cã nu toþi sunt de-ai noºtri. 20 Dar voi aveþi ungerea de la Cel Sfânt ºi cunoaºteþi cu toþii. 21 Nu v-am scris pentru cã n-aþi cunoaºte adevãrul, ci pentru cã îl cunoaºteþi ºi pentru cã nici o minciunã nu provine din adevãr. 22 Cine este mincinosul, dacã nu cel care neagã cã Isus este Cristosul? Acesta este Anticristul, cel care neagã pe Tatãl ºi pe Fiul. 23 Oricine îl neagã pe Fiul, nu-l are nici pe Tatãl; cine-l mãrturiseºte pe Fiul îl are ºi pe Tatãl. 24 În ce vã priveºte, sã rãmânã în voi ceea ce aþi auzit de la început. Dacã rãmâne în voi ce aþi auzit de la început, ºi voi rãmâneþi în Fiul ºi în Tatãl. 25 ªi aceasta este promisiunea pe care el însuºi ne-a vestit-o: viaþa veºnicã. 26 V-am scris acestea despre cei care vã înºalã. 27 Dar în ce vã priveºte, rãmâne în voi ungerea pe care aþi primit-o de la el ºi nu aveþi nevoie sã vã înveþe cineva, ci, întrucât ungerea lui vã învaþã despre toate – iar ea este adevãratã, ºi nu falsã –, dupã cum v-am învãþat, rãmâneþi în el. 28 ªi acum, copii, rãmâneþi în el, pentru ca, atunci când se va arãta, sã avem încredere ºi sã nu fim fãcuþi de ruºine de el, la venirea lui. 29 Dacã ºtiþi cã el este drept, atunci ºtiþi cã oricine face dreptatea este nãscut din el. RESPONSORIUL Cf. 1In 2,27; Il 2,23 R. Ungerea pe care aþi primit-o rãmâne în voi * ºi nu aveþi nevoie sã vã înveþe cineva, întrucât ungerea lui vã învaþã despre toate, aleluia! V. Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã în Domnul, Dumnezeul vostru, pentru cã el vi-l va da pe învãþãtorul dreptãþii, * ºi nu aveþi. LECTURA A dOUA Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papã
Oficiul lecturilor
7
(Pred. 1, despre Înãlþare, 2-4: PL 54, 395-396)
Zilele dintre învierea ºi înãlþarea Domnului Dragii mei, zilele care s-au scurs între învierea Domnului ºi înãlþarea sa nu au trecut în mod inutil, ci în ele au fost confirmate mari mistere ºi au fost revelate mari adevãruri. A fost eliminatã teama de o moarte crudã ºi a fost vestitã nu numai nemurirea sufletului, ci ºi cea a trupului. În timpul acelor zile, în virtutea suflului divin, a fost revãrsat asupra tuturor apostolilor Duhul Sfânt, iar sfântului Petru, apostolul, dupã încredinþarea cheilor împãrãþiei, îi este încredinþatã grija supremã a turmei Domnului. În aceste zile, Domnul se alãturã, ca un al treilea, celor doi ucenici de-a lungul drumului ºi, pentru a risipi din noi orice umbrã de incertitudine, dojeneºte slaba credinþã a celor doi înspãimântaþi ºi înfricoºaþi. Acele inimi luminate de el se înflãcãreazã de credinþã ºi, în timp ce înainte erau reci, devin arzãtoare, pe mãsurã ce Domnul le explicã Scripturile. Atunci când el frânge pâinea, se deschide ºi privirea celor care stãteau cu el la masã. Dar cu cât mai fericit se deschid ochii celor doi ucenici în faþa glorificãrii propriei naturi, manifestatã în Cristos, decât ochii primilor pãrinþi în faþa ruºinii propriului pãcat! De aceea, dragii mei, în perioada întregului timp trecut între învierea Domnului ºi înãlþarea sa, Providenþa divinã acest lucru l-a avut ca þintã, acest lucru l-a comunicat, acest lucru a voit sã-l insinueze în ochii ºi în inimile ucenicilor sãi: cã Domnul Isus Cristos a înviat cu adevãrat, aºa cum se nãscuse în mod real, a pãtimit în mod real ºi a murit în mod real. De aceea, sfinþii apostoli ºi toþi ucenicii care tremuraserã din cauza tragediei crucii ºi erau îndoielnici în a crede în înviere au fost aºa de întãriþi de aspectul evident al adevãrului, încât, în momentul în care Domnul se înãlþa în înaltul cerurilor, nu numai cã nu au fost deloc triºti, ci chiar au fost plini de mare bucurie. ªi cu adevãrat aveau un motiv mare ºi inefabil sã se bucure. Într-adevãr, împreunã cu acea mulþime norocoasã, ei contemplau natura umanã în timp ce se înãlþa
8
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
la o demnitate superioarã demnitãþii creaturilor cereºti. Ea depãºea ierarhiile îngereºti, pentru a fi înãlþatã deasupra sublimitãþii arhanghelilor, fãrã a întâlni, la nici un nivel oricât de înalt, o limitã pentru înãlþarea sa. În sfârºit, chematã sã ia loc lângã Tatãl cel veºnic, a fost asociatã cu el la tronul gloriei, în timp ce era unitã cu natura sa în persoana Fiului. In 14,2b.3b.16.18 RESPONSORIUL R. Mã duc sã vã pregãtesc un loc; voi veni din nou; * ºi vã voi lua la mine, ca sã fiþi ºi voi acolo unde sunt eu, aleluia! V. Eu îl voi ruga pe Tatãl, iar el vã va da un alt Mângâietor, ca sã fie cu voi pentru totdeauna. Nu vã voi lãsa orfani, voi veni la voi * ºi vã voi lua. Rugãciunea de încheiere Priveºte cu bunãvoinþã spre noi, Doamne, ºi învredniceºte-ne ca, celebrând acum în mod sacramental învierea Fiului tãu, la venirea lui în slavã, sã ne bucurãm împreunã cu toþi sfinþii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.
Laudele
9
IMNUL
Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Te-au vãzut apele, Dumnezeule; prin mare ai cãlãuzit poporul tãu, aleluia!
10
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
Psalmul 76 (77) Amintirea faptelor lui Dumnezeu Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu suntem striviþi (2Cor 4,8). 2 Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig, † îmi îndrept glasul spre Dumnezeu * ºi el îºi pleacã urechea spre mine. 3 În ziua încercãrii mele l-am cãutat pe Dumnezeu, † mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea ºi n-am obosit; * sufletul meu refuzã orice mângâiere. 4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gem, * mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte! 5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei, * sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc. 6 M-am gândit la zilele de demult, * la anii veacurilor de odinioarã. 7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã, * mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã: 8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie, * nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi? 9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui, * s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam? 10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea * ori ºi-a închis iubirea sa în mânie? 11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea: * dreapta Celui Preaînalt a slãbit!” 12 Îmi voi aminti faptele Domnului * ºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui. 13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale, * voi medita la toate faptele tale minunate. 14 Dumnezeule, calea ta este sfântã! * Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru? 15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni, * tu þi-ai arãtat puterea printre popoare.
Laudele
11
16
Cu puterea ta ai eliberat poporul tãu, * pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif. 17 Te-au vãzut apele, Dumnezeule, † te-au vãzut apele ºi s-au tulburat * ºi adâncurile s-au miºcat. 18 Norii au revãrsat ape, † cerurile au dat drumul la tunete * ºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile. 19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtej † ºi fulgerele tale luminau lumea; * pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremurat. 20 În mare este calea ta, † ºi cãrãrile tale în ape multe * ºi urmele tale nu se cunosc. 21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã, * cu mâna lui Moise ºi a lui Aron. Ant. Te-au vãzut apele, Dumnezeule; prin mare ai cãlãuzit poporul tãu, aleluia! Ant. 2 Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, aleluia! Cântarea 1Sam 2,1-10 Dumnezeu e bucuria celor smeriþi I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; pe cei flãmânzi i-a copleºit cu daruri. (Lc 1,52-53). 1 Inima mea se bucurã în Domnul * ºi mi-am înãlþat fruntea în Dumnezeul meu; mi s-a deschis gura larg împotriva duºmanilor mei, * cãci m-am bucurat de mântuirea ta. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul † ºi nu este altul în afarã de tine, * nu este stâncã precum Dumnezeul nostru. 3 Nu înmulþiþi vorbele de mândrie, * sã nu mai iasã cuvinte de îngâmfare din gura voastrã. Cãci Domnul este Dumnezeu atotºtiutor * ºi toate faptele de el sunt cântãrite.
12
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
4
Arcul celor puternici s-a sfãrâmat, * iar cei slabi s-au încins cu putere. 5 Cei sãtui s-au robit pentru pâine, * iar cei flãmânzi nu mai îndurã foame. Chiar cea sterilã a nãscut de multe ori, * iar cea cu mulþi copii a devenit neputincioasã. 6 Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, * el trimite în locuinþa morþilor ºi tot el scoate de acolo. 7 Domnul face sãrac ºi tot el îmbogãþeºte, * el înjoseºte ºi tot el înalþã. 8 Domnul ridicã din þãrânã pe cel sãrman * ºi din gunoi pe cel lipsit, ca sã-i aºeze alãturi de cei mari * ºi sã le dea ca moºtenire un tron de glorie; cãci ai Domnului sunt stâlpii pãmântului * ºi el a aºezat lumea deasupra lor. 9 El pãzeºte picioarele credincioºilor sãi, † iar cei nelegiuiþi vor amuþi în beznã, * cãci omul nu învinge prin propria forþã. 10 Domnul îi va zdrobi pe vrãjmaºi, * el va tuna din cer asupra lor. Domnul va judeca marginile pãmântului, † îi va da regelui sãu putere * ºi va înãlþa fruntea unsului sãu. Ant. Domnul nimiceºte ºi tot el dã viaþã, aleluia! Ant. 3 Luminã a rãsãrit pentru cel drept ºi pentru cei cu inimã cinstitã, bucurie, aleluia! Psalmul 96 (97) Gloria lui Dumnezeu Acest psalm se referã la Mântuitorul lumii ºi la credinþa tuturor neamurilor în el (sf. Atanasiu). 1 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul, * toate insulele sã tresalte de veselie.
Laudele
13
2
Norii ºi negura îl înconjoarã, * dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu. 3 Focul merge înaintea lui * ºi îi mistuie pe potrivnicii sãi de jur împrejur. 4 Fulgerele sale lumineazã lumea: * pãmântul le vede ºi se cutremurã. 5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului, * înaintea stãpânului a tot pãmântul. 6 Cerurile vestesc dreptatea lui * ºi toate popoarele îi vãd mãrirea. 7 Sã fie fãcuþi de ruºine toþi cei care slujesc la chipuri cioplite, † cei care se laudã cu idolii. * Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii. 8 Sionul aude ºi se bucurã † ºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucurie * pentru judecãþile tale, Doamne. 9 Cãci tu, Doamne, eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul * ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii. 10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul! † El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi, * îi va elibera din mâna pãcãtoºilor. 11 Pentru cel drept a rãsãrit lumina, * ºi pentru cei cu inima curatã, bucuria. 12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnul * ºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale. Ant. Luminã a rãsãrit pentru cel drept ºi pentru cei cu inimã cinstitã, bucurie, aleluia! LECTURA SCURTÃ Rom 6,8-11 Dacã am murit împreunã cu Cristos, credem cã vom ºi trãi împreunã cu el, ºtiind cã Cristos cel înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are nici o putere asupra lui. Când a murit, el a murit pentru pãcat o datã pentru totdeauna, dar acum este viu; el trãieºte pentru Dumnezeu. Tot aºa ºi voi, consideraþi cã sunteþi morþi pentru pãcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus.
14
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Încã multe am a vã spune, dar nu le puteþi purta acum. Când, însã, va veni Duhul adevãrului, el vã va învãþa tot adevãrul, aleluia! CÂNTAREA dIN EVANghELIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.
Ora medie
15
Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Încã multe am a vã spune, dar nu le puteþi purta acum. Când, însã, va veni Duhul adevãrului, el vã va învãþa tot adevãrul, aleluia! RUgÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne îndreptãm rugãciunile spre Dumnezeu Tatãl, care a orânduit ca Cristos cel înviat sã se arate apostolilor: Lumineazã-ne, Doamne, cu mãrirea lui Cristos! Dumnezeule, Pãrintele luminilor, te lãudãm astãzi cu recunoºtinþã, pentru cã ne-ai chemat la minunata ta luminã, – ca sã dobândim îndurare! Binecuvânteazã eforturile familiei umane pentru a-ºi face viaþa mai bunã; – purific-o ºi întãreºte-o prin puterea Duhului tãu! Dã-ne harul ca astfel sã ne dãruim slujirii oamenilor, – încât însuºi neamul omenesc sã devinã ofrandã plãcutã þie! Revarsã, încã din zori, mila ta asupra noastrã, – pentru ca întreaga zi sã ne bucurãm lãudându-te! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Priveºte cu bunãvoinþã spre noi, Doamne, ºi învredniceºte-ne ca, celebrând acum în mod sacramental învi erea Fiului tãu, la venirea lui în slavã, sã ne bucurãm împreunã cu toþi sfinþii. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
16
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMOdIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),57-64 VIII (Heth) 57
Am zis: partea mea, Doamne, * este sã pãzesc cuvintele tale. 58 Am cãutat faþa ta din toatã inima, * aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu. 59 Am cercetat cãrãrile mele * ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale. 60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii * sã pãzesc poruncile tale. 61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat, * dar eu nu uit de legea ta.
Ora medie
17
62
În miez de noapte mã scol ca sã te laud * pentru judecãþile tale drepte. 63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine * ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale. 64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta, * învaþã-mã îndreptãrile tale! Psalmul 54 (55),2-15.17-24 Prietenul perfid Isus a început a se înfiora ºi a se neliniºti (Mc 14,33). I Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea, † nu te ascunde de la cererea mea; * 3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi, umblu agitat în mâhnirea mea† ºi sunt cuprins de tulburare * 4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu. Cãci revarsã asupra mea blesteme * ºi mã persecutã cu furie. 5 Inima mea se zbate înlãuntrul meu * ºi groaza morþii a cãzut peste mine. 6 Teamã ºi cutremur au venit peste mine * ºi m-a cuprins teroarea. 7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, * ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost? 8 Iatã, mã îndepãrtez în fugã * ºi rãmân în pustiu. 9 Îl aºtept pe acela care sã mã salveze * dinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei”. 10 Împrãºtie-i, Doamne, încurcã-le limbile! * Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare. 11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste ziduri, † fãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei, * 12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia. 2
18
Miercuri, sãptãmâna a VI-a din timpul pascal
II Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat, * l-aº fi suportat; dacã cel care mã urãºte † s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, * poate m-aº fi ascuns de el. 14 Dar eºti tu, om asemenea mie, * prietenul meu ºi omul meu de încredere 15 cu care mã înþelegeam aºa de bine * ºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu! 17 Iar eu strig cãtre Dumnezeu * ºi Domnul mã va mântui. 18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã eu gem ºi suspin * ºi el îmi aude glasul. 19 El rãscumpãrã sufletul meu în pace † de cei care vin asupra mea, * cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea. 20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umili, * el, care este dinainte de veacuri. Cãci nu este în ei îndreptare * ºi nu se tem de Dumnezeu. 21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilor sãi, * profaneazã legãmântul sãu. 22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, * dar în inima lui este luptã; vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, * dar ele sunt sãbii scoase din teacã. 23 Încredinþeazã Domnului grijile tale † ºi el te va hrãni, * nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine. 24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboare * în prãpastia pierzãrii: oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleni† nu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor. * Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! 13
Vesperele I
19
LECTURA SCURTÃ 1In 5,5-6a Cine este învingãtorul lumii, dacã nu cel care crede cã Isus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este cel care vine prin apã ºi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apã, ci prin apã ºi sânge. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Priveºte cu bunãvoinþã spre noi, Doamne, ºi învredniceºte-ne ca, celebrând acum în mod sacramental învierea Fiului tãu, la venirea lui în slavã, sã ne bucurãm împreunã cu toþi sfinþii. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:
Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. îNÃLÞAREA dOMNULUI Solemnitate Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Isuse, sfânt Mântuitor, Speranþa noastr-a tuturor, Tu, Dumnezeu fãr-de-nceput, Ai îmbrãcat un trup de lut. Îndurãtor te-ai încãrcat Cu munþii noºtri de pãcat
20
Înãlþarea Domnului
ªi-ai vrut la viaþã sã ne-aduci Murind pe lemnul unei cruci. Pe drepþii morþi din limb i-ai scos ªi înviat-ai glorios. Lãsând apoi acest pãmânt, Domneºti în cer cu Tatãl sfânt. Cu mila ta, cu harul tãu, În noi distruge tot ce-i rãu ªi-nvredniceºte-ne a sta Odatã-n cer în faþa ta. Ne fii, Isuse-,n boalã leac, Rãsplata noastrã fii în veac. ªi cu lumina ta oricând Sã luminezi al nostru gând. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Am ieºit de la Tatãl ºi am venit în lume; iarãºi las lumea ºi mã duc la Tatãl, aleluia! Psalmul 112 (113) 1
Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu.
Vesperele I 9
21
El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii.
Ant. Am ieºit de la Tatãl ºi am venit în lume; iarãºi las lumea ºi mã duc la Tatãl, aleluia! Ant. 2 Domnul Isus, dupã ce le-a vorbit ucenicilor sãi, s-a înãlþat la cer ºi ºade de-a dreapta lui Dumnezeu, aleluia! Psalmul 116 (117) 1
Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Domnul Isus, dupã ce le-a vorbit ucenicilor sãi, s-a înãlþat la cer ºi ºade de-a dreapta lui Dumnezeu, aleluia! Ant. 3 Nimeni nu s-a înãlþat la cer decât acela care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer, aleluia! Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a 11,17
Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu, cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte.
22
Înãlþarea Domnului
11
Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. Nimeni nu s-a înãlþat la cer decât acela care a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer, aleluia! Ef 2,4-6 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la viaþã împreunã cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – ne-a înviat ºi ne-a aºezat în ceruri în Cristos Isus. RESPONSORIUL SCURT R. Se înalþã Dumnezeu în strigãte de bucurie. * Aleluia, aleluia! Se înalþã. V. ªi Domnul în glas de trâmbiþã. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Se înalþã. Ant. la Magnificat: Tatã, am fãcut cunoscut numele tãu oamenilor pe care mi i-ai dat; iar acum mã rog pen tru ei, nu pentru lume, cãci eu vin la tine, aleluia! CÂNTAREA dIN EVANghELIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el.
Vesperele I
23
51
A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Tatã, am fãcut cunoscut numele tãu oamenilor pe care mi i-ai dat; iar acum mã rog pentru ei, nu pentru lume, cãci eu vin la tine, aleluia! RUgÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l aclamãm cu bucuria duhului pe Cristos, care ºade de-a dreapta Tatãlui: Tu eºti Regele mãririi, Cristoase! Rege al mãririi, care ai înãlþat la cele de sus slãbiciunea trupului nostru, ca sã fie preamãritã împreunã cu tine, îndepãrteazã rãutatea vechilor greºeli – ºi redã-ne tuturor demnitatea vieþii de la începuturi! Tu, care ai coborât la noi pe calea iubirii, – dã-ne harul sã ne suim la tine pe aceeaºi cale! Tu, care ai fãgãduit cã-i vei atrage pe toþi la tine, – nu îngãdui ca vreunul dintre noi sã fie smuls din trupul tãu! Fã sã te urmãm acum cu mintea ºi cu inima – acolo unde tu, mergând înaintea noastrã, te-ai înãlþat în glorie! Pe tine te aºteptãm sã vii ca adevãrat Dumnezeu judecãtor:
24
Înãlþarea Domnului
– dã-ne harul sã te contemplãm cândva, împreunã cu cei rãposaþi, ca Stãpân îndurãtor în mãrirea ta! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, fã-ne sã tresãltãm de bucurie sfântã ºi sã ne desfãtãm în aducere de mulþumire, pentru cã înãlþarea lui Cristos, Fiul tãu, înseamnã ºi ridicarea noastrã; întãreºte-ne în speranþa cã ºi noi, trupul sãu mistic, vom ajunge, precum suntem chemaþi, la slava în care a intrat el, mergând înaintea noastrã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:
Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.
Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL
Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge.
Completoriul
25
Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMOdIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul.
26
Înãlþarea Domnului
7
Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.
Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria
27
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. 29
Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu tem bucura de învierea lui Cristos. El, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:
Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer nicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:
Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia!
28
Înãlþarea Domnului
Sau:
Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:
Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:
Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.