Issuu on Google+


LUNI SÃPTÃMÂNA A II-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã cântãm cu veselie Domnului ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã cântãm cu veselie Domnului ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cristoase, eºti viaþã, luminã eºti minþii, Speranþã, iubire, din tine sorb sfinþii. În tine e pacea, izvor eºti de bine; Un imn de mãrire-nãlþãm cãtre tine. Întreaga-þi putere divinã apare În tot ce în oameni e nobil ºi mare. Tu, foc al iubirii, le dai o scânteie La toþi cei ce vor din iubire sã ieie. Pãstreazã credinþa, dã timpuri cu pace, Distruge în lume ce þie nu-þi place. Te-ndurã de orice fãpturã bolnavã, La moarte ne cheamã-n lãcaºul de slavã.


Oficiul lecturilor

3

Te-adorã toþi sfinþii, cu ei deodatã, Te-adorã tot omul, cerescule Tatã. ªi Fiului tãu, de asemeni, se-nchinã, ªi Duhului Sfânt dãtãtor de luminã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pleacã-þi urechea spre mine, Doamne, ºi mântuieºte-mã. Psalmul 30 (31),2-17.20-25 Rugãciunea plinã de încredere a celui mâhnit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul (Lc 23,46). I Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. 7 Tu îi urãºti pe cei care se închinã deºertãciunii idolilor, * eu însã îmi pun încrederea numai în Domnul. 8 Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta, † cãci ai privit la neputinþa mea, * tu cunoºti frãmântãrile sufletului meu. 9 Nu m-ai lãsat în mâinile duºmanului * ºi ai pus în loc sigur picioarele mele. Ant. Pleacã-þi urechea spre mine, Doamne, ºi mântuieºte-mã. 2


4

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

Ant. 2 Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu, Doamne. II Îndurã-te de mine, Doamne, cãci sunt în strâmtorare; * mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul ºi trupul. 11 Cãci se sfârºeºte în durere viaþa mea * ºi anii mei în suspine; sãrãcia mi-a sleit puterile * ºi oasele mele s-au mãcinat. 12 Am ajuns de râsul duºmanilor mei: † spaimã mare pentru vecinii ºi cunoscuþii mei; * cei care mã vãd pe drum mã ocolesc. 13 Sunt dat uitãrii ca un mort, † ca unul fãrã inimã, * am ajuns ca o oalã spartã. 14 Când aud învinuirile multora, groaza mã înconjoarã, † când împreunã se înþeleg între ei împotriva mea, * uneltesc sã-mi ia sufletul. 15 Dar eu mã încred în tine, Doamne, † ºi spun: „Tu eºti Dumnezeul meu, * 16 soarta mea este în mâinile tale!” Scapã-mã din mâinile duºmanilor mei * ºi de cei care mã persecutã. 17 Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu, * mântuieºte-mã în îndurarea ta. Ant. Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu, Doamne. Ant. 3 Binecuvântat sã fie Domnul, cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate. 10

20

III Cât de mare este bunãtatea ta, Doamne, † pe care ai pregãtit-o pentru cei care se tem de tine * ºi cu care îi copleºeºti pe cei care se încred în tine înaintea ochilor tuturor.


Oficiul lecturilor

5

21

Tu îi ascunzi sub protecþia feþei tale de uneltirile oamenilor, † îi adãposteºti în cortul tãu, * departe de limbile care îi clevetesc. 22 Binecuvântat sã fie Domnul, † cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate, * într-o cetate întãritã. 23 În neliniºtea mea ziceam: * „Sunt izgonit dinaintea ta”, dar tu ai ascultat glasul rugãciunii mele * când am strigat cãtre tine. 24 Iubiþi, aºadar, pe Domnul, voi, toþi credincioºii lui! † Domnul îi pãzeºte pe cei credincioºi * ºi îi pedepseºte cu vârf ºi îndesat pe cei mândri. 25 Fiþi tari, prindeþi curaj, * voi, toþi cei care nãdãjduiþi în Domnul! Ant. Binecuvântat sã fie Domnul, cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate. V. Condu-mã, Doamne, în adevãrul tãu ºi învaþã-mã. R. Pentru cã tu eºti Dumnezeul mântuirii mele. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Deuteronomului

4,1-8.32-40

Rugãciunea lui Moise pentru popor În zilele acelea, Moise a vorbit cãtre popor: 1 „Acum, Israele, ascultã poruncile ºi legile pe care þi le fac cunoscute, ca sã le împlineºti. În felul acesta, veþi trãi ºi veþi intra în stãpânirea þãrii, pe care v-o dã Domnul, Dumnezeul pãrinþilor voºtri. 2 Sã nu adãugaþi nimic la ceea ce vã poruncesc ºi sã nu lãsaþi nimic afarã, ci sã pãziþi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aºa cum vi le prescriu. 3 Aþi vãzut cu ochii voºtri ce a fãcut Domnul cu Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tãu, i-a nimicit din mijlocul tãu pe toþi aceia care se duseserã dupã Baal-Peor. 4 Iar voi, care v-aþi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteþi toþi vii astãzi. 5 Iatã, v-am învãþat legi ºi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul


6

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

meu, ca sã le împliniþi în þara pe care o veþi lua în stãpânire. 6 Sã le pãziþi ºi sã le puneþi în practicã. Ele vor fi înþelepciunea ºi priceperea voastrã în ochii tuturor popoarelor; când ele vor auzi vorbindu-se de toate aceste porunci, sã zicã: «Iatã un popor mare, înþelept ºi priceput!» 7 Într-adevãr, care este acel popor mare, ai cãrui dumnezei sã fie atât de aproape cât de aproape este Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori îl chemãm? 8 Sau care este acel popor mare, care sã aibã porunci ºi legi atât de drepte, cum este aceastã lege, pe care v-o pun eu astãzi înaintea ochilor voºtri? 32 Cerceteazã timpurile strãvechi, care au fost înainte de tine, din ziua în care Dumnezeu l-a creat pe om pe pãmânt, de la un capãt la altul al lumii, ºi vezi: S-a mai întâmplat un lucru atât de mare, ori s-a mai auzit aºa ceva? 33 Oare este vreun popor care sã fi auzit ca tine glasul Domnului vorbind din mijlocul focului aºa cum ai auzit tu ºi sã fi rãmas în viaþã? 34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu sã-ºi aleagã un popor, sã vinã ºi sã-l ia din mijlocul altui popor prin încercãri, minuni ºi fapte mai presus de fire, prin lupte, cu forþa mâinii sale ºi cu vigoarea braþului sãu, prin arãtãri înspãimântãtoare, aºa cum ai vãzut cã a fãcut pentru tine Domnul, Dumnezeul tãu, în Egipt? 35 El te-a fãcut sã vezi toate acestea ca tu sã ºtii cã Domnul este Dumnezeu ºi nu existã altul în afarã de el. 36 Din înaltul cerului te-a fãcut sã-i auzi glasul ca sã te instruiascã; pe pãmânt a fãcut sã vezi focul sãu cel mare ºi tu ai auzit cuvintele pe care þi le-a spus din mijlocul focului. 37 Pentru cã i-a iubit pe strãmoºii tãi ºi i-a ales pe urmaºii lor, el însuºi te-a scos din Egipt cu puterea lui cea mare; 38 a alungat din faþa ta popoare mai mari ºi mai puternice decât tine, ca sã intri tu în þara lor, pe care sã þi-o dea ca moºtenire – ceea ce se împlineºte astãzi. 39 Sã ºtii deci astãzi ºi sã meditezi aceasta în inima ta: Domnul este Dumnezeu sus în cer, ca ºi jos pe pãmânt, ºi nu este altul în afarã de el. 40 De aceea, pãzeºte în toate zilele legea ºi poruncile Domnului, pe care þi le dau eu astãzi, ca sã-þi meargã bine þie ºi fiilor tãi ºi sã ai viaþã


Oficiul lecturilor

7

lungã pe pãmântul pe care Domnul, Dumnezeul tãu, þi-l va da pe veci”. RESPONSORIUL Cf. Dt 4,1; 31,19.20; Ps 80 (81),9 R. Ascultã, Israele, poruncile Domnului ºi scrie-le în inima ta ca într-o carte; * ºi þie îþi voi da þara în care curge lapte ºi miere. V. Ascultã, poporul meu, vreau sã dau mãrturie împotriva ta. O, de m-ai asculta, Israele! * ªi þie. LECTURA A DOUA Din Scrisoarea cãtre efeseni a sfântul Ignaþiu de Antiohia, episcop martir (Nr. 13 – 18, 1: Funk 1, 183-187)

Sã aveþi credinþã ºi iubire faþã de Cristos Strãduiþi-vã sã vã adunaþi mai des ca sã-i aduceþi mulþumiri lui Dumnezeu ºi ca sã-l lãudaþi. Cãci dacã vã adunaþi deseori în acelaºi loc, puterile Satanei slãbesc ºi, prin armonia credinþei voastre, este distrus rãul pe care îl provoacã. Nimic nu este mai de preþ ca pacea, prin care este îndepãrtat orice conflict cu cei din vãzduh ºi cu cei de pe pãmânt. De nici unul dintre acestea nu veþi fi lipsiþi, dacã veþi avea în mod desãvârºit credinþa ºi iubirea faþã de Isus Cristos, care sunt începutul ºi împlinirea vieþii: începutul este credinþa, iar împlinirea este iubirea. Acestea douã se unesc în unul singur, în Dumnezeu; toate celelalte virtuþi care îl conduc pe om la desãvârºire sunt o consecinþã a acestora. Nimeni nu sãvârºeºte pãcatul, dacã mãrturiseºte credinþa, ºi nimeni nu urãºte, dacã are iubirea. Pomul se cunoaºte dupã fructul sãu (Mt 12,33); la fel, cei care mãrturisesc cã îi aparþin lui Cristos vor fi recunoscuþi dupã faptele lor. Cãci acum nu este vorba de mãrturisirea credinþei, ci de a rãmâne statornici în aceastã credinþã pânã la sfârºit. Este mai bine sã rãmâi în tãcere ºi sã fii, decât sã vorbeºti ºi sã nu fii. Este bine sã-i înveþi pe alþii, dacã faci ceea ce înveþi. Este un singur învãþãtor, care a spus


8

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

ºi s-a fãcut (Ps 32,9); dar ºi faptele pe care le-a fãcut în tãcere sunt vrednice de Tatãl. Cine are cuvântul lui Isus poate sã audã chiar ºi tãcerea lui, ca sã fie desãvârºit, ca sã acþioneze prin cuvântul sãu ºi sã fie recunoscut prin tãcerea sa. Nimic nu este ascuns Domnului, chiar ºi secretele noastre îi sunt cunoscute. De aceea, sã facem toate lucrurile cu gândul cã el locuieºte în noi, ca sã fim templul sãu ºi ca el sã fie în noi Dumnezeul nostru, aºa cum este ºi aºa cum se va arãta în faþa noastrã, dacã îl iubim aºa cum se cuvine. Sã nu vã înºelaþi, fraþii mei. Cei care destramã familiile nu vor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu (cf. 1Cor 6,9-10). Dacã cei care, dupã trup, au fãcut aceasta au fost pedepsiþi cu moartea, cu cât mai mult nu va fi pedepsit cel care deformeazã credinþa lui Dumnezeu cu o învãþãturã nelegiuitã, credinþã pentru care Isus Cristos a fost rãstignit? Cine s-a murdãrit cu un asemenea delict va merge în focul cel veºnic; la fel ºi cel care îl ascultã. Domnul a primit ungerea pe capul sãu ca sã reverse asupra Bisericii nestricãciunea. Sã nu vã lãsaþi unºi cu doctrina urât mirositoare a principelui acestei lumi, ca sã nu vã ducã în sclavie, departe de viaþa care vã este oferitã! De ce sã nu devenim cu toþii înþelepþi, primind cunoaºterea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos? De ce sã pierim în mod nesãbuit, nerecunoscând darul pe care Domnul ni l-a trimis cu adevãrat? Duhul meu este jertfa de ispãºire a crucii, care, pentru cei necredincioºi, este scandal, dar pentru noi este mântuire ºi viaþã veºnicã (cf. 1Cor 1,20-23). RESPONSORIUL

Col 3,17; 1Cor 10,31b

R. Tot ceea ce faceþi cu cuvântul sau cu fapta, * toate sã le faceþi în numele Domnului nostru Isus Cristos, mulþumindu-i prin el lui Dumnezeu Tatãl. V. Toate sã le faceþi spre gloria lui Dumnezeu. * Toate sã le faceþi în numele Domnului nostru Isus Cristos, mulþumindu-i prin el lui Dumnezeu Tatãl.


Laudele

9

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, care stãpâneºti toate câte sunt pe pãmânt ºi în cer, ascultã cu bunãtate rugãciunile poporului tãu ºi dãruieºte timpurilor noastre pacea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Luminã sublimã, izvor de luminã, În faþa ta ziua ºi noaptea se-nclinã; Tenebrelor nopþii, de pui stãvilare, Când dai tu poruncã, lumina apare. Luceafãr eºti, Doamne, dar nu micul astru Ce noaptea scânteie pe cerul albastru Vestind tuturora cu raza-i plãpândã Înfrângerea nopþii ºi-a zilei izbândã; Ci eºti Creatorul luminii astrale; Toþi aºtrii sunt licãri din razele tale. Lumina ta, Doamne, pãtrunde oriunde, În faþa ta soarele însuºi se-ascunde. Pãtrundã ºi-n inimi, alunge din ele Pãcatul ºi bezna pornirilor rele.


10

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

Golite le facã de ura pãgânã, Ca-n ele iubirea mereu sã rãmânã. Cristos sã primeascã, în mila sa mare, Nevrednicul nostru prinos de-nchinare; Primeascã-l, de-asemeni, ºi veºnicul Tatã, ªi Duhul, izvor de iubire curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Când voi veni ºi mã voi arãta în faþa Domnului? Psalmul 41 (42) Dorul dupã Dumnezeu ºi dupã templul sãu Cel cãruia îi este sete sã vinã; cel care vrea, sã primeascã apa vieþii (Ap 22,17) 2 Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, * aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. 3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; * când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu? 4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua ºi noaptea * când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tãu?” 5 Îmi aduc aminte de aceasta – ºi sufletul se topeºte în mine – † cum înaintam prin mulþime pânã la casa lui Dumnezeu * în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire ale unei mulþimi în sãrbãtoare. 6 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu. 7 E mâhnit în mine sufletul, † de aceea mã gândesc la tine * din þara Iordanului ºi din Hermon, de pe muntele Misar.


Laudele

11

8

Un abis cheamã un alt abis la vuietul cascadelor tale; * toate talazurile ºi valurile tale trec peste mine! 9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa † ºi noaptea cântarea lui mã însoþeºte * ca o rugãciune cãtre Dumnezeul vieþii mele. 10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: † „De ce m-ai uitat? * De ce umblu trist, oprimat de duºmanii mei?” 11 Mi se sfãrâmã oasele când mã batjocoresc asupritorii mei † ºi mã întreabã toatã ziua: * „Unde este Dumnezeul tãu?” 12 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu. Ant. Când voi veni ºi mã voi arãta în faþa Domnului? Ant. 2 Aratã-ne, Doamne, lumina îndurãrilor tale. Cântarea

Sir 36,1-7.13-16

Rugãciune pentru Ierusalim, cetatea sfântã Aceasta este viaþa veºnicã: sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe acela pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). 1 Îndurã-te de noi, Doamne, Dumnezeul tuturor, † îndreaptã-þi privirea asupra noastrã * ºi aratã-ne lumina îndurãrilor tale, 2 revarsã frica ta asupra neamurilor * care nu te-au cãutat pe tine, ca sã priceapã cã nu este alt Dumnezeu afarã de tine * ºi sã povesteascã faptele tale minunate. 3 Ridicã mâna ta asupra neamurilor strãine, * ca sã vadã puterea ta. 4 Dupã cum te-ai arãtat sfânt în noi înaintea lor, * tot astfel, sã fii preamãrit în ei înaintea noastrã,


12

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

5

ca sã te recunoascã, dupã cum ºi noi te-am recunoscut, * cã nu este un alt Dumnezeu în afarã de tine, Doamne! 6 Reînnoieºte semnele tale ºi repetã faptele tale minunate, * 7 preamãreºte mâna ta ºi întãreºte braþul tãu cel drept. 13 Adunã toate seminþiile lui Iacob * ºi le vei avea ca moºtenire aºa ca la început. 14 Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu * asupra cãruia este invocat numele tãu, ºi de Israel, pe care þi l-ai ales * ca pe întâiul tãu nãscut. 15 Îndurã-te de cetatea sfinþeniei tale, * de Ierusalim, locul odihnei tale! 16 Umple Sionul de strãlucirea ta * ºi templul tãu de gloria ta! Ant. Aratã-ne, Doamne, lumina îndurãrilor tale. Ant. 3 Binecuvântat eºti, Doamne, în tãria cerului. Psalmul 18 A (19 A) Laudã lui Dumnezeu, creatorul a toate Ne va vizita Cel care Rãsare din înãlþime... ca sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii (Lc 1,78.79). 2

Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea. 4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã.


Laudele 7

13

Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Binecuvântat eºti, Doamne, în tãria cerului.

LECTURA SCURTÃ

Ier 15,16

Am aflat cuvintele tale ºi le-am sorbit, ºi cuvântul tãu a fost bucurie ºi veselie pentru inima mea, cãci a fost invocat numele tãu asupra mea, Doamne, Dumnezeul oºtirilor! RESPONSORIUL SCURT R. Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul, * celor drepþi li se cuvine sã laude. Bucuraþi-vã. V. Cântaþi-i lui cântare nouã, * celor drepþi li se cuvine sã laude. Slavã Tatãlui. Bucuraþi-vã.

Ant. la Benedictus: Binecuvântat fie Domnul, cãci el ne-a vizitat ºi ne-a eliberat. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã,


14

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

75

în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Binecuvântat fie Domnul, cãci el ne-a vizitat ºi ne-a eliberat. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Mântuitorul nostru ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi ca sã-i aducem lui Dumnezeu jertfe bineplãcute. Sã-l invocãm, aºadar, cu recunoºtinþã: Pãstreazã-ne, Doamne, în slujirea ta! Cristoase, preot veºnic, care ai dãruit poporului tãu o preoþie sfântã, – dã-ne harul sã-i aducem necontenit lui Dumnezeu jertfe spirituale bineplãcute. Dãruieºte-ne cu bunãtate roadele Duhului tãu: – rãbdarea, bunãtatea ºi blândeþea. Fã-ne sã te iubim ca sã fim uniþi cu tine, care eºti însãºi iubirea, – ºi sã facem binele, ca sã-þi aducem laudã prin viaþa noastrã. Fã-ne sã cãutãm cele ce sunt de folos fraþilor noºtri, – pentru ca ei sã ajungã mai uºor la mântuire. Tatãl nostru.


Ora medie

15

Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ne-ai adus pe noi la începutul acestei zile, ocroteºte-ne astãzi cu puterea ta, ca sã nu alunecãm în pãcat, ci toate cuvintele, gândurile ºi faptele noastre sã fie îndreptate spre sãvârºirea dreptãþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fericiþi cei care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl pãzesc.


16

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

Psalmul 118 (119),41-48 VI (Vau) Sã coboare asupra mea bunãvoinþa ta, Doamne, * ºi mântuirea ta aºa cum ne-ai promis; 42 atunci voi rãspunde celor care mã defãimeazã, * cãci mi-am pus încrederea în cuvântul tãu. 43 Tu sã nu iei niciodatã din gura mea cuvântul adevãrului, * cãci mã încred în judecãþile tale. 44 Voi pãzi de-a pururi legea ta, * întotdeauna ºi pe vecie. 45 Voi umbla fãrã grijã, * deoarece caut învãþãturile tale. 46 Voi vorbi despre învãþãturile tale în faþa regilor * ºi nu mã voi ruºina. 47 Bucuria mea sunt poruncile tale, * pe care le iubesc. 48 Voi ridica mâinile mele cãtre hotãrârile tale, pe care le iubesc, * ºi voi cugeta la îndreptãrile tale. Ant. Fericiþi cei care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl pãzesc. 41

Ant. 2 Mâncarea mea e sã fac voia Tatãlui. Psalmul 39 (40),2-14.17-18 Aducere de mulþumire ºi cerere de ajutor Tu n-ai voit nici jertfã nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup (Evr 10,5). I Cu dor l-am aºteptat pe Domnul, † iar el s-a plecat spre mine * 3 ºi mi-a ascultat strigãtul. M-a scos din prãpastia nenorocirii, * din noroi ºi mocirlã, 2


Ora medie

17

mi-a pus picioarele pe stâncã, * mi-a întãrit paºii. 4 El a pus în gura mea un cântec nou, * un imn de laudã pentru Dumnezeul nostru. Mulþi vor vedea ºi vor fi cuprinºi de teamã * ºi îºi vor pune încrederea în Domnul. 5 Fericit bãrbatul care ºi-a pus încrederea în Domnul † ºi nu-ºi întoarce faþa cãtre cei îngâmfaþi, * nici cãtre cei rãtãciþi în minciunã. 6 Multe sunt minunile pe care le-ai fãcut ºi planurile tale pentru noi, † Doamne, Dumnezeul meu! * Nimeni nu este asemenea þie! Aº vrea sã le povestesc ºi sã vorbesc despre ele, * dar ele se înmulþesc fãrã numãr. 7 Jertfã ºi ofrandã tu nu doreºti, † tu mi-ai deschis urechile; * nu ceri nici arderi de tot, nici jertfã de ispãºire. 8 Atunci am zis: „Iatã, vin † – în sulul cãrþii este scris despre mine – * 9 ca sã fac voinþa ta. Dumnezeul meu, aceasta o doresc. * Legea ta este în adâncul inimii mele”. Ant. Mâncarea mea e sã fac voia Tatãlui. Ant. 3 Sãrman sunt eu, dar Domnul are grijã de mine! II Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare; * nu-mi închid buzele, tu ºtii lucrul acesta, Doamne! 11 Nu am tãinuit dreptatea ta, * ci vestesc fidelitatea ºi mântuirea ta. Nu am ascuns îndurarea ºi adevãrul tãu * în adunarea cea mare. 12 Iar tu, Doamne, nu-þi îndepãrta îndurarea de la mine, * milostivirea ºi adevãrul tãu sã mã întãreascã pururi, 10


18

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

13

cãci m-au împresurat rele fãrã numãr, † pãcatele mele m-au înconjurat * ºi nu mai pot vedea. S-au înmulþit mai mult decât perii capului meu * ºi mi-a pierit curajul. 14 Binevoieºte, Doamne, a mã elibera! * Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi! 17 Sã se bucure ºi sã se veseleascã în tine toþi cei care te cautã; † cei care iubesc mântuirea ta sã zicã fãrã încetare: * „Preamãrit sã fie Domnul”. 18 Eu sunt sãrac ºi nefericit, * dar Dumnezeu are grijã de mine. Tu, ajutorul ºi eliberatorul meu, * Dumnezeul meu, nu întârzia! Ant. Sãrman sunt eu, dar Domnul are grijã de mine! LECTURA SCURTÃ Ier 32,40 Voi încheia cu ei un legãmânt veºnic ºi nu voi înceta sã le fac bine ºi voi pune frica mea în inimile lor, ca sã nu se îndepãrteze de la mine. V. În Dumnezeu e mântuirea ºi slava mea. R. ªi scãparea mea este la el. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti Domnul ºi pãzitorul seceriºului ºi al viei, care împarþi fiecãruia lucrarea sa ºi dreaptã rãsplatã dupã fapte, dã-ne harul sã purtãm povara zilei împlinind cu seninãtate voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

19

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Izvor de luminã ce nu se terminã, Din cer ne trimite ºi nouã luminã; Rugãmu-ne þie-n cucernicã rugã: Pãcatul ºi bezna le pune pe fugã. Cad umbrele serii tãcute ºi calme. Odihnã aºteaptã truditele palme. La ceasul când ziua se stinge ºi moare, Ca jertfã þi-aducem a frunþii sudoare. Când soarele-apune strigãm cu suspine: În bezna cea tristã, luminã tu fi-ne. Tu eºti pentru îngeri fãclie ºi soare; Trimite-ne-n noapte cereasca-þi splendoare. Ne-acoperã haina ce-am pus-o s-o þese Pãcatele noastre ca iarba de dese; Iertarea ta, Doamne, de ea ne dezbrace, Ne-mbrace c-o hainã de har ºi de pace. Mãrire primeascã cerescul Pãrinte, ªi Fiul, nãscutul deja înainte De veacuri, ºi Duhul iubirii depline, Mãrire Treimii ce-n viaþã ne þine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; har a fost revãrsat pe buzele tale. Psalmul 44 (45) Nunta regelui


20

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6). I 2 Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. Ant. Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; har a fost revãrsat pe buzele tale. Ant. 2 Iatã, Mirele vine: ieºiþi în întâmpinarea lui. II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 11


Vesperele

21

13

Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Iatã, Mirele vine: ieºiþi în întâmpinarea lui. Ant. 3 Dumnezeu a hotãrât de mai înainte ca, la împlinirea timpurilor, sã refacã toate în Cristos. Cântarea

Ef 1,3-10

Planul de mântuire al lui Dumnezeu Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 3


22

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

7

Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Dumnezeu a hotãrât de mai înainte ca, la împlinirea timpurilor, sã refacã toate în Cristos. LECTURA SCURTÃ 1Tes 2,13 Noi îi mulþumim lui Dumnezeu fãrã încetare, pentru cã, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aþi auzit de la noi, l-aþi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aºa cum este într-adevãr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care acþioneazã cu putere în voi, cei care credeþi. RESPONSORIUL SCURT R. Sã se înalþe, Doamne, * la tine rugãciunea mea. Sã se înalþe. V. Ca tãmâia înaintea ta, * la tine rugãciunea mea. Slavã Tatãlui. Sã se înalþe. Ant. la Magnificat: Sã te preamãreascã pururi sufletul meu, Dumnezeule. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,


Vesperele

23

48

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã te preamãreascã pururi sufletul meu, Dumnezeule. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l lãudãm pe Cristos, care iubeºte Biserica, o hrãneºte ºi o întãreºte. Sã-l rugãm cu încredere: Împlineºte, Doamne, rugãminþile poporului tãu! Doamne Isuse, fã ca toþi oamenii sã se mântuiascã – ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului. Ocroteºte-i pe Sfântul Pãrinte papa N. ºi pe episcopul nostru N., – ºi dãruieºte-le ajutorul puterii tale. Vino în ajutorul acelora care cautã o muncã cinstitã, – ca sã-ºi trãiascã viaþa în bucurie ºi în siguranþã. Fii, Doamne, scãparea celor sãraci – ºi dã-le ajutor în strâmtorare.


24

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

Þi-i recomandãm pe aceia pe care, în timpul vieþii lor, i-ai învrednicit de slujirea sacrã: – dã-le harul sã te celebreze fãrã sfârºit în lãcaºurile cereºti. (Împlineºte, Doamne, rugãminþile poporului tãu!) Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, tu ne-ai întãrit astãzi în muncã pe noi, nevrednicii tãi slujitori. Primeºte aceastã jertfã de searã pe care þi-o oferim ca laudã, mulþumindu-þi pentru harurile primite de la tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,


Completoriul

25

ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu,


26

Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

10

pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. LECTURA SCURTÃ 1Tes 5,9-10 Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,


Luni, sãptãmâna a II-a de peste an

28

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



16-01-2012