Issuu on Google+


15 septembrie SFÂNTA FECIOARÃ MARIA ÎNDURERATÃ Comemorare Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Mântuitorul lumii, care a luat-o pe Maica sa pãrtaºã la pãtimire! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;


2

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Mântuitorul lumii, care a luat-o pe Maica sa pãrtaºã la pãtimire! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUl Stã Mãicuþa Preamâhnitã Lângã cruce-nmãrmuritã, Privind Fiul atârnând. Sufletul, durerii pradã, E adânc strãpuns de spadã, E în lacrimi chipu-i blând. Plânsul vãzul i-l destramã; Ce durere pentr-o mamã Care are-un singur fiu! E zdrobitã de durere, Nu e strop de mângâiere Pentru sufletu-i pustiu.


Oficiul lecturilor

3

Nu-i priveliºte mai tristã Ca o mamã ce asistã Când copilul e ucis. Maica sfântã jalnic plânge, Contemplând, scãldat în sânge, Chipu-i rupt din paradis. Vede cum, ca sã ridice Vina noastrã, iatã, bice Fãrã milã carnea-i rup. Pe Calvar cu dânsul suie, Vede, pironit în cuie, Fãrã viaþã al sãu trup. Fã tu, Doamne, ca, la moarte, Maica sfântã sã mã poarte Lângã tine-n paradis. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Maria a primit binecuvântare de la Domnul ºi îndurare de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. Psalmul 23 (24) 1

Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea. 2 Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob.


4

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

7

Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Maria a primit binecuvântare de la Domnul ºi îndurare de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. Ant. 2 Cel Preaînalt a consacrat cortul sãu. Psalmul 45 (46) Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi.

2


Oficiul lecturilor

5

9

Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, † 10 frânge arcul ºi sfãrâmã lancea, * iar scuturile le arde în foc. 11 Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. Cel Preaînalt a consacrat cortul sãu. Ant. 3 S-au spus despre tine, Fecioarã Marie, lucruri mãreþe. Psalmul 86 (87) Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi, † 2 Domnul iubeºte porþile Sionului * mai mult decât toate locuinþele lui Iacob. 3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine, * cetate a lui Dumnezeu. 4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilon printre cei care mã cunosc; † iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopia * s-au nãscut acolo. 5 Se va spune despre Sion: „ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul * ºi însuºi Cel Preaînalt îl întãreºte”. 6 Domnul scrie în cartea popoarelor: * „Aceºtia s-au nãscut acolo”. 7 Iar ei danseazã ºi cântã: * „Toate izvoarele mele sunt în tine”. Ant. S-au spus despre tine, Fecioarã Marie, lucruri mãreþe. 1


6

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã V. Maria pãstra toate aceste cuvinte. R. ªi le medita în inima ei.

lECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Isaia

7,10-14; 8,10c; 11,1-9

Emanuel, regele pãcii În zilele acelea, 7,10 Domnul i-a vorbit lui Ahaz, spunându-i: 11 „Cere de la Domnul Dumnezeul tãu un semn, fie în adâncurile infernului, fie în înãlþimile cerului”. 12 ªi a rãspuns Ahaz: „Nu voi cere ºi nu voi ispiti pe Domnul”. 13 ªi a zis atunci Isaia: „Ascultaþi, voi cei din casa lui David! Nu vã ajunge oare sã obosiþi pe oameni, cã veniþi sã obosiþi ºi pe Dumnezeul meu? 14 Pentru aceasta însuºi Domnul vã va da un semn: iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu ºi-i va pune numele Emanuel, 8,10c adicã Dumnezeu este cu noi”. 11,1 O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi un lãstar va da din rãdãcinile lui. 2 Duhul Domnului se va odihni peste el: duhul înþelepciunii ºi al înþelegerii, duhul sfatului ºi al tãriei, duhul cunoºtinþei ºi al fricii de Domnul. 3 În frica de Domnul îºi va gãsi fericirea. Nu va judeca dupã înfãþiºare, nici nu va hotãrî dupã cele auzite, 4 ci va judeca pe cei sãraci cu dreptate ºi va hotãrî cu nepãrtinire asupra sãrmanilor din þarã ºi va lovi pãmântul cu toiagul cuvântului sãu ºi va omorî cu suflarea buzelor sale pe cel fãrã de lege. 5 Dreptatea va fi cingãtoarea ºoldurilor sale ºi credincioºia brâul mijlocului sãu. 6 Atunci lupul va locui împreunã cu mielul ºi leopardul se va culca lângã puiul de cãprioarã; viþelul ºi leul vor mânca împreunã ºi un copil îi va paºte.


Oficiul lecturilor

7

7

Junca se va duce la pãscut împreunã cu ursoaica ºi puii lor se vor culca împreunã. Leul va mânca paie ca boul. 8 Sugarul se va juca la gaura viperei, iar copilul abia înþãrcat îºi va întinde mâna în vizuina ºarpelui otrãvitor. 9 Nu va fi nici o nenorocire ºi nici un prãpãd în tot muntele meu cel sfânt, cãci tot pãmântul va fi plin de cunoaºterea Domnului, ca fundul mãrii de apele care îl acoperã. RESPONSORIUl

Cf. Is 7,14; 9,6.7

R. Iatã, fecioara va zãmisli ºi va naºte un fiu; * ºi numele lui va vi Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic. V. El va sta pe tronul lui David ºi va domni în veci. * ªi numele.

lECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Bernard, abate (Sermo in dom. infra oct. Assumptionis, 14-15: Opera omnia, Edit. Cisterc. 5[1968], 273-274)

Stãtea Maica lângã cruce Martiriul Fecioarei este celebrat atât în profeþia lui Simeon, cât ºi în istoria pãtimirii Domnului. El, spune bãtrânul sfânt despre copilul Isus, este pus ca semn care va stârni împotrivire ºi, adresându-se apoi Mariei, o sabie îþi va strãpunge sufletul (cf. Lc 2,34-35). Mama noastrã sfântã, cu adevãrat o sabie a trecut prin sufletul tãu! De fapt, nu ar fi ajuns în trupul Fiului decât trecând prin sufletul Mamei. Desigur cã, dupã ce Isus al tãu, care era al tuturor, dar în special al tãu, a murit, suliþa crudã nu a putut sã ajungã la sufletul sãu. Atunci când, nerespectând nici moartea sa, i-a deschis coasta, nu mai putea sã aducã nici o daunã Fiului tãu. Însã þie da. Þie þi-a strãpuns sufletul. Sufletul lui nu mai


8

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

era acolo, dar al tãu nu putea nicidecum sã se dezlipeascã de acolo. De aceea, puterea durerii a strãpuns sufletul tãu, ºi astfel, te putem numi, nu fãrã motiv, mai mult decât martirã, pentru cã în tine participarea la pãtimirea Fiului a depãºit cu mult în intensitate suferinþele fizice ale martiriului. Oare nu a fost pentru tine mai mult decât o sabie acel cuvânt care cu adevãrat a strãpuns sufletul ºi a ajuns pânã la despãrþitura dintre suflet ºi duh? Þi s-a spus: Femeie, iatã fiul tãu (In 19,26). Ce schimb! Îþi este dat Ioan în locul lui Isus, slujitorul în locul Stãpânului, ucenicul în locul Învãþãtorului, fiul lui Zebedeu în locul Fiului lui Dumnezeu, un simplu om în locul adevãratului Dumnezeu. Cum sã nu-þi strãpungã sufletul sensibil auzirea acestor cuvinte, de vreme ce numai amintirea lor reuºeºte sã frângã ºi inimile noastre, care sunt de piatrã ºi de fier? Fraþilor, nu vã minunaþi atunci când se spune cã Maria a fost martirã în spirit. Mai curând sã se minuneze cel care nu-ºi aminteºte cã l-a auzit pe Paul care include între cele mai mari lovituri ale pãgânilor faptul cã ei erau lipsiþi de iubire. Acest pãcat a fost departe de inima Mariei ºi sã fie departe ºi de inima cinstitorilor ei umili. Poate cã cineva ar putea sã obiecteze: „Dar ea nu ºtia dinainte cã Isus va muri?” Bineînþeles. „Oare nu spera cã el va învia curând?” Fãrã îndoialã ºi cu cea mai tare încredere. „Cu toate acestea, a suferit atunci când a fost rãstignit?” Desigur, ºi într-un mod cu adevãrat teribil. De altfel, cine eºti tu, frate, ºi ce tip straniu de înþelepciune ai dacã te minunezi de solidaritatea în durere a Mamei cu Fiul, mai mult decât de durerea Fiului Mariei? El a putut sã moarã ºi în trup ºi ea nu a putut sã moarã împreunã cu el în inima sa? În Fiul a acþionat iubirea mai mare decât orice altã iubire. În Mamã a acþionat iubirea cu care nu se poate compara nici o altã iubire, dupã cea a lui Cristos.


Laudele

RESPONSORIUl

9

Lc 23,33; cf. In 19,25; cf. Lc 2,35

R. Când au ajuns la locul numit Calvar, l-au rãstignit. * Lângã crucea lui Isus stãtea mama lui. V. Binecuvântatã inima aceleia cãreia o sabie a durerii i-a strãpuns sufletul. * Lângã crucea lui Isus.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca lângã Fiul tãu înãlþat pe cruce sã stea Maica sa, pãtimind împreunã cu el, dã Bisericii tale harul ca, pãrtaºã fiind, alãturi de Maria, la pãtimirea lui Cristos, sã se învredniceascã a se bucura, împreunã cu ea, de înviere. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUl Fã ca inima sã-mi batã Cu a ta, o, Preacuratã, Fã sã plâng ºi sã suspin. Slugii tale doar un har dã: Fã ca inima sã-mi ardã De-al iubirii foc divin.


10

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

Tu în piept, o, Maicã sfântã, Rãnile mi le împlântã, Rãni purtate de Isus. Pieptul meu mereu sã poarte Suferinþa ce la moarte Pe-al tãu Fiu iubit l-a dus. Rãstignitul, când mi-apare, Cu durerile-i amare, Facã-mã sã plâng amar. Preaduioasã Mamã, tu ce, Suferind, ai plâns sub cruce, Dã-mi al lacrimilor dar. Iar în clipele supreme Ale morþii, sã mã cheme Glasul tãu în paradis. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 S-a lipit de tine sufletul meu, Doamne Isuse! Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pen tru Dumnezeu. 2

Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu.


Laudele

11

6

Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. S-a lipit de tine sufletul meu, Doamne Isuse! Ant. 2 Sã ne bucurãm cã luãm parte la pãtimirile lui Cristos! Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul!


12

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

72

Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 73

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Sã ne bucurãm cã luãm parte la pãtimirile lui Cristos! Ant. 3 I-a plãcut lui Dumnezeu sã împace toate cu sine prin sângele lui Cristos.


Laudele

13

Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1

Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. I-a plãcut lui Dumnezeu sã împace toate cu sine prin sângele lui Cristos. lECTURA SCURTÃ

Col 1,24-25

Acum, mã bucur în suferinþele mele pentru voi ºi împlinesc ceea ce lipseºte suferinþelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul sãu, care este Biserica, cãreia i-am devenit slujitor dupã misiunea pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca sã se împlineascã cuvântul lui Dumnezeu.


14

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

RESPONSORIUl SCURT R. Prin tine ne adãpãm cu mântuire, * Fecioarã Marie! Prin tine. V. Din rãnile lui Cristos, * Fecioarã Marie! Slavã Tatãlui. Prin tine.

Ant. la Benedictus: Bucurã-te, Maicã îndureratã, care dupã atâtea suferinþe ºezi în slava cereascã alãturi de Fiul tãu, ca Reginã a universului! CÂNTAREA DIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime


Laudele

15

79

ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Bucurã-te, Maicã îndureratã, care dupã atâtea suferinþe ºezi în slava cereascã alãturi de Fiul tãu, ca Reginã a universului! RUgÃCIUNEA UNIvERSAlà Sãrbãtorindu-l pe Mântuitorul nostru, care a binevoit sã se nascã din Fecioara Maria, sã-l implorãm: Sã mijloceascã pentru noi, Doamne, Maica ta! Cristoase, mântuitorul lumii, care prin puterea rãscumpãrãrii aduse de tine ai ferit-o pe Maica ta de orice prihanã a pãcatului, – fereºte-ne de orice pãcat. Cristoase, rãscumpãrãtorul nostru, care ai fãcut-o pe neprihãnita Fecioarã Maria lãcaºul tãu preacurat ºi sanctuarul Duhului Sfânt, – fã-ne temple nepieritoare ale Duhului tãu. Cuvântule veºnic, tu, ai învãþat-o pe Maica ta sã aleagã partea cea mai bunã, – dãruieºte-ne harul sã o imitãm, cãutând hrana nepieritoare pentru viaþa veºnicã. Rege al regilor, care ai voit sã o ridici alãturi de tine la ceruri, cu trupul ºi cu sufletul, pe Maica ta, – ridicã pururi gândurile noastre la cele de sus. Stãpâne al cerului ºi al pãmântului, care ai aºezat-o pe Maria ca Reginã la dreapta ta, – dãruieºte-ne sã ne învrednicim a fi pãrtaºi de slava ei. Tatãl nostru.


15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

16

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca lângã Fiul tãu înãlþat pe cruce sã stea Maica sa, pãtimind împreunã cu el, dã Bisericii tale harul ca, pãrtaºã fiind, alãturi de Maria, la pãtimirea lui Cristos, sã se învredniceascã a se bucura, împreunã cu ea, de înviere. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUl O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.


Ora medie

17

PSAlMODIA Ant. Mama lui Isus a zis: „Faceþi tot ce vã va spune”. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice.


18

15 septembrie, Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã

6

Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Mama lui Isus a zis: „Faceþi tot ce vã va spune”. Zah 9,9a lECTURA SCURTÃ Tresaltã de bucurie, fiica Sionului! Strigã de veselie, fiica Ierusalimului! Iatã, regele tãu vine la tine; el este drept ºi biruitor. V. Fericit este sânul Fecioarei Maria. R. Care l-a purtat pe Fiul Tatãlui veºnic.


Vesperele I

19

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai voit ca lângã Fiul tãu înãlþat pe cruce sã stea Maica sa, pãtimind împreunã cu el, dã Bisericii tale harul ca, pãrtaºã fiind, alãturi de Maria, la pãtimirea lui Cristos, sã se învredniceascã a se bucura, împreunã cu ea, de înviere. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA A XXIv-A DE PESTE AN vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUl Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii.


Duminica a XXIV-a de peste an

20

Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Psalmul 121 (122) Ierusalimul - cetatea sfântã V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului.


Vesperele I

21

Ant. 2 De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea Fil 2,6-11 Cristos, slujitorul lui Dumnezeu 6 Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce.


22

Duminica a XXIV-a de peste an

9

De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. 2Pt 1,19-21 lECTURA SCURTÃ Avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine cã luaþi aminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întunecos, pânã când se va lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre. Înainte de toate, sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþia nu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oamenii, conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu. RESPONSORIUl SCURT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul. Ant. la Magnificat: Voi cine spuneþi cã sunt eu? Petru, rãspunzând, i-a zis lui Isus: Tu eºti Cristos, aleluia! CÂNTAREA DIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu,


Vesperele I

23

48

cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Voi cine spuneþi cã sunt eu? Petru, rãspunzând, i-a zis lui Isus: Tu eºti Cristos, aleluia! RUgÃCIUNEA UNIvERSAlà Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor celor care sperã în el: Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne! Isuse, martor credincios, primul nãscut dintre cei morþi, care ne-ai spãlat de pãcate în sângele tãu, – dã-ne harul sã ne aducem aminte de faptele tale minunate. Acelora pe care i-ai chemat sã fie vestitori ai evangheliei – dã-le harul sã fie aflaþi împãrþitori râvnici ºi credincioºi ai tainelor împãrãþiei tale.


Duminica a XXIV-a de peste an

24

Rege al pãcii, revarsã Duhul tãu asupra acelora care conduc popoarele, – ca sã-ºi întoarcã ochii spre cei sãraci ºi nefericiþi. (Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne!) Apãrã-i pe aceia care suferã discriminare din cauza rasei, a stãrii sociale, a limbii sau a religiei – ºi fã sã li se recunoascã drepturile ºi demnitatea. Pe toþi aceia care au plecat din aceastã lume în iubirea ta, fã-i pãrtaºi la fericirea veºnicã – alãturi de fericita Fecioarã Maria ºi de toþi sfinþii tãi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Priveºte la noi, Dumnezeule, Creatorul ºi Stãpânul întregului univers, ºi, ca sã simþim puterea îndurãrii tale, dã-ne harul sã-þi slujim din toatã inima. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUl Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.


Completoriul

25

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul.


26

Duminica a XXIV-a de peste an

7

Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. lECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUl SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.


Completoriul

27

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer nicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,


Duminica a XXIV-a de peste an

28

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



15-09-2012