Issuu on Google+


10 noiembrie SFÂNTUL LEON CEL MARE, PAPÃ ªI ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII Comemorare S-a nãscut în Etruria, ºi în anul 440, a fost înãlþat pe Scaunul lui Petru. A fost un adevãrat pãstor ºi pãrinte sufletesc. S-a strãduit din toate puterile sã întãreascã integritatea credinþei, a apãrat cu râvnã unitatea Bisericii, a fãcut eforturi sã respingã sau sã îmblânzeascã incursiunile barbarilor. De aceea s-a învrednicit pe bunã dreptate sã fie numit „Cel Mare”. A murit în anul 461.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos, pãstorul suprem. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1

Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.


2

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

6

Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe Cristos, pãstorul suprem. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, pãstor al pãstorilor, care Eºti sfintei Biserici pãstorul cel mare,


Oficiul lecturilor

3

În imnuri slãvesc astãzi slugile tale În ziua intrãrii în cer triumfale, Pe sfântul episcop, slãvitul ºi demnul De cinste, pe frunte purtând untdelemnul Sfinþirii înalte, ca turma lui datã S-o poatã hrãni la pãºune bogatã. Acesta-i pãstorul model ºi luminã Ce plânge cu cei care plâng ºi suspinã. Prin el Dumnezeu tuturor îºi aratã Iubirea-i curatã, iubirea de tatã. Cântãri pentru sfântul pãstor azi rãsunã; În ceruri el poartã pe frunte cununã. Isuse, spre dânsul azi poartã-ne gândul. La tine s-ajungem pe dânsul urmându-l. Te-adorã toþi sfinþii, cu ei deodatã, Te-adorã tot omul, cerescule Tatã; ªi Fiului tãu, de asemeni, se-nchinã, ªi Duhului Sfânt dãtãtor de luminã. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Psalmul 20 (21),2-8.14 2

Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi. 6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.


4

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

7

L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Dacã cineva vrea sã fie primul, sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor. Ant. 2 Când va veni pãstorul suprem, veþi fi încoronaþi cu mãrirea nepieritoare. Psalmul 91 (92) I 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte, * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! Ant. Când va veni pãstorul suprem, veþi fi încoronaþi cu mãrirea nepieritoare. Ant. 3 Slujitor bun ºi credincios, intrã în bucuria Domnului tãu.


Oficiul lecturilor

5

II Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Slujitor bun ºi credincios, intrã în bucuria Domnului tãu. 10

V. Vei auzi un cuvânt din gura mea. R. ªi le vei duce vestea cea bunã.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea sfântului apostol Paul cãtre Tit

1,7-11; 2,1-8

Învãþãtura Apostolului despre calitãþile ºi slujirea episcopilor Preaiubitule, 7 episcopul, ca administrator al lui Dum nezeu, trebuie sã fie fãrã cusur: sã nu fie arogant, nici mânios, nici beþiv, nici violent, nici doritor de câºtig necinstit, 8 ci ospitalier, iubitor de bine, înþelept, drept, evlavios, stãpân pe sine, 9 þinând la cuvântul adevãrat


6

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

conform doctrinei pentru ca sã fie puternic ºi sã îndrume la învãþãturã sãnãtoasã ºi sã-i convingã pe potrivnici. 10 De fapt, sunt mulþi rebeli, flecari, înºelãtori, în special dintre cei circumciºi, 11 cãrora trebuie sã li se închidã gura. Aceºtia rãvãºesc case întregi învãþând ceea ce nu trebuie de dragul unui câºtig necinstit. 2,1 Dar tu spune ceea ce este conform cu învãþãtura sãnãtoasã. 2 Bãtrânii sã fie sobri, demni, înþelepþi, sãnãtoºi în credinþã, în iubire ºi în rãbdare. 3 Tot aºa ºi bãtrânele sã se poarte aºa cum le stã bine unor femei sfinte, sã nu fie clevetitoare, nici dedate la beþie, ci sã înveþe la bine, 4 sã le educe pe cele tinere sã-ºi iubeascã soþii ºi copiii, 5 sã fie înþelepte, curate, având grijã de casã, sã fie binevoitoare, supuse soþilor lor, ca sã nu fie defãimat cuvântul lui Dumnezeu. 6 La fel, îndeamnã-i pe cei mai tineri sã fie înþelepþi, 7 prezentându-te pe tine însuþi, în toate, exemplu de fapte bune, în învãþãturã nealteratã, demnitate, 8 cuvânt sãnãtos, convingãtor, pentru ca cel care se opune sã fie ruºinat, neavând de spus nimic rãu despre noi. RESPONSORIUL

Fap 20,28; 1Cor 4,2

R. Vegheaþi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus episcopi. * Pãstoriþi Biserica lui Dumnezeu pe care Dumnezeu a dobândit-o prin sângele Fiului sãu. V. Ceea ce se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios. * Pãstoriþi Biserica.

LECTURA A dOUA Din Predicile sfântului Leon cel Mare, papã (Pred. 4, 1-2: PL 54, 148-149)

Slujirea specificã a misiunii noastre Întreaga Bisericã a lui Dumnezeu este organizatã în grade ierarhice distincte, în aºa fel încât întregul trup sacru


Oficiul lecturilor

7

sã fie format din diferite mãdulare. Însã, aºa cum spune Apostolul, noi toþi suntem una în Cristos (cf. Gal 3,28). Împãrþirea funcþiilor nu este de aºa naturã încât sã împiedice ca fiecare parte, oricât de micã, sã fie legatã de cap. Aºadar, preaiubiþilor, prin unitatea credinþei ºi a Botezului, existã între noi o comuniune indisolubilã pe baza unei demnitãþi comune. Acest lucru îl afirmã apostolul Petru: ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe spirituale, plãcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos (1Pt 2,5), ºi mai apoi: Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu (1Pt 2,9). Toþi cei care sunt renãscuþi în Cristos dobândesc demnitate regeascã prin semnul crucii. Apoi, prin ungerea Duhului Sfânt, sunt consacraþi preoþi. Deci nu existã numai acea slujire specificã proprie ministeriului nostru, deoarece toþi creºtinii sunt înzestraþi cu o carismã spiritualã ºi supranaturalã care îi face pãrtaºi de neamul regesc ºi de oficiul preoþesc. Oare nu este o funcþie regeascã faptul cã un suflet, supus lui Dumnezeu, îºi conduce trupul? Oare nu este o funcþie preoþeascã a-i consacra Domnului o conºtiinþã curatã ºi a-i oferi pe altarul inimii jertfele nepãtate ale cultului nostru? Prin harul lui Dumnezeu, aceste funcþii sunt comune pentru toþi. Însã, cât vã priveºte, este ceva sfânt ºi lãudabil faptul cã vã bucuraþi pentru ziua alegerii noastre ca de o cinste personalã a voastrã. Astfel, întregul trup al Bisericii recunoaºte cã acel caracter sacru al demnitãþii pontificale este unic. Prin ungerea sfinþitoare, el se revarsã cu îmbelºugare mai mare în gradele mai înalte ale ierarhiei, dar nu lipseºte nici din gradele mai joase. Aºadar, preaiubiþilor, comuniunea tuturor cu Scaunul Apostolic este un mare motiv de bucurie. Însã o bucurie mai genuinã ºi mai înaltã va fi pentru noi dacã nu vã veþi opri la luarea în considerare a sãrmanei noastre persoane, ci, mai curând, a gloriei fericitului apostol Petru.


8

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

Aºadar, sã fie celebrat, în aceastã zi vrednicã de cinste, mai ales cel care s-a aflat aproape de izvorul carismelor ºi a fost umplut de el. Iatã de ce multe prerogative erau exclusiv ale persoanei sale ºi, pe de altã parte, nimic nu s-a transmis succesorilor care sã nu se gãseascã deja în el. Atunci Cuvântul fãcut trup locuia deja în mijlocul nostru. Cristos se dãruise deja total pe sine pentru rãscumpãrarea întregului neam omenesc. RESPONSORIUL Mt 16,18; Ps 47 (48),9d R. Isus i-a spus lui Simon: Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea * ºi porþile iadului nu o vor birui. V. Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna * ºi porþile. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care nicicând nu îngãdui ca porþile iadului sã biruiascã asupra Bisericii tale, întemeiatã de tine pe stânca apostolului Petru, te rugãm ca, prin mijlocirea sfântului papã Leon, sã o pãstrezi statornicã în adevãrul tãu ºi sã o ocroteºti în pace netulburatã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Laudele

9

IMNUL Azi serbãm cu bucurie marea luptã ºi izbândã Ce în viaþã-a câºtigat-o un pãstor cu fire blândã. El se aflã-acum în ceruri înãlþat în slavã peste Sfinþi ºi îngeri, iarã tronul mai presus de stele-i este. Pe-al lui Petru sacru scaun de Cristos chemat sã ºadã, De iubire pentru turmã ºi de zel a dat dovadã. Lui i-a dat Cristos în mânã, cu tot dragul, cheia mare Care-nchide ºi deschide paradisul la intrare. Doamne, vina noastrã mare ne apasã, ne doboarã; Rugãciunea slugii tale sã ne scape de povarã. Noi sperãm sã-avem intrare, pentru meritele sale, În lãcaºul veºnic unde nu-i durere, nu e jale. Îþi aducem închinare, Dumnezeule, tu care Ai creat cu mânã tare ºi pãmânt, ºi cer, ºi mare. De la tine-având primite legi precise, rosturi bune, Cârmuirii tale, Doamne, universul se supune. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Voi sunteþi lumina lumii; nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pen tru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã.


10

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

5

Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Voi sunteþi lumina lumii; nu se poate ascunde o cetate aºezatã pe munte. Ant. 2 Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul!


Laudele 68

11

Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvânta��i-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 69

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.


12

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

Ant. Aºa sã lumineze lumina voastrã înaintea oamenilor ca ei sã vadã faptele voastre bune ºi sã-l preamãreascã pe Tatãl vostru. Ant. 3 Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere ºi mai pãtrunzãtor decât orice sabie cu douã tãiºuri. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Cuvântul lui Dumnezeu este viu ºi plin de putere ºi mai pãtrunzãtor decât orice sabie cu douã tãiºuri. Evr 13,7-9a LECTURA SCURTÃ Amintiþi-vã de conducãtorii voºtri care v-au învãþat cuvântul lui Dumnezeu ºi, meditând împlinirea vieþii


Laudele

13

lor, imitaþi credinþa lor. Isus Cristos cel de ieri ºi de astãzi este acelaºi în vecii vecilor. Nu vã lãsaþi seduºi de învãþãturi diferite ºi strãine. RESPONSORIUL SCURT R. Ierusalime, eu þi-am rânduit strãjeri, * ei îþi vor vesti numele Domnului. Ierusalime. V. Zi ºi noapte nu vor tãcea, * ei vor vesti numele Domnului. Slavã Tatãlui. Ierusalime. Ant. la Benedictus: Sfântul Petru, primind tãria stâncii, a stãruit în ea ºi n-a lãsat din mânã cârma Bisericii. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor,


14

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

78

prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sfântul Petru, primind tãria stâncii, a stãruit în ea ºi n-a lãsat din mânã cârma Bisericii. RUgÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem laude ºi mulþumiri lui Cristos, bunul pãstor, care ºi-a dat viaþa pentru oile sale, ºi sã-l implorãm spunând: Doamne, fii tu pãstorul poporului tãu! Cristoase, care prin sfinþii pãstori ai voit sã-þi arãþi iubirea ºi îndurarea, – nu înceta niciodatã sã ne cãlãuzeºti cu milã, prin ei. Tu, care prin vicarii tãi îþi exerciþi necontenit misiunea de învãþãtor ºi pãstor sufletesc, – fii tu mereu acela care ne conduci prin mai-marii noºtri. Tu, care, prin sfinþii tãi puºi în fruntea poporului, te-ai arãtat medic al sufletelor ºi al trupurilor, – nu înceta sã ne vindeci ºi sã ne sfinþeºti prin ei. Tu, care þi-ai povãþuit turma prin înþelepciunea ºi iubirea sfinþilor, – edificã-ne pururi în sfinþenie prin pãstorii noºtri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care nicicând nu îngãdui ca porþile iadului sã biruiascã asupra Bisericii tale, întemeiatã de tine pe stânca apostolului Petru, te rugãm ca, prin mijlocirea sfântului papã Leon, sã o pãstrezi statornicã în adevãrul


Ora medie

15

tãu ºi sã o ocroteºti în pace netulburatã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMOdIA Ant. Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis.


16

10 noiembrie, sfântul Leon cel Mare, papã ºi învãþãtor

Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1

Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale, aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor!


Ora medie

17

7

Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Cine vã primeºte pe voi pe mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe mine îl primeºte pe acela care m-a trimis. LECTURA SCURTÃ

1Tim 1,12

Îi mulþumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întãrit pentru cã m-a gãsit vrednic de încredere, rânduindu-mã în slujirea sa. V. Nu mã ruºinez de evanghelie. R. Cãci este puterea lui Dumnezeu spre mântuire.


18

Duminica a XXXII-a de peste an

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care nicicând nu îngãdui ca porþile iadului sã biruiascã asupra Bisericii tale, întemeiatã de tine pe stânca apostolului Petru, te rugãm ca, prin mijlocirea sfântului papã Leon, sã o pãstrezi statornicã în adevãrul tãu ºi sã o ocroteºti în pace netulburatã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. dUMINICA A XXXII-A dE PESTE AN Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii.


Vesperele I

19

Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Psalmul 121 (122) Ierusalimul - cetatea sfântã V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului.


20

Duminica a XXXII-a de peste an

Ant. 2 De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 6


Vesperele I

21

8

S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. LECTURA SCURTÃ 2Pt 1,19-21 Avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine cã luaþi aminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întunecos, pânã când se va lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre. Înainte de toate, sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþia nu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oamenii, conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul. Ant. la Magnificat: Isus, aºezându-se în faþa vistieriei, a vãzut o vãduvã sãrmanã care a pus doi bãnuþi: tot ce avea a dat pentru Domnul. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul


22

Duminica a XXXII-a de peste an

46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus, aºezându-se în faþa vistieriei, a vãzut o vãduvã sãrmanã care a pus doi bãnuþi: tot ce avea a dat pentru Domnul. RUgÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor celor care sperã în el: Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne! Isuse, martor credincios, primul nãscut dintre cei morþi, care ne-ai spãlat de pãcate în sângele tãu, – dã-ne harul sã ne aducem aminte de faptele tale minunate.


Completoriul

23

Acelora pe care i-ai chemat sã fie vestitori ai evangheliei – dã-le harul sã fie aflaþi împãrþitori râvnici ºi credincioºi ai tainelor împãrãþiei tale. Rege al pãcii, revarsã Duhul tãu asupra acelora care conduc popoarele, – ca sã-ºi întoarcã ochii spre cei sãraci ºi nefericiþi. Apãrã-i pe aceia care suferã discriminare din cauza rasei, a stãrii sociale, a limbii sau a religiei – ºi fã sã li se recunoascã drepturile ºi demnitatea. Pe toþi aceia care au plecat din aceastã lume în iubirea ta, fã-i pãrtaºi la fericirea veºnicã – alãturi de fericita Fecioarã Maria ºi de toþi sfinþii tãi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi îndurãtor, înlãturã cu bunãtate tot ce ne stã împotrivã, ca, eliberaþi de orice povarã trupeascã ºi sufleteascã, sã te putem sluji cu toatã libertatea. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:


24

Duminica a XXXII-a de peste an

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMOdIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.


Completoriul

25

6

Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli.


26

Duminica a XXXII-a de peste an

RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA dIN EVANghELIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



10-11-2012