CUVÎNT CĂTRE URMAŞII SĂI
277
pe mîna Iul, pentru căci grăbi către pocăinţă. Şi-I :zise: «Petre, orice vel lega pe pitmînt, fi-va legat şi în cer>. Văzuşî cum a dat Dumnezeu putere luî Adam să fie biruitor peste tot Raiul, iar numai din pomul care-I poruncise să nu mănînce ? Intr’acest chip a dat Dumnezeu şi nouă. Lui Adam i-a dat hrana Ra iului, iar nouă ni-a dat dulceaţa pămîntulul într’această lume, şi din sporul eî să ne hrănim. Numai ce ne opreşte şi pe noî să nu mîncăm de cele ce nu plac lui Dumnezeu, — şi ştim şi noî, cu adevărat, care plac lui Dumnezeu, şi care nu-I plac, şi care porunci sînt peste voia Lui. Deci, carele dintru noi va umbla în voia lui Dumnezeu, şi El încă va um plea pofta Sa. Iar cel ce va greşi dintru noî şi va călca poruncile luî Dumnezeu, unuia ca acestuia nu 5 se va umplea pofta de la Dumnezeu, ci încă îl va munci şi îl va căzni şi mal rău decît pe Adam. Pentru aceia, şi noî, fraţilor, dacă facem păcatul, •să nu zăbovim cu pocăinţa, ca să pornească Dum nezeu mînia Sa spre noî, că, de-1 vom lăsa să se în vechească în noî, el va face rană în sufletele noastre, şi, cu multă greutate, de-abia-1 vom curăţi. Ci, cum facem păcatul, îndată să alergăm la pocăinţă către Dumnezeu,— cum şi Apostolul grăbi—, şi să plîngem cu lacrămî, ca şi el. Că Dumnezeu este milostiv, şi nu se mînie păn’ în sfîrşit, nici va ţinea pizmă în veci, ci ne va ierta, cum a iertat şi pe Apostol. Drept aceia, şi tu, fătul mieu, sau alt Domn, ca rele va alege Dumnezeu, sau din boierii cel mari, sau din cel mici, sau din cel bogaţi, sau din cel să raci, să ne învăţăm, fraţilor, să facem de-a pururea cele ce plac lui Dumnezeu şi să îngăduim Lui. Că Domnul Hristos vezi cît bine şi cîtă smerenie a arătat