Mărăști în vechi cărți poștale ilustrate 1900-1939 - Aurel Neculai

MULŢUMIRI 9

Mulţumesc Muzeului Militar Naţional Regele Ferdinand I, pentru acceptul dat în vederea preluării unor documente din patrimoniul său, pentru ilustrarea acestui album, precum şi Muzeului Naţional de Istorie a României pentru deschiderea de care a dat dovadă, de-a lungul timpului, în vederea folosirii unor surse istorice din bogata sa colecţie. Aceleaşi mulţumiri, pentru Biblioteca Naţională a României şi pentru Biblioteca Digitală a Bucureştilor. Mulţumesc, de asemenea, Bibliotecii Judeţene Duiliu Zamfirescu Focşani şi Muzeului Vrancei, care mi-au fost mereu alături în activitatea publicistică. Mulţumesc, în mod special, domnului profesor Stănel Ion pentru bogata sursă documentară pe care mi-a oferit-o prin lucrarea sa, Monografia istorică a localităţii Mărăsesti. Mulţumesc domnişoarei dr. Teodora Fintinaru pentru sfaturile şi ideile pe care mi le-a dat în scrierea acestui album istoric şi domnului Gheorghe Panait, care a pus la dispoziţia noastră, prin intermediul domnului Mircea Balica, un număr de 10 vechi cărţi poştale-Mărăşeşti. Mulţumesc domnului inginer Radu Viorel pentru tehnoredactarea acestei lurări. De asemenea, mulţumesc Primăriei oraşului Mărăsesti, domnului primar Chitic Valerică, pentru sprijinul financiar oferit în vederea publicării acestui album.

PREFAŢĂ Această carte-album este un fel aparte de a cunoaşte şi omagia istoria oraşului erou Mărăşeşti, de care se leagă glorioasele victorii ale Armatei Române din vara anului 1917.

Rezultat al unei laborioase şi insistente activităţi de cercetare şi identificare a surselor - cărţile poştale rare, ori dificil de procurat -, lucrarea este în egală măsură un elogiu adus miilor de ostaşi căzuţi în luptele de la Mărăşeşti, celor mulţi, din spatele frontului, ori celor care au reconstruit oraşul devenit o ruină după război.

Albumul aceasta, pe de altă parte, nu este doar suma unor imagini de epocă sugestive, despre locuri relevante din Mărăşeşti, peste care războiul a lăsat grele urme, ci, mai curând, în totul său, el este o poveste de istorie, pe care nu o întâlnim nicăieri în altă parte, despre viaţa oraşului înainte şi după război, despre oameni şi personalităţi care şi-au legat numele de oraşul Mărăşeşti, despre monumente şi străzi, clădiri şi statui, pe care autorul ni le prezintă într-un permanent clivaj trecut-prezent, surprinzător pentru cititorul atent.

Până la urmă, viaţa unei astfel de cărţi, palpită nu atât prin conţinutul său - în cazul de faţă unul inedit -, ci, credem, prin modul în care autorul a ştiut să ne ofere povestea nescrisă a Mărăşeştiului, conducându-ne, ca un Cicerone valah, prin locuri pline de surprize şi de adevăruri neştiute de mulţi, ale acestui oraş.

Cunosc pasiunea profesorului Neculai Aurel pentru istoria oraşului Mărăşeşti, pe care o predă copiilor, de mulţi ani, şi de care este legat profesional şi uman. I-am văzut entuziasmul, uimirea, când a găsit, de exemplu, cărţile poştale cu picturi ale Mărăşeştiului în ruine, semnate de Camelia Achimescu. I-am văzut devotamentul faţă de acest oraş, a cărui istorie - şi nu este prima dată când face acest lucru (amintesc aici de cartea Mărăşeştii în fapte şi imagni. O istorie în date, scrisă împreună cu profesorul Stănel Ion) -, o reînvie în mintea şi sufletul copiilor. Şi a noastră, a celor cărora ne pasă de trecut şi deopotrivă de viitorul nostru.

Prin cărţile scrise deja, dar şi prin aceasta, autorul dă seamă de lecţia responsabilităţii, a asumării şi cunoaşterii trecutului şi a datoriei de a o lăsa, în spiritul adevărului istoric, celor ce vor veni. Dacă fiecare din noi am încerca să facem la fel, poate că moştenirea tinerei generaţii ar cuprinde, firesc, o carte ca aceasta.

Dr. Teodora Fîntînaru

GARA MĂRĂSESTI 9

9

Gara a avut o contribuţie importantă la dezvoltarea localităţii Mărăşeşti la sfârşitul secolului al XlX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea, fiind un important nod feroviar. Prima linie de cale ferată la care a afost racordat Mărăşeştiul, construită de consorţiul german Stroussberg, a fost inaugurată la 13 septembrie 1872. Este vorba de linia Bucureşti-BuzăuBrăila-Galaţi-Tecuci-Mărăşeşti-Roman. Tot atunci a fost inaugurată şi prima gară din Mărăşeşti, gara veche, cum este ea amintită în documente. În anii 1879-1881 a fost construită calea ferată Buzău-Focşani-Mărăşeşti care făcea legătura directă între cele doă vechi provincii româneşti, Ţara Românească şi Moldova. Aceasta era şi prima cale ferată construită în exclusivitte de specialişti români. A fost inaugurată la 30 octombrie 1881, de regele Carol I, care era însoţit de prim-ministrul Ion C. Brătianu şi de alţi membri ai guvernului. Cu ocazia banchetului de la sfârşitul zilei, care a avut loc în Magazia de Mărfuri a gării din Focşani, s-a decis, în prezenţa regelui Carol I, înfiinţarea Societăţii Politehnice Române. La 1 martie 1904, era dată în folosinţă calea ferată Mărăşeşti-Panciu. Odată cu această din urmă cale ferată, numită şi linia vinului, s-a construit şi remiza de locomotive Mărăşeşti, care aparţinea Societăţii Anonime Vrancea, care a construit şi care a exploatat linia ferată Mărăşeşti - Panciu. Între anii 1907-1908, s-a construit calea ferată îngustă Mărăşeşti-Soveja -Tulnici (pe care circula Mocăniţa, o locomitivă de mici dimensiuni). Pe această linie ajungeau buştenii pentru fabrica de cherestea Tişiţa-Mărăşeşti. Gara Mărăşeşti, gara nouă, a fost construită de specialiştii români între anii 1879-1881. Arhitectura iniţială a Gării Mărăşeşti, care nu mai seamănă întru totul cu cea a gării de astăzi, era definită de monumentalitate, de un stil arhitectonic uşor-auster, de inspiraţie prusacă, la care se adăugă faţada care avea ca element decorativ cărămida de Ciurea, celebră pentru calitatea şi frumusţea ei, şi pe care o întâlnim la

toate gările mari ale timpului. Pentru valoarea arhitecturală şi pentru vechimea ei, gara Mărăşeşti a fost declarată monument istoric. Gara Mărăşeşti, aşa cum o putem admira în cărţile poştale din primele decenii ale secolului trecut, era comparabilă, prin frumuseţe, cu cea din Râmnicu Sărat, care, din fericire, se păstrează aproape intactă şi astăzi. Gara Mărăşeşti a intrat în istorie şi ca locul în care s-a desfăşurat una dintre cele mai crâncene încleştări în timpul bătăliei de la Mărăşeşti, din vara anului 1917. A fost punctul strategic cel mai disputat, dar şi cel mai afectat de bătălie. Distrusă în timpul luptelor, Gara avea să fie refăcută de autorităţile timpului după vechile planuri, ceea ce se poate vedea în cărţile poştale din anii ’30 ai secolului trecut. Tot aici, în pivniţele Gării Mărăşeşti, au fost depuse, penru câteva luni de zile, lăzile cu osemintele eroilor care urmau să fie reînhumaţi în criptele Mausoleului Mărăşeşti. După cum putem observa în mai toate cărţile poştale, Gara a fost un spaţiu foarte animat. În timpurile bune, atunci când în zonă exista fabrica de zahăr şi cea de produse chimice, Gara dispunea de servicii publice diverse şi era deservită de un personal foarte numeros. În perioada interbelică, pe platforma gării lucrau circa 250 de muncitori. Deşi lucrurile nu mai sunt ca altădată, monumentul istoric Gara Mărăşeşti, cu o vechime venerabilă şi cu un trecut istoric deosebit, merită din partea trecătorului grăbit din zilele noastre, o clipă de zăbavă a privirii.

/

Carte poştală ilustrată, probabil din anul 1904, reprezentând Gara Mărăşeşti [Colecţia autorului]. f

G a ra M ărăşeşti i i . V , o i - ţ &*-

'AaaaAA ju

^ ( a a a AftîcţXi.

«U O y ivu /v

• ‘-IoA avT « a a

/VrftAhJL

CaS "!^ <

Carte poştală ilustrată, datată 5 iunie 1906, reprezentând Gara Mărăşeşti [Colecţia autorului].

UNION POŞTALE UNIVERSELLE

Romania CARTA

POŞTALA

& /V U 5 " .

verso 9

Carte poştală ilustrată reprezentând Gara Mărăşeşti, distrusă în urma bătălie: din anul 1917 [Colecţia autorului].

10

Carte poştală ilustrată, datată 23-04-1919, reprezentând Birourile şi Magazia Materială a

IMARASESTIl

Carte poştală ilustrată, datată 1934, reprezentând Gara Mărăşeşti [Colecţia autorului].

12

0SJ9A

_________

Carte poştală ilustrată, datată 1934, reprezentând Gara Mărăşeşti. Se poate vedea că refacerea gării distruse s-a făcut după planurile iniţiale. Forma de astăzi a gării, datează din anii postbelici [Colecţia autorului].

0SJ3A

99I 8W .

Carte poştală ilustrată, anterioară bătăliei din vara anului 1917, reprezentând Gara Mărăşeşti chiar dacă editorul, în mod voit sau nu, a nominalizat-o ca fiind gara Focşani. Interesant este că această carte poştală a circulat în această formă, cel puţin până în anul 1942 [Colecţia autorului].

FABRICA DE ZAHĂR MĂRĂSESTI 9

9

Ziarul Epoca, din 17 august 1897, relata despre începerea lucrărilor la fabrica de zahăr din Mărăşeşti: Duminica trecută (10 august 1897 n.n.) s-a pus la Mărăşeşti, cu mare solemnitate, piatra fundamentală a clădirii fabricii de zahăr, proprietatea domnilor G. M. Negroponte&comp. După terminarea serviciului divin, toţi invitaţii, în număr foarte mare, au luat parte la un banchet. Clădirea se ridică aproape de vechea gară, lângă linia Mărăşeşti-Tecuci şi în apropiere de râul Putna. Fabrica, dotată cu tehnologie la zi, comparabilă cu orice fabrică de zahăr din Europa acelui timp, a fost construită în numai un an de zile. Iată cum relata deschiderea fabricii de zahăr ziarul Ecoul Vrancei, din 27 august 1898: La 1 octombrie (1898) Fabrica de zahăr din Mărăşeşti va pune în consumaţie primul zahăr fabricat aici.

Fabrica valorează 2.750.000 de lei, beneficiază de maşini care ca perfecţiune pot rivaliza cu cele mai tari fabrici din lume; toate maşinăriile sunt ultimul cuvânt în materie. Este fondată pe moşia Mărăşeşti, terenul fiind dăruit de Ulise Negropontes, aparţinea unei societăţi anonime pe acţiuni de mai multe milioane, acţiunea de 200 de lei, numărul acţionarilor fiind foarte redus. Principalii acţionari sunt domnul Crisovelonii, bancher, Ulise şi George Negropontes şi Economu Ioanid. Conducerea fabricii se realiza astfel: partea comercială este încredinţată domnului Economu, ginerele domnului Negropontes, un om foarte cult şi foarte competinte în materie, care era şi proprietarul unei mari fabrici în Triest; partea tehnică este încredinţată unui sviţerean (elveţian, n.a.) care a condus mai multe fabrici. Recolta sfeclelor de zahăr, foarte delicate în cultura lor, se produce pe moşiile Mărăşeşti şi vecine. Un hectar poate produce până la 5 vagoane, 270 lei vagonul, care se vând ca pâinea caldă şi plătită numerar. Ţăranii din Mărăşeşti au început cu sfeclă şi spuneau că scapă de sărăcie anul acesta. Ţăranul care munceşte singur poate câştiga la hectar, 500 de lei. Preţul va fi cu câţiva bani mai eftin decât cel austriac şi de două ori mai bun. Fabrica va produce 2.000.000 kg, iar în ţară se consumă 20 de milioane. E tot o picătură în mare.

Majoritatea acţiunilor aparţineau familiei Negropontes prin Jean Ulysse Negropontes, proprietarul moşei Mărăşeşti la acea dată, fiul său, George Ulysse Negropontes, viitorul proprietar al moşiei (1914) şi primar al Mărăşeştiului în anul 1920, şi Hector Economos, ginerele său. Acesta din urmă era căsătorit cu Catina, fiica cea mare a lui Jean Ulyse Negropontes. Hector Economos era conte austriac prin descedenţa dintr-un membru al familiei, Constantin von Economo baron San Serff (renumit neurolog, care a descoperit circumvoluţiunile creierului şi pentru care a primit premiul Nobel pentru medicină).

Fabrica de zahăr a familiei Negropontes producea în principal zahăr, dar şi melasă şi vacs pentru ghete. În anul 1909, fabrica de zahăr din Mărăşeşti avea 950 de muncitori, din care 700 erau români şi 250 erau străini. Fabrica de zahăr, cea de produse chimice, cărămidăriile Negropontes şi balastiera, aveau în anul 1909 între 1500-2100 de muncitori şi asta la o populaţie de doar 4500 de locuitori! Din păcate, fabrica zahăr a fost distrusă în timpul bătăliei din vara anului 1917 şi nu a mai fost refăcută. Este posibil ca la aceasta să fi contribuit atât lipsa de capital, cât şi interesul scăzut al familiei Negropontes a cărei moşie s-a redus în urma reformei agrare din anii 1920-1921, de la 6.158 ha, cât era în anul 1903, la numai 450 ha în anul 1928. În felul acesta, famila Negropontes nu mai controla producţia de sfeclă de zahăr. De altfel, castelul fiind şi el distrus în timpul luptelor din anul 1917, familia Negropntes s-a mutat la Bucureşti, pământul fiind arendat. George Ulysse Negropontes, cel care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea oraşului Mărăşeşti, avea să se stingă din viaţă la Bucureşti, în anul 1945. Nu a mai apucat să sufere umilinţele regimului comunist, aşa cum s-a întâmplat cu o bună parte a familiei sale. Iar fabrica de zahăr a rămas doar o legendă.

\ i __ .—i - *—.. tr

a w

fabrica de ^ahar

n

hm

mM L

. ^

y ifr t * i i — ■MAC

jYlarasesci

Carte poştală ilustrată, probabil din anul 1900, reprezentând Fabrica de zahăr Mărăşeşti [Colecţia autorului].

19

Fabrica de Zahăr din Mărăseşti

i M M fl^ W uij nn|KpD|A||"M j m M Jaf,■■mi,: E S® L_P .Mw

.IIIN '

l T O . i |n ,,H

Carte poştală ilustrată, datată 1909, reprezentând Fabrica de zahăr Mărăşeşti [Colecţia autorului].

20

ROMÂNIA

CARTA [O ST A I£| .<• ^

Parte reservată adresei

Notiţe de Corespondenţă:

verso

21

Carte poştală ilustrată, dinainte de anul 1914, reprezentând Fabrica de zahăr Mărăşeşti [Colecţia autoruli].

22

România

C a rta P o ş ta la

/e7ui4A

ICI.

C 4663 11

Editura Horovitz, 6 Str. DoanmeY, Bucureşti

verso 23

Fabrica de Zahar, Mărăşeştî.

kt

ra s

Sa

m

rtf f

fr

n rp

www.schloemp.de

Carte poştală ilustrată, dinainte de anul 1914, reprezentând Fabrica de zahăr Mărăşeşti [Sursa: http://ansichtskarten.schloemp.eu/rumaenien/].

24

Pictură reprezentînd ruinele Fabricii de zahăr din Mărăşeşti, după bătălia din vara anului 1917 [Autor-Atelier: Ion Bărbulescu (B’Arg). Deţinător Muzeul Naţional de Istorie a României, Colecţia Marele Război. Tema: In spatele frontului].

Carte poştală ilustrată, datată 1913, reprezentând Fabrica de cherestea Tişiţa, care se afla, nu departe de fabrica de zahăr Mărăşeşti [Colecţia autorului].

FABRICA DE PRODUSE CHIMICE MARASESTI 9

9

Fabrica de produse chimice din Mărăşeşti, una din cele mai longevive fabrici din România, a fos înfiinţată în anul 1899, acţionarul majoritar fiind un ungur. Fabrica folosea deşeuri animale din abatoare şi tăbăcării şi producea clei, grăsime de oase, făină de oase, clei de piele, angajaţii fiind, în anul 1903, în număr de 150-200 de oameni. Trei sferturi dintre lucrători erau bărbaţi şi aveau vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani, în mare majoritate locuitori din Mărăşeşti, dar şi străini veniţi din Bulgaria, Austria, Serbia şi Turcia. Erau aduşi şi lucrători din localităţile apropiate: Ciuşlea, Mirceşti, Străoane, Focşani, Odobeşti. Românii erau folosiţi în proporţie de 75% pentru muncile calificate, cum ar fi: benzineri (lucrători la bandă), morari, supraveghetori, fochişti, lăcătuşi. Dumitru Galian, autorul unei monografii în care face o radiografie complexă a Mărăşeştiului din anul 1903, observa avantajele pe care le ofereau fabrica de zahăr şi cea de produse chimice: Importanţa economică constă în utilizarea unor materii prime produse în ţară şi procurarea de mijloace de trai, prin muncă, unei populaţii numeroase indigene; cea igienică se manifestă, mai cu seamă la fabrica de produse chimice, prin utilizarea şi distrugerea unor materii organice, cum sunt oasele, copitele, unghiile, coarnele, răsătura de piele şi constituind astfel un factor de asanare. Singurul inconvenient, ce prezintă această fabrică, este mirosul neplăcut de substanţe volatile empireumatice, dezvoltat în timpul fabricării [...].

Cât despre importanţa culturală a acestor stabilimente industriale, ar fi inutil a releva influenţa educativă a contactului cu o lume mai înaintată în cultura generală şi în specialităţile profesionale. Cererea de braţe de muncă şi mai cu seamă de dexterităţi speciale va crea un curent, în populaţia indigenă, de a îmbrăţişa cariere mai bănoase ca agricultura, care din cauza sărăciei şi a ignoranţei lor, i-a făcut oameni săraci pe un pământ bogat. (Dumitru Galian, Monografia comunei rurale Mărăşeşti după programul Ministerului de Interne din anul 1903, Tipografia Modernă M.T. Dumitrescu, Focşani 1903, p. 17-18). Fabrica de produse chimice a fost distrusă în timpul luptelor din vara anului 1917, dar a fost refăcută după război. În perioada interbelică Fabrica de produse chimice s-a dezvoltat, şi-a diversificat producţia, devenind una din cele mai importante fabrici din judeţul Putna. În anii ’40 ai secolului trecut, fabrica de produse chimice Mărăşeşti avea o capacitate de producţie de 700-800 de vagoane pe an, într-o campanie de lucru care dura zece luni pe an. Fabrica producea clei de oase şi de piele, gelatină industrială şi comestibilă, grăsime de oase şi de piele, negru animal, îngrăşăminte şi precipitat de oase. Produsele erau exportate în întreaga lume. Fabrica de produse chimice din Mărăşeşti, înfiinţată în anul 1899, avea să fie desfiinţată, după mai bine de o sută de ani de activitate, de nepriceperea oamenilor, după 1990. A rămas doar o legendă.

AAărăşestT.

Fabrica dc Produse chimice.

Carte poştală ilustrată, datată 9 martie 1912, reprezentând Fabrica de produse chimice Mărăsesti [Colecţia autorului].

29

Carte poştală ilustrată, datată 1924, reprezentând Fabrica de produse chimice Mărăşeşti [Colecţia Gheorghe Panait].

30

Fabrica produse muniţie Maraşe

Carte poştală ilustrată, perioada interbelică, reprezentând Fabrica de produse chimice şi muniţie Mărăşeşti [Colecţi Gheorghe Panait].

31

Ruinele Fabricii de produse chimice din Mărăşeşti, distrusă în urma bătăliei din anul 1917 [Frontul Mărăşeşti, coligat de 13 numere. Deţinător Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu-Focşani.]

STRADA CAROL I (ASTĂZI STRADA REPUBLICII) Există o memorie a străzii. Străzile apar, mai şi dispar, au un nume adesea supus schimbărilor conjuncturale, dar, mai ales, sunt afectate de evenimente şi de transformările, nu întotdeauna benefice, provocate, inevitabil, de modernitate. Este şi cazul Bulevardului Carol I din Mărăşeşti, astăzi Strada Republicii. Există o memorie a străzii. Străzile apar, mai şi dispar, au un nume adesea supus schimbărilor conjuncturale, dar, mai ales, sunt afectate de evenimente şi de transformările, nu întotdeauna benefice, provocate, inevitabil, de modernitate. Este şi cazul Bulevardului Carol I din Mărăşeşti, astăzi Strada Republicii, dintotdeauna principala arteră a oraşului Mărăşeşti.

Puţinele, dar importantele imagini de care dispunem, ne ajută să reconstruim, în mare, aspectul Bulevardului Carol I, până la istorica bătălie de la Mărăşeşti din vara anului 1917. Centrul comercial al oraşului începea din faţa gării şi continua până aproape de zona pieţei de astăzi. Clădirile comerciale, lipite una de alta, erau construite din cărămidă şi aveau două niveluri. Din dreptul Statuii lui Alexandru Ioan Cuza, ridicată în anul 1908 pe locul unde se găseşte şi astăzi, strada se bifurca : un sens mergea spre gară şi altul venea de la gară ocolind părculeţul din spatele Statuii lui Cuza.

Această arhitectură a Bulevardului Carol I se păstrează şi astăzi. Din 1908, la iniţiativa primarului Niţă Vasiliu, strada a fost pietruită, s-au construit trotuarele şi au fost plantati, de o parte şi de alta, tei şi salcâmi. Pe partea stângă a Bulevadului Carol I, spre capătul său, pe locul în care se găseşte astăzi Parcul Joffre, se ridica frumosul Palat Negropontes, în continuarea căruia, se afla, puţin mai departe, biserica Adormirea Maicii Domnului, unde s-a ales Eroul Necunoscut, la 14 mai, 1923, în care, şi astăzi, se oficiază slujbe religioase. În partea opusă bisericii, se găsea atunci vechea Primărie, pe locul căreia s-a ridicat în anii ’20 ai secolului trecut, actuala Primărie.

Bătălia de la Mărăşeşti avea să lase urme adânci asupra străzii principale a oraşului. Atunci au fost distruse gara, centrul comercial, Palatul Negropontes şi parţial biserica Adormirea Maicii Domnului (turnul şi zidurile lovite de proiectile au fost refăcute după 1917).

După bătălia din vara anului 1917, Bulevardul Carol I nu a mai revenit la vechea arhitectură. Au apărut, însă, semnele modernităţii. Astfel, în 1929 s-a luat iniţiativa construirii unui canal de scurgere de la gară, prin Bulevardul Carol I şi strada Cuza-Vodă, pentru a proteja oraşul de inundaţiile foarte frecvente. În 1934 iluminatul public era deja prezent, curentul fiind primit de la fabrica de produse chimice. De-a lungul Bulevardului Carol I, se înşirau Şcoala primară (astăzi Liceul Tehnologic Eremia Grigorescu), Banca Populară, sediul Cooperativei Agricole şi farmacia oraşului. Bulevardul Carol I era şi atunci inima comercială a oraşului. Din cele 47 de unităţi comerciale câte număra în 1934 oraşul Mărăşeşti, 35 se aflau de-a lungul Bulevardului Carol I: 2 restaurante, un hotel (Hotel Păunescu, fost Hotel Negropontes), 2 cafenele, 14 cârciumi, 2 băcănii, 4 frizerii, 4 brutării, o cofetărie, 4 manufacturi şi o farmacie. Ne putem imagina forfota acestei străzi, mult mai accentuată către finalul săptămânii şi de sărbători, mulţimea acelor cafenele, restaurante, băcănii, frizerii şi cofetării, care îşi invitau clienţii prin firme atrăgătoare. Ne putem imagina animaţia străzii făcută de elevii care plecau fericiţi şi zgomotoşi de la cursurile şcolii primare. De curăţenia străzilor se ocupa primăria, iar liniştea era asigurată de poliţie, înfiinţată în anul 1931. Memoria Bulevardului Carol I din Mărăşeşti, străbate, ca un ecou, până în zilele noastre, invitându-ne, parcă, să o îmbogăţim cu alte fapte, cu alte întâmplări, pe măsura trecutului său.

Carte poştală ilustrată, datată 1907, reprezentând Strada Carol I din Mărăşeşti. Este cea mai veche imagine a străzii principale a Mărăşeştiului. Se poate observa, în partea stângă a imaginii, biserica Adormirea Maicii Domnului, iar în partea dreaptă, Primăria oraşului, rămasă în această formă până la bătălia din anul 1917, când a fost distrusă şi reconstruită, în forma care există şi astăzi [Colecţia autorului].

Palatul Negropontes

Carte poştală ilustrată, datată 1909, reprezentând Palatul Negropontes din Mărăşeşti.

Palatul a fost cumpărat de Jean Ulysse Negropontes, odată cu moşia Mărăşeşti, de la foştii proprietari ai moşiei, familia Catargiu. [Colecţia autorului].

36

MARĂŞEŞTI.

raia!

‘gfopontes.

Carte poştală ilustrată, puţin înainte de anul 1917, reprezentând Palatul Negropontes [Sursa: vranceaaltfel.ro].

37

Carte poştală ilustrată, datată 26-10-1925, reprezentând ruinele Palatului Negropontes din Mărăşeşti [Colecţia autorului].

CARTE POŞTALE

verso 39

MARĂŞEşn.

Piaţa.

p p

j ' 1-1 1*r' M + tf

Carte poştală ilustrată, datată 1912, reprezentând centrul Mărăşeştiului şi Monumentul domnitorului Alexandru Ioan Cuza [Colecţia autorului].

40

-

România

nm*«>

2. J^ditura HorovU$,

16ŞW

0te*6Q

toamnei, Bucureşti D<

verso 41

42

29 septembrie 1908. Ţărani din Ruginoasa, Neamţ, la inaugurarea Monumentului închinat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situat pe Strada Carol I, astăzi Strada Republicii. (Deţinător: Primăria Mărăşeşti)

Strada Carol I din Mărăşeşti, la 2 octombrie 1917, purtând încă urmele bătăliei [Fotografie realizată de Serviciul fotografic al armatei, Deţinător: Biblioteca Naţională a României, Departamentul Colecţii speciale].

43

Carte poştală ilustrată, probabil din anul 1924, reprezentând ruinele centrului Mărăsestiului în urma bătăliei din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală ilustrată, datată 1915, [Colecţia Gheorhge Panait].

Vlărăşesti

Hotel I’ăunescu

Carte poştală ilustrată, datată 1928, reprezentând Hotelul Păunescu din Mărăşeşti [Colecţia Gheorghe Panait].

46

Maraşeşti

Bulevardul Carol I Librăria N. Ghetorn

Carte poştală ilustrată, datată 1928, reprezentând Bulevardul Carol I din Mărăşeşti [Colecţia Gheorghe Panait].

47

Fotografie tip carte poştală, din anul 1933, înfăţişând Bulevardul Carol I din Mărăşeşti [Colecţia autorului].

48

Pa&cau i v .

IWograf, Tecuci

verso 49

Primăria satului Mărăşeşti în anul 1917, distrusă în bătălia din vara aceluiaşi an [Fotografie aparţinând Muzeului Imperial al Războiului din Londra].

50

Mărăşeşti — Casa Comunală

'C A ta-C C M X K a i'ft-

Carte poştală ilustrată, datată 11 octombrie 1932, reprezentând Primăria oraşului Mărăşeşti [Colecţia autorului].

51

Carte poştală ilustrată, perioada interbelică, reprezentând Şcoala de băieţi din Mărăşeşti. Pe locul acesteia s-a ridicat Şcoala primară, actuala clădire a Liceului Tehnologic Eremia Grigorescu, inaugurată în anul 1940. [Colecţia autorului].

v*:- -f'»

'A.RAŞEŞflf 1

n^tri A

tn d fir

Reprotluclrca oprită.

verso 53

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Mărăşeşti după bătălia din vara anului 1917 [Fotografie. Deţinător Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

54

^

■

---------------- ------------------------------------------------------------ ------------------------------

—

—

13 mai 1923, Bulevardul Carol I: cortegiul celor 10 sicrie deplasîndu-se spre biserica Adormirea Maicii Domnului în vederea desfăşurării ceremonialului alegerii Eroului Necunoscut [Fotografie. Deţinător Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

C*'-:

14 mai 1923, Bulevardul Carol I: ministrul de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, împreună cu Amilcar Săndulescu sosind la biserica Adormirea Maicii Domnului în vederea desfăşurării ceremonialului alegerii Eroului Necunoscut.

56

14 mai 1923: Cele 10 sicrie sunt aşezate pe catafalcul bisericii Adormirea Maicii Domnului [Fotografie. Deţinător Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

14 mai 1923: Conducerea celor nouă sicrie cu eroi necunoscuţi spre cimitirul eroilor din Mărăşeşti pentru a fi înhumate [Fotografie. Deţinător Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

58

14 mai 1923, Bulevardul Carol I: Carul funebru militar, cu Eroul Necunoscut, tras de patru cai, plecînd spre gara Mărăşeşti. în vederea deplasării spre Bucureşti pentru a fi înhumat în Parcul Carol [Fotografie. Deţinător Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

59

Sicriul cu Eroul Necunoscut în Gara Mărăşeşti, pregătit pentru plecarea spre Bucureşti [Fotografie. Deţinător Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

60

■ r»** ♦v.

B

* '

T *■ J k \ i ■ * . /

\ î

’*' -wA

; IV \in . f l f f

Fotografie făcută la Mărăşşeşti cu prilejul ceremonialului Eroului Necunoscut. În partea dreaptă se află Mitropolitul Pimen al Moldovei, iar în partea stângă copillul de 12 ani, Amilcar Săndulescu [Deţinător: Muzeul Militar Naţional Regele Ferdinand I].

61

\

Fotografie din anul 1943, reprezentând Şcoala primară din Mărăsesti, actuala construcţie în care se găseşte Liceul Tehnologic Eremia Grigorescu [Sursa: Monografia judeţului Pntna, materialul a fost colectat şi verificat de A. Gafencu şi prof.

Ion Diaconu, Regatul României, Prefectura Judeţului Putna.

Focşani, 1943],

(

/

ţC, ^ . v—

CAMELIA ACHIMESCU-PICTORUL MĂRĂŞEŞTIULUI DISTRUS ÎN BĂTĂLI DIN ANUL 1917 Femeile române au jucat un rol foarte important în Războiul pentru Întregirea Naţională.

Pe front sau în spatele frontului, femeile au avut bătălia lor. O luptă aprigă, dusă în calitate de surori de caritate, în spitale, unităţi miltare, sate, şcoli şi gospodării, unde au luptat cu teribilul flagel al molimelor, aşa cum a fost tifosul exantematic în Moldova suprapopulată din iarna anului 1917. A fost, apoi, lupta de acasă, din spatele frontului, acolo unde bărbaţii erau plecaţi la război, o luptă pentru supravieţuire care nu a fost deloc uşoară. O luptă care a continuat şi după război, căci sute de mii de femei au rămas văduve de război. Rapoartele comandanţilor de unităţi militare şi memoriile timpului recunosc şi apreciază rolul pe care surorile de caritate l-au avut în lupta dusă pentru eradicarea tifosului exantematic din Moldova anului 1917. A fost o luptă foarte dură, câştigată cu mari sacrificii. Printre multele mii de femei tinere care au mers la chemarea Reginei Maria, în spitale sau pe front, pentru a îngriji soldaţii răniţi, a fost şi Camelia Cornescu Achimescu. Ea este cea care a înfiinţat Asociaţia Surorilor de Caritate de Război, prima de acest fel din ţara noastră. Întreaga activitate a Cameliei Achimescu a fost dedicată scopului caritabil şi patriotic, aşa cum mărturisea cu legitimă mândrie generalului Bădulescu: Vin în primul rând ca reprezentantă legală a Asociatei Surorilor de Caritate de Război din România, prima asociaţie cu caracter naţional-patriotic din tara noastră (...). Mai vin ... apoi, ca soră de caritate benevolă în Războiul de Reîntregire, decorată cu Ordinul Regina Maria pentru faptele excepţionale (...) si Medalia Crucea Comemorativă de Război. Vin, de asemenea, ca autoarea unei importante lucrăripatriotice-plastice (...) care reprezintă Marea

Epopee a gloriei noastre la Mărăsesti (...). Apoi am plecat în ţară si am ţinut o serie de conferinţe plastice care au avut ca rezultat clipe de înălţare sufletească pentru toţi si toate care au luat parte la aceste conferinţe. (Marian Moşneagu; Petre Florea; Cornel Ţucă, Armata română: studii si comunicări, Delta Cart Educaţional, 2008, p. 242.)

La terminarea războiului, Camelia Achimescu a mai făcut un lucru, unic în istoria noastră modernă şi, în egală măsură, foarte important. Camelia Achimescu a mers la Mărăşeşti, oraş distrus aproape în întregime în timpul luptelor din vara anului 1917, şi a pictat tot ceea ce a întâlnit în cale.

De la gara Mărăşeşti şi până la podul de la Cosmeşti, cale de câţiva kilometri, a pictat toate construcţiile importante distruse. A pictat inclusiv podul distrus, de la Cosmeşti. Unde nu a putut ajunge aparatul de fotografiat, a ajuns Camelia Achimescu. Apoi, cu aceste lucrări plastice patriotice, cum le numeşte chiar ea, a mers în ţară unde a ţine conferinţe pentru a prezenta oamenilor imaginea oraşului Erou, Mărăşeşti. Ulterior, aceste picturi au fost transformate în cărţi poştale, dar, ceea este demn de reţinut, cele mai multe dintre ele nu au fost folosite, căci oamenii, intuind valoarea lor documentar-artistică, le-au păstrat. Un timp, exemplare din cărţile poştale pictate de Camelia Achimescu s-au păstrat în colecţia Bisericii Neamului din Mărăşeşti (Mausoleul). Aceste cărţi poştale care cândva se găseau la Mausoleu, păstrează pe ele ştampila Biserica Neamului. In paginile care urmează, prezentăm un număr de cincisprezece căţi poştale la originea cărora se găseşte această femeie genială, Camelia Cornescu Achimescu.

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Gării vechi din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

t5)

B lSEK itA

..yr-l- -

. _ ,l ' • ,-.c-:<

C.MAKWtf

Ruinele marilor clădiri de comerţ ale Mărăşeştului, din faţa gărei, tn urma bătăliei 1917-1918.

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele unei case din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele centrului comercial de pe strada Carol I din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele bisericii din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

. 1>**

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele morii Negropontes din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele fabricii de zahăr din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

• 1

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Uzinei de apă a Fabricii de zahăr din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

E l v_H

!/ •

s t

*

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele bisericii din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Palatului 5 . . .

Negropontes din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând ruinele Primăriei şi ale Hanului Roşu din Mărăşeşti, în urma luptelor din anul 1917 [Colecţia autorului].

Carte poştală pictată de Camelia Achimescu, reprezentând podul de la Cosmeşti distrus în urma luptelor din vara anului 1917 [Colecţia autorului].

NEINVATA MARASESTII 9

9

9

Aşa îşi intitula Octavian Goga articolul, pe care-l scria la doar două zile de la istorica bătălie de la Mărăşeşti (24 iulie-6 august 1917). Războiul este,- nota Octavian Goga - cum s-a mai spus, cea mai sinceră spovedanie a unui popor. Nicăieri ca pe câmpul de luptă nu se dezlănţuieste sufletul unei rase. Bătălia e un examen implacabil pe care-l dă inima si creierul. Impulsurile psihologice si calităţile fizice toate sunt aruncate în balanţă acolo sub bătaia tunului [...]. Ne învaţă Mărăsestii, putem trage concluzia limpede. Niciodată nu s-a arătat într-un mod mai evident energia poporului nostru si putinţa lui de a se adapta la toate formele de viaţă modernă, ca în aceste zile de complicat război, când armatele imperiului german se frâng de zidul de pe Siret. Mărăsestii strigă, deci, cu învăţătura sâgelui vărsat acolo, strigă în conştiinţa tuturor oamenilor care vor îndreptarea ţării noastre nenorocite. Zilele de glorie ale acestui sat din Moldova trebuie să fie zilele de înaltă pedagogie naţională care va îndruma viitorul (Octavian Goga, Ne învaţă Mărăsestii, Editura Junimea, Iaşi, 1983, p. 128-129). Lecţia de înaltă pedagogie moral-patriotică avea să fie îmbrăţişată cu toată tăria de generaţia interbelică. S-a spus, fără nicio urmă de exagerare, că în perioada interbelică Mărăşeştii au fost, fără precedent în istoria modernă naţională, un adevărat Ierusalim al neamului românesc. Mărăşeştii au fost un centru de pelerinaj, un loc de atracţie şi de preocupare a personalităţilor celor mai înalte ale statului din acea vreme, începând cu membrii familiei regale şi continuând cu alţi oameni de seamă ai timpului, şansă unică pentru acest oraş. Cu toţii au contribuit, în limitele impuse de condiţiile grele de după Războiul Întregirii Naţionale, la valorificarea, istorico-morală a victoriei de la Mărăşeşti şi la refacerea acestei localităţi istorice. Stau mărturie numeroasele evenimente şi monumentele care au fost dedicate victoriei de la Mărăşeşti.

Dintre evenimente, amintim vizita la Mărăşeşti, la 22 august 1920, a mareşalului Joffre care a decorat, în numele Franţei, oraşul Erou Mărăşeşti cu decoraţia franceză, Crucea de Război.

La 6 august 1933, oraşul primea din partea regelui Carol al II-lea, prezent la Mausoleu, medalia Virtute Militară. Aici,* la 5Mărăşeşti, în biserica Adormirea Maicii Domnului,* a avut loc la 14 mai 5 * 1923, ceremonia alegerii Eroului Necunoscut, unul din cele mai înalte simboluri din Războiul pentru întregirea Naţională. La Mărăşeşti s-a ridicat, la iniţiativa şi cu ajutorul Societăţii Naţionale Ortodoxe a Femeilor Române, Biserica Neamului Românesc (Mausoleul), inugurat la 18 septembrie 1938 în prezenţa regelui Carol al II-lea. La 20 septembrie 1934, la Tişiţa, a fost inaugurat, în prezenţa regelui Carol al II-lea, Monumentul Victorie, realizat de sculptorul Oscar Han la iniţiativa şi pe banii ziaristului Pamfil Şeicaru. Concomitent cu valorificarea morală a bătăliei de la Mărăşeşti, au fost făcute eforturi pentru reconstrucţia oraşului Mărăşeşti ale cărui răni de război au rămas deschise mult timp. Oraşul Mărăşeşti a fost distrus aproape în totalitate, aşa cum se poate vedea şi din cărţile poştale pe care le prezentăm. În timpul bătăliei, 4.500 de oameni au fost evacuaţi şi din aceştia s-au mai întors 3.500. Construcţii simbolice ale oraşului, Palatul Negropontes, biserica Sfântul Gheorghe şi Fabrica de zahăr au fost distruse definitiv şi nu au mai putut fi refăcute. Toate aceste urme pe care le-a lăsat bătălia de la Mărăşeşti şi, mai cu seamă, cei 26.800 de soldaţi şi 610 ofiţeri căzuţi pentru victorie, au devenit o lecţie de istorie, o lecţie despre ceea ce înseamnă solidaritatea şi demnitatea naţională, patriotismul, curajul şi spiritul de sacrificiu. Despre toate aceste virtuţi ale poporului român, Ne învaţă Mărăşeştii.

Ş'.Carte poştală ilustrată care are la bază o fotografie făcută de serviciul fotografic al Armatei a IX-a germane şi care înfăţişează prezenţa Kaiserului Wilhelm al Il-lea la Cota 1001-Măgura Odobeşti, unde se găsea punctul de

• p~*v*y -

■.

•?.'

*• SA» #

80

Carte poştală ilustrată care are la bază o fotografie de observaţie a armatei germane şi care surprinde linia frontului, înaintea bătăliei din 24 iulie-6 august 1917. In planul apropiat pot fi observate liniile de sârmă care despart trupele române de cele ale Puterilor Centrale. In planul îndepărtat se poate distinge Palatul Negropontes şi biserica Adormirea Maicii Domnului [Colecţia autorului].

ERSTORMTER-RUM'A'NISCHER• 6 R A 0 E N BEi

.

WARASESTI

Carte poştală ilustrată care are la bază o fotografie făcută de Serviciul fotografic al Armatei a IX-a germane şi care surprinde tranşeele armatei române de la Mărăşeşti [Colecţia autorului].

81

ri/dnieri oprmnni luaţi in luatele cUla Mârăstsli Soldaţi germani luaţi prizonieri la Mărăşeşti. Carte poştală ilustrată [Deţinător Muzeul Naţional de Istorie a României].

82

Carte poştală ilustrată din anii ’30 ai secolului trecut care aminteşte de victoria de la Mărăşeşti [Colecţia autorului].

Regina Maria pe frontul de la Mărăşeşti [Deţinător: de Muzeul Naţional de Istorie a României].

84

Carte poştală ilustrată care înfăţişează proiectul iniţial al Bisericii Neamului din Mărăşeşti (Mausoleul), Potrivit acestui proiect, realizat de arhitecţii Constantin Pomponiu şi George Cristinel, Biserica Neamului avea 45 m înălţime, fapt pentru care necesita costuri peste posibilităţile timpului. De aceea, s-au făcut 11 reproiectări, ajungându-se la forma de astăzi a Mausoleului, care are 22 m înălţime. Din 1924.

George Cristinel a rămas singurul architect. [Colecţia autorului].

-

Fotografie. Mitropolitul Pimen al Moldovei dă citire Actului de temelie al Bisericii Neamului Mărăşeşti, eveniment care a avut loc la 6 august 1923 [Sursa: Pimen Mitropolitul Moldovei, Mărăşeşti. Locul biruinţei cu Biserica Neamului, Tipografia Mănăstirii Neamţului, 1924. Colecţia autorului].

Fotografie de la mijlocul anilor ’30 ai secolui trecut. Aşa arăta Mausoleul la inaugurarea Criptelor, care a avut loc la 28 septembrie 1924, în prezenţa Reginei Maria. Lucrările au i / / rămas în acest stadiu până în 1936 când au fost reluate şi finalizate în anul 1938. \ U / Mausoleul avea parterul finalizat, aproape identic cu ceea ce vedem astăzi aşa cum se poate observa şi în cărţile poştale următoare [Colecţia autorului].

Carte poştală ilustrată, datată în anul 1925, în care se poate observa Capela Mausoleului cu sarcofagul generalului Eremia Grigorescu [Colecţia autorului].

Carte poştală ilustrată, datată în anul 1925, care înfăţişează Tetrapodul Capelei Mausoleului Mărăşeşti [Colecţia autorului].

Carte poştală ilustrată, datată 17 august 1925, care înfăţişează uşa Altarului Capelei Mausoleului Mărăşeşti [Colecţia autorului].

J

0SJ9A

Al*VW ZKOflfl K! YOSVa.lVHV*IKÎ Y^-fl aSaftvM yiv v 'ia «

M 'iflis v a K Y oiw asiH

j

fn

v i s o d y i d V I N V W O îl

(r

a

6D).FMWM£SCtJ BAVIO

Noi astăzi , cv alcţîrea pe veci ibsAr*jerAB

G£N. GMCORWCU EREM1A

5 p re vo i, spre cei «>di foJoioi, <oal bravi ai ca i »*Nfi Ne îo ălfĂ » iDaodriA >1 l&cfiWA curata Voi, ce -A ţi c&zov $i îoîUî» ţ>ti« b\n e j t fh&ifi '*

______

'

_____* Mircea ftftdulei>UJ

GEN PRAOAUNA JON

SJ ' \ Carte poştală ilustrată, datată în anul 1926, care reprezintă trei generali eroi din Războiul pentru întregirea Neamului [Colecţia autorului].

<G

Din eroii morţi pentru idealul naţional: Gen. E. Grigorescu ~ eroul dela Mărăşeşti, -mort fn anul 1919.

Gen. D. Praporgesci: — eroul dela Olt, mort în luptă în anul 1916.

Gen. i.Dragalina —eroul dela Jiu, mort în urma ranelor căpătate în lupte 1916.

ROMANIA.

CARTE-POSTALĂ

Dreptul de reproducere rezervat pentru c'ădirea şcoalei Comerciale din Dej, jud. Someş.

Vinderea cărţilor poştale s’a încuviinţat prin Minist.

Sănăt. Publ. şi Ocr. Sociale No. 34239-1926.

verso

93

vpp

Carte poştală ilustrată, datată 19 august 1924, reprezentând Monumentul lui Gabriel Pruncu.

Fiu al unei familii de negustori armeni din Focşani, tânărul sublocotenent Gabriel Pruncu a căzut eroic în ziua de 6 august 1917, în bătălia de la Mărăşeşti-Răzoare. Monumentul lui Gabriel Pruncu, ridicat din iniţiativa familiei sale, a fost amplasat, initial, în cimitirul din Mărăşeşti, alături de cele nouă morminte ale Eroilor Necunoscuţi. Este ceea ce vedem în această carte poştală. După 1924, când Gabriel Pruncu a fost înhumat în Mausoleul Mărăşeşti-Culoarul Cavalerilor, monumentul a fost mutat, la iniţiativa familiei sale, în faţa gării din Mărăşeşti, unde poate fi văzut şi astăzi. Este Monument istoric [Colecţia autorului].

Editura GrigorC D. Theodoru, iVlăraştşti

:

.

O >

— 3 m

T3 O GO H > C~ rn

____ .

f *?

i

v'

/V A

>

\

. 33 j

^7

v ' V

' U

-

'*

y

Fotografie tip carte poştală, datată 1932, reprezentând membri ai Societăţii Mărăşeşti.

Societatea a luat fiinţă în anul 1921, având ca preşedinte de onoare pe generalul Popovici Ion. Din anul 1934, Societatea Mărăşeşti a devenit Frontul Mărăşeşti care a editat şi o revistă cu acelaşi nume. Societatea, având ca preşedinte pe colonelul G. Drăgănescu, în bătălia de la Mărăşeşti şi decorat de statul francez cu Legiunea de Onoare, s-a i activ în reconstrucţia oraşului Mărăşeşti şi în cinstirea memoriei acestuia [Colecţia

verso 97

r

l

6 august 1933. Regele Carol al Il-lea a fost prezent la Mausoleul din Mărăşeşti. Cu această a decorat oraşul Mărăşeşti cu Ordinul Virtute Militară [Realitatea ilustrată, 07, nr.341, 1 1933. Deţinător: Dacoromaniaca-Colecţia periodice].

■ .

-'ii*

PSgpi

La 20 septembrie 1934, regele Carol al Il-lea a fost prezent la inaugurarea Monumentului Victoriei de la Tişiţa. Monumentul, realizat de sculptorul Oscar Han, a fost ridicat din iniţiativa şi pe banii marelui ziarist Pamfil Şeicaru. Pentru meritul de a ridica acest monument, Pamfil Şeicaru şi Oscar Han au primit, titlul de Cetăţean de Onoare al Mărăşeştiului [Ilustraţiunea română 06, nr.

40, 2 6 septembrie 1934, nr.341, 10 august 1933. Deţinător: Dacoromaniaca-Colecţia periodice].

'di*

Imagine care surprinde prezenţa regelui Carol al II-lea şi a fiului său Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, la inaugurarea Mausoleului Mărăşeşti. La acest eveniment care a avut loc la 18 septembrie 1938, a participat şi o parte a guvernului în frunte cu primministrul Miron Cristea, Patriarhul României [Realitatea ilustrată, 12, nr. 609, 21 septembrie 1938. Deţinător: Dacoromaniaca-Colecţia periodice].

BIBLIOGRAFIE Lucrări •A c a d e m ia R om ână, Istoria românilor, vol. V II, tom II, E d itu ra E nciclopedică, B ucureşti, 2003.

•A d afin i, M ihail, Oraşul Panciu în timpul Războiului pentru întregirea României, E d itu ra A .T.U ., Sibiu, H erm annstadt, 2017.

•B ălescu, V aleria, Eroul necunoscut, E d itu ra M ilitară, B ucureşti, 2005.

•C herciu, Cezar, Vrancea şi ţinutul Putnei. Un secol de istorie 1820-1920, E d itu ra N euron, Focşani, 1995.

•D im itre sc u , I. M., Jertfă şi biruiţă-Note de război, E d itu ra L ibrăriei A lex. N. L eon et co., F ocşani, 1920.

•D im itre sc u , I. M ., Ţinutuljertfei. JudeţulPutna de ieri şi de azi, F ără editură, F ocşani, 1938.

•Documentar pentru Enciclopedia Gărilor din România, C D C A S 2003, colectiv de elaborare: arhitect M aria M ănesc (responsabil de tem ă), E lena B rişan (inginer), w w w .scrib d .com /doc/26528393/E nciclopedia-G ărilor-D in-R om ania-F ull-text •G alian, D um itru, Monografia comunei rurale Mărăşeşti după programul Ministerului de Interne din anul 1903, T ipografia M odernă M .T. D um itrescu, F ocşani 1903., •Io n , Stănel, Monografia istorică a localităţii Mărăşeşti, E d itu ra A ndrew , F ocşani, 2007.

•G o g a, O ctavian, Ne învaţăMărăşeştii, E d itu ra Junim ea, Iaşi, 1983.

• Monografia judeţului Putna, m aterialul a fost colectat şi verificat de A. G afencu şi prof. Ion D iaconu, R egatul R om âniei, P refectura Judeţului Putna, F ocşani, 1943.

•M oşneagu, M arian; Florea, Petre; Ţucă, C ornel, Armata română: studii si comunicări, D elta C art E ducaţional, 2008.

•N eculai, A urel; Ion, Stănel, Mărăsestii în fapte si imagini. O istorie în date, E d itu ra A TEC , F ocşani, 2014.

•N egropontes, A riana; Ştefănescu, C risula, Exilul interior. Dan Er. Grigorescu-Negropontes, E d itu ra V rem ea, B ucureşti, 2016.

•P im e n M itropolitul M oldovei, Mărăsesti. Locul biruinţei cu Biserica Neamului, T ipografia M ânăstirei N eam ţului, 1924.

•M u zeu l V rancei, Cronica Vrancei, vol. I, E d itu ra D M P R E SS , F ocşani, 2000.

•M u zeu l V rancei, Pavel, Lelia; H uţanu, D um itru; A postu, A urora- E m ilia; D um itrescu, H oria, Patrimoniul naţional construit din judeţul Vrancea, E d itu ra Pallas, F ocşani, 2008.

Periodice •Epoca, anul III, seria II, nr. 536, dum inică 17 august 1897, p. 2.

•Realitatea ilustrată, 07, nr. 341, 10 august 1933.

•Ilustraţiunea română, 06, nr.40, 26 septem brie 1934.

•Realitatea ilustrată (sau L ucrurile aşa cum le vedem cu ochii), 12, nr. 609, 21, septem brie 1938.

CUPRINS Mulţumiri..................................................................................................................................1 Prefaţă...................................................................................................................................... 3 Gara Mărăşeşti......................................................................................................................... 5 Fabrica de zahăr Mărăşeşti.....................................................................................................17 Fabrica de produse chimice Mărăşeşti.................................................................................. 27 Strada Carol I (astăzi Strada Republicii).............................................................................. 33 Camelia Achimescu-pictorul Mărăşeştiului distrus în bătălia din anul 1917........................ 63 Ne învaţă Mărăşeştii.............................................................................................................. 77 Bibliografie...........................................................................................................................101