Impozitul pe lux și cifra de afaceri

s

■'

f •' .

Y î

■

ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE DIN BUCUREŞTI______________

!

t i

mmm pe m si m se sfsgeri

i '

(STUDIU COMPARATIV)

‘i

TEZĂ DE DOCTORAT

.

FINANŢE PUBLICE Susţinută la 12 Iunie 1941 în Aula Academiei

i

DE

ALEXANDRU M. ANDRABUR Licenţiat al Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti

i,

. !>

Şi

Controlor financiar de circumscripţie

s

JURIUL DE EXAMINARE : Preşedinte şi Referent: D-l D-l Membri: D-l D-l D-l

TIPOGRAFIA „CARTEA P U T N E 1“

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Dr. Dr. Dr. Dr. Dr.

ALEXANDRU P. ALEXANDRESCU

FOCŞANI 19 4 1 ■

k.

i

ES

Ion Răducanu C. Bungeţeanu Sp. lacobescu 1. Gr. Dimitrescu V. Stoicovici

V.

/

Academia

de înalte Studii comerciale şi industriale ,tAd1 n bucureşti

i

IMP8S1TH PE IU SI CIFRE DE IFKEII (STUDIU COMPARATIV)

TEZĂ DE DOCTORAT FINANŢE PUBLICE Susţinută la 12 Iunie 1941 în Aula Academiei do

ALEXANDRU M. ANDRABUR Licenţiat al Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti Ş»

11

Controlor financiar de circumscripţie

JURIUL DE EXAMINARE: Preşedinte şi Referent: D-l D-l Membri : D-I D-l D-l

TIPOGRAFIA „CARTEA PUTNEI"

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Prof.

Dr. Dr. Dr. Dr. Dr.

-

FOCŞANI 19 4 1

/

■m

Ion Răducanu C. Bungeţeanu Sp. lacobescu 1. Gr. Dimitrescu V. Stoicovici

ALEXANDRU P. ALEXANDRESCU

33e.//r

4*7

v

0°| 01 AU&

/

/.

/

V

9

I

V t

✓

<

DEDIC

ACEASTĂ

PĂRINŢILOR

CARTE MEI

CU DRAGOSTE ŞI RECUNOŞTINŢĂ

r

CURRICULUM VITAE. Am văzut lumina zilei la 28 August 1910 în tărguşorul Urlaţi din Judeţul Prahova. Tatăl meu Marin Andrabur era viticultor, fiul lui Sava Andrabur din satul Coteşti Judeţul Râmnicul Sărat. Mama mea, Uţa, este fiica lui Manolache Perjaru, tot din aceeaşi comună. Mi-am petrecut copilăria la conacul din Urlaţi al lui Alexandru Cottescu, naşul meu căruia îi păs­ trez o pioasă amintire. In anul 1917, tatăl meu a murit în răsboiu.

După răsboiu, familia mea a rămas în oraşul Focşani. Aici am învăţat clasele primare la şcoala No. 3 cu D-l I. Răileanu ; am trecut în şcoala comercială elementară şi am învăţat cu D-ra Vetaria Rahtivanu, căreia îi sunt recunoscător pentru cunoştin­ ţele de bază căpătate ; am dat diferenţa de 4 clase âe liceu şi am trecui in. şcoala comercială superioară, pe care am absolvit-o în anul 1931, fiind recunoscător D-lui Profesor H. Boos, D-lui Profesor Ion Irodeanu şi D-lui Profesor Alexandru Ispas cari mi-au luminat mintea ; în anul 1933 in cm înscris la examenul de admitere la Academia Comercială din Bucureşti, iar în anul 1937 am luat licenţa. Mulţumesc pe această cale tuturor D-lor Profesori ai Academiei, cari, în tot timpul studiilor mele, mi-au altoit in suflet învăţătura trainică, iubire de adevăr şi de Patrie• Mai ales, mulţumesc D-lui Profesor Dr. Ion Răducanu, sub direcţia căruia, din anul 1938, am început şi am terminat studiul prezentei teze de doctorat, D-lui Profesor Dr. C. Bungeţianu animatorul şi sfătuitorul energiilor tinere româneşti în câmpul arid al întreprinderilor, D-lor Profesori Dr. Spiridon Iacobescu Vice rectorul Academiei, Dr. I. Gr. Dimitrescu, titularul cate­ drei de economie politică şi Dr. V. Stoicovici titularul catedrei de limba franceză; D-lui Prof. Asistent Alexandru Romanescu,

’ 4

k

------------------- — -

r*sa

P

director în Ministerul Finanţelor, care ma îndrumat cu multă bunăvoinţă şi D-lui Asistent Ion Stan, inspector special de fi­ nanţe j care mi-a insuflat îndemn. Mulţumesc colegilor mei Ştefan Cernica, Longin Andreescu şi Alexandru Sdrula, care m'au ajutat şi m’au înconjurat cu dragoste frăţească.

Paralel cu studiile, am lucrat în viaţa practică şi am me­ ditat copii. Aceasta pentru câştigarea existenţei deoarece pă­ rinţii mei, în urma răsboiului au rămas săraci.

Astfel: în anul 1923 am făcut prac'lică comercială la ma­ gazinul Cristea Vasiliu din Focşani; în anul 1924, am fost prac­ ticant la Banca Populară Unirea; în anul 1925, graţie D-lui Petre Pavelescu, secretarul camerei de comerţ din Focşani, am fost numit la agenţia societăţii de asigurare Urania, unde mam format ca funcţionar şi ca om, în urma grijei părinteşti ce mi-a arătat D-l Alexandru Filipescu, căruia îi sunt recunoscător; în anul 1930 am lucrat la Banca Milcov; în anul 1933 am fost numit impiegat stagiar la Administraţia de Constatate Pulna> unde sunt şi astăzi. In greaua meserie tiscală am fost formal şi ajutat de D-l Inspector D. D. Răpeanu cu dragoste părin­ tească, pentru care-i rămân pentru totdeauna recunoscător, de D-l Vasjje Constanlinescu, subdirector în Ministerul de Finanţe, care are un suflet ales, de D-l Ionel Constanlinescu, subdirector în Ministerul de Finanţe, de D-l Valeriu Bogdănescu, adminis­ trator financiar şi de D-l Nicolae Butoescu, şef de secţie cărora le mulţumesc cu respect şi recunoştiinţă pe această cale.

Mulţumesc prietenei mele iubite T. V. cu recunoştinţă, D-lui.

Petre S. Neagu şi prietenilor mei anonimi, cari mau ajutat cu înţelegere şi afecţiune în toate acţiunile mele.

Am îmbrăţişat cariera fiscală şi am lucrat la doctoratul de specialitate, însufleţit de dorinţa de a mă pregăti să fiu căi mai folositor Patriei mele.

Focşani, 12 Iunie 1941.

Alexandru M. Andrabur

/

i ■

.

\

i

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri (Studiu Comparativ)

TEZA DE. DOCTORAT

Pentru tipărire şi publicare: — Aprobarea Nr. 1894 din 15 Sept. 1941 a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti.

— Aprobarea Nr. 18969 din 16 Sept. 1941 a Prefecturii Jud. rutna Serviciul cenzurci.

-

'

* 9

; ;

I

■

/

/ ■

§

■

J

-

:■

! i

> /•

o

/ *

■

I

INTRODUCERE Materialul de tratat şi importanţa subiectului.

Impozitul pc lux şi cifra de afaceri este un impozit com­ plex, un impozit indirect general pe cheltueli şi pe consum, un impozit ad-valorem.

Locul său este între impozitele pe cheltueli şi pe consum.

Domeniul său de aplicare este însă mai întins decât al acestora, iar efectele sale sunt simţite de consumator şi de întreprinderi într’o proporţie mult mai mare. Pentru aceste considerente, ştiinţa financiară înainte de răsboiul mondial şi după răsboiul mondial în Franţa, Reichul German şi România a combătut acest impozit şi a cerut desfiinţarea lui.

Desfiinţarea acestui impozit nu s’a produs. Legiuitorii din ţările amintite au înţeles necesitatea lui financiară pentru echi­ librarea bugetelor epuizate de răsboiu sau de criză. Ei au reuşit să-l permantizeze în cadrul sistemelor naţionale de impozite.

Astăzi, impozitul pe lux şi cifra de afaceri este un isvor ordinar de venituri pentru Tezaur, un isvor foarte abundent în Franţa, Reichul German şi România. Evoluţia dreptului fiscal cu privire la acest impozit a fost diferită. S'au experimentat sistemele de impozite : mai întâi în cascadă, apoi cel al impozitului unic pe producţiune, în scopul, de a obţine un rendement cât mai sigur şi apreciabil. Preocupările economice şi politic sociale cu privire la acest impozit au fost mai accentuate în Reichul German.

Deasemenea preocupările de echitate fiscală. In Franţa şi în România, aceste preocupări au interesat mai puţin pe legiuitor* Aplicarea regimurilor legale a avut rezultate financiare im­ portante. Rendementul în continuă creştere în ultimii ani, dă acestui impozit caracterul de cel mai productiv impozit pentru

bugetul public. In Franţa şi în Rechul German acest impozit joacă un rol important între veniturile Statului.

In România, impozitul a fost conceput şi aplicat în sistemul cascadei până în anul 1927 ; din acest an şi până la 1 Aprilie 1940 în • sistemul impozitului unic pe producţiune şi de la această dată înainte în sistemul mixt : impozitul unic pe produc­ ţiune şi impozitul în cascadă (contribuţiunea naţională excep­ ţională 2°/0). Rezultatele au fost satisfăcătoare pentru ministerul de finanţe. Consecinţele pentru economia naţională, pentru consumatorul mod?st şi pentru viaţa socială în general au fost greu de suportat.

In capitolul I al prezentei lucrări se tratează impozitul pe lux şi cifra de afaceri în cadrul ştiinţei financiare sau ce spune ştiinţa financiară cu privire la acest impozit.

In capitolul II se tratează evoluţia istorică a impozitului din punct de vedere a dreptului fiscal, sau ce a făcut legiuitorul în diferite ţări.

In capitolul III se analizează acest impozit în cadrul po­ liticei financiare, sau ce rezultate financiare sau fiscale (rendemente) s'au obţinut şi ce mijloace s'au întrebuinţat pentru obţinerea lor.

In capitolul IV, urmează un studiu aprofundat asupra consideraţiunilor din punct de vedere economic, financiar şi politic social a impozitului pe lux şi cifra de afaceri în România, cum şi asupia propunerilor ce s'ar putea avea în vedere cu ocazia reformării impozitului.

In concluzie, după recapitularea întregei lucrări, se fac aprecieri asupra viitorului impozitului pe lux şi cifra de afaceri, care constitue o problemă fiscală şi financiară importantă, dis­ cutată cu pasiune în toate timpurile.

CAPITOLUL I.

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri în cadrul stiintei financiare.

Generalităţi.

In acest capitol se arată ce spune ştiinţa financiară cu privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri.

Consideraţiunile ştiinţei financiare cu privire la acest im­ pozit trebuesc expuse însă într'un cadru general.

Deaceea, în secţiunea I s’au descris veniturile publice, im­ pozitele şi impozitele indirecte, în secţiunea II s’a arătat însemnă­ tatea impozitului pe lux şi cifra de afaceri în cadrul impozitelor indirecte, iar în secţiunea III s’a tratat însuşi acest impozit.

Secţiunea I 1. Veniturile publice. Discuţia la veniturile publice.

Privită într'un cadru general, noţiunea impozitului pe lux şi cifra de afaceri este cuprinsă în sfera noţiunii de impozit, care la rândul său se subordonă noţiunii de venituri publice.

Prin venituri publice se înţeleg „mijloacele necesare gos­ podăriei publice pentru acoperirea necesităţilor sale" *).

Discuţia veniturilor publice (împărţirea lor) a fost un punct de neînţelegere între diferitele opinii doctrinare.

Dintre nenumăratele împărţiri ale veniturilor publice, re­ dăm mai jos una, pe care o împărtăşim 2): J) Prof. Dr. Ion Răducanu-Curs dp Finanţe, Bucureşti 1936 pag. 102.

2) Idem pag. 103.

— 11

LfcU<&

Veniturile publice: 1. Venituri originare.

2. Venituri derivate a) Venituri cu caracter permanent ordinar. b) Venituri cu caracter excepţional extraordinar. c) Venituri de ordine monetară.

Veniturile originare se mai numesc şi venituri cu caracter economic particular sau economic privat. Aceste venituri intră in casa Statului prin contactul liber cu piaţa de mărfuri sau de servicii (libera concurenţă-preţul).

Veniturile, derivate sunt acelea, pe care Statul, şi le pro­ cură în afară de domeniul preţului liber, sunt luate din veni­ turile particulare pe baza suveranităţii fiscale a Statului. Aceste venituri se împart în : Venituri cu caracter permanent ordinar, care sunt repre­ zentate prin dări: impozite, taxe şi contribuţiuni speciale.

Venituri cu caracter excepţionale, extraordinar care sunt provocate de situaţii excepţional, (ex. răsboiul), în care situaţiunii Statul are două alternative : să-şi mărească pasivul utili­ zând creditul public sau să-şi micşoreze activul, vânzând o parte din patrimoniul său.

Veniturile de ordine monetară sunt inflaţiunea monetară.

acelea isvorîte din

In prezent!) „împrumutul constitue un mijloc extraordinar şi anormal, care procură fonduri Statului, punându-i o datorie în spate. Impozitul, la naţiunile moderne, este mijlocul principal, ordinar şi normal al bugetelor. Cu privire la veniturile domeniale, ele ocupă actualmente în încasări un loc variabil după ţări. care este rareori comparabil cu acela al impozitului, deşi au fos’^ odinioară unicul mijloc al finanţelor. După căderea imperiuln1 roman, aceste trei feluri de mijloace: veniturile domeniale, im­ pozitul şi împrumutul au apărut într’o ordine cronologică pentru a se suprapune unele, altora". *) Allix Edgard-Trăite elernentaire de science des fiuances ct de logisla? tion fiuancicre franpaişe Paris 1931 pagina 437,

12 -

i

2. Impozitele.

S'a arătat mai sus că, impozitele reprezintă pentru bugetul public venit cu caracter permanent, ordinar, fiind prototipul veniturilor derivate.

Impozitele considerate sub toate unghiurile de privire, au format în toate timpurile îndeletnicirea principală a ştiinţei finan­ ciare, care a stabilit evolutiv norme diferite în această vastă materie. Aceste norme au evoluat în timp potrivit concepţiunii asupra Statului. Evoluţia acestei concepţiuni se află în faza teoriei organice. După această teoiie „Statul nu este născut dintr’un pact; el nu este o instituţie convenţională, ci un organism eşit natural din istorie, în care indivizii se găsesc reuniţi printr'o lege de necesitate şi nu printr’o adeziune voluntară 1)“.

In cadrul acestei teorii, impozitul este o funcţiune deosebit de importantă. Solidaritatea naţională comandă ca această funcţiune să existe pentru însuşi interesul acestei solidarităţi.

In concluzie „impozitul este preluarea pe care Suveranitatea o cere individului, în virtutea principiului solidarităţii naţionale, pentru a satisface cheltuelile de interes general şi greutăţile rezultate din datoriile Statului")".

Această preîuare( impozit) se face în scop fiscal, economic sau social.

Statul trebuie să-şi organizeze un sistem de impozite şi să exercite dreptul de impunere în sensul unei politici a impunerii bine definită şi concepută în cadrul anumitor principii generale.

Aceste principii generale stabilite pentru prima dată de Adam Stniîh (patru reguli: l. echitate, 2. certitudine, 3. comoditate, 4. economie-în Bogăţia Naţiunilor, Cartea 5-a) şi perfecţionate continuu de ştiinţa financiară sunt ") : I. Principii de politică financiara, care cuprind două reguli: 1. Suficienţa, adică să se poată acoperi trebuinţele ordi­ nare ale Statului.

2. Elasticitatea, adică să se poată adapta nevoilor bugetare variabile.

Jj Allix Edgard-op. cit. pagina 451.

-) Idem pagina 452.

3) Dr. G. N. Leon-Elemente de ştiinţă financiară, Cluj 1925 voi I, pag. 282.

- 13

II. Principii economico-naţionale, adică impunerea să garan­ teze păstrarea permanentă a isvoarelor impozabile asigurând periodicitatea isvoarelor din care se scoate impozitul.

III. Principii de echitate, care se compun din : 1. Generalitatea impozitului, adică toţi trebuesc impuşi, fără privilegii.

2. Principiul egalităţii, adică fiecare să plătească impozit în raport cu puterea lui de contribuţie. Egalitatea este înţeleasă de unii autori în sensul p> oporţionalitâţii impozitelor, adică fie­ care contribuabil să plătească în măsura facultăţii lui economice.

A'ţi autori înţeleg egalitatea în sensul progresivităţii, isvorltă din egalitatea de sacrificii. Egalitatea in valoarea sacrificiilor se în­ temeiază pe teoria limitelor utilităţii finale (K. Menger).

IV. Principiul administrativ, care cuprinde : 1. Impozitele trebuie să fie certe.

2. Comoditatea perceperii.

3. Spezele de percepere a impozitului să fie cât se poate de reduse.

Aceste principii generale stabilite astfel de Adolf Wagner domină întreaga materie a impozitelor. Impozitele cari nu satis­ fac aceste principii sunt condamnate.

Studiul impozitelor cuprinde părţi, cari sunt în continuă discuţiune. Una dintre aceste părţi este clasificarea impozitelor.

Se dă mai jos câteva clasificări mai importante : Prima clasificare 1).

Impozitele pe avere.

Grupa I. Impozitele pe câştiguri de avere.

Grupa II. Impozitele pe tranzacţiuni.

Impozitele pe consum.

Aceste două grupe de impozite se disting, fiindcă prima grupă loveşte averea la sediul său, iar a doua grupă în timpul circulafiunii sale. Această distincţiune insuficientă are drept conse­ cinţă a doua clasificare a impozitelor.

A doua clasificare2) : x) Allix Edgard-op. cit. pag. 461. ?) Prof. Dr. Ion Rflducanu-np. cit. pag. 160.

14 —

1. Impozitele directe 2. Impozitele indirecte Această clasificare are un caracter mai mult administrativ, dar se sprijine mai ales pe repercusiune. A fost făcut de J. Stuart Mill şl discutată continuu. Astăzi nu mai prezintă im­ portanţă. S'a redat totuşi, fiindcă noţiunea de „impozite indi­ recte" este cuprinzătoare pentru mai multe categorii de impo­ zite din clasificările sistematice mai recente (impozite pe circu­ laţie, pe cheltueli şi pe consum, vămi).

Deosebirea între impozitele directe şi indirecte este urmă­ toarea : 1* „Impozitele directe sunt acelea la care subiectul impo­ zitului se identifică cu destinatarul său. După Albert Foviile se ia ca normă situaţia de posesie cu caracter statornic. In uzul administrativ, aceste impozite sunt trecute Id roluri.

2. „Impozitele indirecte sunt acelea la care subiectul im­ pozitului diferă întotdeauna de destinatarul său, intervenind totdeauna repercusiunea. După Albert Foviile pentru aceste •impozite există situaţia momentului de acţiune. Ele sunt trecute pe tarife şi se percep cu prilejul unui fapt din viaţa contribua­ bilului. Se exceptează impozitul pe succesiuni.

A treia clasificare !) : Această clasificare pe care o împărtăşim este făcută de Adolf Wagner după normele de economie particulară, adică după momentul, după situaţia care interesează gospodăria par­ ticulară. Sunt trei momente : 1. Venitul. Pe latura de venituri sunt impozitele pe venit.

Aici intră în mare parte vechile impozite directe.

2. Averea. Pe latura averii sunt; impozitele pe avere, im­ pozitele pe adausul de avere, impozitele pe circulaţia averii.

3. Cheltuelile. Pe latura de cheltueli sunt: Impozitele pe cheltueli sau pe consum. Aici intră in mare parte vechile im­ pozite indirecte.

Prof. Dr. Ion Răducanu-op. cit. pagina 173.

- 15

După autorul acestei clasificări, cu excepta impozitelor £>e avere, toate celelalte impozite sunt plătite din ven't ca ultim isvor.

A patra clasificare *| : După această clasificare, impozitele se împart în : 1. Impozitele pe produs (Die Ertragssteuer).

2. Impozitele pe venit (Die Einkommensteuer).

3. Impozitele pe avere şi pe posesiunea de avere (Die Vermogens- (Vermogensbesitz)- Steuer).

4. Impozitele speciale pe venit şi avere (Besondere Steuern •von Einkommen und Vermogen).

5. Impozitele pe averea care circulă (Die Vermogensverkehrssteuern), 6. Impozitele pe cheltuieli (Die Aufwandsteuern).

3. Impozitele indirecte. Generalităţi S’a văzut că, noţiunea de impozite indirecte este cuprin­ zătoare pentru mai multe categorii de impozite din clasificările sistematice mai recente, deşi această noţiune este insuficientă pentru ştiinţa financiară. Insuficienţa vine de acolo că, această noţiune nu are bază ştiinţifică. Deaceea, se va arăta natura, rolul şi clasificarea impozitelor indirecte, după care se vor discuta impozitele indirecte pe cheltueli şi pe consum.

Cu ocazia clasificării impozitelor, s’a arătat că, impozitele indirecte se repercuteaze, se percep pe bază de tarife şi sunt ocazionale, după momentul de acţiune al subiectului economic.

După Edgard Allix3), rolul esenţial al impozitelor indi­ recte este acela de a lovi cele mai mici venituri exonerate de la impozitele directe, de a procura uşor şi eftin rendemente mari pentru nevoile bugetare, fără să fie simţite prea mult de contribuabili. Aceste impozite au însă inconveniente • variabilitate în rendement conform cu variabilitatea materiei impozabile, neproporţionalitatea faţă de facultăţile contributive, mai ales pentru contribuabilii săraci. Acest ultim inconvenient apare cu atât mai evident cu cât se exagerează mai mult rolul lor în *) K. Tli. von Eheberg-Finanzwissenscliaft, pag. 218 Lcipzig 1922.

2) Edgard Allix-op. cit.'44G-493.

16 . V.

sistemul de impozite dintr'o ţară. Dar nu toate impozitele indi­ recte sunt progresive „â rebours", ci numai impozitele asupra articolelor de consum curent. Impozitul pe lux şi pe timbru sunt in realitate mai mult decât proporţionale, dar nu au un ra­ port definit ou facultăţile contribuabilului.

Clasificarea impozitelor indirecte.

Prima clasificareJ): sunt impozite ocazionale, tarifate, aşa zise indirecte (Tarifierte oder Gelegenheissteuern- (Sogenante indirekte Steuern): 1. Impozite pe circulaţie (Vei kehrssteuern) : a) Taxe şi impozite pe documente şi acte (Gubiihren und Besteurung von Urkunden und von Rechtsakter). b) Impozit pe plus-valoarea pământului (BodenwertzuwachsbesteueruDg). c) Impozitul pe succesiuni şi donaţiuni (Erbschaftsund Schenkungssteuern). . d) Umsatzsteuer (und Luxusumsatzsteuer)— Impozitul pe lux şi cifra de afaceri.

2. Impozite vamale şi pe consum (Zolle und Verbrauchsteuern. a) Impozite vamale (Zolle) b) Impozite interne pe consum (Innere Verbrauchsteuern).

A doua clasificare 2) ; impozitele indirecte se împart în: 1. Impozite indirecte asupra circulaţiunii.

2. Impozite indirecte asupra consumului: a) Impozite speciale pe consum (specifice): — Impozite specifice — Vămi b) Impozite generale pe consum (ad-valorem) : — Impozitul pe cifra de afaceri.

— Impozitele somptuare sau pe lux.

A treia clasificare*): impozitele pe cheltueli (Die Aufwandsteuern) se împart în ; 1. Impozite pe consum (Verbrauchssteuern) J) Lotz Walter'Finanzw'issenschnft. Tubingen 1931 pag. 5S2, 658. ") Allix Edganl-op. cit. pagina 481.

3) K. Tli. con Elieberg-op. cit. pagina 220,

— 17

2. Impozite pe cheltueli în sens restrând (Aufwandsteuern im engeren Sinne).

— Impozite pe cheltueli directe (die direkten Aufwandsteuern ) — Impozite pe cheltueli indirecte (die indirekten Aufwandsteuern), unde intră şi : A. Die Umsatzsteuer (impozitul pe cifra de afaceri).

B. Die Luxusumsatzsteuer (Impozitul pe lux).

Din analiza clasificărilor arătate mai sus, conchidem următoarele : 1. Walther Lotz consideră impozitul pe cifj a de afaceri ca un impozit intermediar între, impozitele pe circulaţie şi cele pe consum, având ambele caracteristici, Edgard Allix îl socoteşte ca un impozit general pe consum, iar Karl Theodor von Eheberg îl consideră impozit pe cheltueli.

2. Toţi aceşti doctrinari îi alătură noţiunea de „indirect1* căreia se subordonă fenomenul repercusiunii, ca o principală şi sigură caracterizare 1).

3. Cu ocazia cercetării însemnătăţii impozitului pe lux şi cifră de afaceri în cadrul impozitelor indirecte, prin impozite indirecte vom înţelege numai impozitele indirecte pe cheltueli şi pe consum, deoarece impozitul pe lux şi cifra de afaceri, se încadrează perfect în această categorie.

i

;

.

| :

?

Impozitele indirecte pe cheltueli şi pe consum.

După Allix şi Lecercle 2) „Impozitele de consumaţie per­ cepute asupra produselor sau serviciilor cari răspund trebuin­ ţelor consumatorilor sunt bazate- pe ideea că, cheltuiala de consumaţie arată la acel care o face facultăţi susceptibile de a fi puse la contribuţiune. Acestea sunt impozite asupra cheltuelii, considerată ca indiciu al venitului, care atinge acest venit în întrebuinţarea sa, în timp ce contribuţiunile directe îl ating în realizarea sa".

Aceste impozite au fost admise de ştiinţa financiară pe

1

i

■ ■ '

l) Prof. Dr. Ion Răducănu‘0p. cit. pag. 320.

-) E. Allix et M. Lecerclc-Les contributions indirectcs voi. I pagina 53 şi urm. Paris 1930.

18 —

!

i ! !

I

ţ

5t

motivul că, au o serie de calităţi, cari le recomandă a fi între­ buinţate în mai multe împrejurări : a) Fracţionarea vărsămintelor. Contribuabilul varsă în fiecare zi impozitul pe măsura cheltuelilor sale, fără să bage de seamă, deoarece suma impozitului se amestecă în preţul de vânzare al produsului taxat şi se plăteşte odată cu acest preţ. b) Contact minim cu fiscul. Impozitul este perceput dela fabricant sau de la comerciant, care este nevoit a-1 repercuta asupra consumatorului. c) Rendement imediat. Productivitatea lor creşte automat pe măsura creşterii consumaţiei. In epocile de prosperitate supt impozitele cele mai bune pentru bugetul public, iar în timpul nevoilor financiare sunt cele mai indicate. d) Universilitate. Aceste impozite sunt suportate de toată lumea, care consumă.

In schimb, impozitele pe consum au o serie de defecte cari calcă grav prevederile principiilor generale de impunere arătate la punctul 2, (impozitele), pentru care motive ştiinţa financiară le respinge : a) Technică complicată. Formalităţile in ramura producţiei şi a circulaţiei sunt numeroase şi complicate, pentru a se putea urmări produsul, asupra căruia apasă dreptul de privilegiu al Statului; iar ingerinţele fiscului în aceste domenii sunt continue şi vexatorii, b) Productivitatea nestabilă. In perioadele de criză, din cauza fiuctuaţiunilor activităţii economice, rendementul lor poate scădea in proporţii catastrofele desechilibrând bugetul public, rănirii a salva rendementul, de multe ori s'au mărit cotele, agravând şi mai mult progresivitatea, deoarece puterea de con» ::i a mas lor este diminuată în timpul crizelor. c) Neproporfionalitalea. Articolele de consum curent sunt necesare întregei masse a consumatorilor, indiferent că, aceştia sunt săraci, sau bogaţi Cheltuielile curente pentru consumatorul bogat reprezintă un mic procent din venitul său anual, pe când acelea ale consumatorului sărac, absorb majoritatea acestui venit. Pentru acest motiv impozitele pe consum sunt progresive pentrucă ele nu fac deosebire între sărac şi bogat. Singurul mijloc care ar putea atenua această progresivitate, ar fi stabilirea — 19

de calităţi diferite în cadrul fiecărui articol, care să fie lovite de impozite cu cote diferite, accesibife săracilor. Acest mijloc este aproape imposibil de realizat din motive de technică fis­ cală. Din cele expuse mai sus rezultă că, neproporţionalitatea impozitelor pe consum în cadrul impozitelor specifice pe con­ sum este inevitabilă.

Ea este atenuată la impozitele „ad-valorem" pe consum (impozite generale pe consum), unde impozitul loveşte preţul de vânzare. Aici calităţile superioare din acelaş articol având preţ mai mare se plăteşte un impozit mai mare iar cele de ca­ lităţi medii având preţ mai mic, se plăteşte un impozit mai mic.

Paralel cu această atenuare a progresivităţii, există o a doua atenuare în raport cu graduarea cotelor pe baza distincţiunii : articole de primă necesitate, de uzaj curent şi de lux. Cu toate aceste atenuări, neproporţionalitatea persistă, mai ales că, im­ pozitele ad-valorem pe consum se suprapun impozitelor specifice pe consum. In concluzie, impozitele pe consum sunt proporţio­ nal cu atât mai grele pentru un contribuabil, cu cât el are un standard de viaţă mai jos, în comparaţie cu un alt contri­ buabil Cu un standard de viaţă foarte ridicat.

Pentru aceste motive, un bun sistem fiscal nu trebue să abuzeze de impozite pe consum, sacrificând interesele claselor sărace în avaatajul celor bogate conducătoare. Impozitele pe consum au menirea de a echilibra numai sistemul fiscal, iar locul hor în acest sistem este variabil după ţări şi după conjucturile economice şi sociale.

Aplicarea peste măsură a impozitelor pe consum produce turburări. Inevitabilele necesităţi bugetare trebuesc satisfăcute din alte isvoare fiscale. Mai ales, aceste isvoare se găsesc în impozitele personale pe venit şi în special în veniturile foarte mari, cari pot fi lovite cu cote progresive mult mai mari, decâi sunt lovite astăzi. Nu reducerile de cote sau neimpozabilitatea unor anumite articole1) stimulează prea mult puterea de consum a masselor şi deci rendementul general al impozitelor şi nici nu uşurează prea mult situaţiunea acestora Puterea de consum este în funcţie de puterea de producţie, care aduce o remuneraţie suficientă a factorilor săi atunci când este în plin 1) Prof. Asist* Alexandra Romanescu.

20 -

»

progres. Factorii producţiunii, bine remuneraţi sunt consumatori excelenţi, fiindcă astfel au posibilitate să-şi creeze un standard de viaţă mai ridicat. Deaceea, în orice economie naţională, o producţiune înfloritoare şi bine remunerată procură impozite variate şi suficiente, din ce în ce mai mari.

In concluzie, impozitele indirecte pe chellueli şi pe consum au părţi bune, satisfăcând principiile de politică financiară şi administrativ şi au părţi rele, nesatisfăcând principiul economic naţional şi de echitate.

4. Problema repercusiunii impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum.

Problema repercusiunii impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum este dintre cele mai importante.

Repercusiunea se manifestă atunci când subiectul impozi­ tului diferă întotdeauna de destinatarul său. — Acest fenomen se observă mai mult la impozitele indirecte şi este specific impozitelor pe cheltueli şi pe consum.

După Allix şi Lecercle T), impozitele pe consum se aplică în stadiul producţiei sau al circulaţiei mărfurilor. Ele se cuprind în preţul de revenire industrial sau în preţul de vânzare co­ mercial, mărind aceste preţuri. Teoretic, aceste impozite se re­ percutează complet asupra consumatorului şi sunt suportate în ultima analiză de acesta. Industriaşul sau comerciantul îndepli­ neşte îolui de colector pentru fisc, avansându-i impozitul, pe care-1 rambursează de la consumatori. In practică, fenomenul repercusiunii este influenţat de legea cererei şi ofertei, astfel că, de multe ori impozitul rămâne în parte să fie suportat de industriaş sau comerciant.

Cu privire la repercusiunea impozitelor pe cheltueli şi pe consum se consideră două cazuri: a) Impozitul general pe consum calculat ad-valorem. Acest impozit corespunde cu impozitul pe lux şi cifra de afaceri. In principiu, impozitul va fi suportat de către consumaler. — Dar el poate rămâne în parte în sarcina vânzătorului, când este vorba de articole la care cea mai mică urcare a preţurilor micşorează cererea în proporţiuni prea mari.

1) E. Allix et M. Lecercle op. cit, pag. 61 şi urin.

-21

!fcl4

I

b) Impozite speciale pe consum calculate specific. După principiul arătat mai sus, aceste impozite tind a se repercuta asupra consumatorilor- Dar ele pot rămâne să fie suportate în parte de vânzător, fie liber concurent, fie monopolist în ca­ zurile : 1. Elasticitatea mai mare sau mai mică a cererii diferitelor produse : la articolele de primă necesitate se poate mări preţul fără ca cererea să scadă mult ; la articolele de lux, mărirea preţurilor poate duce până Ia dispariţia cererei ; iar la articolele dispensabile, variaţia preţurilor face să. varieze considerabil cererea.

2. Posibilitatea consumatorului de a se îndrepta spre surogate. Deaceea se impun concomitent şi surogatele.

Tendinţa de a repercuta impozitul asupra consumatorului este mai energică şi mai eficace în întreprinderile liber concu­ rente, decât în întreprinderile monopolizate.

La stabilirea unui impozit pe cheltueli şi pe consum, le­ giuitorul trebue să se ocupe nu numai de reacţiunea sa asupra consumatorului, ci şi de repercusiunea inevitabilă asupra industriei impuse şi de repercusiunile sale economice generale. Impozitul tinde a aduce deplasări de consumaţiune, care modifică echi­ librul diferitelor ramuri de industrie şi de comerţ, micşorând consumaţia impusă. Deaceea, problema fixării cotei impozitului variază după cazurile speciale şi depinde de gradul de elasticitate al cererii produsului taxat. In ce priveşte sporirea impozitului, aceasta va procura în general un surplus, însă creşterea rendementului va fi inferioară creşterii tarifare. Dacă sporirea im­ pozitului se accentuiază din ce în ce, se produc turburăr; economice. Deaceea înţelepciunea fiscală învaţă ca urcarea im­ pozitului să se oprească cu mult înainte ca productivitatea totală a impozitului să fie epuizată. Invers, degrevarea impozi­ tului va antrena o scădere, dar această scădere va fi inferioară diminuării impozitului, datorită elanului pe care scăderea preţurilor îl dă consumaţiunii.

Secţiunea Il-a însemnătatea impozitului pe lux şi cifra de afaceri in cadrul impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum,

22 -

Stabilirea locului impozitului pe lux şi cifra de afaceri în sistemul de impozite a fost discutată mult în ştiinţa financiară Ştiinţa financiară franceză a stabilit acest loc în cadrul impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum. Astfel, Ed. Allix caracterizează acest impozit ca un impozit general pe consum1): „pe lângă taxele care lovesc produse determinate, se poate Concepe un impozit general asupra consumului, desti­ nat a lovi toate cheltuelile făcute de contribuabil pentru între­ ţinerea sa. Pe când impozitul direct loveşte posesiunea venitului, acest impozit va lovi întrebuinţarea venitului. In practică, el se va prezenta sub forma unei taxe pe plăţi, asupra vânzărilor sau asupra cifrei de afaceri, ridicată în general pentru comoditatea perceperii dela comerciant, care o va repercuta majorând pre­ ţurile sale". Allix et M. Lecercle afirmă 2) : „că, acest impozit, din punct de vedere teoretic se situiază în cadrul impozitelor indirecte, fiindcă legea declară formal că, deşi este perceput asupra vânzătorului, însă este suportat de consumator fiind astfel destinat să joace un rol de impozit de consumaţie. Ches­ tiunea, dacă acest impozit este un impozit de consumaţie sau un drept de mutaţiune asupra vânzărilor comerciale nu are un interes teoretic. Ştiinţa financiară germană a discutat mult până a stabilit locul impozitului pe cifra de afaceri. Astfel: 3) „Max Lion de­ clara că, impozitul pe cifra de afaceri este o patentă directă şi generală a imperiului în înţelesul impozitului şi al dreptului fis­ cal. Walther Lotz şi von Tyszka îl aşează printre impozitele tarifate sau ocazionale (indirecte). Meisel critică pe Lotz, acuzându-1 că-şi clădeşte această clasificare pe un moment de de­ osebire technic-administrativ pur superficial; el ajunge la con­ cluzia că, nu se află nici un sistem, care să permită într'adevar o clasificare până în ultimele amănunte de fapte asemănă­ toare, mai ales la formaţiunile noi şi deaceea stă în esenţă pe 3) Edgard Allix-op. cit. pag. 489. ") Edgard Allix ct M, Lccercle La taxe sur le chiffre d’affaires, traitee tlieorique et pratique. Paris 1927 pag. 38.

3) Rcinhard P. Semrau-cit. în «Der Umsatzsteucrgedenke» în der Finanzgescliichte. I. Teii C. pagina 14 şi urni,

-23

baza împărţirii lui Adolf Wagner, care stabileşte caracterul de deosebire material între impozitele directe şi indirecte, pornind de la punctul de vedere, că toate impozitele, cu singura excep­ ţie a impozitului pe avere, sunt plătite din venit ca ultim isvor; privind impozitul pe cifra de afaceri din acest punct de vedere, el este un excelent impozit indirect. R. Semrau aşează impozitul de cifra de afaceri, după esenţa saxinterioară, printre impozite­ le pe cheltueli în sensul lui Heckel-Biermann ; suma din care este plătit impozitul aparţine cheîtuelii subiectului economic, care va plăti un impozit pe cifra de afaceri mai mare sau mai mic, după cum va cheltui mai mult sau mai puţin". Walther Lotz afirmă că „se obişnueşte a se caracteriza impozitul pe cifra" de ataceri ca un impozit general pe consum. In realitate, acest im­ pozit cuprinde un domeniu mai întins decât impunerea consu­ mului formal, el reese ca o impunere pe plăţi de bani şi pe acte de trafic. Johannes Popitz 2) spune că, impozitul pe cifra de afaceri atinge efectiv economia în toate fazele prin care tre­ ce şi se opreşte la ultimul consumator. Mai precis, el atinge cheltuelile fiecărei unităţi economice consumatoare în generali­ tatea lor. Avem deci, un impozit general pe cheltueli şi pe con­ sum. Acest impozit, care nu.este altul decât impozitul pe cifra de afaceri este situat în sistemul de impozite, între impozitele pe consum. EI se deosebeşte de impozitele specifice pe consum, prin faptul că este un impozit general ad-valorem. Ştiinţa financiară română emite părerea pe care o' admi­ tem 3) că, locul impozitului pe lux şi cifra de afaceri într'un sistem de impozite este între impozitele indirecte pe cheltueli şi pe consum, fiindcă prezintă mai mult caracterul acestora, lucru ce se va vedea când se va cerceta evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri în Franţa, Germania şi România.

Dificultăţile de caracterizare asupra impozitului pe lux şi cifra de afaceri descrise mai sus s’au născut pe de o parte din faptul că, acest impozit a fost considerat mai mult din punctul 1) Walther Lotz-op. cit. pagina 646.

2) Johannes Popitz-Ronimentar zum l’msatzsteuergesetz. I. Când Berlin 1928 pagina 9 şi urm.

3; Prof. Dr. jon Răducanu-op. cit. pagina 341.

24 -

de vedere al principiului administrativ fiscal (fechnic), iar pe de altă parte s'a luat ca bază de plecare impozitul în prima fază a organizării sale, când ştiinţa financiară nu putea folosi material cu privire la acest impozit, dintr’o perioadă mai lungă. Apoi, opiniunile şi judecata doctrinei cu privire la acest impozit se pare că,' a fost influenţată prea mult de latura practică a siste­ mului de impozite din ţara (Franţa, Germania) unde a luat naş­ tere doctrina respectivă.

Cu ocazia studiului impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum şi a repercusiunii aces'ora, s'a văzut care este natura şi rolul lor în ştiinţa financiară, cum şi efectele ce pot produce în cadrul sistemului de impozite.

Deasemenea, s’a văzut, după clasificarea lui Ed. All’x că, impozitele indirecte asupra consumului se împart în impozite speciale pe consum (specifice) şi impozite generale pe consum, ad- valorem. S’a făcut studiul si comparaţia acestor două grupe de impozite indirecte pe consum, care a permis stabilirea în­ semnătăţii fiecăreia din grupe, cum şi mai ales a aceleia a im­ pozitului general pe consum în cadrul impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum. Deasemenea s’a stabilit că, impositul general pe consum, ad-valorem este noţiunea în care se înca­ drează perfect (se suprapune) noţiunea impozitului pe lux şi cifra de afaceri. In secţiunea următoare se va studia impozi­ tul pe lux şi cifra de afaceri cu care ocaziune se începe stu­ diul respectiv al subiectului prezentei teze de doctorat.

Secţiunea III Impozitul pe lux şi cifra de de afaceri. f. Caracteristici.

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri are un caracter com­ plex. In principiile sale generale este un impozit simplu. Privit însă în amănunte, el este foarte complex şi dificil, datorită ca­ zurilor sale de speţă foarte numeroase ]). Ştiinţa fiaanciară franceză, germană şi română a definit acest impozit ca un impozit general pe consum. i) Ed. Allix cl M. Lecercle-L’impât sur le chiffre d’affauvs. Paris 1928> pagina 40.

- 25

După părerea noastră o definire mai completă a impozi­ tului este : Impozitul pe lux şi cifra de afaceri este un impozit indirect, general pe cheltueli şi pe consum, un impozit ad-valorem.

Analizând această defimţiune, apar caracteristicile impopozitului: 1. El este un impozit indirect general pe cheltueli şi pe consum, fiindcă, în ultima analiză, loveşte aproape întotdeauna puterea generală de consum tradusă prin cheltueli. Excepţii ; Impozitul poate tinde a fi un impozit direct pe venit, un supli­ ment asupra veniturilor comerciale şi industriale, când este su­ portat în total sau în parte de către vânzător.

2. El este un impozit ad-valorem, fiindcă se aşează de cele mai multe ori asupra valorii acestor bunuri (preţul x cantita­ tea). Excepţie : Impozitul poate tinde a avea caracterul de im­ pozit specific, când el este trecut la materia primă ca impozit *ix pe unitate.

In cadrul caracteristicilor impozitului, se vor expune în general avantagiile sale. AvaDtagiile impozitului pe lux şi cifra de afaceri sunt : 1. El este un impozit de foarte mare rendemet. j) După Alain Barrere,2) rendementul fiscal global al unui impozit este produsul total, încasarea totală, percepută de Stat cu titlu de impozit în cursul unei anumite perioade, în principiu un exer­ ciţiu.

Rendementul fiscal este sensibil, adică se supune efectiv anumitor fenomene exterioare : deprecierea monetară, turburările politice, creşterea bogăţiei, răsboiul, etc. Sensibilitatea rendementului fiscal depinde mai întâiu de variaţiunile bazelor de impunere (elementele economice, cari intră în compoziţia veni­ tului naţional, pe care sunt aşezate impozitele), ea depinde apoi de modificările pe care le aduce technica fiscală, în care caz este vorba de elasticitatea positivă sau negativă a impozitului.

1) Ed. Allix et M. Lccercle-op. cit. pag. 333.

2) Alain jBarrere-Les veriations du rcndement dos impots en pcriodes dc prosperite, de crise.et de depression. Paris 1939.

26 -

1

Consumaţiunea venitului creează baze de impunere, care procură un mare rendement. Această consumatiune se referă la produse de primă necesitate, produse dispensabile şi produse de lux. Produsele de primă necesitate oferă o bază de impune­ re largă şi sigură ; produsele dispensabile şi în parte cele de lux oferă o bază de impunere mai îngustă şi mai nesigură fiind” că depinde de fluctuaţiunile cererii.

De multe ori, totalitatea acestor produse este lovită cu un impozit general pe consum, în speţă impozitul pe lux şi ci­ fra de afaceri. Rendementul acestui impozit este mai sensibil, decât al tuturor celorlalte impozite moderne, fiindcă el depin­ de da variaţiunile volumului producţiunii şi de variaţiunile pre­ ţurilor.

Atenuarea sensibilităţii rendementului acestui impozit se face pr.in : aplicarea technicei impozitului indirect specific, a sis­ temului forfetar şi abonamentelor, a mediilor.

Atenuarea tendinţei spre agravare sensibilităţii rendemeniului se face prin : monopol şi forfetul tarifar (impozitul unic) 1).

Agravarea sensibilităţii rendementului se face prin perso­ nalizarea impozitelor de consumaţiune ad-valorem, care se rea­ lizează prin impunerea de lux şi exonerarea produselor de pri­ mă necesitate. Astfel, în perioadele de prosperitate, impozitele ad-valorem lovind un număr de produse cu preţ ridicat, vor avea un rendement superior ; în perioadele de depresiune, din contra, rendementul scade nu numai din cauza mişcărilor de preţuri sau de cantităţi, ci şi fiindcă căutarea de produse eftine oferă impozitului ad-valorem o asietă mai restrânsă.

Agravarea sensibilităţii rendementului se face şi prin mij­ loace psihologice, care sunt de două feluri: ilegale (fraude mai ales în perioadele de depresiune) şi legale (exonerări, daclasări, reclasări, amânări de plată, etc.).

Din cele arătate mai sus, reese că, noţiunea de sensibili­ tate este legată mai ales de factorii economici, iar noţiunea de elasticitate este legată mai ales de cota impozitului. !) Alnin Barrcre-op. cit. pî.g, 152.

- 27

-J

ţ

*t

anumitor pro'cedeuri Combinarea bazelor de impunere şi technice este susceptibilă a modifica sensibilitatea comparată a rendementului fiscal.

Sistemele fiscale au fost obiectul unei evoluţiuni, care le a mânat către o sensibilitate mai mare a rendementelor. Recur­ gerea la metodele de personalitate, de progresivitate şi de im­ pozite ad-valorem este cauza esenţială. Această sensibilitate este cu atât mai accentuată, cu cât enormitatea bugetelor pro­ voacă o amploare mai mare a variaţiunilor, în urma importanţei sumelor puse în mişcare.

Dacă revenim la impozitul pe lux şi cifra de afaceri con­ statam că, el are maximum de rendement cu minimum de jenă şi de dificultate pentru contribuabil. El datorează această cali­ tate extremei sale diseminări şi faptului că, pentru acelaş obiect, el se împarte în atâtea prelevări distincte şi succesive reclamate de contribuabili diferiţi, după cum el trece prin mâini diferite.

Ex.: dacă impozitul are cota de 4°/0 la un obiect în valoare de 20 lei, se mai adaugă 0,80 lei impozit, care este o sumă neîn­ semnată in raport cu valoarea cumpărăturii.

2- El are imensul folos de a fi un impozit ad-valorem, care urmează automat mişcarea preţurilor, lucru important, mai ales în timpul flucîuaţiunilor monetare. El este un impozit asupra bazei valorii aur J), în sensul că, este adaptat în permanenţă preţurilor lucrurilor, rendemenlul său crescând când valoarea monetei de hârtie diminuează în raport cu aurul.

3* Rendementul său nu este imediat, ci rapid, numerarul intrând în cassa Statului de la prima scadenţă. Contribuabilii sunt obligaţi să achite în termen suma impozitului. Statul are dreptul de privelegiu. In dreptul austriac, întreprinzătorul in­ dustria1, care execută livrarea este obligat faţă de fisc să garan­ teze cu marfa pentru achitarea impozitului. In dreptul francez, acest privelegiu se exercită asupra tuturor mobilelor şi efectelor mobiliare.

r

4. Impozitul

pe lux şi cifra de afaceri este un impozit

simplu2): l) Ed. Allix et M. L‘cercle-op. cit. pag. 335.

5) Idem pag. 337.

28 f/

a) In concepţia sa, fiindcă noţiunea de cifra de afaceri este prin ea însăşi o noţiune esenţialmente simplă şi mult mai clară, de exemplu, decât acea a beneficiului. Contribuabilul are obligaţiuni mai simple. b) In aplicarea sa, deoarece el este aplicat de aceeaşi agenţi fiscali, fără a necesita funcţionari speciali suplimentari.

Mecanismul impozitul este elementar : fiecare contribuabil obligat la plată, totalizează ceeace a primit ca preţ al mărfurilor sale sau a serviciilor sale şi declară fiscului, care percepe X°/0 impozit. Acest mecanism poate însă de multe ori să se com­ plice prin excepţiuni şi derogări cu privire la impozit.

Ii. Repercusiune.

Repercusiunea impozitului pe lux şi cifra de afaceri nu este aşa de sigură după cum se pare la prima vedere J). m general, impozitul se repercutează asupra consumatorului.

Legiuitorul prevede de obiceiu acest lucru in textul legii.

Cu toate acestea, uşurinţa cu care se face repercusiunea impozitului nu este la fel în orice timp şi pentru toate între­ prinderile. Această uşurinţă depinde de urcarea sau coborîrea curbei veniturilor, de variaţiunile preţurilor, de marginea bene­ ficiara a vânzătorului, de cola impozitului, de natura produsului şi de posibilitatea de substituire, de existenţa unui monopol.

Exemple, când repercusiunea impozitului nu se poate face in mod sigur asupra' consumatorului : 1 Micile întreprinderi se adresează de multe ori interme­ diarilor pentru aprovizionarea cu mărfuri. Aceşti intermediari scumpesc mărfurile şi majorează inevitabil cuantumul impozitului pe lux şi cifra de afaceri cuprins în preţ. Astfel, aceste între­ prinderi mici trebue să suporte un impozit mai mare decât alte inîreprinderi. Ele vor trebui să suporte o parte din impozit, pentruca să nu piardă clientela lor prin preţuri exagerate şi numai o parte din impozit să o repercuteze asupra clienţilor.

2. Un fabricant când stabileşte preţurile sale curente pe baza costului de producţiune şi a cheltuelilor generale, va ţine *) Ed. Allix et. M. Lccercle-cp. cit. pag. 328 - 29

-

Cont mai mult sau mai puţin de această sarcină adiţională, care este impozitul pe lux şi cifra de afaceri.

3. Când este vorba de mărfuri care se vând la cursul zile’ după cantitatea mărfurilor sosite, vânzătorul simte deplin in­ fluenţa cursurilor pe care nu ie poate determina el şi repercusiunea impozitului îi scapă în întregime.

In perioadele de criză şi de restrângere a afacerilor, când comerciantul este obligat să reducă preţurile sale pentiu a men­ ţine vânzarea, impozitul măreşte dificultăţile comerţului său şi este suportat în ultima analiză de el.

Repercusiunea impozitului asupra consumatorului se face : In cazul unui impozit pe lux şi cifra de afaceri unic întreprinzătorul este autorizat să-l repercuteze asupra cumpă­ rătorului, fie înglobându-1 în 'preţ, fie punându 1 în socoteală separat, menţionându-1 pe factură.

In cazul unui impozit pe lux şi cifra de afaceri care lo­ veşte acelaş obiect de atâtea ori de câte ori este transmis (in cascadă), acest articol va suporta defmai multe ori atât impozitul la valoarea sa iniţială, cât şi plus-valutele succesive cu care el • se majorează în cursul circulaţiunii obiectului. .In legătură cu technica fiscală, variaţiunile cotei impozitului au efecte diferite asupra posibilităţilor sale de repercusiune.

Când cota impozitul se măreşte, cuantumul impozitului re­ percutat asupra consumatorului este mai mare decât cel legal, fiindcă întreprinzătorul înţelege să nu facă gratuit oficiul de percepere al impozitului.

Când cota impozitului se micşorează, degrevarea consu­ matorului nu se face in proporţie, ci în realitate, el continui’ să suporte însă o parte din cota de degrevare, comercianţiineînţelegând să profite numai consumatorul de această degrevare

III. Sisteme doctrinare. Ştiinţa financiară franceză, germană şi română, cercetând datele experenţii fiscale şi financiare, a creeat teoretic mai multe sisteme doctrinare cu privire la impozitul pe lux şi cifra de l) Dr, W. Locweifelfl-Die dsterreichischcn Stouern. \Vjfn 1927 pagina 117 şi urrn.

30 -

I afaceri, pe care le redăm contribuind personal la sistematiza­ rea lor.

I. După caracteristicile structurale ale impozitului sunt următoarele sisteme de impozit: 1. Sistemul impozitului în cascadă (le systeme â la cascade die Phasensteuer). Impozitul loveşte valoarea bunului impozabil de atâtea ori de câte ori el se transmite din mână în mână în ciclul dintre producător şi consumator. Cu alte cuvinte, el se aplică în stadiul circulaţiunii (comerţul de en-gros, mi-gros şi en-detail).

2. Sistemul impozitului unic (la taxe unique, die Phasenpauschalierung) impozitul loveşte o singură dată valoarea bunului impozabil: a) In stadiul producţiunii (la taxe â la production, die Einphasensteuer), când poate fi: — impozit asupra valorii produsului finit.

— impozit asupra valorii produsului intermediar.

— impozit asupra materiei prime. b) In stadiul circulaţiunii (la taxe de luxe, la taxe â la derniere vente, la taxe â la consommation, die Kleinhandelsluxussteuer), când loveşte ultima vânzare la consumator.

3. Sistemul mixt cuprinde concomitent atât impozitul in cascadă cât şi unul sau mai multe impozite unice. Ţara de ori­ gina a acestui sistem este Reichul German. In practică s’a ex­ perimentat mai mult acest sistem.

II. După baza de constatare (asieta) sisteme’e de aşezare ale impozitului sunt: 1. Sistemul plăţilor (Ies paiements das Zahlungssystem). Se ia ca baza de constatai e şi impunere încasarea făcută fie indi­ vidual , fie global sumele încasate global într'o anumită perioadă (lunar).

2, Sistemul facturării (la facture, das Fakturensystem) se ia ca bază de impunere valoarea de facturare a mărfurilor sau cifra de afaceri globală.

3. Sistemul valorilor medii (la moyenne, Die Durchschnitswerte) se ia ca bază de impunere valorile medii ale produselor stabilite periodic de o comisiune.

- 31

4. Sistemul mixt, care cuprinde concomitent două sau trei dintre sistem le simple arătate mai sus. In practică s’a aplicat cu succes acest sistem.

III. După plata impozitului, sunt următoarele sisteme de percepere : 1. Sistemul plăţii lunare sau accidentale (Le systeme commun, die Abschlagszahlungen). La valoarea cifrei de afaceri lunară globali, sau la conţravaloarea plăţii valorii mărfurilor vândute lunar sau accidentai se aplică cota impozitului. Plata impozitului către fisc se face fie prin- vărsare în numerar cu borderou întocmit după registrul special, fie prin aplicarea de , timbre mobile. Acest sistem s’a aplicat cu succes la unităţile econom:ce mari şi mijlocii.

2. Sistemul plăţii forfetare şi abonamentul. (Le forfait, l'abonnement, die Pauschalierung). Impozitul constă dintr'o sumă fixă care se achită trimestrial. Sistemul acesta s'a aplicat cu succes la unităţile economice mici.

3. Sistemul aconturilor. (Le systeme des acomptes provisionelles, die Akontozahlung oder die Vorauszahlurig). In ca drul acestui sistem, se plătesc în cursul anului sume fixe, iar la finele anului se calculează impozitul asupra valorii cifrei de afaceri realizată într'un an plătindu-se diferenţa în caz că reese din calcule (Die Abschlusszahlung).

4. Sistemul mixt, care foloseşte concomitent două sau trei dintre sistemele amintite mai sus. Acest sistem s'a aplicat mai mult în practică.

Pe perioade de evoluţie a impozitului pe lux şi cifra de afaceri şi comparativ pe ţări, s'au experimentat următoarele sis­ teme teoretice : I. Sisteme de impozit: Franţa.

1917 — 1920 — Sistemul impozitului unic în stadiul circulaţiunii la ultima vânzare.

1920—1925 — Sistemul mixt: impozitul în cascadă şi impozitul 1925

32 -

unic de lux în cadrul circulaţiunii.

1936 — Sistemul mixt: impozitul în cascadă, impozitul

Unic în stadiul producţiunii şi impozitul unic de lux în cadrul circulaţiunii.

1936—1938 — Sistemul mixt: impozitul unic în stadiul pro­ ducţiunii şi impozitul în cascadă 1938—1940 — Sistemul mixt : impozitul unic în stadiul pro­ ducţiunii şi impozitul de dublă cascadă : cifra de afaceri şi l°/0 pentru armament.

Reichul German.

1916—1924 — Sistemul mixt: impozitul în cascadă şi impozitul unic de lux în cadrul circulaţiunii.

1924 —1932 — Sistemul mixt: impozitul în cascadă, fără impu­ nerea comerţului exterior şi impozitul unic la comerţul de detaliu lux.

1932—1940 — Sistemul mixt: impozitul în cascadă şi impunerea importului şi impozitul unic în sta Hui produc­ ţiunii la materia primă şi în stadiul circulaţiunii la comerţul de detaliu-lux.

România.

1921—1927 — Sistemul mixt: impozitul în cascadă şi impozitul unic pe lux în stadiul circulaţiei la ultima vân­ zare.

1927—1940 —

Sistemul impozitului unic pe impune şi exportul.

producţiune. Se

1940 — 1941 — Sistemul mixt: impozitul unic pe producţiune şi cascada contribuţiunii naţionale 2°/0.

II. Sisteme de aşezare a impozitului : Franţa.

1917—1920 — Sistemul 1920-1936 — Sistemut valorilor 1936—1938 — Sistemul

1938-1940 -

plăţii. mixt: sistemul facturării şi sistemul medii pentru comerţul exterior. mixt: compus din aceleaşi sisteme

simple.

Sistemul mixt :

compus

din aceleaşi sisteme

simple.

-33

I% Reichuî Germări.

1916—1924 — Sistemul mixt: sistemul plătii şi excepţional sis­ temul facturării.

1924—1932 — Sistemul mixt: sistemul plătii şi excepţional sis­ temul facturării.

1932—1940 — Sistemul mixt: sistemul plătii şi sistemul valo­ rilor medii pentru import. Excepţional se aplică şi sistemul facturării. i •i t

România.

1921 —1927 — Sistemul mixt: sistemul plăţii şi sistemul valo­ rilor medii.

1927—1940 Sistemul mixt: sistemul plăţii, sistemul valorilor medii şi sistemul facturării.

1940—1941 — Sistemul mixt : sistemul facturării, sistemul plătii şi sistemul valorilor medii.

III. Sisteme de percepere : Franţa.

1917—1920 — Sistemul plăţii lunare : prin vărsarea în numerar cu borderou şi aplicarea de timbre mobile.

1920—1936 — Sistemul mixt: sistemul plăţii lunare prin văr­ sare în numerar cu borderou, sistemul plăţii forfetare şi sistemul aconturilor.

1936—1939 — Sistemul mixt: compus din aceleaşi sisteme simple.— 1939—1940 — Sistemul mixt : compus din aceleaşi sisteme simple.— Reichul German.

1916—1924 - Sistemul mixt: sistemul plăţii lunare prin vărsare în numerar cu borderouri şi aplicare de timbru mobile, sistemul plăţii forfetare şi sistemul acon­ turilor.

1924-1932 — Sistemul aconturilor.— 1932-1940 - Sistemul aconturilor.— 34 -

:

România.

1921 —1927 — Sistemul mixt: sistemul plăţii lunare prin văr­ sare de numerar cu borderou şi sistemul plăţii forfetare, 1927—1940 — Sistemul plăţii lunare prin vărsare în numerar cu borderou.

1940—1941 — Sistemul plăţii lunare : prin vărsare în numerar cu borderou şi sistemul aplicării de timbre mo­ bile.

Aceste sisteme teoretice încadrate în ordinea legală vor fi studiate evolutiv şi comparativ în capitolul 11 al prezentei lucrări, iar rezultatele financiare obţinute din aplicarea lor, vor fi studiate în capitolul III.

4. Critici. Ştiinţa financiară a criticat acest impozit, care nu respectă în totul priincipiile generale de impunere.

I. înainte de răsboiul mondial.

O serie de autori înainte de răsboiul mondial au criticat acest impozit ').

In antichitate, Xenofon şi Demostenes nu pomenesc de impozitul pe lux şi cifra de afaceri. — Cassius Dio, Tacitus Sueton şi Plutarch pomenesc despre acest impozit. Aristoteles vorbeşte despre impozit la capitolul încasărilor.

In evul mediu, învăţatul arab D’Ibn Khaldoun s'a ocupat cu impozitul pe lux şi cifra de afaceri. El arată că, în timpul domniei Abazizilor şi Fatemizilor se peicepea în pieţile marilor oraşe un impozit calculat asupra preţurilor tuturor obiectelor.

In timpurile moderne, ştiinţa financiară se ocupă cu pro­ blemele impozitului pe cifra de afaceri.

Francezii: Sully şi Montesquieu susţin impozitele pe consum. Ei spun că, aceste impozite sunt juste, fiindcă sunt proporţionale. Po­ porul nu observă când le plăteşte, deoarece ele se socotesc la fiecare cumpărare de mărfuri. i) Rolf Grabower-Die Geschiclite der (Jmsatzsteuer and ilire gegomvărtige Gestaitung im Inlang and im Ausland. Berlin 1925. pagina 27! şi urm.

— 35

imvatir

.

Jean E^odin se pronunţă, în principiu şi mai mult din punct de vedere technic, contra impozitului pe consum şi a impozitului pe lux şi cifra de afaceri, care pot duce la nemulţumiri şi re­ volte ale massei poporului. El vorbeşte despre impozilu] de „12 deniers pour livre* aplicat în timpul regelui Carol V. Deasemtnea, contrariu impozitelor pe consum şi impozitului pe cifra de afaceri, el tratează despre impozitul pe îux pe circulaţiune.

Sismondi, referindu-se la impozitul spaniol, ia poziţiune energică contra lui deoarece este un impozit vexatoriu.

Englezii: Adam Smith (1775 Cartea V-a cap. 2) vorbeşte despre alcabala spaniolă. El afirmă că, o ţară cu un impozit pe cifra de afaceri nu poate produce nimic pentru vânzarea în străină­ tate. Deasemenea pentru perceperea şi controlul impozitului se cere un număr mare de funcţionari. Căderea economică a Spa­ niei se datoreşte alcabalei.

James Steuart (1767, carlea V-a, impozitele), consideră impozitul pe cifra de afaceri ca un impozit local pe circulaţie numai intr'o anumită treaptă economică.

Spaniolii: Don Geronymo de Ustariz este contra impozitului spaniol pe cifra de afaceri, din cauza metodei sale şi a * aplicării sale în practică. Activitatea economică a Spaniei era supusă finanţelor. Alcabala a ruinat viaţa economică a Spaniei. Cotele alcabalei fiind ridicate şi repetându-se la fiecare vânzare, cuantumul impozitului măreşte considerabil preţul lucrurilor. Produ­ sele străine neincărcate de acest impozit concurează cu succes produsele spaniole pe pieţele naţionale şi pe alte pieţe străine.

El propune o serie de îmbunătăţiri, care constau din : privelegiul exonerării de impozit al primei vânzări în comerţul en-gros, pentru anumite mărfuri. Perceperea .opozitului se făcea forfetar, la intrarea mărfurilor îd oraşe sau la fiecare vânzare. Pentru comerţul exterior, el cere perceperea impozitului la vamă. El arată că, în Catalonia exista bolla, un impozit pe comerţul de detaliu : el afirmă că, dacă viaţa economică a ţării s'ar elibera

36 -

di aiîst impozit, câştigul pentru ţară ar li mult mai mare decâ rendementul impozitului.

Don Bernado de Ulloa, a cărui lucrare a apărut la Madrid la 1740 se inspiră din cartea lui Ustariz. El consideră impozitul pe cifra de afaceri drept cauza principală a căderii industriei spaniole. Aplicarea acestui impozit poate avea drept consecinţă o ridicare a preţurilor. Dacă impozitul ar fi fost arendat, el nu ar fi fost aşa de apăsător.

In primul rând, Ulloa cere adoptarea sistemului de impu­ nere la comerţul de detaliu şi impunerea mărfurilor importate.

In al doilea rând, el cere micşorarea sarcinei impozitului fie prin scoborîrea cotei la 3°/0, fie prin restrângerea materiei impo­ zabile.

II. După războiul mondial.

După răsboiul mondial o serie de autori au criticat acest impozit. Redăm părerile celor mai importanţi dintre ei.

Francezii.

Edgard Allix şi Marcel Lecercle l) critică sistemul de im­ pozit în cascadă, care are următoarele inconveniente grave.

1. Din punct de vedere al consumului masselor, acest impozit contribue la scumpirea produselor şi apasă, în conse­ cinţă, cu o greutate destul de mare asupra contribuabililor, ale căror resurse sunt modeste. Quantumul cotei creşte odată cu cascada. Impozitul este un veritabil „boule de neige" exercitând influenţa sa asupra preţurilor.

2 Impozitul riscă să mărească preţul într’o proporţie sen­ sibil superioară sumei sale efective, fiind contrar faimoasei re­ guli a lui Adam Smith „impozitul trebuie să facă să iasă din buzunarele poporului atât cât intră în tezaurul public". Comer­ ciantul colector ai impozitului este un perceptor care nu face gratuit acest serviciu. De ex. la o marfă de 100 lei cu impozit 6°/0 şi beneficiul f5°/0, preţul de vânzare al mărfii ar trebui să fie 121 lei. In realitate, comerciantul calculează beneficiu de 15°/0 şi asupra valorii impozitului de 6°/0, preţul de vânzare al măr­ fii fiind astfel 121,90 lei. Astfel, el percepe în plus 0,90 lei, x) Ed. Allix et M. Lecercle op. cit. pag. 325 şi urm.

- 37

sumă ce şi-o însuşeşte pentru menţinerea marginei sale de be­ neficiu, deoarece plăteşte un impozit de lei 6 şi rambursează de la client lei 6,90.

In realitate, majorarea este şi mai marc, fiindcă el nu va calcula la fiecare caz în porte şi va adăoga o sumă aproximativă.

3. Impozitul apasă mai greu asupra comerţului de detaliu şi asupra industriei mici, decât asupra marilor întreprinderi.

Comerţul de detaliu şi industria mică nu sc pot dispensa de concursul intermediarilor, cari, mărind numărul tranzacţiunilor, scumpesc produsele. In întreprinderile mari integrate numărul transmisiunilor se reduce la maximum. In acest sens, impozitul a lucrat ca un stimulent pentru integraţiune, deoarece între­ prinderile mari au fuzionat pentru a suprima vânzările între ele şi deci, impozitul. Pe de altă parte, casele de en-gros şi de demi gros s'au transformat în reprezentanţe, pentru plăti 'impozit numai la comisioanele realizate. Deasemenea, impozitul a lucrat ca un factor de concentraţiune industrială, făcând să dispară un anumit număr de case de comerţ.

4. Repercusiunea impozitului nu este totdeauna aşa de sigură după cum se pare la prima privire. Impozitul nu se re­ percutează totdeauna asupra consumatorului. i

..

£ ! •

I l;

■

! ! i

r

j i ■.

iI

i

■

3. Controlul formal exercitat este complicat şi vexatoriu.

Aceeaşi autori afirmă că, aceste critici aduse impozitului pe lux şi cifra de afaceri au fost exagerate.

1. S’a exagerat considerând impozitul ca anti-democratic şi progresiv â rebours, deoarece dintre toate impozitele indirectemei are cel mai puţin aceste defecte din cauza generalilăţii sale. La discuţia legii franceze din 4 Aprilie 1926, s’a exprimat opinia nelogică că, un impozit general pe consum este ceva inadmisibil- Un impozit progresiv â rebours poate fi cu toafe acestea, un impozit bun, cu condiţia ca să existe in sistemul fiscal impozite dc redresare, care să restabilească echilibrul sarcinilor. Un impozit general pe consum este mai mult sau mai puţin proporţional veniturilor, fiindcă se cheltueşte cu atât mai mult. cu cât ai mai multe mijloace.

2. Este drept că, impozitul pe lux' şi cifra de afaceri are defectele impozitului real şi proporţional, adică apasă cu aceeaşi

3?* I

i

greutate asupra tuturor cheltuelilor, atât asupra a.elora pe care individul fără avere este obligat să le facă pentru a-şi procura strictul necesar, cât şi asupra acelora pe care îe face o persoană îastărită. Nu există un minimum neimpozabil. Aceste defecte sunt atenuate prin anumite exonerări, care interesează consumul claselor populare: pâine, seminţe, produse agricoleDeasemenea, impozitul pe Inx este o discriminare între diferitele categorii de consumaţiuni. In Franţa, micile venituri nu suportă impozite directe, astfel că, impozitele indirecte reprezintă sin­ gura lor participare la sarcinile publice.

3. S'au exonerat considerabil formalităţile impuse contri­ buabililor. In realitate, ţinerea contabilităţii se face simplu ope­ rând zilnic cifra vânzărilor efectuate. Sistemul forfetar şi sistemul aconturilor provizionale lărgeşte sfera avantagiilor acordate.

4. Obiecţiunea adresată impozitului că, scumpeşte viaţa este întemeiată. Totuşi aceasta nu trebue exag<rată. Este drept că un impozit de 6°/0 sau de 10°/0 urcă preţurile; dar, inter­ mediarii le urcă mai mult cu 50°/0—100°/0, iar cauza esenţială a scumpirii vieţii rezidă în deprecierea monetei. Singurul mijloc de a combate în mod eficace scumpetea este de a lupta contra scăderii monetei ; acest mijloc consistă din a asigura larg echi­ librul bugetului şi a face reducerea datoriei publice. A face scăderea prin degrevări cari ar creea dificile bugetare, punând tezaurul în pericol, înseamnă a prepara calea către inflaţie, către criza schimburilor şi către un nou val de urcare.

Autorii susmenţionaţi au fost partizanii sistemului de im­ pozit în cascadă în Franţa. Adversarii acestui sistem, au căutat să-l suprime sau să-l înlocuiascăSuprimarea impozitului este greu de realizat, fiindcă bu­ getul va avea un gol apreciabil. Apoi, nu se va produce o de­ grevare sensibilă a consumului, din cauză că, nu impozitul este hotâritor în urcarea preţurilor şi că, impozitul va fi interceptat de comerciant.

Dacă impozitul ar fi înlocuit printr’un alt impozit, acela n’ar prezenta atâtea avantagii pentru tezaur şi atât de puţine inconveniente pentru contribuabili.

Extinderea sistemului forfetar ar prezenta cele mai grave

- 39

is : neajunsuri. După acest sistem, se substitue în locul bazelor reale de impunere nişte baze aproximative, fondate de prezumţiuni.

Sistemul acesta este în avantajul contribuabililor şi în desavantajul fiscului, care abandonează o parte diD impozitul ce ar trebui plătit. Impozitul devine rigid şi invariabil pentru o pe­ rioadă destul de lungă. i

Comercianfii de detaliu organizaţi în ligi puternice au cerut înlocuirea sistemului de impozit în cascadă cu sistemul impozi­ tului unic în stadiul producţiunii. Ei cereau aceasta prin : — degravarea orizontală, adică a exonera de impozit pe micii comercianţi detailişti şi pe micii industriaşi, cu excepţia comerţului de obiecte de lux.

— degrevarea verticală, adică a exonera de impozit anu­ mite mărfuri in toate stadiile circulaţiunii.

s *

Exonerarea micilor comercianţi detailişti s'ar traduce nu printr’o degravare pentru consumator, ci printr’un supra bene­ ficiu pentru comerciantul care ar menţine preţurile sale la acelaş nivel ca acelea care suportau povara impozitului.

Sistemul impozitului unic în stadiul producţiunii prezintă multe inconveniente.

!

i; 1 r

In general, cota impozitului trebue să fie destul de ridicată pentruca să realizeze dintr’odată suma tuturor prelevărilor suc­ cesive ale impozitului în cascadă, plus majorarea eşită din dife­ renţele de impozit la diferenţele de beneficiu de la o vânzare la alta.

1. Produsul va fi mai scumpea în vechiul sistem, deoarece el se găseşte grevat la naşterea sa de întreaga cotă a impozi­ tului unic. De ex.:

‘ ■

Cascada Preţ

X

Impozitul unic

impozit

Preţ impozit

2°/0 Vânzarea la fabrică 100 lei ... 2 —

40 -

100 lei

.

.

,

.

8,15

Vânzarea la comerţul engros (100 -f- 2) X 130—: 132.60 ~r 2,64 100 Vânzarea la comerţul de detaliu (132,60+2,64) X 130 == 175,81 -+ 3,51 100 Total impozit lei . . . . 8,15 Preţul de vânzare la detaliu lei . . . 175,81 +3,51 = 179,32

lei

108,15 X 130 = 140,59 100 140,59 X 130= 182.76 100 .

.

.

.

8,15 .

.

182,76

lei

Diferenţa în plus la preţul de detaliu în regimul impozitu­ lui unic, de lei 3,44 pentru un impozit de lei 8,15 înseamnă o creştere de 40°/0 a acestui impozit. Această situaţiune nu poate fi evitată. Fără ca tezaurul să câştige un ban sarcina fiscală care apasă asupra consumatorului a crescut cu peste 40°/0, plă­ tind marfa cu aproape 2°/0 mai scump faţă de impozitul în cascadă.

2. Impozitul este de o aplicaţiune infinit mai complicată Este greu de determinat în ce stadiu al existenţei produ­ sului se va percepe impozitul. Cotele vor fi variabile după pro­ duse, astfel că, tarifului general se vor substitui tarife multiple.

3. Controlul se va exercita cu foarte mare greutate, fiindcă trebuesc supravegheale toate locurile de producţiune care sunt diseminate. In caz de fraudă, tezaurul va pierde totalitatea im­ pozitului. Impozitul unic nu va fi aşa de productiv ca impozitul în cascadă.

G. de Lussac ]) după ce critică sistemul impozitului în cas­ cadă cu aceleaşi argumente ca şi autorii precedenţi, cere reîn­ fiinţarea acestui impozit, criticând cu argumente întemeiate sistemul impozitului unic în stadiul preducţiunii. Despre acest sistem de impozit el afirmă : Noul sistem al impozitului unic a adus un progres net din punct de vedere social. Nu s’aadus nici o schimbare nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere economicl) G. de Lussac-La transformation de la taxe du chiffre d’affaires en tax? unicjue â la production. Paris 1938.

- 41

—

Aplicaţiunea acestui impozit este aceeaşi ca la vechiul sistem, iar cota sa este fixată de aşa manieră, încât rendementul să fie echivalent. Acest impozit ridică preţurile produselor cu o sumă superioară aceleia pe care o încasează Statul, fiindcă vânzătorul calculează beneficiul său asupra preţului de revenire, în care ejte incorporată suma impozitului.

Georges Vincent J) critică în felul următor sistemul francez al impozitului în cascadă: Economiştii au încetat orice discuţiune cu privire la chestiunea de a şti, dacă impozitul este un bine sau rău. Situaţia tragică a finanţelor franceze a obligat de a găsi un impozit de un rendement mare, uşor şi imediet înca- săbii. Impozitele existente atinseseră punctul lor de saturaţie.

Creşterea extraordinară a tranzacţiunilor comerciale după 1916 a atras atenţia legiuitorului, mai ales că, impozitul apărea ca un salvator posibil al bugetului. Suprimarea lui se va face atunci când Statul va avea o^situaţie prosperă. Legiuitorul nu s'a ocupat de consumator, cu toate că acesta este o categorie foarte importantă. In regimul liberei concurenţe, comerciantul va fi constrâns să suporte o parte din impozit. Dacă nu s'ar întâmpla aceasta impozitul în cascadă ar rupe brutal echilibrul care trebue să existe între impozitele asupra averei şi impozitele pe consum Dacă acest impozit n'ar evolua către personalitate, dacă el ar rămâne un impozit indirect pe consum, el ar fi din puQct de vedere economic absolut condamnabil.

Emile Larguier 2) spune cu privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri că, faţă de necesităţile momentului, teoriile doc­ trinare trec pe al doilea plan şi se recurge la impozitele indi­ recte. Astfel că, necesitatea de a obţine un rendement mare nu are nici un raport cu principiul de justiţie fiscală. Trebuinţele tezaurului pot cere un impozit, care să corespundă mai bine decât oricare altul condiţiunilor esenţiale rezumate de ştiinţa financiară : productivitate, justiţie claritate, certitudine, comodi­ tate, cost de percepere mic. Aproape toate aceste condiţiuni sunt îndeplinite de impozitul pe lux şi cifra de afaceri.

Roger Lamothe8) critică impozitul pe lux şi cifra de afaceri *) G. Vincent-L’impot sur lf* chiffre d’affiiires. Paris 1021. s) E. Larguiîr-Traite de taxes â la produciion cn France 1030.

5) R. Lamothe-Le regimc des taxes â la production cn Frapce 1938.

42 -

sub forma impozitului unic in stadiul producţiunii. Impozitul prezintă inconveniente generale, care ţin de calitatea lui de im­ pozit indirect şi de impozit pe consum : 1. El este un expedient financiar a cărui consecinţă di. rectă este o creştere notabilă a costului vieţii.

2. El este pentru mulţi producători un supliment al impo. zitu’ui comercial şi industrial.

3. El este un promotor al urcării sensibile a preţurilor descurajând pe consumator şi apărând ca o cauză indirectă a scăderii cererii pe piaţa naţională. Ori, se ştie că, orice împie­ decare adusă cererii riscă să rupă echilibrul pe care-1 realizează compensând oferta şi să provoace astfel o turburare economică adâncă, susceptibilă de a desaorganiza chiar producţiunea, adu­ când o perioadă de criză. Ridicarea cotei-agravată deasemenea printr'o urcare a preţurilor datorită altor cauze sa antrenat o restricţie a consumaţiei, care a adus la rândul său o restricţie a producţiei şi substanţa însăşi care serveşte la asieta acestui impozit s’a găsit redusă.

4. Fiind neproporţional datorită tarifului său unifoim, el apasă mai greu asupra contribuabililor modeşti sau încărcaţi de familie, decât asupra acelora cari sunt bogaţi sau celibatari.

Inconvenientele impozitului îl transformă într'o contribuţie asupra forţelor productive ale naţiunii şi deaceea economiceşte, este un impozit condamnabil El se justifică prin nevoile imense de bani ale tezaurului Statelor.

Germanii: Karl Theodor von Eheberg spune *) că, un impozit de felul impozitului pe cifra de afaceri german nu poate fi scuzat decât datorită nevoilor financiare. Cu privire la impozitul pe lux, el cere o nuanţare a cotelor, care să ducă la impunerea ridicată a adevăratului consum de lux, la impunerea mai moderată a obiectelor, care servesc trebuinţelor de bună cuviinţă şi celor culturale. Aceasta ar corespunde principiului de echitate, fără a influenţa asupra rezultatului financiar.

Dr. Walther Lotz privind problema impozitului pe c fra de afaceri din punct de vedere naţional economic, afirmă că2) *) Karl Theodor von Gheberţî-Finanzwissenschafţ. pag. 499. ?) Dr. Walther Lotz-Kinanzwissenschaft. pag. 655.

- 43

pe baza experienţii de până acum nu s'au făcut cercetări exacte cu privire Ia influenţa acestui impozit asupra vieţii industriale şi asupra consumatorului. Sub regimul monopolului şi cel al liberei concurenţe este posibil uneori restrângerea impozitului prin progresul technic. Deasemenea, acest impozit se prezintă ca un element al cheltuelilor, şi prin economisirea sa este po­ sibilă concentraţiunea verticală. Deşi producţiunea americană şi cea engleză nu sunt supuse sarcinei impozitului pe cifra de afaceri, totuşi acest avantaj pentru aceste State nu are o influ­ enţă prea mare în lupta de concurenţă pe piaţa mondială.

Rulf Grabower afirmă că *), impozitul pe cifra de afaceri este considerat de obicei ca un impozit de război sau de criză, care trebue să se perceapă numai atâta timp, cât durează răsboiul sau criza şi consecinţele acestora. Cu toate acestea, nu trebuie să se uite că, în urma aplicaţiunii sale îndelungate acest impozit are caracterul unui venit ordinar. Impozitul are două desavantagii economice principale .* urcarea nivelului preţurilor şi impunerea exportului. Urcarea preţurilor este în legătură cu toate impozitele ; această urcare este cu atât mai mare, cu cât numărul impozitelor pe circulaţie şi pe consum percepute odată cu impozitul pe cifra de afaceri este mai mare. Impunerea ex­ portului poate pune în inferioritate comerţul exterior al unei ţări, faţa de alte ţări pe piaţa mondială. Pentru aceste motive se acordă fie prime de export, fie restituiri de impozite* fie scutiri. Impozitul general pe cifra de afaceri va ocupa un loc durabil în sistemul de impozite, dacă cota sa va fi mică, dacă va fi un impozit simplu şi dacă va fi administrat cu grije, nu cu fiscalism exagerat.

Lusensky Eleonore în studiul său2), spune că, impozitului pe lux i se pot aduce trei obiecţiuni principale : 1. El diminuează consumul, 2. Deplasează consumul ş[ 3. Are un rendement neînsemnat. Un sistem larg de impozite p2 lux este urmarea trebuincioasă şi logică mai ales a princi­ piului impozitelor pe consum şi îndeplineşte cerinţele sociale, prin impunerea progresivă mai ridicată a consumului făcut de *) Rolf Grabower-op. cit. pag. 282 şi urm.

5) Lusensky Eleonure-Die Luxussteuer im DeutschlaDd. Jena 1928,

44-

Oamenii bogaţi. Impozitul pe lux este tipul impozitului nefiscal, în contrast cu impozitul pe cifra de afaceri, care este tipul ideal al impozitului fiscal.

Johannes Popitz, creatorul dreptului german cu privire la impozitul pe cifoa de afaceri, afirmă că 2), din legea germană reese caracterul lui de impozit pe preţuri ; acest caracter pro­ blematic produce dificultăţi ştiinţei financiare. Pentru comerciant, el constitue o cheltuială specială. Impozitul măreşte preţul măr­ furilor fiind repercutat asupra consumatorului.

Repercusiunea este o funcţiune inevitabilă a acestui impozit.

In fond, impozitul se strecoară prin întregul proces al economiei şi sfârşeşte la ultimul consumator. — El este caracterizat ca un impozit in cascadă. întreprinderile, pentru a evita impo­ zitul, se concentrează vertical. Mărfurile produse în Germania fiind încărcate cu impozit, este necesar a se impune şi mărfu­ rile importate. Mărfurile germane nu trebue să fie impuse la export, pentruca ele să nu ajungă în alte State, care nu au im­ pozit la interior, mai scumpe. Impozitul loveşte în general consumul, fără să ţină seamă de capacitatea individuală de con­ sum, de intensitatea trebuinţei sau de situaţia familiară a con­ sumatorului. Impozitul acesta are o importanţă esenţială pentru acoperirea nevoilor financiare, fiindcă produce un rendement mare, relativ constant şi imediat iar cheltuelile de percepere ocazionale sunt neînsemnate."

Dr. Wilhelm Trimbcrn 2) afirma că, impozitul pe cifra de afaceri poate fi un instrument puteinic şi eficace al politicei economice, deoarece el loveşte direct producţia şi el este activ în nenumărate sectoare ale economiei naţionale, acţionând ca un pieptene, căci el se repetă la fiecare act de vânzare izolat. In afară de aceasta, el este administrat simplu şi este eftin de per­ ceput. El a fost utilizat în trecut la impunere în scopuri de poli­ tică economică. Astfel, se cunoaşte în Germania în anul 1930 ’) Johannes Popitz-Kommentar zum Umsalzsteucrgcsetz pag. 60, Berlin 1928. ?) Willielm Trimhorn-Organîsche Wirtschaftspolitik (lurch die Umsatzsteuer. Finanzarchiv. Bând 2 Ileft 3 Pag. 501—516 Tubingen 1034.

— 45

lin impozit special pe cifra de afaceri (Eine Sonderumsatzsteuer) pentru marile exploatări ale comerţului de detaliu care avea scopul de a promova desvoltarea marilor magazine şi a con­ cernelor de preţuri.

Cea mai bună politică economică de inttrvenţie a Statului în activitatea economică, constă în modelarea impozitelor in vederea scopurilor urmărite.

Românii : Dr. G. N. Leon-spune 2) că, tendinţa impozitelor pe lux asupra circulaţiei este atingerea luxului, adică orice cheltuială care depăşeşte nevoile reale de consumaţie ale unei persoane.

Metoda este impunerea la circulaţiune (Umsaiz). Se ia ca mă­ sură de impunere valoarea mărfurilor de lux. Pentru a judeca^ dacă un articol de consumaţiune este sau nu este de lux, trebue să se ţină în seamă două criterii : scopul pentru care el ser­ veşte şi substanţa din care el este alcătuit. Dacă articolul ser­ veşte la Satisfacerea unei nevoi pe care „regulile convenite de decenţă" le reclama şi dacă consumarea acestui articol nu în­ seamnă o sfidare, nu poate fi vorba de articole de lux, după cum nu se pot socoti articole de lux nici acele obiecte a căror folosinţă nu presupune numaidecât o bogăţie orecare.

D-l Prof. Dr. Ion Răducanu de la Academia de înalte Stu­ dii Comerciale şi Industriale din Bucureşti critică 2) impozitul pe lux şi cifra de afaceri. Acest impozit nu a urmărit decât rezol­ varea unui neajuns fiscal. El nu corespunde cerinţelor de echi­ tate socială fiind apăsător şi impopular şi nici principiilor economice, pentru promovarea vieţii economice.

Cu toate acestea, dacă se ia totalul impozitelor indirecte se poate observa că, acest impozit tinde să devină cel mai în­ semnat impozit ca rendement. Acest impozit este barbar, pentrucă este proporţional, mai ales proporţional pentru articolele de

Dr. G. N. Leon*Elemente de şti nţă financiară voi. II Cluj 1930 pap-. 82. *) Prof, Dr. Ion Răducanu-Curs de finanţe Buc. 1930, pag. 508.

46 -

!

Cbnsum indispensabile, pentrucă nu face nici o deosebire întrâ puterea de contribuţie a fiecărui cetăţean, putere de contribuţie, care nu corespunde totdeauna cu necesitatea de consum a contribuabilului respectiv, familiei lui, pentru care contribuabilul trebue să plătească impozit. Dar, în zilele noastre un biet visternic trece mai uşor cu vederea principiul echităţii fiscale pentrucă să poată să satisfacă nevoile zilnice pentru existenţă Statului. Datorită acestor nevoi, acest impozit inechitabil va rămâne încă multă vreme înscris în bugetul public.

Deasemenea cu ocazia desbaterilor parlamentare la proectul Manoilescu din anul 1927 »”u privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri, autorul citat mai sus se exprimă : „Impozitul pe cifra de afaceri, după cum am spus şi la 1921, este un impozit anti-economic, un impozit condamnabil din punct de vedere al echităţii sociale. El aduce o scumpire firească a vieţii. In interesul economic general, impozitul asupra exportului trebuie înlăturat, deoarece exportul trebue sprijinit ou îngreuiat. E curios totuşi că, acest impozit care corespunde necesităţii de ordin fiscal, vrea să trăiască, îşi cere^ dreplul la viaţă prin însemnătatea din ce în ce mai mare pe care o ocupă în rândul venituri'or odinare ale bugetului. In această epocă de tranziţie, trebuie să avem înaintea noastră scopul final, care este înlăturarea impozitului şi înlocuirea lui cu : majorări a taxelor vamale şi majorarea impozitului asupra beneficiului comercial şi industrial".

Scurte concluziuni comparative referitoare la capitolul I. Impozitul pe lux şi cifra de afaceri privit în lumina prin­ cipiilor generale de impunere admise de ştiinţa financiară, apare ca un impozit cu părţi bune şi cu părţi rele.

El satisface pe deplin cerinţele principiilor de politică fi­ nanciară, fiind suficient şi elastic. El este suficient deoarece poate procura un rendement considerabil într'un termen scurt.

El este elastic fiindcă es'e un impozit ad-valorem stabilit asupra — 47

bazei valorii aur ă monetei şi fiindcă urmează automat mişcareâ preţurilor. El poate procura bugetului sume variabile după ne­ cesităţile sale, dacă sensibilitatea rendementului său este agra­ vată sau atenuată prin mijloace de technică fiscală.

El satisface principiul administrativ, fiind un impozit simplu în concepţiunea sa şi având un mecanism simplu în .aplicaţiunea sa. El este un impozit cert, dar vexatoriu datorită controlului draconic, pentru colectorul său şi este incert dar comod pentru consumator, care nu observă că l-a plătit.

Deasemenea, spezele sale de percepere sunt infime, Impozitul satisface în parte principiul echităţii find un im­ pozit general, suportat de toată lumea care cheltueşte şi consumă.

Deasemenea, el satisface în parte principiul egalităţii, prin im­ punerea cu cote mai ridicate a obiectelor de lux şi prin exo­ nerarea unor articole de primă necesitate.

Impozitul nu satisface in întregime principiul de echitate, deoarece pentru majoritatea consumatorilor cu resurse modeste, el este nfai mult decât proporţional, iar în perioadele de de­ presiune progresivitatea sa se simte cu toată greutatea* Impozitul desconsideră principiile economice, prin faptul că, măreşte nivelul preţurilor şi scumpeşte viaţa, epuizând tota­ litatea veniturilor mici, cari ar putea fi capitalizate. El duce la reducerea şi la deplasarea consumului. El agravează sarcina fis cală a întreprinderilor, deoarece de multe ori nu poate fi re­ percutat în întregime asupra consumatorului. Prin impunerea exportului el, pune în inferioritate comerţul exterior al ţării unde se aplică, faţă de acela al ţării unde nu se aplică.

Ultimul cuvânt al ştiinţei financiare, înainte de răsboiul mondial şi după răsboiul mondial în Franţa, Reichul German şi România, este suprimarea acestui impozit inechitabil, antieconomic, antisocial şi vexatoriu.

In cadrul teoriei organice a Stalului, acest impozit este necesar. Suprimarea sa nu se poate face însă decât atunci când împrejurările o vor permite. Un impozit de criză sau de răsboiu, cum este impozitul pe lux şi cifra de afaceri, chiar dacă a ajuns 48 —

a fi un impozit ordinar, nu sa .poate suprima, decât atunci când criza sau răsboiul nu mai ameninţă Statul respectiv cu efectele sale distrugătoare.

Totuşi, în aceste timpuri, în cadrul măsurilor generale luate de Stat pentru apărarea şi promovarea vieţii sale economice şi financiare, impozitul pe lux şi cifra de afaceri trebue să fie reformat în aşa fel, încât să se înlăture cât mai mult posibil efectele sale inechitabile, antieconomice, antisociale şi vexatorii.

Dacă nu se observă acest lucru elementar, efectele sale vor fi din ce în ce mai grele, fiindcă nu trebue să uităm că, acest impozit se suprapune altor impozite : impozitele speciale pe chellueli şi pe consum şi impozitele pe circulaţiune.

— 49

,

1

CAPITOLUL ii.

I

Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri.

Generalităţi.

In acest capitol se va arăta evoluţia comparativă a drep­ tului de impunere relativ la impozitul pe lux şi cifra de afaceri sau evoluţia comparativă a concepţiunii legiuitorului din diferite ţări în toate timpurile.

In timp, s'a despărţit această evoluţie în două perioade mari : evoluţia impozitului până la răsboiul mondial şi de la răsboiul mondial până la 1939.

In spaţiu evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri s'a considerat pe scurt la toate ţările, inclusiv România până la răsboiul mondial, iar după răsboiul mondial pe larg, în Franţa, în Reichul German şi în România. r

Secţiunea I-a Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri înainte de răsboiul mondial.

In ţările streine1) 11.

In ţările streine, evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri s'a făcut în cadrul perioadelor istoriei universale.

Antichitatea.

d

Istoria naşterii impozitului pe lux cifra de afaceri este ne0 Grabower Rolf*Dic'Geschichte der Umsatzateuer und ilire gcgenwUrtige Ge3taltung im Inland uud im Ausland. Berlin 1925.

50 !

i ^

Cunoscută. Din documentele cari s'au putut afla, s'au stabilit datele redate mai jos : a) Grecia. In sec. 5 I. Chr. unele oraşe greceşti au cunoscut trei feluri de impozit de vânzare : impozitul pe vânzare de terenuri, cu cote diferite după valoarea bunului vândut; impo­ zitul pe vânzările de piaţă, luând ca bază de impunere micile vânzări făcute de comerciantul detailist. (Atena, Ilion, Thessalia, Corinthia, Calcedonia); impozitul general pe cifra de afaceri, stabilit asupra vânzărilor de mărfuri, făcute în afara pieţii de marele comerciant, având cote foarte ridicate. Aceste impozite ocupă posturile principale în bugetele oraşelor greceşti, iar în timpurile de greutăţi financiare (ex. răsboiul din Peloponez), cota lor a fost sporită mult. b) Egiptul grecesc. Impozitul pe cifra de afaceri avea de­ numirea de enkyklion, adică impozitul asupra vânzării de pro­ prietăţi şi de bunuri mişcătoare. — Pentru prima dată apare în istoria finanţelor nemulţumirea contribuabililor, cari găseau acest impozit foarte apăsător. In această ţară impozitele erau arendate. Se cunoştea şi sistemul abonamentelor de impozite. c) Roma. împăratul Octavian August a introdus un impo­ zit unic procentual asupra vânzărilor şi un impozit de 2°/0 la vânzările de sclavi, care avea caracterul unui impozit pe lux.

Acest impozit a fost înfiinţat cu destinaţiune specială, ca un mijloc unic pentru redresarea finanţelor. El a fost primit bine de contribuabili, mai târziu însă a creeat nemulţumiri şi a dus la lupte violente. Impozitul roman pe lux şi cifra de afaceri se prezintă după cum urmează : 1. Centesima rerurn venalium (ducentesima auctionum, mai târzia numii res venalis venalicium) era un impozit pe vânzări, un impozit obiectiv, analog impozitelor vamale, analogie care sa păstrat şi în legislaţia modernă, unde există un paralelism între prescripţiile legislaţiei impozitului pe lux şi cifra de afaceri şi a celei vamale. Cota impozitului a variat mult. In timpul lui Nero, agitaţiile populare contra acestui impozit au avut de rezultat suprimarea sa pe timp de 150 de ani. — Tacit, care descrie politica financiară a lui Nero, pune problema repercusiunii impozitului. Impozitul funcţiona la Roma şi în ţările ocupate. Cen­ tesima a reapărut în sec. 5 d. Chr. sub numele de siliqualicum, — 51

J

>

Sau impozit de pieţe, cu anumite degrevări şi exonerări la ce­ reale, vin şi untdelemn. Ei a apărut în statele succesoare ale imperiului roman.

2. Impozitul pe vânzarea de sclavi era considerat impozit pe lux, cu cota ridicată ; el era în vigoare în întreg imperiul şi avea destinaţie pentru plata cheltuelilor de răsboiu şi a cheltuelitor de pompieri şi paza de noapte. Intre acest impozit şi cenlesima era acelaş raport ca între impozitul pe lux şi impozitul pe cifra de afaceri modern.

In imperiul roman, aceste impozite n'au jucat rolul avut în oraşele greceşti sau în statele moderne.

Evul mediu. a) Germania. înainte de 1150 (perioada economiei naturale).

Oraşele germane au recepţionat dreptul grec în materie de finanţe. Impozitul pe cifra de afaceri cădea sub noţiunea gene­ rală de teloneum. Impozitul se percepea în târgurile privelegiate.

Deasemenea în Franţa are aceeaşi situaţiune. Existau şi perce­ peri în natură (o parte din mărfuri). Intre puterea centrală şi nobilii clerici şi mireni din ţară şi din oraşe începu lupta pentru injusta telonea, luptă care duce la desfiinţarea sa.

I

După 1150 (Perioada economiei banuluiJ» In această perioadă se desemnează economia oraşelor me­ dievale şi desvoltarea acestei economii atât în Franţa cât şi in Germania, astfel că, desvoltarea impozitului pe cifra de afaceri a depins de desvoltarea politică a oraşelor şi de avântul trafi­ cului comercial. Preţurile s'au urcat rapid de la 1230 până la mijlocul sec. 14. Impozitul lovea vânzările mari în bâlciuri şi vânzările mărunte pe piaţă sub supravegherea unor funcţionari speciali numiţi teleonarii. începând din sec. 15, impozitul pierde mereu din importanţă, până dispare cu totul. Locul fu luat de impozitele pe consumaţie. b) Spania. Impozitul pe cifra de afaceri spaniol se numea alcabala şi era de origină arabă. Impozitul se aşeza în cascadă pe toate vânzările mari şi mici, fie că ele se făceau pe piaţă, în prăvălii sau ambulant. El avea caracterul unei contribuţiuni

52 -

\

de răsboiu. Cota sa a variat între 5- 10°/0. Pentru ridicarea lui s a întrebuinţat şi metoda forfetară. Legea din 1745 prevede impozitul stabilit asupra întregului preţ de vânzare. Aplicarea impozitului cu cote ridicate a creiat nemulţumiri şi a fost com­ bătut de ştiinţă. Alcabala a ocupat tot timpul un loc foarte im­ portant în finanţele spaniole. Desfiinţarea sa sa făcut în anul 1891. c) Franţa. înainte de anul 1292 impozitului pe cifra de afaceri din Franţa se asemăna cu cel din Germania. După această dată, Franţa a recepţionat dreptul fiscal roman. La 1294 se introduce un impozit general pe cifra de afaceri, de „1 denier pentru o livrăw, care trebuia plătit în acelaş timp de cumpărător şi de vânzător. Acest impozit numit maltote nu a reuşit, fiind respins de popor. Impozitul n’a fost introdus de toate ora­ şele din Franţa. El fu desfiinţat şi înlocuit cu acciza pancarte, care se aplica la vânzările de coloniale şi de înărfuii in inte­ riorul regatului. Impozitul pe cifra de afaceri fu reintrodus după anul 1640 pentru a acoperi cheltuelile de războiu. Impozitele erau arendate. Regii francezi considerau impozitul pe cifra de afaceri ca un rău. Astfel, Carol V înţeleptul, pe patul său de moarte se pronunţă contra lui. El declară că, impozitul se percepea de mai multe ori asupra acelora,i obiecte (cascadă) şi mai ales apasă greu asupra populaţiei sărace. Poporul nu vedea cu ochi buni acest impozit creiat de nobili şi clerici şi deaceea protesta la în­ casarea sa.

Evul modern.

In acest timp s'au desvoltat în toate ţările accizele (taxele de consumaţie). Au fost insă şi încercări cu impozitul pe cifra de afaceri. a) Brema. Intre anii 1862-1884 reînvie ideea impozitului pe cifra de afaceri in acest oraş, prin legea din 1863. Obiectul im­ pozitului este vânzarea de obiecte mişcătoare şi de corăbii, cal­ culul impozitului se face asupra preţului de vanzare în cascadă, iar plata se face de către vânzătorul autohton nu şi de cel străin.

El fu desfiinţat de senatul din Brema, pentru a se pune pe pi­ cior de egalitate, negustorul autohton cu cel străin. b) America de Nord. In anul 1864 se înfiinţa un impozit

- 53

■ general pe cifra de afaceri, care se aşeza pe materia primă şi pe fiecare stadiu al procesului de producţiune, până la starea finită a produsului. Cotele erau mari. Se exonereu micii producători. Impozitul se vărsa lunar. Legea americaă a mai introdus pentru prima dată paralel cu impozitul pe livrări şi impozitul pe cifra de afaceri asupra prestaţiunilor (serviciilor), care s’a răspândit şi în legiuirile contemporane.

2. In România.

?!*

') .

r

i

‘

r: & ! ! i

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri în Dacia Traiană pare a fi fost în fiinţă sub forma unei contribuţiuDi pusă asupra co­ merţului, poate un impozit pe trafic, luat în arendă şi adminis­ trat de un conductor pascui, salinarum et comerciorum l. Acest impozit cunoscut sub numele de centesima rerum venalium şi quinta et vicesima venalium municipiorum se poate presupune că, exista nu numai la Roma şi în Italia dar şi in provinciile cucerite de Romani, printre cari Dacia. Deasemenea exista în Dacia impozitul pe sclavi, vicesima libertatis, echivalent cu un impozit pe lux, cum şi un impozit numit portorium, încă din tim­ pul lui Marc-Aureliu. Portorium era arendat în acel timp fraţilor Julii şi avea caracterul de impozit vamal, perceput cu cota de 2l/2°/o de mai multe ori la fiecare limită de provincie. 3) Atât în primele timpuri ale existenţei Principatelor Române, cât şi mai târziu nu se poate vorbi de un impozit pe lux şi cifra de afaceri. După N. Iorga, 3) judele şi apoi Voevodul trăiau din veniturile lor ţărăneşti şi din acelea care veneau din gloabă.

Nu exista o curte cu dregători. Nu existau nici veniturile care se culegeau mai târziu de la negustori, la vămi. Mai târziu (dela Alexandru cel Bun şi Mircea cel Mare), mişcarea comei cială prin Principate luând avânt, Domnul acorda privelegii comerciale şi percepea taxe vamale la mărfurile care treceau prin Princi­ pate. Vama moldovenească era, în esenţă, organizată după obi­ ceiul din vremea Hanilor tătăreşti ; vama muntenească avea mai mult un caracter unguresc, adică exista acea tricesimă, acel 30°/0 *) Rolf Grabower — op. cit. pag. 96.

-) Cagnat-Etude historique sur Ies impots indirecta clicz Ies Romains.

Paris 1882.

3) N. Iorga — Istoria R(manilor prin călători, 3 voi. Bucureşti 1928/29,

54 —

!

care se lua de regele ungar de la acei care treceau cu mărfuri pe la dânsul. Aceste vămi au început să fie date în arendă la străini. Afară de vămi, visteria lua o dijmă un fel de impozit în natură) deosebit de bir, care se lua în bani şi care servea aproape numai la plata tributului şi bacşişurilor din ce în ce mai mari către Turci. Dijma se lua la toate produsele : oieritul de la oi, goştina de la porci, văcăritul de la vite, albinăritul de la albine, de la peşte, de la sare, fumăritul de la numărul coşurilor, ierbăritul de pe islazuri, veniturile târgurilor din cân­ tărit, vinăritul de pe vin, etc. In secolul 18-lea şi începutul celui al 19-lea erau două feluri de venituri : ordinare ale Domnului şi extraordinare ale Statului. Dările se ridicau în natură sau în bani şi aveau aceiaşi structură şi denumire ca şi cele enumerate mai sus. Fanarioţii au introdus din belşug şi alte impozite, între care tutunăritul sau impozitul pe tutun.

Până după prima jumătate a sec. 19-lea se organizează în Principate finanţele publice. In cadrul acestei organizări se or­ ganizează şi impozitele indirecte pe cheltueli şi pe consum.

Cu toate aceastea, până după războiul mondial — cu ex­ cepţia accizelor comunale ale sec. 19-lea, care sunt * un fel de impozite pe consum speciale nu generale — ţara noastră n’a cu­ noscut în sistemul său general de impozite, un impozit pe lux şi cifra de afaceri. Intre aceste accize, intră la 1832 şi accizele pe băuturi spirtoase, care se menţin până la 1903, când sunt desfiinţate şi înlocuite cu fondul comunal, care se percepea odată cu impozitul pe consum înfiinţat la 1862.*) In secţiunile ce urmează, se va arăta evoluţia comparativă a impozitului pe lux şi cifra de afaceri după războiul mondial în Franţa, Reichul German şi România. Pentru fiecare fază a acestei evoluţiuni (regimurile legale în fiecare ţară) se va arăta cadrul juridic al impozitului şi consecinţele aplicării impozitului cu pri­ vire la rezultatele obţinute. In cadrul juridic se va analiza: na­ tura şi caracterul impozitului, domeniul de aplicare, organizarea perceperii, obligaţiunile contribuabilului, sancţiuni şi contencios.

Se vor căuta isvoarele de inspiraţie ale legiuitorului, se vor a*) Dr. V. Vasiliu şi Ing. Al. Preutu — Codul General al finanţelor pub­ lice. Bucureşti 1934, pag. 690,

— 55

Ji

răta pe cât posibil discuţiile mai principale la întocmirea legii, cum şi care a fost intenţia legiuitorului şi ce a dorit să realizeze prin aplicarea legii în cadiul sistemului general de impozite. Apoi se vor arăta rezultatele obţinute (economice-politico-sociale şi administrative); în ceeace priveşte rezultatele financiare, acestea fiind necesar a se studia mai amănunţit, se vor arăta în capi­ tolul III. Secţiunea Il-a Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri după răz­ boiul mondial. \ 1. In Franţa Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri în Franţa între anii 1917 şi 1939 s’a făcut în cadrul a mai multor regi­ muri legale : regimul impozitelor pe plăţi şi pe cheltueli de lux, regimul impozitului pe cifra de afaceri (cascada), regimul impozi­ tului' unic pe producţiune şi regimul ultim, suprapus cu impozi­ tul de l°/0 pentru armament. a) Regimul impozitelor pe plăţi şi pe cheltueli a fost în vi­ goare între 31 Decembrie 1917 şi 24 Iunie 1920.J) Legea din 31 Decembrie 1917 a creeat impozitul asupra plăţilor civile şi comerciale şi un impozit pe lux. Pentru plăţile civile se aplica un timbru proporţional mobil de 0,20 fr. la 100 fr. Pentru plăţile comerciale rezultate din vânzările comercianţi­ lor către particulari, se aplica un timbru pe factură sau pe re­ gistru Ia vânzările de peste 150 fr. Produsele importate achitau impozitul de 0,20 fr. la 100 fr. dacă erau date în consumaţie.

Impozitul pe lux se aplica asupra cumpărării de obiecte de lux şi asupra stabilimentelor de lux, prin timbre mobile la vânzările peste 1 fr. cu cota de 1 °/0. Impozitele erau datorate solidar de vânzător şi de cumpărător, pentru fiecare operaţiune în parte.

Vânzătorii ţineau evidenţa zilnică.

I

Impozitele erau plătite o singură dată asupra ultimei vânzări.

Legea a suferit modificări mici la 22 Martie 1918 şi 29 Iu­ nie 1918 şi la 31 Decembrie 1918. t

x) E. Allix et M. Lccrrcle— La taxe sur Ic chiffro d’affaires» Traiţd thcorirjue et pratique. Paris 1927, pag. 14 şi urni.

56 -

!

I

: La întocmirea acestei legi, legiuitorul s'a inspirat din legea franceză din 23 August 1871 asupra timbrului chitanţă. Deasemenea, el s a inspirat din legea germană asupra timbrului pe vânzările de mărfuri (Warenumsatzstempel) din 26 Iunie 1916. La creearea impozitului pe lux, legiuitorul s’a inspirat din articolul „un impozit asupra cheltuelilor somptuare* al lui M. Favareille, publicat în Februarie 1917.

Rezultatele aplicării acestui regim au fosi slabe. Contribua­ bilii corecţi se plângeau contra numeroşilor defraudatori, iar fis­ cul nu avea posibilităţi să exercite un control organizat. Fiscul nu era mulţumit, fiindcă acest impozit nu producea bugetului aproape nimic.

După doi ani de aplicare, apare ideea înlocuirii acestui im­ pozit cu un altul mai practic şi inai puţin complicat. După multe propuneri s'a reţinut soluţiunea dată de M. Bokanovski, care prevedea creearea unui impozit pe cifra de afaceri. b) Regimul mixt al impozitului pe lux şi cifra de afaceri a fost în vigoare între 25 Iunie 1920 şi 31 Decembrie 1936. Acest regim este caracterizat prin schimbări numeroase în legislaţie, cari au modificat in continuu domeniul de aplicare al impozitului şi forma perceperii, în acest timp fiind votate 40 legi şi decrete

legi.

Prin legea din 25 Iunie 1920, vechiul impozit p.e plăţi şi pe lux este înlocuit cu un impozit pe cifra de afaceri şi pe lux.

Această lege, completată continuu cu diferite dispoziţiuni a dus la modificarea din 28 Decembrie 1926.

Legiuitorul s'a inspirat din legislaţia germană, insuşindu-şi ideea tipului german al impozitului general pe lux şi cifra de afaceri (allgemeine Umsatzsteuer und Luxusumsatzsteuer).

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri astfel înfiinţat, este aşe­ zat global pe cifra de afaceri a comerciantului într'o anumită perioadă. El se percepe la fiecare vânzare, indiferent de numă­ rul vânzărilor suportate de unul şi acelaş subiect (cascada). Im­ pozitul era administrat mai ales de administraţia contribuţiunilor indirecte. La început, el a fost privit ca un impozit direct, un supliment al impozitului pe beneficiile comerciale şi industriale, datorita faptului că se adaogă la preţul de vânzare şi contencio­ sul era acelaş cu ai contribuţiunilor directe. Mai târziu s'a pre-

- 57

'

t ‘

cizat caracterul său de impozit indirect din punct de vedere ad­ ministrativ, iar din punct de vedere teoretic are caracterul de impozit pe consumaţie, ceeace a fost şi în intenţia legiuitorului, tendinţa sa normală fiind de a mări preţul şi de a greva efectiv consumaţia. Discuţia teoretică, dacă acest impozit este un impo­ zit de consumaţie sau un impozit de mutaţie asupra vânzărilor comerciale nu a prezentat decât un interes administrativ.

In principiile sale generale, impozitul pe lux şi cifra de afaceri este un impozit simplu, Dacă este analizat însă, el apare ca extrem de complicat şi dificil, din cauza mulţimii de cazuri speciale la care dă naştere.

Operaţiunile cari se execută în interior supuse impozitului sunt acelea exercitate de: 1. Persoanele cari obicinuit sau oca­ zional cumpără pentru a revinde (comercianţi, necomercianţi, cooperative). 2. Persoanele care îndeplinesc acte reeşind din pro­ fesiunile impuse la impozitul cedular 3. Persoanele cari achită redevenţa proporţională a minelor.

Sunt trei feluri de exonerări: 1) Exonerări motivate pe dorinţa de a nu urca preţurile la anumite produsepâinea, grâul, secara şi laptele.

2. Exonerări motivate pe imposibilitatea de a repercuta im­ pozitul asupra clientului: produse monopolizaie ale Statului, concensiuni de servicii publice, remuneraţii fixate priD legi sau de­ crete.

3. Exonerări destinate a evita dubla impunere: operaţiunile burselor de valori şi le comerţ, produse farmaceutice, societăţile de asigurare, intreprinderile de spectacole, de transporturi publice.

• !

!!’

Mai sunt exonerări speciale : afaceri de ziare, monumente pentru morţii de războiu, anumite materii prime vegetale, animale şi minerale importate, diverse comisioane şi produsele supuse impozitului unic pe producţie, Stabilirea cifrei de afaceri pentru vânzători este suma vân­ zărilor efectiv şi definitiv realizată, iar pentru intermediari este suma totală a comisioanelor încasate.

;

Cotele impozitului au fost: 1920 cota generală l,10°/o din care Stat 1 °/0 bug. local 0,10°/0 1924 ^ ------l'30°/o , » „ 1.20°/0 „ n n 0|10°/0 1926 . . ii 1i90°/o „ 2°/o » , Wo

i

58 -

I

: !

■

li

,

Impozitul asupra cifrei de afaceri de lux, constitue o sub­ diviziune a impozitului pe cifra de afaceri, de care se distinge prin cotele sale majorate. Acest impozit loveşte : 1) Vânzările de obiecte de lux între necomercianţi cu cotele de 12°/0 şi 6°/0 re­ duse la 6°/0 şi 3°/0. 2) Cifra de afaceri asupra luxului la : a) Vân­ zările de obiecte de lux făcute de comercianţi cu c .ta de 2°/0 şi 12°l0. b) Cheltuelile făcute în stabilimente de lux, categoria I cu cote de 13°/0, redusă la 10°/0, apoi la 6°/0 şi categoria II co­ tele de 4°/0, redusă la 3°/0. c) Vânzările de spirtoase, aperitive şi vinuri de lichior lovind toate cantităţile de alcool supuse im­ pozitelor pe consum, având cota de 30°/0. Impozitul pe lux este perceput integral în folosul Statului. Spre deosebire de impozi­ tul pe cifra de afaceri, el loveşte numai o singură dată ultima vânzare în detaliu sau la consum, vânzările de lux de la comer­ ciant la comerciant fiind supuse impozitului ordinar pe cifra de afaceri.

In afară de regimul de drept comun descris mai sus a exisîn Franţa aşa zisele regimuri speciale, inaugurate in anul 1925.

Legiuitorul în acest an, din motive electorale, a voit să suprime impozitul pe lux şi cifra de afaceri care supăra pe micii comer­ cianţi şi apasa costul vieţii. Neputându.-1 înlocui cu un alt impo­ zit, legiuitorul s’a oprit la jumătăţi de măsuri, creind pentru un anumit număr de produse de largă consumaţiune nişte impozite unice pe producţiune sau la origine percepute numai o singură dată. Intenţiunea legiuitorului de a înlocui impozitul pe cifra de afaceri cu acest nou fel de impozit reese din art. 60 al legii din 4 Aprilie 1926: „Ministerul de Finanţe va numi comisiuni spe­ ciale în scopul de a substitui, în cazul când aceasta va fi posi­ bil, impozitului pe cifra de afaceri, taxe ad-valorem percepute la unul Sau mai multe stadii de fabricaţie şi de un rendement care n’ar putea fi superior rendementului actual“. Legiuitorul s'a in­ spirat din principiile impozitului pe producţie american şi din legislaţia austriacă din anul 1923 (Die Einphasensteuer).

Impozitele pe producţie astfel înfiinţate au fost: pe cărbuni şi pe tăeri de vite. Ele au fost sporite încetul cu încetul: 1926 îngrăşăminte, ceaiu, cafea, 1927 zahăr, 1928 sulf, amestec de ce­ reale, 1930 vinuri, cidru, spirtoase, 1932 alcooluri, grăsimi, ule­ iuri minerale, 1934 bere, ape minerale, băuturi spumoase, siro-

- 59

s]

| ri

: >i

puri, specialităţi farmaceutice, produse de parfumerie şi de tualetă, numeroase produse alimentare ca : biscuiţi, cacao, ciocolată, confiserii, cicoare, piper, băcănie, orez, sare, oţet, conserve, bom­ boane. In anul 1934 s'a elaborat un regim al impozitelor unice existente. Pe baza unei serii de tarife se calcula impozitul, care era echivalent cu vechiul impozit pe cifra de afaceri. In princi­ piu, comerţul era exonerat de plată.

Afacerile de import şi de export. Impozitul pe cifra de afa­ ceri asupra mărfurilor importate sg aplica pentru a nu rupe echi­ librul protecţiunii vamale, din moment ce mărfurile similare sunt 0 impuse în interior. Impozitul este datorat din moment ce marfa a trecut frontiera şi se dă consumului intern. Produsele brute exonerate de impozit, plătesc impozitul numai dacă sunt date în consum transformate. Produsele brute neexonerate, plătesc im­ pozitul când sunt date în consum şi nu-1 plătesc când sunt des­ tinate consumului personal al importatorului. Intermediarul plă­ teşte impozitul asupra comisioanelor încasate, iar dacă a făcut un import fictiv plăteşte acest impozit la întreaga valoare a mărfii importate. Mărfurile introduse în antrepozite, aflate în tranzit, sau admise temporar nu plătesc impozitul. Cota impozitului este aceeaşi ca la interior. Legiuitorul din anul 1920 a exonerat de impozit mărfurile exportate şi comisioanele la aceste mărfuri,

l

ii

pentru a nu îngreuia comerţul exterior francez. Unele ţări, cu care Franţa avea relaţiuni comerciale, au considerat aceasta ca o măsură de dumping şi a luat la rândul lor măsuri de anti­ dumping, Legiuitorul din 1926 a suprimat această exonerare, fi­ xând cota impozitului pertru mărfurile exportate la 0,20°/0 — 1,30°/0. La exportul mărfurilor de lux cotele erau de 3°/0 şi l2°/0.

Legiuitorul din anul 1927, în urma redresării francului, a suspendat provizoriu aplicarea impozitului la export, menţinând numai principiul că, afacerile de export sunt impozabile.

Organizarea perceperii este sistematizată. Plata impozitului se poate face după unul din cele trei regimuri în vigoare : 1. Regimul de drept comun, în care contribuabilul are patru obligaţiuni principale: declaraţia de existenţă, să ţină un regis­

■

tru special, să depună la administraţia contribuţiunilor indirecte un borderou lunar de vânzările efectuate şi înscrise pe registrul

60 -

t

special plătind şi impozitul cuvenit in termen şi să producă do" vezi întemeiate, fiscului cu ocazia controlului. b) Regimul forfetar, constând dintr'o sumă globală de im­ pozit, stabilită de o comisiune pe doi ani, în urma cererii con­ tribuabilului, a cărui cifră de afaceri nu depăşeşte 300,000 fr. anual pentru vânzările de mărfuri şi 40.000 fr. anual pentru prestaţiunile de servicii, sumă globală care se achită trimestrial. Acest regim a fost introdus prin legea din 1920 şi perfecţionat de le­ gile următoare, cari au ridicat plafonul cifrei de afaceri la lei 500.000 fr. Regimul este avantajos pentru contribuabili, deoarece aceştia sunt dispensaţi de obligaţiunile regimului comun. c) Regimul aconturilor provizionale se acordă contribuabi­ lilor stabili, cu cifra de afaceri anuală de maximum 300.000 fr., respectiv 40.000 fr. Ei vor obţine o autorizaţie pe baza căreia vor plăti trimestrial o sumă egală cu o pătrime din impozitul anului precedent, fiind dispensaţi de obligaţiunile prevăzute de regimul comun. Dacă în anul curent ei vor avea o cifră de afa­ ceri superioară celei din anul trecut, diferenţa de impozit în plus o vor plăti fiscului la finele anului.

Legiuitorul a prevăzut sanţiuni fiscale (amenzi) pentru : re­ fuz de comunicarea contabilităţii, întârzierea la plată, insuficienţe sau omisiuni şi infracţiuni diferite; deasemenea s'au prevăzut sancţiuni penale (corecţionale facultative) pentru cazurile de recidivă.

Regulile de contencios cari s'au aplicat impozitului la în­ ceput au fost acelea ale contenciosului de represiune, dar jurisprudenţa şi doctrina administrativă au permis să se recurgă la soluţiuni practice, cari evită contravenţiile. Se aplică regulile de procedură relative la reclamaţiunile în materie de contribuţiuni directe.

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri a fost primit la înce­ put favorabil de comercianţi. începând din anul 1924, el a fost criticat cu violenţă, cerându-se înlocuirea sa. Cu toate protestele ridicate, legiuitorul judecând situaţiunea financiară de atunci şi-a dat se^mă că, toate impozitele aveau inconveniente şi că, dacă impozitul ar fi fost suprimat, nu putea fi înlocuit cu un alt im­ pozit, iar bugetul nu putea renunţa la nici unul din veniturile sale. Pentru acest motiv impozitul a continuat să existe până în

— 61

!

•

:i '

âftul i 936 aducând bugetului public servicii hotărâtoare prîti rendementul său apreciabil.

Dar acest impozit a contribuit la scumpirea vieţii mărind sensibil preturile mărfurilor. EI a apăsat mai greu asupra co­ merţului mic şi industriei mici, atât prin organizarea complicată a perceperii şi controlul vexatoriu, cât mai ales prin faptul că, el era de multe ori suportat de micul comerciant, iar industria şi comerţul mare erau avantajate.

In timpul existenţei acestui impozit, adversarii săi au pro­ pus diferite soluţiuni de reformă: 1) extensiunea sistemului for­ fetar, 2) substituirea sa printr’un impozit unic pe producţiune, 3) suprimarea sa totală.sau parţială.

Camera aleasă în anul 1936 neputând suprima definitiv ideea acestui impozit, a înlocuit impozitul pe lux şi cifra de afa­ ceri cu impozitul pe producţiune. c) Regimul impozitului unic pe producţiune (31 Decembrie 1936 la 31 Decembrie 1938J. Prin legea din 31 Decembrie 1936 s’au introdus impozitele unice pe producţiune 1). Regimul acesta se caracterizează printr'o instabilitate mai mare decât a regimului precedent. In această materie, au apărut intr'un timp scurt peste cincisprezece legi şi decrete.

Noul regim cuprinde următoarele impozite : 1. Un impozit unic global substituit vechei cascade, asupra vânzărilor realizate de producători, transformatori, persoane asi­ milate, la interior şi asupra importaţiunilor pentru consumul direct.

r-

2. Un impozit asupra serviciilor, vânzărilor micilor produ­ cători degrevaţi sub cifra de afaceri de 300.000 fr. anual. Acesta este vechiul impozit pe cifra de afaceri, creeat în scop special cu o cotă mai mică. Acest impozit este contrar principiului im­ pozitului indirect de consumaţie, fiindcă ţine seama de situaţiunea persoanelor care îl suportă, ţine seamă de justiţia fiscală.

3. Patru impozite unice speciale venite din vechiul regim.

;

4. Douăsprezece impozite unice fuzionate cu uu impozit indirect sau un impozit vamal.

i

i

0 Larguier-Emile-Traite de3 taxes 5 la production. Paris 193°.

62 -

■

Din vechiul regim au rămas principiile referitoare la afa­ cerile impozabile, o mare parte din exonerări, o mare parte din regulile privitoare la asietă şi la percepere, penalităţile şi contenciosul.

Legiuitorul la elaborarea acestei legi a avut de luptat cu argumentele întemeiate ale susţinătorilor impozitului pe lux şj cifra de afaceri. Intenţia sa a fost să simplifice vechiul regim şi să exonereze definitiv şi total comerţul de un impozit nepopular şi de un control inchizitorial. El s a inspirat din sistemul impo­ zitului pe cifra de afaceri austriac (Die Warenumsatzsteuer und die Einphasensteuer), cum şi din sistemul american inaugurat în timpul războiului de secesiune.

I) Impozitele asupra circulaţiunii produselor.

1. Impozitul unic global de 8°/0.

Acest impozit are un caracter mixt (personal şi real). El este plătit de ultimul producător o singură dată. Faptul genera­ tor al său este la interior vânzarea şi livrarea de mărfuri la con­ sum, cumpărarea de ocazie de pietre preţioase cum şi faptul ma­ terial al importării. Cotele au fost: 6°/0 din care 5,60°/0 Stat şi 0,40°/0

8°/0

„

„ 7,60°/o

„

8,70°/ o

»

„ 8,26°/o

„

9°/0

M

m

8,550/0

,>

bugetele locale legea din 31 Decembrie 1936.

0,40°/0 bugetele locale legea din 8 Iulie 1937.

0,435°/0 ’bugete'e locale legea din 3 Mai 1938.

0,45°/0 bugetele locale legea din 12 Noembrie 1938.

Persoanele impozabile sunt producătorii „fiscali", adică pro­ ducători simpli (industriali peste cifra de afaceri de 300.000 fr* anual), producăterii comercianţi (vând şi obiecte gata de altă provenienţă pe lângă producţia lor) şi neproducătorii, cari au luat de bună voie calitatea de producător. Un producător nu se poate bucura simu!tan de două regimuri deosebite.

In afară de operaţiunea impusă ca fapt generator al im­ pozitului, toate celelalte operaţiuni făcute pe bază de atestate înainte de faza impunerii au impozitul suspendat. Există un repertoriu oficial pentru producători.

- 63

V

V

; se impune fiecare operaţiune izolat, ci ea constitue un element al cifrei de afaceri lunară, care se supune impunerii.

La import, valoarea impozabilă este aceea, pe care o au mărfurile in locul şi în momentul când ele sunt prezentate la vamă, plus drepturile de intrare, taxele interioare, cum şi taxele şi drepturile percepute cumulativ cu drepturile vamale.

2. Impozitai de 2')l0. Acest impozit are un caracter dublu.

Este un fel de impozit unic global cu cota de 2°/0, aplicat vân­ zărilor făcute de producători sub 300.000 fr. anual. La import este aceeaşi cotă. Nu este un impozit unic veritabil, fiindcă ma­ teriile prime utilizate de aceşti mici producători au suportat im­ pozitul de 8%. El ne aminteşte vechiul impozit pe cifra de afa­ ceri, lovind prestaţiunile de servicii, operaţiunile de antreprize şi anumite vânzări. Aceasta cu atât mai mult, cu cât 'pentru aceste ultime afaceri constitue un impozit în. cascadă, exigibil la fiecare vânzare sau prestaţie de serviciu, indiferent de una şi aceeaşi afacere. Este un impozit mai mult personal decât real.

Faptul generator al acestui impozit este încasarea preţului.

*

,2 ţf

Cotele au fost: din care l,90°/o Stat şi 0,l0°/0 Bug. local legea din 31 Decembrie 1936.

2,20°/ 0 » Bug. local legea din 3 .

2,09°/0 „ 0,11 Mai 1938.

3% 2.85°/o 0,15 Bug. local legea din 12 >» » ii Noembrie 1938.

2°/0

;

j

1<

; l

CoDdiţiunile generale de asietă sunt aceleaşi ca la impo­ zitul pe lux şi cifra de afaceri.

II. Impozitele unice menţinute. a) Impozitele unice speciale.

Dintr'un număr de 28 impozite unice în vigoare la finele anului 1936, numai patru au rămas în noul regim, dintre care trei sunt ad-vaiorem şi unul specific. Aceste impozite sunt reale, aplicându-se pe obiecte sau mărfuri din interior sau importate, fără a se lua în consideraţiune situaţiunea contribuabililor. Con­ trolul fiscului este sever deoarece mai uşor se pot face sustra­ geri în acest regim. \. Impozitul unic pe producţia sau pe importul dc cărbuni

i

64 — i

1

ioveşte vânzările realizate de exploatatorii de mine de cărbuni şi de lignit, fabricanţii de cox, cărbuni aglomeraţi şi importul acestor produse. Acest impozit unic a eliberat de vechiul impo­ zit comerţul de cărbuni. Cota a fost : 3,40°/0 din care 3,40°/0 Stat 3,60°/0

„

„

3,44°/0

„

3,70°/0

„

„

3,54°/0

„

bugetele locale legea din 31 Decembrie 1936, 0,16°/0 bugetele locale legea din 3 Mai 1938.

0,16°/0 bugetele locale legea din 12 Noembrie 1938*

2. Impozitul pe tăeri. Tranzacţiunile de vite se succed re­ pede, scăpând cu uşurinţă controlului. Plata impozitului pe tăeri este în sarcina proprietarului animalului în momentul tăerei. Im­ pozitul se percepe per Kgr. şi este varie bil după felul vitelor tăiate. Tariful impozitului a fost mereu mărit.

3. Impozitul unic asupra produselor răşinoase. Impozitul loveşte produsele cumpărate (partea originală a sa) la un fabri­ cant din intorior, de un cumpărător pentru suma cumpărării saje.

Deasemenea, el loveşte produsele importate. Cotele impozitului au fost: % 2,50°/0 din care 2,375°/0 Stat şi 0,125°/0 bugetele locale legea din 31 Decembrie 1936.

2,60°/0 „ „ 2,565°/0 » „ 0,135°/0 bugetele locale legea din 3 Maiu 1938.

4. Impozitul unic asupra conservelor alimentare.

Legiuitorul a menţinut acest impozit unic din grije de a menaja produsele consumate de preferinţă de clasele muncitoare.

Este un impozit ad-valorem pe producţie. Cotele impozitului sunt: 6°/0

şi 5,40°/0 din care 5,7O0°/o şi 5,130 Stat Bug. local legea 31 6f50°/0 şi 5,90°/o din care 6,175°/0 şi 5,605 Stat legea

şi 0,300, 0,270°/0 Decembrie 1936. şi 0,325, 0,295°/0 din 3 Mai 1938.

6,75°/o şi 6,10°/0 din care 4,4125°/0 ?i 5,795°/0 Stat şi 0,3375, 0,505°/0 legea din 12 Noembrie 1938. b) Impozitele unice fuzionate. Aceste impozite sunt: Impozitele pe uleiuri minei ale, benzol, fuzionate cu impo-

- 65

*1

ţ 1

I •:; •

| ' ;;

Zite vamale şi impozitele interioare : impozitul pe zahăr, fuzionat cu impozitul intern pe consum, devenind impozit specific ; impo­ zitele pe băuturi şi lichide şi pe produse diferite (cicoare şi co­ loniale).

Exonerările de impozite sunt foarte numeroase şi variate.

Ele sunt de două feluri: acelea referitoare la operaţiuni lăsate în afara câmpului de aplicare al impozitelor şi operaţiunile exo­ nerate printr'o dispoziţiune expresă a legii.

Operaţiunile exonerate se clasifică : 1. Operaţiuni plasate legal in afară de câmpul de aplicare al impozitelor.

— beneficiile agricole — profesiunile necomerciale şi salariaţii şi profesioniştii liberi.

2. Operaţiuni cuprinse normal în câmpul de aplicaţie, însă exonerate pentru diverse motive în virtutea unei dispoziţiuni ex­ presă a legii.

-

— afaceri pentru cari contribuabilul se găseşte în imposi­ bilitate de a recupera impozitul (produse monopolizate, conce­ siuni de servicii publice, intermediari), — afaceri exonerate pentru motive de ordin fiscal (opera­ ţiuni de bursă, antreprize).

— afaceri exonerate pentru consideraţiuni de ordin social sau de interes general (pâine, produse agricole, lemne, lapte, brânză, cartofi, pescărie; debitanţi mici de băuturi, lucrători la domiciliu, meseriaşi; stabilimente de învăţământ, restaurante de studenţi, sindicate agricole, opere de binefacere şi cooperative de meseriaşi).

— afaceri exonerate pentru motive de ordin politic sau mo­ ral (ziare, întreprinderi de editură, monumentele morţilor in

războiu) ; i

— afaceri exonerate pentru consideraţiuni de ordin econo­ mic (îngrăşăminte şi alte produse asimilate, turte, seminţe, săruri, construcţiuni navale, plase de pescuit, mărfuri admise temporar şi prelucrate, prestaţiuni de servicii, transportul de mărfuri pe apă).

66 -

iL

• /

aiaceri exonerate, fiind supuse la un impozit uhic Spe­ cific menţinut sau fuzionat. afaceri făcute cu destinaţia exportului. \ 3. Operaţiunile supuse la un impozit indirect special.

4. Operaţiuni exonerate în virtutea unei decizii administrative.

5. Operaţiuni asupra unor produse importante.

Contribuabilul are următoarele obligaţiuni: Să facă declaraţia de existenţă.

Să ţină o contabilitate regulată şi un registru special.

Să depună lunar borderoul de cifra vânzărilor din luna precedentă.

Să achite impozitul corespunzător.

Să comunice agenţilor fiscului toate justificările necesare la fixarea cifrei de afaceri.

Serviciul fiscal este obligat să ţină repertoriile de contri­ buabili, să constate impozitul şi să-l încaseze.

Sancţiunile, prescripţiunea şi contenciosul sunt organizate după aceleaşi principii ca la vechiul impozit pe cifra de afaceri.

In ultimul timp s’a discutat problema reîntoarcerii la re­ gimul impozitului pe lux şi cifra de afaceri. Adversarii impozi­ tului pe producţiune sunt numeroşi şi puternici, iar regimul său nu se poate stabiliza pe deplin, datorită lipsei unei politici fi­ nanciare continue, fiecare ministru de finanţe făcând o politică personală. Insă, rendementul satisfăcător al acestui impozit a consolidat în parte regimul. Pentru consolidarea sa definitivă se cer anumite îmbunătăţiri prin definirea precisă a produsului finit impozabil, delimitând asieta impozitului şi prin reducerea diferenţei mari de impunere, care există între industria mică şi cea mijlocie.

Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri în Franţa părea a fi terminată : impozit pe plăţi - impozit pe lux şi cifra de afaceri - impozite speciale pe natură de industrie - impozitul unic generalizat.

Instabilitatea generală în toate domeniile de activitate a antrenat instabilitatea regimului fiscal francez. Contra acestui inconvenient, legiuitorul prin art. 35 par. 1 al Decretului Lege

— 67

din 12 Noembrie 1938, a prevăzut mobilitatea sistemului fiscal, după care, până la maximum 10°/o în anul 1938, cotele impozi­ telor pot fi mărite sau micşorate după necesităţi, d) Regimul mixt actual (de la 1 Ianuarie 1939),

i

:

I

In prezent, Franţa are un regim general mixt al impozi­ tului pe lux şi cifra de afaceri: impozitul unic pe producţiune şi impozitul de 1 °/0 pentru armament.

In afară de aceasta, există contribuţiunea naţională extra­ ordinară 1), care este un impozit de suprapunere, şi un impozit permanent. Este un impozit de suprapunere, fiindcă el constă dintr'o majorare de 8°/0 asupra tuturor impozitelor percepute de Stat, printre care se află şi impozitul unic de producţiune. El este un impozit permanent, deoarece, deşi creeat de art. 9 al decretului lege din 2 Maiu 1938 numai până la 31 Decembrie 1939, datorită cerinţelor din ce în ce mai mari ale răsboiului, el a fost menţinut începând dela 1 Ianuarie 1940 fără limită, pe baza art. 1 din decretul lege din 1 Septembrie 1939.

In Reichul German.

Austria.

I X

I j r

»'

ii iJ ''

i

i

! !

Prin mărfuri se înţeleg toate lucrurile mobile corporale, cu excepţia banilor interni şi valutelor. Intră aci curentul electric, gazul, lucrurile legate de teren, întrucât sunt vândute de pe teren (cereale, lemne, materiale de construcţiuni, maşini montate).

Are obligaţiunea de a plăti impozitul întreprinzătorul luc­ rativ, care livrează mărfuri sau prestează servicii.

Maxime Ghretien-La contribution raţionale extraordinaire în Revuc de Science el de legislation fmancieres. Anul 1939 pag. 486—487, 5) Dr. Walther Loewenfeld-Die oesterreichischen Steuern. Wien 1927, pag. 110 şi urm.

68 —

! :

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri prezintă anumite par­ ticularităţi 2) şi a servit ca izvor de inspiraţie legiuitorului ro­ mân în anul 1927.

Impozitul pe cifra de afaceri Ia mărfuri este contribuţia generală asupra întregului trafic de mărfuri, lovind însă şi anumite prestaţiuni de muncă (activitatea profesională a profesiuni­ lor libere, meseriaşii, agenţii).

■

»

V, i

I5

s

întreprinzător lucrativ este acela, care exercită o activitate de sine stătătoare pentru obţinerea de câştiguri agonisite din afaceri sau din profesiuni.

Exonerările de la obligaţia de plată a impozitului sunt numeroase : 1. Vânzarea şi preluarea ipotecară de bunuri imobiliare şi de drepturi reale.

2. Livrarea de apă prin conducte.

3. Tranzacţiuni în valute, acţiuni, lozuri, poliţe, mandate cecuri şi hârtii de valoare.

4. Preluări de cesiuni.

5. Acordări de credite şi garanţiile.

6. Vânzări de mărfuri monopolizate de Stat.

7. Luare de bani în cont curent.

8. Traficul pe cale ferată, ape şi autobuze.

9. Contractele de asigurare şi asistenţă.

10. Livrările şi prestaţiunile suportate de o instituţiune de asigurări sociale.

11. Drepturile de chirie şi arendă de case şi maşini.

12. Predări de alimente şi obiecte de necesitate în virtutea unui contract de folosinţă.

13. Livări făcute de micii cultivatori şi crescători.

14. întreprinderile de binefacere.

15. Afaceri de bursă, fără viramente directe.

16. Uniuni de asociaţiuni şi carteluri de cumpărături şi vânzări pentru asociaţiuni.

17. întreprinderile care transportă şi distribue energia altor întreprinderi neconsumatoare.

18. întreprinderile confederaţiei austriace ca producător, 19. Operele artiştilor şi scriitorilor vândute direct de aceştia.

Impozitul este exigibil la emiterea facturii dacă livrarea sau prestaţiunea este obiectul obişnuit al impozitului. In mod vre’ melnic, la livrări sau la prestaţiuni, impozitul este exigibil odată cu plata.

In anul 1937, cota impozitului era de 4°/0 pentru fiecare livrare sau prestaţiune în cascadă (Phasensteuer). In practică s a

- 69 *

admis sistemul forfetar pentru cei care doresc să-I adopte (Phasenpauschalierung). Din 4°/0 se scade 1/2 suplimentul de criză.

Cota de 2°/0 în cascadă se aplica numai la articolele : făină de secară, cartofii, grăsimea, untura şi slănina de porc, margarina.

Calculul impozitului se face după tabelele oficiale (Phasenpauschalierungstabelle).

Impozitul loveşte valoarea globală de facturare. La între­ prinderile afiliate, impozitul se socoteşte la preţul de en-gros.

.

Pentru aşezarea impozitului sunt două metode: metoda plăţii la fiecare vânzare sau prestaţiune în parte şi metoda fac­ turării, cu calculul global al impozitului. Metoda facturării are avantajul simplicităţii, se adaptează mai uşor registrelor comer­ ciale, iar impozitul se plăteşte într’un termen mai lung ; deasemenea, reducerile de preţ şi retururile de mărfuri se pot scade din calcule. Această metodă are desavantajul că, impozitul trebue avansat, independent de plata mărfii.

ţ?

i !

întreprinzătorul este asupra cumpărătorului. El pune în socoteală separat face după anumite tabele de însuşi întreprinzător.

Pentru plata impozitului pe cifra de afaceri, întreprinză­ torul industrial care execută livrarea este obligat faţă de fisc să garanteze cu marfa pentru achitarea impozitului.

I

r*

j

>

Toate mărfurile importate suportă în principiu impozitul chiar dacă furnizorul şi destinatarul nu sunt fabricanţi, ci sunt particulari. — Cota impozitului este mai ridicată ca la interior.

\ j 1

!

•:

.

I

autorizat să repercuteze impozitul înglobează impozitul în preţ sau îl pe factură. Calculul impozitului se oficiale. Impozitul poate fi suportat

i

Exportul direct este scutit de impozit. Pentru uşurinţa ex­ portului şi a concurenţei pe piaţa mondială se acordă prime, care constau din restituirea de impozite înglobate în produsul finit, care se exportă.

Pentru livrarea de obiecte de lux, impozitul are cota de

ri

14%, adică impozitul normal de 14°/0 plus suplimentul de im­ pozit de 10°/o. Acest impozit loveşte obiectele specificate pe lista oficială. Impozitul poate fi ridicat de la producător sau d$

■

i

!

i

i

70 — I f

•>

r

.i-

la comerţul de detaliu. Impozitul este suportat numai o singură dată.

Impozitul unic pe producţiune constă din aceea că, totali­ tatea impozitului pentru diferitele stadii (producţiune şi comerţul de materii prime, semi-fabricate şi fabricate ale anumitor măr­ furi) este perceput numai într’un loc, de regulă la producător şi în alte faze anterioare sau posterioare impozitul nu mai este calculat. De ex, : dacă pielea de viţel este impusă unic cu 6°/0* atunci impozitul este suportat de tăbăcar (fabrica de piele), iar comerciantul de piele, fabricantul de ghete, cismarul şi produ­ cătorul de mărfuri de galanterie sunt scutiţi de impozit.

In tabela oficială, mărfurile citate expres sunt supuse la impozitul unic, iar celelalte mărfuri, cum şi serviciile sunt supuse la impozitul în cascada de 4°/0, Tabela arata de asemenea : cine are de plată impozitul unic, în ce împrejurare şi după care ele­ mente. Dacă cineva se interesează de impunerea fixă a une mărfi, el trebue mai întăi să stabilească numărul din tariful va­ mal, apoi să caute numărul curent al tabelei de impozit fix, să observe toate adnotările din această tabelă şi dacă postul res­ pectiv nu există în tabelă, să aplice cota de 4°/0 în cascadă.

Plata impozitului se face lunar de către întreprinzătorii in­ dustriali, cari vor vărsa direct impozitul. La livrările ocazionale către particulari prin import, cum şi la importul de mărfuri, im­ pozitul este perceput odată cu impozitul vamal. Deasemenea se aplică sistemul forfetar şi cel al aconturilor provizionale. Plăţile lunare se fac luând ca bază fie sistemul facturilor, [fie cel al plăţilor. La sistemul facturilor, baza de constatare (valoaraa măr­ furilor facturate) şi la sistemul plăţilor, cuantumul plăţilor efec­ tuate se despart pentru fiecare cotă de impozit: 6°/0, 8°/0, 10°/0, etc. Plata impozitului se face la autoritatea în competenţa că­ reia cade sediul de exploatare.

Pentru evidenţa facturilor şi a impozitului cuvenit statului se ţine un registru special. — După acest registru special se întocmeşte declaraţia anuală şi borderoul de vărsare lunar. Nu există norme generale pentru contabilizarea impozitului pe lux şi cifra de afaceri, fiindcă ea trebue să fie adaptată condiţiunile fiecărei întreprinderi,

- 71

Neplata în termen a impozitului atrage calcularea de ma­ jorări. Sustragerea de impozit se pedepseşte cu amenda de 3-19 ori sumele sustrase, confiscarea mărfii, uneori închisoarea şi anularea autorizaţiunii industriale.

îl

După părerea autorului citat mai sus, impozitul pe lux şi cifra de afaceri austriac aparţine impozitelor propriu zise pe circulaţiune, adică acea contribuţiune publică, care se percepe de la afaceri, acte, procese, etc.

Din anul 1922, data înfiinţării impozitului în Austria struc­ tura impozitului pe lux şi cifra de afaceri a rămas neschimbată, iar modificările intervenite au fost făcute mai mult în domeniul formei.

Germania : Sistemul german al impozitului pe lux şi cifra de afaceri, dimpreună/cu sistemul impozitului unic austriac, constitue din punct de vedere teoretic un sistem mixt: Acest sistem mixt a servit de model şi de isvor de inspi­ raţie legiuitorilor respectivi din Franţa şi România. El a evoluat îq timp print'o serie de completări şi puneri la punct din punct de vedere a formei, în timp ce structura sa nu s'a schimbat aproape de loc.

s

Impozitul german pe lux şi cifra de afaceri a avut urmă­ toarea evoluţie între anii 1916—1939 :

(r 3

Regimul critic de la 26 Iunie 1916 în anul 1924.

Regimul reconstrucţiei din anul 1924 în anul 1932.

:

i

Regimul actual din anul 1932 în anul 1940.

«I t

.

ii ■:

Am arătat că, structura impozitului pe lux şi cifra de afaceri nu s'a schimbat. Impozitul a fost înfiinţat şi a evoluat în cadrul sistemului de impozit în cascadă. Regimurile legale de mai sus nu marchează epoci de evoluţia speciale în viaţa impo­ zitului ca în Franţa şi în România, ci epoci de evoluţie în viaţa finanţelor publice germane.

j

1. Regimul critic (26 Iunie 1916 până în anul 1924).

I i

■

:

i ■

ii

!

:

t :

i

i!

I Iii i

72 -

Prin legea din 26 Iunie 1916 s'a introdus în Germania timbrul de vânzarea mărfurilor (der Warenumsatzstempel) de 1 la mie asupra mărfurilor livrate de exploatările cu sediul în ţară. Prescripţiunile cu privire la acest timbru erau încorporate în legea germană a timbrului x) Prin legea din 26 Iunie 1918 s'a creiat un impozit pe cifra de afaceri de l°/0 asupra vânzării mărfurilor (die Warenumsatzsteuer, die Umsatzsteuer). Această lege a fost modificată la 24 Decembrie 1919, cota l1/2°/o» în anul 1920 când sunt supuse im­ pozitului şi profesiunile libere. In anul 1922 cota s'a urcat la 2l/2°/o. anul 1923 impozitul se plătea anticipat din cauza de­ precierii mărcii. Impozitul pe lux avea cotele de 15°/0, 10°/0

şi 5°/0.

In principiile sale, legea în vigoare în cadrul acestui regim a avut mai multe caracteristici2). Ea a servit ca isvor de inspi­ raţie legii franceze şi legii române a impozitului pe lux şi cifra de afaceri.

După lege, este impozabil acela, care exercitând o activi­ tate de sine stătătoare industrială sau profesională, execută li­ vrări în ţară contra plată. Deasemenea, spre deosebire de legea franceză şi română se impun şi prestaţiunile făcute în cadrul profesiunilor libere. Persoanele particulare sunt obligate la plata impozitului numai pentru anumite obiecte de lux.

Obiecte impozabile sunt livrările şi alte prestaţiuni, con­ sumul propriu şi livrările pe baza unei licitaţiuni.

Impozitul loveşte livrările tuturor mărfurilor mişcătoare şi nemişcătoare, cum şi creanţele. — In Franţa şi în România vân­ zările de bunuri imobile sunt scutite de impozit.

In întreprinderile concentrate, impozitul loveşte livrările între exploatările sale, care întrec anual, o anumită sumă.

Prestaţiunile de serviciu inclusiv cele ale profesioniştilor liberi sunt impuse, Consumul propriu de obiecte proprii din întreprindere este cea română şi cea

impus de legea germană, nefiind impus în

i) Karl Theodor von Ehebcrg-Finanzwissenschaft 1922 pag. 499. =) Rolf Grabower-op. cit. pag. 203'şi urm.

- 73

ir m

Legea germană din anul 1919 a prevăzut posibilitatea de restituire a impozitului pentru persoanele cu copii mulţi, şi cu venit neînsemnat. Această dispoziţiune nu-şi are echivalent în legea franceză sau legea română. Spre deosebire de legea ger­ mană, legea română scuteşte producţiunea originară. Legea germană scuteşte deasemenea cooperativele de impozit, după cum se prevede şi în legea franceză. In raporturile dintre patron şi muncitori, legea germană scuteşte de impozit găzduirea, între­ ţinerea şi prestaţiunile în natură date de patron lucrătorului, în schimbul serviciilor ce acesta prestează. Se exonerează traficul de bursă.

i U

ii: :

franceză. Deasemenea, livrările pe bază de licitaţie sunt impuse şi de legea română.

Dreptul german deosebeşte exonerări de impozit perso­ nale şi reale. Aceste exonerări se pot clasifica sistematic in patru grupe : I. Exonerări întemeiate pe caracterul de drept public al întreprinderilor, care sunt acordate în mod restrâns. In Franţa sunt acordate mai larg, iar în România se scutesc produsele monopolizate.

II. Exonerări sociale şi economice. Exonerări sociale se acordă pentru comercianţii a căror vânzare anuală nu întrece 3000 Rm. In Franţa se acordă comercianţilor ambulanţi această exonerare, iar în România nu se acordă. Exonerările economice sunt acordate de legiuitor în interesul consumatorului.

.:Î

I!I ;

III. Exonerările caritative şi culturale. Exonerările cultu­ rale se fac în domeniul artei, ştiinţei, instrucţiunii publice şi presei. Exonerările caritative sunt acelea în legătură cu asistenţa socială şi cu asistenţa spitalicească.

IV. Exonerări technico-fiscale. Se obişnueşt.e-, în principiu, ca o afacere care am fost impusă de un impozit pe consum sau pe circulaţiune nu mai poate fi supusă unui impozit pe cifra da afaceri; de ex.: scutirea asigurărilor.

li:

La data de 1 Ianuarie 1924, cota impozitului era de 2,50°/0.

■<

In Franţa cota, impozitului era de l°/0 şi 0,10°/0 pentru comune, iar in România, cota impozitului era de 1°/q, .

O*

74-

v

%

Legea prevede principiul că, impozitul constă din un atâta la sută din valoarea plăţii. Pentru prestaţt'uni se ia suma încasată.

Este permis ca, impozitul să fie trecut în factură. Deasemenea pentru calculul impozitului, se mai adaugă la valoarea mărfurilor : ambalajul, asigurarea, transportul şi impozitele vamale.

Impozitul pe lux este introdus la comerţul de detaliu.

Obiectele impozabile sunt prevăzute detailat în anumite liste.

Importul de mărfuri este exonerat de impozitul pe cifra de afaceri, dar prima vânzare în interior a mărfii importate este supusă impozitului.

Exportul de mărfuri făcut de fabricanţi este scutit de im­ pozit. In cazul că un comerciant este exportator, i se restitue impozitul suportat de mărfuri în interior.

Impozitul german pe cifra de afaceri s’a desvoltat din tim­ brul de vânzarea mărfurilor. — In Franţa s’a desvoltat din im­ pozitul pe plăţi, iar acest impozit din timbrul de chitanţe. In România, impozitul n’a avut antecedente.

Impozitul german are forma unui impozit evaluai (consta­ tat, Cerut). Până în anul 1923 impozitul se calcula şi se plătea trimestrial. Din acest an, impozitul se calcula şi se plătea lunar.

Pe lângă metoda de evaluare (Veranlagungsverfahren) stă metoda forfetară (Pauschalierungsverfahren), care este o excepţie la prima metodă. Se cunoşteau atunci două feluri de impozite forfetare : 1. Un impozit forfetar unic, aşezat asupra anumitor grupe de mărfuri sau trepte economice, experimentat şi încetăţenit in Austria (die Phasenpauschalierung, die Einphasensteuer, le for-

' : !

I

fait tarifaire).

2. Un impozit forfetar în favoarea unor anumiţi contribua­ bili. De ex. : în Germania bancherii şi avocaţii.

Din cauza desfiinţării acestui regim prin falimentul mone­ tar al Germaniei în anul 1923, impozitul pe lux şi cifra de afaceri atât de bine conceput şi organizat n’a putut să daa rezul­ tatele aşteptate de legiuitor. — Rendementele prevăzute anual

- 75

i

I

n‘au putut fi atinse. — Abia începând din anul 1924 (regimul de reconstrucţie) s'au putut realiza rezultate mulţumitoare.

2. Regimul de reconstrucţie (Din anul 1924 în anul 1932).

Legea din 8 Maiu 1926 cu modificări parţiale la 15 Aprilie 1930 a fost în vigoare în tot timpul acestui regim, care prezintă următoarele particularităţi*):

-

Impozitul loveşte livrările şi unele prestaţiuni ale activită­ ţii industriale sau profesionale a cuiva care le execută contra plată în interiorul ţării, cum şi luările de bunuri din întreprin­ derea proprie în vederea consumului. Deasemenea, sunt supuse impozitului livrările pe baza licitaţiunilor. — Impozitul pe lux a fost suprimat.

Se exonerează de impozit: 1. Vânzările din străinătate în ţară, dacă s'a obţinut apro­ barea ministerului de finanţe asupra siguranţei originei obiec­ telor.

2. Cerealele şi fructele exotice aduse pe apă şi importate, cu aceeaşi aprobare.

3. Primele vânzări din străinătate de materii prime în le­ gătură cu trebuinţele vieţii şi cele de întreţinere.

4. Livrarea de către exportator nu se socoteşte vânzare în străinătate, dacă furnizorul a expediat direct în străinătate.

!

u

5. Acordările de credite şi vânzările de bani, valute, tit­ luri de credit şi valori mobiliare.

6. Vânzările de metale preţioase, afară de comerţul de

Ii

detail.

■

: ;!• i

:

7. Vânzări de proprietăţi şi drepturi de proprietate ase­ mănătoare în spiritul legii din 11 Martie 1927.

8. Transporturile, în spiritul legii din 8 Aprilie 1917.

9. Vânzările de obiecte specificate în legea curselor şi cea a loteriilor, din 8 Aprilie 1922.

I!

10. Prestaţiunile făcute conform cap. I din legea societăJ) Johannes Popitz-Kommentar zum Umsatzsteuergesetz. Berlin 1930 şi ^931, pag. 7 şi urm#

: i

i

76 t

»

I

i

1

il

4

ţilor sau comisioanele în spiritul legii din 8 Aprilie 1922.

11. Prestaţiunile medicale şi medicamentele acordate de casele de asistenţă.

12. Dormitul şi întreţinerea pe care le dă uri întreprinză­ tor lucrătorilor săi pentru serviciile prestate.

13. Dormitul şi întreţinerea acordate de instituţii sau par­ ticulari persoanelor sub 18 ani.

14. Luarea de obiecte din exploatarea proprie pentru consumul propriu în micile exploatări de grădinărie, agricultură Sau creşterea vitelor.

15. Vânzarea unor anumite produse agricole acordate de proprietari muncitorilor şi angajaţiilor ca plată pentru serviciile prestate.

16. La cooperativele legal constituite, vânzările de mărfuri acordate ca risturnă membrilor.

17. La societăţile cu răspundere limitată, luările de măr­ furi de către asociaţi pentru sine, cu aprobarea ministerului de finanţe.

18. Prestaţiunile făcute de uniunile de revizuire, conform par. 54 din legea cooperaţiei.

Se scutesc de impozit: 1. Traficul poştal, telegrafic şi telefonic, cum şi întreprin­ derile de transport ale imperiului şi provinciilor.

2. Gazul, electricitatea şi conductele de apă ale imperiului provinciilor, comunelor şi asociaţilor comunale.

3. întreprinderile şi ramurile de întreprinderi care sunt de interes general.

4. Şcolile şi institutele de educaţiune neoficiale, care sunt subvenţionate de Stat.

5. Sumele obţinute de profesori, artişti şi scriitori sub 18000 Rm. 6. Agenjii şi misiţii care ţin registre, pentru sumele sub 18000 Rm.

- 77

i m I iii : •

i

Impozitul se calculează asupra sumelor încasate din livră, rile impozabile. Dacă calcularea se face pe o anumită perioadă impozabilă, atunci se ia ca bază de calcul întreaga sumă a livră­ rilor încasate în acea perioadă. La prestaţiunile de serviciu, el se calculează la suma încasată pentru serviciul prestat. La import şi export în caz de impunere se va lua în considerare deciziunea ministerului de finanţe pentru stabilirea valorilor medii. La cerere, ministerul poate aproba ca impozitul să se calculeze asupra valorii livrării făcute, indiferent dacă s'a încasat sau nu.

Ministerul va hotărî, unde se vor strânge pentru centralizare şi impunere încasările din livrările efectuate de mai multe între­ prinderi ale aceluiaş contribuabil.

11 1

■

-

7. întreprinderile comerciale şi industriale, a căror cifră de afaceri totală nu întrece suma de 5000 Rm. Importul şi exportul de mărfuri este scutit de impozit în interesul economiei germane şi al comerţului exterior german.

Dacă un întreprinzător face dovada că, a cumpărat din mărfurile exportate în ţară şi că, livrarea către el a fost lovită de impozit, atunci administraţia financiară îi bonifică pentru compensarea acestuia o cotă de atâta la sută din preţul vânză­ rii încasat sau convenit. Asupra mărimii bonificării şî asupra metodei de bonificare dispune ministerul de finanţe.

In caz că obiectele impozabile trec prin mai multe între­ prinderi, se impun numai livrările întreprinzătorului, care trans­ mite direct posesiunea lor.

Scutirile de impozit se acordă la livrările care rezultă din comerţul de en-gros şi la acelea la care se observă că s'au aplicat dispoziţiunile asupra dovezii contabile a livrării.

In ce priveşte livrările de electricitate, gaz şi apă, se im­ pune numai prima livrare,

•

‘

Contribuabilul nu poate adăoga impozitul la suma livrării prevăzută în factură, deoarece impozitele trebue calculate în preţ.

{

Li \ . i

*

Cotele impozitului au fost : 2,50°/0 de la 1 Ianuarie la 30 Septembrie 1924, 2°/0 de la 1 Octombrie la 31 Deqembrie 1924 1,50°/0 de la 1 Ianuarie la 30 Septembrie

1925,

l°/0

de la 1

Octombrie 1925 la 31 Martie 1926, 0,75°/0 de la 1 Aprilie 1926 1 ■ ■

t

1:

! ! 1

ii

Ife

78 -

la 31 Martie 1930, 0,85®/0 de la 1 Aprilie 1930 1a 1 Decembrie 1932 şi 2°/0 de la 1 Decembrie 1932 înainte.

Pentru întreprinderile de detaliu, a căror cifră de afaceri întrece un milion Rm, în fiecare perioadă de impunere, cu în­ cepere din anul 1930 cotele impozitului sunt majorate. Aceasta nu este altceva decât restabilirea impozitului pe lux sub forma unui impozit pe cifra de afaceri cu o cotă mai ridicată.

Contribuabilii sunt supuşi supravegherii şi controlului or­ ganelor ministerului de finanţe.

Perioada de impunere este trimestrială. Ministerul de fi­ nanţe poate scurta această perioadă. Ministerul de finanţe, fi­ xează perioadele de plată a impozitului, cum şi perioadele şi termenele depunerii declaraţiunilor de impunere. Declaraţia va cuprinde totalul sumelor încasate, atât cele impozabile cât şi cele scutite, sumele încasate din prestaţiuni şi clasificarea aces­ tor încasări după cotele impozitului. Regimul general al plăţii impozitului este cel lunar pe bază de declaraţie, un termen scurt, impus de experienţa trecutului, când, în anul 1923, din cauza deprecierii monetei, impozitele erau devaluate. Acest regim are avantajul că, face să intre în cassa Statului mai repede nume­ rarul necesar. Se poate aproba să se facă plata şi trimestrial, Rezultatele acestui regim au fost bune. Degrevarea cu peste 60°/0 a cotelor impozitului, scutirea importului, exportului şi a articolelor de primă necesitate au fost făcute în interesul con­ sumatorului şi în interesul economiei germane şi al desvoltării comerţului exterior german. Redresarea rendementului impozizitului a evoluat într'un ritm viu, datorită creşterii volumului tranzacţiunilor de la an la an. Interesul fiscal cu privire la im­ pozitul pe cifra de afaceri a crescut, datorită locului al 'doilea ca importanţă ce ocupă în sistemul de impozite german. Este un impozit uşor de administrat şi are cheltueli de percepere infime (este tipul ideal al impozitului eftin). Necesitatea sa fiscală a sporit datorită necesităţilor bugetului.

In ultimul timp s’a studiat problema introducerii impozi­ tului unic în Germania, care se crede că va avea un succes mai mare ca în Austria. Acest impozit este foarte greu de introdus, deoarece Germania este o ţară cu industrie foaite desvoltată şi

— 79

' {!

!' • h

i

s ; .

• • i

i

I; '

!

!(/

ffl

i

foarte variată şi cu interese economice particulare extrem de importante.

3. Regimul actual (din anul 1932 în anul 1940).

Regimul creat de legea din 16 Octombrie 1934, eşită din legea de sub regimul anterior şi legea din 30 Ianuarie 1932 re­ feritoare la impunerea importului, modificată la 9 Aprilie şi 18 Septembrie 1936, .are următoarele caracteristici -1): Impozitul loveşte livrările şi unele prestaţiuni făcute contra plată de un întreprinzător din ţară în cadrul întreprinderii sale, loveşte consum propriu, cum şi importul de obiecte în ţară.

Pentru prima dat, legiuitorul german a trecut la impunerea im­ portului. întreprinzător este acela, care exercită o activitate indus­ trială sau profesională de sine stătătoare. Această activitate se exercită în cadrul întreprinderii. Activitatea desfăşurată: de au­ toritatea oficială însăşi nu alribue calitatea de întreprinzător Ea atribue această calitate, dacă este exercitată de o persoană neoficialăi In caz de prelucrare sau transformare a unui obiect la care industriaşul întrebuinţează material, pe care el însuşi l*a fabricat, prestaţiunea este socotită livrare.

In afară de scutirile arătate cu ocazia caracterizării legii de sub regimul anterior, legea din 16 Octombrie 1934 a prevă­ zut în plus următoarele scutiri: 1. Importul de mărfuri pentru care impozitul vemal pre­ văzut în tarif nu se încasează după prevederile dreptului vamal, iar dacă s'ar prevedea nu s’ar încasa.

2. Importul de materii prime şi materii auxiliare, care sunt necesare producţiunii germane şi care nu sunt produse de loc sau siint produse în mici cantităţi în ţară. (pe art. din tariful vamal, lista de scutire No. 1).

3. Importul de produse prin pieţile porturilor germane (30 de porturi). Aceste produse suot: materii prime necesare, semi­ fabricate, articole de primă necesitate şi alimentele în comerţul mare din pieţile porturilor. l) Dr. Fr. W. Kocli und Dr. Edgar Wirckau-Kommentar zum Umsatzsteuergesetz vom 10. Oktober 1934. Bând 19 Miinclien, und Berlin 1935, 1937.

;

80 i

i;

/ i

i.

4. Prima livrare a obiectelor importate, prevăzute la punctul 3 de mai sus (pe art. din tariful vamal, lista de scutire Nr. 2).5 Livrările la export, când se produce adeverinţa con­ tabilă.

6. Livrările de materii prime trebuincioase şi de semifa­ bricate în comerţul de en-gros, atâta timp cât întreprinzătorul a cumpărat obiectele şi nu Ie-a prelucrat sau nu le-a transformat şi dovedeşte ■ contabiliceşte dreptul lor de scutire. (Lista de scutire No. 3 cu 12 specii de produse scutite).

Baza impozabilă pentru livrări este vânzarea care se evaluiază după suma încasată. — In suma încasată intră tot ceeace trebue să cheltuiască destinatarul pentru obţinerea livrării. La prestaţiuni se ia suma încasată drept contravaloarea serviciului prestat. La consumul propriu se ia preţul pe care I'ar avea obiectul dacă ar fi vândut.

Baza impozabilă pentru import (impozitul de compensaţie— Die Ausgleichsteuer), se ia după preţul industrial, iar dacă pre­ ţul industrial nu este cunoscut sau nu este la îndemână, se ia valoarea obiectului importat. La acest preţ se adaogă transpor­ tul, asigurarea, comisionul şi cheltuelile de ambalaj, cum şi impozitele vamale şi de consum suportate de obiect. Ministerul de finanţe pentru aşezarea impozitului de compensaţie, poate să sta­ bilească valori medii pentru anumite obiecte sau pentru anumite grupe de obiecte (lista 5-a a valorilor medii la art. din tariful vamal).

Cotele impozitului (în vigoare şi la 1 Ianuarie 1937) sunt: La f.ecare vânzare, 2°/0 din suma încasată. — La obiectele pro­ duse intr’o întreprindere apicolă sau forestieră din ţară, dacă livrarea lor se face direct, cum şi la cereale, făină, uruială sau tărâţe de cereale şi pâine, cota este de l°/0. Pentru obiectele nescutite, livrate de un întreprinzător în comerţul mare, cumparate sau transformate sau prelucrate cota este de 11/f2°/o* Pentru întreprinderile a căror cifră de afaceri pe anul expirat trece de un milion. Rm., cota este de 21/2°/0 : se impune întreaga vânzare, dacă 75°/0 din totalul cifrei de afaceri realizată se datoreşte vânzărilor de detaliu, iar la întreprinderile care nu au realizat acest 75°/0 se impune numai partea de vânzare reali­ zată în detaliu. Importul este impus cu cota de 2°/0 asupra preţului de producţiune sau asupra valorii obiectului.

— 81

:1

I

: ii)

»

!

calculat la sumele încasate pe timpul comunicării. La finele anului se stabileşte impozitul respectiv pe baza cifrei de afaceri

! '

!

M !

if

Ministerul de Finanţe este împuternicit să ia măsuri pentru compensarea diferitelor impuneri pe cifra de afaceri a între­ prinderilor cu una sau mai multe stadii de producţiune. Această compensare menţionată în lege, s’a făcut prin crearea unui im­ pozit suplimentar (Die Zusatzsteuer), în industria textilă, asupra firelor de lână şi de bumbac. Acest impozit trecut la materia primă este un impozit specific, deoarece se aşează per kilogra­ mul de fire, pe calităţi astfel: impozitul era de 1,48 Rm 1,80 Rm. 1,62 Rm. 1,90 Rm. 1,80 Rm. şi 2 Rm. — Sistemul acesta de impunere a fost copiat de legiuitorul român. întreprinzătorul este obligat să plătească acest impozit. El nu are voie să adaoge impozitul la suma încasată din livrările făcute, sau să scadă impozitul din suma plătită pentru obiectele cumpărate. Impozitul se socoteşte a fi cuprins în preţ.

La calcularea impozitului este vorba de suma totală a con­ travalorii, pe care a încasat-o întreprinzătorul pentru vânzările sale în cursul unui an calendaristic. Dacă întreprinzătorul are mai multe întreprinderi, atunci se vor totaliza sumele încasate de toate întreprinderile. Administraţia financiară poate scurta acest termen. In caz că, o întreprindere a fost înfiinţată în cur­ sul anului, se ia totalul sumelor încasate în acest termen. Impo­ zitul de compensare la export este calculat la fiecare caz în parte. Restituirile de sume către clienţi se scad din totalul sumei încasate. In mod limitat se poate aproba la cerere ca impozitul să se calculeze asupra vânzării efectuate şi nu asupra încasării.

Pentru acest lucru se cere o contabilitate legală şi emiterea de facturi la vânzare. întreprinderile cu vânzări puţin importante sau de impor­ tanţă mijlocie, sunt obligate să comunice în scris fiscului în termen de 10 zile de la expirarea' tr i m e s.t r u lui, suma încasată în acest timp ; întreprinderile cu vânzări mari sunt obligate să comunice în scris fiscului în 10 zile de la ex­ pirarea lunii, suma încasată în acest timp. Această comunicare ţine loc de declaraţie, iar în caz că nu se face, fiscul va stabili impozitul de plată. întreprinderile vor depune anticipat impozitul

i ii

realizată, din care se scad aconturile primite. Statul urmează a

82 -

încasa diferenţele în minus şi a restitui sau a reporta pe anul viitor diferenţele încasate în plus.

Impozitul de compensare la import este un impozit pe consum, care se percepe la vamă odată cu impozitele vamale şi după regulile perceperii acestora.

Dacă un întreprinzător comercial exportă un obiect cumpărat în ţară sau importat şi netransformat, la care a plătit im­ pozitul, i se restitue la cerere impozitul plătit. (Die Ausfuhrhăndlervergiitung).

Dacă un întreprinzător industrial exportă un produs ob­ ţinut în întreprinderea sa, la care a plătit impozitul pentru materia primă şi materiile accesorii, i se restitue la cerere impo­ zitul plătit (Die Ausfuhrvergiitung).

Intreprinzătorul suportă controlul fiscului.

Comerciantul ambulant este obligat să aibă asupra sa ud carnet, în care să treacă toate sumele încasate. — Asupra acesior sume este obligat să plătească impozitul. Sunt scutiţi de ţinerea carnetului şi plata impozitului următorii comercianţi ambulanţi: vânzătorii de ziare şi reviste, micii producători agri­ coli şi forestieri pentru produsele lor proprii şi acei care au registre comerciale.

Legea din anul 1934 este încadrată intr'un plan general.

Intenţia legiuitorului a fost să obţină mai mult de la rendementul acestui impozit, pentru care. motiv a lărgit materia impoza­ bilă prin impunerea importului şi a comerţului ambulant, tot­ odată, deşi s'a discutat posibilitatea introducerii sistemului de impozit unic pe producţiune austriac, nu s'a introdus acest sis­ tem, ci numai în mod parţial s'a introdus trecerea impozitului la materia primă în industria textilă. Din motive de politică ecoDomică şi aprovizionare se scutesc anumite produse în comer­ ţul mare în ţară, materii prime şi bunuri de consum în massă: bumbacul, lâna, combustibilul, alimentele. Deasemenea, aceste produse se scutesc şi în comerţul de import. Se menţine impu­ nerea cu cote majorate a magazinelor de vânzare endetail peste un milion Rm, care se echivalează cu impunerea vânzărilor pe lux, desfiinţate sub vechiul regim.

Schimbările introduse n'au modificat structura impozitului, care rămâne şi mai departe un impozit în cascadă.

- 83

Regimul a avut rezultate bune pentru finanţele germane, aceasta constatându-se din evoluţia ascendentă a rendementului pczitului pe cifra de afaceri în acest timp.

Legiuitorul german, a căutat prin măsurile luate, să corec­ teze cât mai mult defectele grave ale impozitului şi să atenueze efectele rele ce s'ar fi putut produce. începând din luna Septembrie 1939, cotele impozitului au fost majorate, iar din cota cuvenită comunelor din' acest impozit, imperiul reţine 15°/0.

Secţiunea ill-a.

Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri după răsboiul mondial în România.

Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri în România între anii 1921 —1940 a avut loc în cadrul a trei regimuri le­ gale : regimul impozitului pe lux şi cifra de afaceri (In cascadă), al impozitului unic pe producţiune şi regimul mixt actual (im­ pozite suprapuse : impozitul unic pe producţiune şi contribuţiunea naţională excepţională pentru apărarea ţării 2°/0). a) Regimul impozitului pe lux şi cifra de afaceri — în cas­ cadă — (1 August 1921 la 30 Aprilie 1927).

Prima încercare legislativă la noi cu privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri, a fost proiectul de lege din 19.- 0, prezentat în sesiunea parlamentară din 1920 | 21, dar nevotat.

Acest proect se ocupă de un impozit nou „impozitul asupra consumului de lux şi asupra schimburilor de mărfuri, valori şi servicii*. El este definit ca un impozit indirect excepţional (im­ pozit de consumaţie ad-valorem), şi se aplică după cum urmează : a) La valoarea schimburilor obişnuite de mărfuri, valori şi servicii, la care se percepe un impozit de 1 °/0. Aci intră: trans­ misiunile de bunuri în sensul legii timbrului, furniturile pe bază de licitaţie şi consumul de produse proprii în întreprindere.

Impozitul se suportă şi se achită de cel care face plata,* care nu are dreptul să-l repercuteze. Se aplică sistemul impozitului in cascadă. b) La valoarea prestaţiunilor unor servicii speciale, anume

84 -

determinate de lege : reclamele, închirierile de camere şi de cai, depozitele spre păstrare. Cota impozitului este de 8°/0. La re­ clame, impozitul se calculează pe tranşe, progresiv. c) La valoarea vânzărilor şi consumului mărfurilor de lux, la care se percepe cota de 15°/0. Mărfurile de lux se vor specifica într un tablou aprobat de consiliul de miniştri. întreprin­ derile de lux vor fi determinate de o comisiune locală în fiecare judeţ. Impozitul se plăteşte o singură dată, fie la întreprinderea producătoare, fie Ia comerţul de detaliu. Intenţia legiuitorului a fost să lovească pe latura cheltuielilor pe îmbogăţiţii de răsboiu, cari realizaseră beneficii excepţionale.

Persoanele impozabile vor face declaraţii anuale, care ser­ vesc fiscului la alcătuirea registrului de persoane impozabile. Tri­ mestrial, se declară contravaloarea tranzacţiunilor intervenite şi felul lor pe categorii de cote impozabile, iar organele fiscului stabilesc impozitul şi debitează partizile contribuabililor, cari sunt datori a achita in 15 zile de la data debitării, suma impo­ zitului stabilit. Contribuabilii vor ţine un registru de impozite şi un registru de depozit.

Legea din 1 August 1921 înfiinţează impozitul pe lux şi cifra de afaceri. Legiuitorul s’a inspirat din legea franceză din 25 Iunie 1920. Intenţia legiuitorului a fost să creeze un nou isvor de venituri pentru buget. In jurul legii s’au purtat discuţiuni numeroase. Impozitul a fost combătut ca anti-economic, deoarece scumpeşte viaţa, apăsând bugetele modeste şi vexator, fiindcă supune comerţul mic unor formalităţi numeroase de con­ strângere şi control.*) După această lege, impozitul loveşte preţul de vânzare al mărfurilor în toate fazele de transmitere (cascadă) de la produ­ cător la consumator (impozitul pe cheltueli sompfuare şi pe cifra de afaceri). Impozitul asupra luxului propriu zis (impozitele di­ recte pe lux) şi impozitul pe spectacole se aşează sub formă de impozit fix. Impozitul loveşte preţul real de vânzare (preţui mărfii plus accesorile).

Impozitul asupra cheltuelilor somptuare se aşează asupra preţului de vânzare al obiectelor de lux sau consumaţiunilor de i) Desbateri Parlamentare 1921 Prof. Dr. I. Răducanu, discurs.

- 85

l

.

;

;

\

lux în stabilimente clasificate ca atare. Cotele impozitului sunt de 15°/0, 10°/0 6°/0 şi 3°/0 după categoriile de mărfuri.

Impozitul pe cifra afacerilor se aşează în cascadă, atât asupra preţului de vânzare al mărfurilor totalizat lunar, cât şi asupra preţului serviciilor de tot felul, făcute de profesionişti, care nu intră în cadrul profesiunii lor. Cota este de 1 °/0. Im­ portul mărfurilor făcute de necomercianţi se impune.

Impozitul asupra luxului propriu zis (arme de vânătoare, automobile, cai, trăsuri, locuinţe, servitori) se aşează anual sub formă de impozit fix şi proporţional şi se înscrie în roluri.

Impozitul pe spectacole se aşează sub formă de timbru proporţional cu valoarea biletelor.

Impozitele pe cheltueli somptuare şi pe lux se plătesc lunar, cele pe luxul propriu zis anual sau anticipat trimestrial, iar cel pe spectacole în momentul plăţii biletului de intrare la spectacol.

Comercianţii sunt obligaţi să aibă registre speciale vizate de fisc, în care vor trece zi cu zi operaţiunile din cursul fiecă­ rei zile. Ei vor avea carnete de plată (notă de plată) numero­ tate şi de un anumit model, pe care se va trece fiecare vânzare în parte. După totalul sumelor trecute pe fiecare din foile car­ netului, se vor forma liste (situaţii) zilnice, cari vor servi ca acte de vărsare a impozitului, iar totalul zilnic al listelor se va trece în fiecare seară în coloanele respective din registrele arătate.

Cercul persoanelor impozabile se restrânge la comercianţi şi profesionişti. Industriaşii şi agricultorii nu intră în prevede­ rile legii. Nemulţumirile micilor, comercianţi, cari nu puteau re­ percuta întotdeauna impozitul şi sufereau vexaţiuni, au cerut desfiinţarea impozitului sau atenuarea efectelor sale prin intro­ ducerea unei sume globală anuală.

Această a două doleanţă s'a realizat prin legea din 11 Iunie 1923, completată cu decretul lege din 29 Noembrie 1923, ambele inspirate din legislaţia franceză. — Micii contribuabili, comercianţi, industriaşi, meseriaşi, profesionişti, vor putea vărsa anual o sumă globală în locul impozitului pe lux şi cifra de afaceri sub 200000 lei anual. Prin instrucţiunile din 2 Iulie 1926, acest plafon se ridică la 400000 lei anual.

Sistemul

introdus în

anul 1921 şi experimentat şase an1

8$ —*■

I

n a putut fi îmbunătăţit prea mult. El a avut o stabilitate mare şi nu a fost complicat prin creare de impozite unice, rămânând un simplu impozit pe lux şi cifra de afaceri în cascadă. Acest sistem, in care materia impozabilă era foarte greu de supravegiat, a dat posibilitatea să se practice evaziunea pe o scară în­ tinsă. Cu toate că, rezultatele sale financiare au fost bune aceasta nu a împiedecat pe legiuitor să-l desfiinţeze şi să-l înlocuiască cu un impozit unic pe producţiune, de la care se spera un rendement mult mai mare. b) Regimul impozitul unic pe producţiune (30 Aprilie 1927 la 1 Aprilie 1940. înfiinţat prin legea din 30 Aprilie 1927, acest impozit unic pe producţiune a suferit numeroase modificări.

1. Legea din 30 Aprilie 1927 inaugurează la noi sistemul impozitului pe producţiune. — Acest sistem a fost experimentat cu succes în Reichul German (Austria) încă din anul 1923, iar Franţa l-a adoptat abia în anul 1936. Legiuitorul nostru s’a in­ spirat din sistemul austriac.

Impozitul loveşte o singură dată producţia internă de măr­ furi şi materii prime, cum şi importul lor în momentul punerii în circulaţiuDe sau al importării. Deasemenea, el loveşte o sin­ gură dată produsele exportate. Se prevede întocmirea tarifului unitar al impozitului pe lux şi cifra de afaceri, care va cuprinde nomenclatura tuturor produselor identică cu acea a tarifului vamal de import, având în dreptul fiecărui articol un impozit egal cu l°/0 din valoarea medie a produselor ce se impun la la acest articol. Valorile medii se stabilesc trimestrial de către o comisiune consultativă pe lângă direcţiunea generală a vămilor din ministerul de finanţe, pe baza valorilor declarate în cursul trimestrului precedent. In mod direct, acest sistem permite rea­ lizarea transformării impozitului din impozit ad-valorem în im­ pozit pe cantitate.

Cotele impozitului sunt: pentru produsele lista A. de 15 ori(°/0),pmpozitul prevăzut în tariful produsele enumerate în lista B. de 10 ori (10°/0) văzut în tariful unitar, produsele prevăzute în

enumerate in unitar, pentru impozitul pre­ lista C. sunt

scutite, iar pentru toate celelalte produse comune netrecute in

- 87

■

!

liste, de două ori (2°/0 impozitul prevăzut în tariful unitar. Pen­ tru produsele exportate cota este de 1 °/0.

Plata impozitului se face lunar la locul de producţiune pentru produsele fabricate în ţară. Pentru produsele importate, plata se face odată cu plata taxelor vamale de import, iar pentru produsele exportate în momentul efectuării declaraţiei de export.

Intenţia legiuitorului a fost simplificarea vechiului impozit pe lux şi cifra de afaceri prin crearea valorilor medii şi impu­ nerea exportului.

Producătorii sunt supuşi unul control fiscal vexatoriu, per­ manent şi amănunţit. Pentru a corespunde chemării lor, agenţii fiscului se vor specializa în exercitarea controlului technic şi contabil. întreprinderile producătoare sunt obligate a ţine o contabilitate specială pe lângă registrele comerciale obligatorii.

Se prevăd sancţiuni severe pentru contravenienţi.

Această lege prezintă un progres faţă de trecut, prin lo­ calizarea impozitului asupra producţieişi prin avantagiile şi scu­ tirile ce se acordă. Din punct de vedere economic, ea repre­ zintă un regres, deoarece se impune exportul.

2. Legea din 1 Ianuarie 1930 păstrează sistemul impozitului unic pe producţiune.

Asieta impozitului se schimbă în parte :

I i

| hj

l

*

S S-

Mi

a) întreprinderile constituite în formă de societate anonimă şi cooperativele vor plăti impozitul asupra valorii facturilor de vânzare. In acest scop, întreprinderile sunt obligate să elibereze facturi cuprinzând vânzarea specificată pe articolele şi diviziunile respective ale tarifului unitar şi pe unitatea de taxare înscrisă respectiv în acest tarif. Sistemul acesta al impozitului la factura este simplu şi a-fost solicitat de contribuabili. Inspirându-se din sistemul austriac, legiuitorul l-a introdus la un număr restrâns de întreprinderi, tranzitoriu, cu titlu de experienţă. S'au exceptat de la aplicarea sistemului acele întreprinderi cari nu prezentau un organism contabil responsabil (industriile firmelor individuale sau ale asociaţiilor în nume colectiv), urmând a fi supuse mai departe regimului general al legii din anul 1927.

Cotele impozitului sunt majorate cu 10°/°: Lista A. mare lux, cota de 16,50°/0

i •

88 !

!

I

th

■ * B. mic lux, cota de 11 °/0 „ C. produse scutite Produse comune, cota de 2,20°/0 Export cota de 1,10°/0.

Impozitul se va plăti la reşedinţa fabricii pe măsura vân­ zării produselor.

Legiuitorul, alarmat de scăderea rendementului impozitului, a intenţionat să ridice rendementul prin urcarea cotelor şi mai ales prin stârpirea fraudelor. El a organizat în acest scop o serie întreagă de mijloace preventive şi represive : organizarea statisticii impozitului comparativ pe cote impozabile şi baze im­ pozabile, pregătirea unui corp special de funcţionari de control, mărirea cifrelor amenzilor la cifre inpresionante, sancţiuni foarte, severe, menţinerea unei contabilităţi speciale complicate (evi­ denţa materiei prime, a fabricaţiei şi a vânzării).

Legea din 1927 nu a reglementat situaţia micului produ­ cător. Prin legea din 1930 se defineşte mic producător, acela care nu lucrează cu forţă motrică şi are maximum 10 lucrători Micii producători vor plăti un impozit global.

3. Legea din 25 Iulie 1931, interpretată prin jurnalul con­ siliului de miniştri din 3 Aprilie 1933. Ţesăturile, împletiturile şi celelalte produse din mătase sau conţinând mătase naturală sau artificială, fabricate în ţară vor plăti impozite fixe specifice asupra gogoşilor de mătase din ţară şi a firelor de mătase sau gogoşi importate. Prin legea din 3 Aprilie 1933 aceste impozite fixe sunt majorate. Deasemenea la bumbacul brut şi in fire, importat se aplică impozitul fix specific. Aceste impozite specifice inlocuesc impozitul ad-valorem pe lux nu şi pe cel de 2,50°/0 pe cifra de afaceri, care continuă a se plăti.

Prin aceste dispoziţiuni, legiuitorul a inaugurat sistemul trecerii impozitului pe lux şi cifra de afaceri la materia primă, prevăzut în articolul 13 din legea din 31 Decembrie 1932. In­ tenţia sa a fost pe de o parte să simplifice controlul, având acelaş rendement, iar pe de altă parte să dea impozitului mai multă stabilitate prin transformare din impozit ad-valorem în impozit specific.

4. Legea din 31 Decembrie 1932.

- 89

•

Legea schimbă denumirea listelor şi dispozitivul grupării articolelor în ele : Lista A. cuprinde produse de lux cota de 16,50°/0f lista B. produse de consumaţie dispensabilă cota 11 °/0, lista C. produse cota 2,50°/0, lista D. produse cota 1 °/0, lista E. produse scutite de impozit. Se impun produsele şi materiile pri­ me produse în ţară sau importate, precum şi toate produsele axportate numai cu cota de 1 °/0 din valoarea lor medie.

Se generalizează sistemul valorii de facturare ca bază a impunerii. Impozitul se plăteşte global la finele lunii calculându-se după registrul special valoarea globală de facturare. La import şi export, impozitul se calculează după valorile medii prevăzute în tariful unitar. Se introduce de asemenea facturarea Ia preţul de detaliu, cuprinzând şi vânzările prin depozitele proprii de desfacere. Produsele intermediare obţinute în indus­ triile cu producţie integrată sunt impuse, atât la interior cât şi la import.

Scutirile acordate de art. 12 din lege sunt: 1. Atelierele de meserii ai căror patroni sunt înscrişi în bresle, au maximum 5 HP. şi 6 lucrători, nu au magazine de desfacere şi nu dau de lucru la lucrători la domiciliu. Mese­ riaşii din comunele rurale se scutesc chiar dacă nu sunt înscrişi în bresle.

2. Morile ţărăneşti, în afară de brutării.

Impozitul se va putea stabili şi aplica asupra materiei prime la o serie de articole pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri, care va stabili normele de impunere în aşa fel, în­ cât această impunere să reprezinte echivalentul impunerii pe produsele finite. Această dispoziţiune echivalează cu orientarea politicii fiscale în direcţia revenirii la impozite specifice pe consum.

b '

f •

r; ! i

n

Organizarea şi funcţionarea controlului se face amănunţit, ministerul de finanţe putând fixa orice măsuri de siguranţă pentru a împiedeca frauda.

i

Sancţiunile aplicate sunt foarte severe, iar amenzile fiscale sunt foarte mari.

; j

li; :

ii

4.

-

Reglementarea constatării contravenţiunilor şi căile de atac se face deosebit de amănunţit.

In general, legea este completă#

90-

5. Legea din 1 Aprilie 1934 caută să adapteze impozitul pe lux şi cifra de afaceri la nevoile reale din acea vreme, făcându-1 mai economic şi mai rentabil din punct de vedere fiscal.

Legiuitorul a intenţionat să dea impozitului mai multă supleţe prin reducerile de cote, anumite degrevări, suprimarea exceselor de percepere, a abuzurilor la constatare şi a stângăciilor technice.

Cotele au fost reduse la 15°/0f 10%. 5°/0, 2,40°/0 şi 0,90°/0.

Suprimarea unor excese de percepere s’a făcut scoţând de la impunere produsele intermediare.

Anumite degrevări s'au făcut prin trecerea unor mărfuri de la o categorie la alta.

Se desfiinţează controlul la depozitele de desfacere.

S'au moderat amenzile, cari erau excesive, menţinându-se majorări reduse pentru neplata la timp a impozitului.

S'a lărgit sfera de aplicare a sistemulu de aşezare a im­ pozitului la materia primă, întrucât fiscul este mai bine apărat şi perceperea impozitului este mai uşoară.

In general, intenţia legiuitorului a fost să elibereze eco­ nomia naţională de un intervenţionism fiscal prea apăsător, să suprime fricţiunile supărătoare dintre contribuabili şi fisc, să pună Statul în colaborare directă cu producţia.

6, Legea din 1 Aprilie 1935 aduce o majorare a cotelor cu 25°/0 şi modificarea tabelelor, făcute cu intenţia de a spori rendementul impozitului.

7, Legea din 1 Aprilie 1937 aduce o majorare a impozi­ telor specifice la mătase şi bumbac. Deasemenea, impozitul fix specific asupra gogoşilor de mătase obţinute in ţară se atribue ca primă crescătorilor de viermi de mătase pentru mărirea ren­ tabilităţii acestei exploatări sericicole.

8, Decrelul lege din 24 Octombrie 1937 introduce anumite dispoziţiuni de technică fiscală.

Impozitul se va calcula la valoarea totală a facturii. Fac­ turarea către întreprinderile afiliate se va face la preţul de

detaliu.

Contabilitatea referitoare la acest impozit la fabrici şi de­ pozite se va ţine la sediul fabricilor.

S'a introdus metoda perceperii impozitului pe cale

de re-

- 91

i

-

f

i

îl

,i ;! * I

; li

I 1

■i; !

Hr:

î ■

!f

il

■

:

î î

r

tinere la uzina consumatoare, nu la locul de producţie, unde nu se poate reţine. Ex. ferul vechi colectat.

Pentru încurajarea industriei casnice, covoarele de lână lucrate manual se impun la 6°/0 în loc de 18°/0Se arată limita scutirilor privind pe meseriaşi, se arată li­ mitativ întreprinderile cari nu pot beneficia de scutire.

S'au înfiinţat agenţi de control la fabricile mari.

Registrul special se va ţine la zi.

9. Decretul Lege din 1 Aprilie 1938. Legiuitorul a avut intenţia să realizeze o sumă de 700 milioane lei pentru mărirea fondului apărării naţionale. In acest scop, pe lângă cota de 6°/0 asupra mărfurilor nedenumite se va mai percepe o cotă de 1 °/0.

S'a reintrodus impunerea produselor intermediare la întreprin­ derile cu producţie integrată. Se impun, şi operaţiunile de fini­ saj şi reparaţiuni.

10. Decretul Lege din 8 Iulie 1938, dispune trecerea im­ pozitului la materia primă (ţesături şi blănuri), pentru confecţiunile de bumbac, lână, mătase şi blănuri, în vederea simplifi­ cării controlului şi a perceperii.

11. Legea din 1 Aprilie 1939 prevede o serie de modifi­ cări, cari nu chimbă aşezarea impozitului. Se pun la punct anu­ mite texte şi se întăresc măsurile de asigurare a impozitului asupra evaziunii.

Impozitul se va datora Statului la punerea în circulaţiune a mărfii, adică scoaterea obiectului industrial din fabrica, indi­ ferent dacă se vinde sau nu.

Produsele intermediare se impun pe bază de registru spe­ cial, atunci când ele pot servi ca materii iniţiale pentru alte întreprinderi indigene, în procent de peste 5°/0 din producţia totală indigenă a intermediarului respectiv. La importul în ţară a produselor finite se va percepe pe lângă impozitul prevăzut în lista respectivă şi jumătate din impozitul aferent unui singur produs intermediar din care a provenit produsul finit importat.

Cotele au fost sporite la produsele de

prima necesitate :

în Ioc de 3°/0 se ia 4°/0 (lista C), în loc de l°/0 se ia 1,50°/o (lista D), iar pe lângă cota de 6°/0, cota de l°/0 FAN s'a sporit

la 2°/0.

92 -

i

jI 5

-/

-

.

S a reintrodus controlul la depozitele fabricilor, la cbriier1* cianţii cumpărători şi la întreprinderile afiliate.

S a limitat la art. 1 1, lista produselor pentru care impozitul poate fi trecut la materia primă. S a precizat ideia modificării impozitelor fixe în raport cu preţurile reale ale pieţii, cu pier­ derile de fabricaţie şi cu perceperea diferenţei de impozite la stocuri.

Se prevăd dispoziţiuni de scutire pentru cooperative.

12. Legea din 1 Aprilie 1940 a urmărit numai mărirea rendementului impozitulut. In acest scop s’a trecut un număr de articole dintr'o listă de produse impuse mai uşor într’o altă listă de produse impuse mai greu. In afară de această amenajare, cota de 2°/0 FAN pe lângă cota de 6°/0, s'a majorat Ia 3°/0.

Rezultatul aplicării acestui regim s’a tradus prin rendemente apreciabile. S’a accentuat tendinţa trecerii impozitului la materia primă sub formă de impozit specific pentru uşurinţa perceperii, simplificarea controlului şi stabilitatea rendementului.

Principiul echităţii a fost respectat în parte prin scutirile acor­ date meseriaşilor, cooperativelor şi unor articole de primă ne­ cesitate din lista E. Materia impozabilă a fost mereu lărgită, controlul a fost adâncit, iar cotele urcate sensibil. Sub acest regim, impozitul pe lux şi cifra de alaceri s'a încetăţenit defini­ tiv in sistemul nostru fiscal şi a devenit indispensabil pentru buget. Ideea înlocuirii impozitului sau a desfiinţării sale nu a fost emisă în actualele împrejurări financiare. Dimpotrivă, sfor­ ţările pentru apărarea ţării au împins inevitabil pe legiuitor să creeze un nou impozit pe cifra de afaceri în cascadă, care este foarte productiv şi care se suprapune actualului impozit pe lux şi cifra de afaceri. c) Regimul mixt actual (impozite pe cifra de afaceri supra­ puse Începând de la 1 Aprilie 1940).

Regimul mixt actual este compus din două impozite su­ prapuse : vechiul impozit pe producţiune cu ultimile modificări, despre care s'a vorbit la punctul b. şi contribuţiunea naţională exce pţională pentru apărarea ţării 2°/0.

Contribuţiunea 2°/0 a fost creeată prin legea din 1 Aprilie 1940, pe timp de un an până la 31 Martie 1941.

Această contribuţiune se calculează şi se aplică asupra

— 93

\ •

{ I

f: }

• i

! i

i

.

J

i

r I

preţurilor cu care se vând sau se pun în consumaţie articolele de orice natură, mărfurile şi bunurile mobiliare şi imobiliare.

Serviciile nu sunt impuse. Impozitul acesta are caracteristicile impozitului pe cifra de afaceri, desfiinţat la 1927 şi înlocuit cu impozitul pe producţie. Spre deosebire de acel impozit, contribuţiunea 2°/0 se aplică şi la vânzările imobiliare.

Contribuţiunea se aplică la fiecare vânzare în parte (cas­ cada), adâogându-se la preţul fiecărei vânzări făcute de un co­ merciant sau de un necomerciant, sau la preţul fiecărei consumaţiifni şi se suportă de cumpărători sau de consumatori.

Vânzătorii întâmplători de bunuri plătesc impozitul prin vărsare în numerer, paralel cu impozitul proporţional/pe timbru.

Vânzătorii permanenţi (comercianţii şi industriaşii) plătesc impozitul prin timbre speciale procurate contra cost de la M, Finanţe şi aplicate pe notele şi facturile eliberate clienţilor. Ei vor ţine evidenţa timbrelor primite şi aplicate, întocmind situaţiuni lunare, care vor fi verificate de serviciile de constatare.

Scutirile acordate pentru articolele de generală necesitate •sunt: Pâinea, mălaiul, sarea, zahărul, 'carnea, grăsimile (untura, untdelemnul, untul), laptele, zarzavaturile, fructele produse în ţară, legumele de orice fel cu excepţia conservelor. In plus se mai scutesc operaţiunile făcute la bursa de valori precum şi produsele ţărăneşti, pe care sătenii de vând direct sau la târguri, oboare şi pieţe publice. Vânzările până la suma de. lei 50 sunt deasemenea scutite.

Controlul acestei contribuţiuni este foarte eficace. EI se execută inopinat şi suprapus, verificarea făcându-se întotdeauna de la 1 Aprilie 1940. El se exercită de: 1. Controlorii Ministerului de Finanţe în raza circumscrip­ ţiei lor de activitate şi funcţionali împuterniciţi.

2. Controlorii delegaţi special în fiecare judeţ.

3. Echipele volante de control ale ministerului de finanţe al căror control inopinat este foarte eficace, dând până in prezent rezultate satisfăcătoare prin sustragerile numeroase des­ coperite şi sancţionate şi prin propunerile speciale făcute, care

i

au dus la modificarea legii în două rânduri.

Sancţiunile aplicabile constau din amenda egală cu de zece ori impozitul sustras, plus amenda fixă până le 50000 lei.

!

i

■

94 -

J S i

8 : i

/

' ; Se prevede numai contestaţia la urmărire drept cale de atac a contribuabililor.

Rezultatele noului regim nu au întârziat a se manifesta.

Rezultatele fiscale obţinute sunt excelente, dat fiind producti­ vitatea mare a ambelor impozite. Aplicarea suprapusă a acestor două impozite pe consum ad-valorem a avut drept efect scum­ pirea excesivă a vieţii la toate articolele nescutite, care a an­ trenat şi scumpirea articolelor scutite. Regimul actual este o piedică serioasă în calea desvoltării producţiunii şi a consumului* Scurte concluziuni comparative referitoare la cap. II. Consideraţiunile doctrinare cu privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri au fost călcate de legiuitorii ţărilor, unde impozitul a fost introdus. Pentru ce a sacrificat legiuitorul inte­ resele particulare ale mesei consumatorilor, interesele producă­ torilor şi comercianţilor şi unele interese generale de Stat, creând acest impozit ? Pentru ca să-şi procure resursele necesare bu­ getului desechilibrat de răsboiu sau de criză. Interesele fiscale şi cele financiare au eclipsat oricare alt interes, au eclipsat şi principiile ştiinţei financiare. Legea de necesitate şi de viaţă a Statelor, l-a determinat să admită şi să legifereze un impozit antieconomic, antisocial şi vexatoriu, să încadreze juridic în sistemul general de impozite, un impozit inechitabil, şi să men­ ţină până astăzi acest cadru juridic creat.

In toate epocile grele ale istoriei Statelor, oamenii de stat au făcut apel la acest impozit. înainte de răsboiul mondial, egiptenii, grecii, romanii, arabii, regii Franţei, principii germani regii spanioli şi poporul american, au recurs în epocile lor tur­ buri la acest impozit. In timpul răsboiului şi după răsboiul mon­ dial, aproape toate Statele lumei au adoptat acest impozit sub diferite sisteme. In capitolul II al prezentei lucrări am comparat evolutiv structura juridică a impozitului şi consecinţele sale economice şi politic-sociale în Franţa, Reichul German şi Ro­ mânia, unde s'au aplicat mai multe sisteme, (vezi anexe : tab­ loul No. 1).

Din examinarea acestui tablou, observăm următoarele: 1. Dreptul fiscal german şi austriac al impozitului pe lux şi cifra de afaceri, inspirat atât din experienţa spaniolă şi ame-

- 95

ii

tlcană făcute înainte de răsboiul mondial, cât şi din necesităţile proprii, a fost dreptul generator, care a influenţat crearea <i evoluţia juridică a impozitului în Franţa şi în România.—Astfel regimurile juridice franceze între anii 1917—1920 şi 1920—1925 sunt inspirate din dreptul german ; regimurile sale juridice între anii 1925—1935, 1936—1938 şi 1939 — 1940 sunt inspirate din dreptul german şi mai ales din dreptul austriac, cum şi din ex­ perienţa americană antebelică. Deasemenea, regimul juridic din România între anii 1921 —1927 este inspirat din dreptul fran­ cez, care am văzut că, era influenţat de cel german ; iar regi­ murile juridice între anii 1927—1940 şi 1940—1941 sunt inspi­ rate din dreptul austriac şi cel german.

i ! ‘

Ca o particularitate, avem impunerea exportului, care se face numai în România. In Franţa impunerea exportului s'a făcut numai în anul 1936 şi apoi s'a desfiinţat.

Deasemenea, în ceeace priveşte sistemele de plată ale im­ pozitului, începând cu anul 1924, Germania a permanentizat sistemul aconturilor, lucru ce se explică prin nevoia de a primi impozitul cu anticipaţie şi experienţa căpătată în această direcţie cu ocazia devaluării impozitelor în anul 1923.

-ţ

r.

■

■

-S ' ■

i

!

i

2. In privinţa principiilor generale de impunere : economice naţionale, de echitate şi administrativ, legiuitorul german a res­ pectat mai multe aceste principii. Importul de materii prime este scutit. Deasemenea, este scutit comerţul de en-gros la articolele de bază ale economiei germane. In multe privinţe, nivelul pre­ ţurilor nu a fost aşa de mult influenţat de acest impozit. Ali­ mentele şi articolele de primă necesitate au fost supuse la cote mici. Domeniul scutirilor este ales cu grije. Perceperea impozi­ tului este foarte eftină. Sistemul de impozit păstrat corespunde structurii economiei germane, care este un Stat predominant in­ dustrial, neavând nevoie să-şi protejeze industria.

Legiuitorul francez a respectat mai puţin aceste principii.

Importul a fost impus de la început, iar nivelul preţurilor a fost ridicat, datorită cotelor impozitului din ce în ce mai urcate şi sistemului de impozit unic introdus. Domeniul scutirilor este mai întins, mai ales cele în legătură cu producţia agricolă. Sis-

1

. temui de impozit păstrat corespunde structurii economiei fran-

96 !

1

H l

i

tieze care este un Stat mixt agrar industrial, având nevdie sa protejeze industria sa.

Legiuitorul român a respectat foarte puţin aceste principii Prin cote mari şi impozite de sisteme diferite suprapuse a mărit nivelul preţurilor foarte mult, care a dus la scumpirea vieţii.

Prin impunerea exportului, a scumpit produsele naţionale pe piaţa mondială. Domeniul scutirilor este mai restrâns decât cel francez. Se încurajează meseriile prin scutirea meseriaşilor şi mişcarea cooperatistă prin scutirea anumitor cooperative. Con­ trolul exercitat este vexatoriu şi costă mult pe Stat. Sistemul ar corespunde mai bine structurii economiei româneşti, care este acea a unui Stat predominant agrar, dacă i s’ar aduce mo­ dificări. — Aceste modificări sunt arătate în capitolul IV sec­ ţiunea 11-a din prezenta lucrare.

K

!.i i

.

- 97

,

!

■

iste;

:»

CAPITOLUL III.

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri în cadrul politicei financiare

'

Generalităţi*) -

■

Politica financiară dă planul general, care cuprinde întreaga materie bugetară şi financiară. In materie financiară ea oferă o seiie de mijloace de acţiune pentru realizarea unei politici a rendementelor fiscale. Aceste mijloace sunt diferite.

Dacă se acceptă sensibilitatea rendementelor, atunci desechilibrul bugetar va fi remediat prin mijloace nefiscale. In gene­ ral, se va renunţa la echilibrul anual al bugetului, pentru a realiza un echilibru pe un timp mai lung, chiar pe un ciciu (7 — 10 ani). In acest caz, se vor plăti în perioadele de prospe­ ritate minus-valutele din perioadele de depresiune. Mijloacele acestei politici sunt următoarele :

i

&

t

1. Sc vor constitui rezerve din plus-vaiute, fie la tezaur fie la institutul de emisiune.

2. Amortismentul, adică plus valuta din perioadele de prosperitate serveşte la amortizarea datoriei contractată în pe­ rioadele de depresiune.

3. Bonurile de impozite. Se speculează asupra încasărilor plus valute din anii următori (Bonurile de impozite create de

ii • 18

*) Alain Barr£rc-Les variations du rendemcnt des impots cn pcriodes de prosperito, de crise et dc depression. Paris 1939.

i i: 98 —

f.

I

! ti

Guvernul von Papen în Germania în anul 1932, cu care se pu* teau achita impozitele în anii 1933—1938).

Dacă se corijează sensibilitatea rendementelor pentru ob­ ţinerea unei stabilităţi oarecare, fiscalitatea se poate agrava sau nu se poate agrava.

In cazul că, fiscalitatea nu se agravează, politica financiară prezintă un caracter mixt şi oferă mijloacele : 1. Desvoltarea producţiunii şi schimburilor pentru a desvolta materia impozabilă. Se cere o politică economică de an­ samblu, care să favorizeze desvoltarea producţiunii (lucrări mari, mărirea puterii de cumpărare masselor).

2. Mărirea preţurilor în scopul de a desvolta materia im­ pozabilă. Această mărire se face în urma unei devaluări mone­ tare sau a unei inflaţiuni monetare. In acest caz, cheltuelile Statului cresc mai repede decât încasările mărite.

In cazul că, fiscalitatea se agravează cu scopul a se men­ ţine un echilibru bugetar anual riguros—aceasta se face în două împrejurări: când s’au produs efectele sensibilităţii, când se pre­ vin numai aceste efecte.

Când s'au produs efectele sensibilităţii mijloacele sunt : 1. Modificarea cotei. Tariful impozitelor se coboară în perioadele de prosperitate şi se urcă în perioadele de depre­ siune.

2. Se restrânge materia impozabilă în perioadele de pros­ peritate şi se desvoJiă această materie în perioadele de depre­ siune, când se luptă contra fraudei.

Când se previn efectele sensibilităţii, se vor face evaluă­ rile încasărilor pe cât posibil mai exact. Metodele întrebuinţate sunt: 1. Metoda penultimei.

2. Evaluarea directă.

3. Metoda mixtă, o combinaţie a penultimei cu evaluarea

i:

;■ i

•j :

i

■

i

I

directă.

4. Metoda mediilor.

După cum nu se poate renunţa la realizarea echilibrului bugetar, tot astfel nu se poate realiza perfect acest echilibru numai prin stabilitatea absolută a rendementului impozitelor, care calcă grav principiul de echitate, supraimpunând pe contri- 99

i

buabili. Cu alte cuvinte nu trebue să se agraveze prin mijloace technice financiare sau fiscale sensibilitatea unui impozit, a cărui bază de impunere ea însăşi este sensibilă. Că s'a procedai contrariu acestei reguli, avem instituirea în Franţa, în Reichul German şi în România a unui impozit ad-valorem cu baza de impunere extrem de sensibilă şi procedeurile technice cele mai sensibile. Acesta este impozitul pe lux şi cifra de afaceri.

In cadrul conjuncturei fiscale şi bugetare a politicei finan­ ciare acest impozit a jucat un rol important.

Cercetarea rendementelor comparative obţinute de acest impozit şi arătarea pe cât posibil a cauzelor realizării acestor rendemente se vor arăta în secţiunile următoaie.

Secţiunea l-a i

Rendementul impozitului pe lux şi cifra de afaceri 1. In Franţa.

L' 1 -

1 ! 1 i

j

;<

tf ■

■

\i

li

Politica financiară a Franţei după răsboiul mondial, între anii 1917—1929, se resimte de deprecierea monetei sale1). Această depreciere a avut drept rezultat recurgerea la impozite indirecte, mai ales la impozitele generale pe consum, al căror redement urmează simultan urcarea preţurilor, tariful lor putând fi armonizat imediat cu valoarea schimbătoare a produselor.

Pe lângă această cauză, nevoile bugetului francez datorite consecinţelor răsboiului, au făcut să se recurgă la impozite pro­ ductive şi cu rendement imediat. Pentru aceste motive, reformele financiare ale Franţei din anii 1917—1920 au introdus în siste­ mul financiar impozitele pe plăţi şi pe lux şi apoi impozitul pe lux şi cifra de afaceri, iar reforma financiară din anul 1926 a codificat acest impozit încetăţenindu-1 definitiv în sistemul francez de impozite.

Noui fapte mondiale au venit să întărească poziţiunea câş­

i

tigată de' impozitul pe lux şi cifra de afaceri. Primul fapt a fost depresiunea economică mondială din anul

if.

‘ ;

*) Edgard Allix-Traitc, op. cit. introductiou XXI.

100—

I

Lr ■„

1929 şi consecinţele

/

■ sale, care au făcut ca acest impozit să joace un rol hotărîtor în bugetele respective. Al doilea fapt a fost creat în anul 1936 de perspectivele unui nou răsboiu mondial, în urma căruia s'a cerut ds la acest impozit rendemente superioare pentru acoperirea nevoilor de armament şi apărare naţională.

Legiuitorii francezi, oamenii de finanţe şi doctrinarii *) au argumentat în favoarea introducerii şi menţinerii acestui impozit repudiat de ştiinţa financiară. Argumentele lor de politică finan­ ciară au fost date dintr'un punct de vedere cu totul relativ. Ei au pornit de la ideea că, politica financiară este o artă, care trabue să se inspire din anumite principii ştiinţifice, dar ea nu poate neglija condiţiunile timpului şi a împrejurărilor. Ca o con" secinţă a acestei idei, care de altfel este generalizată la multe ţări, toate imppzitele au inconveniente, nu există impozite per­ fecte. Deci un impozit nu se poate judeca din punct de vedere al prefecţiunii, ci din punct de vedere al celui mai mic rău ce aduce în comparaţie cu un alt impozit, care la un moment dat tinde sâ-1 înlocuiască, sau cu golul ce ar lăsa în mijloacele bu­ getare, dacă nu ar putea fi înlocuit.

In cadrul acestei politici financiare generale, aplicarea re­ gimurilor legale ale impozitului pe lux şi cifra de afaceri în Franţa au avut rezultate financiare diferite. a) Regimul impozitelor pe plăţi şi pe cheltueli de lux (31 Decembrie 1917 la 25 Iunie 1920), Legiuitorul prevăzuse pentru aceste impozite un redement de 1.152.000.000 fr. anual. Din Aprilie 1918 în Martie 1919 rendementul obţinut a fost de 160.916.500 fr., adică mai puţin de o cincime. Datorită fraudei considerabile şi lipsei de control nu s'a putut obţine un rendement mare. b) Regimul impozitului pe lux şi cifra de afaceri (25 Iunie 1920 la 31 Decembrie 1936).

Speranţele legiuitorului cu privire la productivitatea impo­ zitului au fost pe deplin întemeiate. — Datorită cascadei sale rendementul impozitului a fost mare, procurând tezaurului o parte importantă din resursele sale.

Evoluţia rendementului a fost după cum urmează:

! !| ij

a ti; i

:>

•!

I I

ii]

1.

•i

:

J) Ed. Allix ct M. Lccerclt—La taxe sur le chiffre d’affaires pag. 325.

-101

.li : Anul 1920 (6 1921 1922 1923 1934 • lf 1925 «• 1926 1927 n 1928 1929 n 1930/31 ti 1931/32 M 1932 (9 ii

luni

i»

935.892.000 fr.

1.897.457.000 „

Vf

2.280.266.000 „

i«

ff

ff

)

. ;

m

ii ii H

1933 1934 1935 1936

(15 luni) (12 luni) luni)

3.015.801.000 4.090.482.000 4.535.118.000 7.467.918.000 8.605.481.000 9.262.196.000 9.874.541.000 8.708.583.000 7.534.270.000 5.111.399.000

„ „ . „ „ „ ,. „ „ „ „

6.854.078.000 M

6.384.506.000 „ 5.856.709.000 „

a

6.123.224.000 „ Din examinarea acestui tablou se constată că, rendementui impozitului a crescut continuu până în anul 1929, an care mar­ chează rendementui cel mai ridicat, când el este de cinci ori mai mare decât în anul 1920. Dimpotrivă din anul 1930 până în anul 1936, rendementui a fost în scădere, anul 1936 repre­ zentând numai 62% din rendementui anului 1929.

Creşterea continuă a rendementului până în anul 1929 are mai multe cauze J) : în primul rând stă ridicarea preţurilor dato­ rită deprecierii monetare ; în al doilea rând stau cauzele technicofiscale, ridicarea continuă a cotelor: anul 1920 cota de 1,10% anul 1924 cota de 1,30%, introducerea impozitelor unice având cote importante, anul 1926 cota 2%, plus impunerea afacerilor de export ; din anul 1926 în anul 1929 s'au creeat o serie de impozite unice având cote ridicate. In al treilea rând, mărirea rendementului se datoreşte îmbunătăţirii controlului şi serviciilor de percepere, care au permis micşorarea câmpului de evaziune* In anul 1921, rendementui de 1.798.448.000 fr. a fost suportat de ramurile comerţului după cum urmează : 16% alimentele, 9%

j

!) Lamothe Roger—Le regime de t?xea u la produclion cu France. Toulouse 1938 pag. 273—274. s) Ed. Allix et M. Lecercle—op. cit. pag. 312 şi urm.

>i

i;i

i

J1

,}

102— i

! ' ■

i

_î

■ băuturile. 25°/0 ţesăturile şi 60°/0 restul articolelor de comerţ.

In anul 1924 numărul contribuabililor a căror cifră de afaceri nu depăşea 300.000 fr. a fost de 1.548.700.

Scăderea rendementului impozitului între anii 1930 şi 1936 se datoreşte în mare parte depresiunii economice mondiale din anul 1929 1), care a avut drept consecinţe prăbuşirea preţurilor şi comprimarea volumului afacerilor datorită restrângerii consumului. Impozitul pe lux şi cifra de afaceri fiind un impozit advalorem, rendementul său s’a resimţit şi a scăzut sensibil, de­ oarece el variază în raport direct cu cantitatea bunurilor vân­ dute şi preţul acestora. Cu toate eforturile legiuitorului în domeniul technico-fiscal şi economic, rendementul impozitului n’a putut fi redresat, astfel că, aproape un sfert din dificilul înca­ sărilor bugetului din anul 1932 se datoreşte căderii acestui im­ pozit, cădere ce s'a menţinut şi în bugetele următoare 2).

In concluzie, rendementul acestui impozit este foarte sen­ sibil la fluctuaţiunile economice, fiind mai sensibil în perioada de depresiune, decât în cea de prosperitate. Deasemenea el este mai sensibil în timpul deprecierii monetare, decât în timpul res­ trângerii semnelor monetare. Măsurile technico-fiscale (cote, control) nu fac decât să atenueze în mică măsură amplitudinea acestor variaţiuni, c). Regimul impozitului unic pe producţiune (31 Decem­ brie 1936 la 31 Decembrie 1938).

Din punct de vedere financiar, impozitul unic pe produc­ ţiune are aceleaşi caracteristici ca impozitul pe lux şi cifra de afaceri: impozit ad-valorem, încasabil lunar, cu rendement ridicat: Rendementul acestui impozit a fost: Anul 19378) .... 6.985.139.000 fr. „ 1938J) .... 9.700.000.000 M prevederi din care s’a încasat de la 1 Ian. la 30.4.1938 fr. 3.050 mld.

Rendementul acestui impozit este în mare creştere. i) Alain Barrere-Los^variations du rendement des impots en. periodes de prosperite, de crise et de depression.

-) Alain Barrere-op. cit. pagina 183- Paris, 1939, pag. 195, 198.

3) Lamothe Roger-Le regime des taxes â la production en France. Tou" louse 1938 pagina 274.

4) G. de bussac-op. cit. pag. 128.

-103

, I i

n î

■i

‘fi

\ :

i

jfi il

1 1

î

ii

i

■

I . #

I

I

’ ImS

:

i

I î

!

I

:

Situaţia financiară a Franţei 2) până la isbucnirea răsboiului în Septembrie 1939 s'a ameliorat prin echilibrul bugetului ordinar. Acest echilibru a fost realizat printr'un efort economic dublat de crearea de noi impozite în sumă de lei 16 mld. fr.

■

I

Cheltuelile extraordinare pentru armament în sumă de lei 25 mld.

i

•I

Această urcare are mai multe explicaţiuni: 1. Explicaţiuni technico-financiare r majorarea neîncetată a cotelor în cursul anului financiar şi controlul riguros.

2. Explicaţiuni de ordin economic şi monetar: Guvernul francez în anul 1937, a mărit puterea de cumpărare a masselor prin ridicarea salariilor. Deascmenea s'a început deprecierea monetei franceze în anul 1936, iar în anul 1937 s’a abandonat etalonul aur. Mai ales aceste două cauze, au avut drept rezultat ridicarea generală a preţurilor, care a influenţat direct şi hotărâtor creşterea rendementului.

Sub acest regim, impozitul pe producţiune este un impozit foarte productiv pentru buget. d). Regimul mixt actual (dela 1 Ianuarie 1939) Rendementul impozitului în anul 1939 şi 1940 pentru cari cifrele ne lipsesc, a fost probabil în continuă creştere, datorită pe de o partă, creării contribuţiunii naţionale extraordinare de 8°/0 asupra impozitului pe lux şi cifra de afaceri1). în cadrul planului de trei ani elaborat cu începere din anul 1939 prin care s’a introdus şi 10 miliarde fr. impozite noui, iar pe de altă parte majorării cotelor impozitelui pe lux şi cifra de afaceri: impozitul unic pe producţinue cota 9°/0 de la 8,70°/0 şi impozi­ tul pe prestaţiuni de serviciul) cota 3°/0 de la 2°/0. In primul tri­ mestru al anului 1939 creşterea tarifelor în raport cu anul 1938 a fost de 12,50°/0 şi creşterea preţurilor a atins 11 °/0- Matema­ tic, reese o creştere de 23,70°/0, In realitate creşterea rende­ mentului este de 27°/0, ceeace înseamnă că, tranzacţiunile s'au. desvoltat de la un an la altul, datorită creşterii producţiunii de la 86 mld. fr. în anul 1938 la 100 mld. fr. în anul 1939.

:

i

9 Rappcrt sur la situation fmanciere. dc la Erancc., în Revuc de scienc et de legislation fmanciere. Anul 1H39 pag. 304.

5) Gaston Jexo-Les finances de buerre de la France, în Revue de Science et de legislation financieres. Anul 1940 pagina 97 şi urm.

104-

i :

f!

jir'i

fr. s au procurat printr'o emisiune continuă de efecte publice pe termen scurt (bonuri de armament pe unul şi pe trei ani).

După isbucnirea răsboiului, până în Decembrie 1939, cir­ culaţia monetară a crescut cu 25 mld. fr. bilete, devaluarea fran­ cului continuându-şi mersul său. La 29 Februarie 1940, francul este reevaluat pe baza de 21,006 milgr. aur fin pentru un franc.

Statul a primit noi avansuri de la institutul de ' emisiune, care însemnează inflaţie, fiindcă ele sunt aranjate pe hârtie prin devaluări monetare, reevaluări ale rezervei aur şi calcularea de plus-valute contabile. Pentruca inflaţia să nu meargă mai de­ parte, s'au luat măsuri în legătură cu politica economică şi fi­ nanciară a răsboiului. Aceste măsuri erau : necesitatea absolută de a reduce consumul interior, de a desvolta producţiunea atât pentru consumul interior, cât şi pentru export, de a exercita un control sever asupra cheltuelilor publice, civile şi militare, de a plăti cele mai multe cumpărături posibile pe pieţile streine cu produsele exportului. Mijloacele practice au fost: 1. Raţionarea (le rationnellement), constând din mijloace de constrângere pentru reducerea consumului: interdicţia de a vinde anumite produse alimentare şi introducerea cartelelor in­ dividuale.

fi

I S:

I

li

2. Impozite grele.

îl 2. In Reichul German Finanţele germane în timpul răsboiului mondial ]) se ca­ racterizează prin crearea de noui impozite printre care şi im­ pozitul pe transacţiuni (die Warenumsatzsteuer), stabilit în anul 1916 şi modificat în anul 1918.

Perioada după răsboi3) cuprinde două faze din punct de vedere fiscal: o fază critică până la 1923, caracterizată prin distrugerea completă a impozitelor din cauza deprecierii şi re­ pudierii mărcii şi o fază de reconstrucţie a sistemului fiscal după această dată.

Edgard Allix-op. cit. pag. 1005.

2) Edgard Allix-op. cit. pag. 1096 şi urm.

-105 *

i i

I •

i

Perioada primă se începe prin reforma ministrului Erzberger, care a realizat prin legea din 13 Decembrie 1919 centrali­ zarea financiară în mâinile imperiului. Finanţele locale, care-şi pierd independenţa fiscală, pe lângă veniturile proprii, sunt ali­ mentate prin cote alocate din impozitele imperiului, între care 30°/0 din impozitul pe cifra de afaceri. S’au luat măsuri pentru echilibrarea bugetului prin impozite permanente : impozitul pe venit al imperiului, impozitul pe succesiuni, impozitul pe cifra de afaceri, cum şi prin reducerea datoriei publice. Criza monetarăf a paralizat însă funcţiunea tuturor acestor impozite. S'a procedat la mărirea tarifelor suprataxe de pierdere la schimb, scurtarea termenelor de plată, percepere prin st:paj la impozitul pe sa­ larii, toate, expediente menite să atenueze. consecinţele depre­ cierii monetare asupra impozitelor. In zadar, căci falimentul finanţelor germane s’a produs.

Perioada secundă începe în anul , 1924, când impozitele sunt stabilite în aur pe baze provizorii. Prin legea din 10 August 1925, sistemul de impozite al imperiului este reorgani­ zat pe baze stabile noui. Intre impozitele pe circulaţiune, de­ osebim şi impozitul pe cifra de’afaceri, a cărui lege a fost mo­ dificată şi pusă la punct.

Criza economică mondială din anul 1929 a lovit finanţele publice ale imperiului în mod sensibil, din care cauză încasările sale se resimt până în anul 1932. începând din anul 1933, imperiul a urmărit realizarea autarhiei sale. Această politică economică urmărită până în anul 1933, corespunde cu faza preparatorie a economiei de război1)Paralel cu sfoiţarea economică, s’a făcut o mare sforţare finan­ ciară şi fiscală, pentru crearea mijloacelor necesare mai ales acoperirii cheltuelilor extraordinare pentru armament 2J. Se afirma că, aceste cheltueli au atins cifra de 90 miliarde mărci pe anii 1933-1938. In anul 1939, până la declararea?răsboiului jn Sep­ tembrie, cheltuelile militare ale imperiului german erau de circa 2,50 miliarde mărci pe lună, iar dela declararea răsboiului îna*) Recenzie cartea H. Laufeulurger «L’economie allemande â 1’ epreuve de Ja guerre» In Revue de Science et.. Paris 1940-1.

-) Gaston Jeze, recenzie cartea II. Weichman «Le montant et la couver ture des depenses de guerre de l'Alemagoe» in Revue de Science et... Paris 1940. I, pag. 12(î şi urm.

106-

~n i ;

[

inte, erau de circa 3,5 miliarde mărci pe lună, sau 42, miliarde mărci anual, la care dacă se adaogă circa 12 miliarde mărci anual cheltueli civile, se obţine un total general cheltueli de circa 54 miliarde mărci anual.

Mijlocele întrebuinţate de politica financiară a imperiului pentru acoperirea acestor cheltueli au fost diferite.

De la 1933 la 1938 s'a utilizat împrumutul pe termen scurt şi impozitul, fără a se recurge la inflaţie directă. Cu începere din luna Aprilie 1938, au fost utilizate mijloacele următoare: im­ pozitul, împrumutul pe termen scurt, contribuţiunea asupra evreilor, expediente fiscale (bonuri de livrare, trate speciale, bo­ nuri de impozite) şi împrumutul pe termen lung. Inflaţia mone­ tară directă n’a jucat un rol important.

După isbucnirea răsboiului, politica fiscală a fost modificată în sensul recurgerii din ce în ce mai mult la impozite, care tre­ buiau să aducă un surplus de 3,6 miliarde mărci anual, Ordo­ nanţa din 4 Septembrie 1939 (Kriegswirtschaftsverordnung) a ridicat cota impozitului pe venit cu 50°/0. Cota impozitelor pe consum a fost mărită. Provinciile imperiului sunt supuse la o contribuţie de răsboiu de 15°/0, care li se reţin din încasările imperiului cuvenite lor la impozitele : pe venit, pe societăţi şi pe cifra de afaceri; în afară de aceasta, colectivităţile publice locale, trebue să verse imperiului o mare parte din încasările lor bugetare. Deasemenea, prin aceeaşi ordonanţă s'au prescris economii. începând din Octombrie 1939, deficitul bugetar al impe­ riului este de 2,66 miliarde mărci pe lună, cu toate sporirile de impozite. Se pare că, s'a recurs la împrumutul pe termen scurt şi la inflaţie.

In cadrul acesta general, evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afaceri a cunoscut situâţiuni şi momente diferite.

i

:

i ?

i

r

if

Iii

1. Regimul critic.

In timpul răsboiului mondial şi după răsboiu, până în anul 1934, rendementul impozitului a avut evoluţia următoare *): 24.263.611 Rm. Anul 1916/17 111.740.048 „ 1917/18 i) Johannes Popitz—Komrnentar zum Umsatzsteuergesetz. 1928 Berlin pag. 56.

-

-107

i

I.

Anul 1918/19 235.091.819 Rm. „ 1919/20 827.900.057 „ 1920/21 ‘5.049.490.380 f» 11.474.103.204 „ 1921/22 . .

236.684.097.394 „ 1922/23 . milioane 397.986.820 „ 1923/24 .

Din examinarea cifrelor acestui tablou se constată că, rendementul impozitului pe lux şi cifra de afaceri a crescut pro­ porţional, începând din anul 1916 până în anul 1918. In urma reformei din anul 1918/19, rendementul creşte apreciabil. înce­ pând din anul 1920, până în anul 1923, cifrele rendementului sunt foarte mari, iar în anul 1923 sunt astronomice. Acestea sunt rendemente de inflaţie, datorită devaluării mărcii, care a fost repudiată, iar, începând din anul 1923, cifrele rendemen­ tului au fost stabilite pe baza valorii aur.

5':

■

2. Regimul reconstrucţiei.

I

i;.

i.

li t

y.

* f

In regimul reconstrucţiei finanţelor publice germane ren­ dementul impozitului a fost: 1.917.800.000 Rm. Anul 1924/25 x) 1.416.000.000 „ 1925/26=) 875.800.000 „ 1926/27 „ 1927/28 877.700.000 1.000.

200.000 „ 1928/29 3) 1.023.700.000 „ 1929/304) »> 1.002.400.000 „ 1930/31 995.000.000 „ 1931/32 Din examinarea tabloului de mai sus, se constată că, în­ cepând din anul 1924 rendementul este în descreştere până în anul 1927, când rămâne staţionar până în anul 1931.

In ceeace priveşte valoarea volumului tranzacţiunilor im­ puse, acestea au fost în creştere până în anul 1923, apoi în des­ creştere până în anul 1932, datorită depresiunii economice mon­ diale, după cum se constată din alăturatul tablou: 0 Dr. Walther Lotz--Finanzwissenschaft 193J, pag. 650.

2) Wirtschaft und Statistik 1932 pag, 710.

3) Johannes Popitz-Kommentar zum Umsatzsteuorgosetz. Berlin 1930 pag. 2 *) Wirtschaft und Statistik 1932 pag. 710 (711.

108f

: Ti .•'i

si ii

I

1924 76,7 miliarde Rm. 1925 107,8 1926 109,7 1927 125,0 1928 134,3 Anul 1929 134.2 miliarde Rm. „ 1930 î23,o ,: « 1931 107.3 „ 1932 68,0 Ar fi trebuit.ca, rendementul impozitului până în anul 1929 să aibă un mers ascendent, iar din acest an să aibă o evoluţie profund regresivă, cu peste 4°/0 dacă urmărim evoluţia bazei sale de impunere (Umsatz) din tabloul de mai sus.

Se observă insă un neparalelism în evoluţia bazei de im­ punere şi acea a rendementului impozitului1). Cauzele acestui desacord trebuesc căutate în modificările technice.

Intr'adevăr, schimbările de cote ale impozitului au produs această situaţiune : când evoluţia bazei de impunere a fost as­ cendentă, cotele au fost diminuate, iar când această evoluţie a fost descendentă, cotele de impunere s'au urcat. Astfel, de la 1 Ianuarie 1924 la 30 Septembrie 1924 cota a fost de 2,50°/0, dela 1 Octombrie 1924 la 31 Decembrie 1924 cota a fost de • 2°/0, de la 1 Ianuarie 1925 la 30 Septembrie 1925 cota a scăzut la l,50°/0, de la 1 Octombrie 1925 ia 31 Martie 1926 cota a scăzut la l°/0, de la 1 Aprilie 1926 la 31 Martie 1930 cota a scăzut şi s'a menţinut la 0,75°/0, de la 1 Aprilie 1930 Ia 1 De­ cembrie 1931 cota s'a urcat la 0,85°/0 şi în sfârşit de la 1 De­ cembrie 1932 înainte cota a fost urcată la 2°/0.

/ :

Anul „ „ »

Cu plivire la rendementul acestui impozit, Germania s'a mulţumit cu un rendement mai mic, degrevând cota în pe­ rioada de prosperitate şi mărind-o în perioada de depresiune.

Este o încercare reuşită de a face variaţiunile rendementului independente de depresiunea economică.

»

]

■.

Ifi

«Ui

I . :

ţi

;U ’

B

3. Regimul actual.

In regimul actual, rendementul impozitului a fost :

' fi

x) Alain Barrerc -/- op. cit. pag. 199—200.

—109

11 i

:

e:

f !* ■

i

iripl I: ;ii; ';

1 ■

I

l

I!

1

!;

;

1.259.200.000 Rm. Anul 1932/33 ^ 1.410.600.000 ,, n 1933/34 1.763.700.000 „ „ 1934/35 1.908.300.000 „ 1935/36 2 261.100.000 „ „ 1936/37 2-621.200.000 „ „ 1937/38 3.356.900.000 „ „ 1938/39 2) 1.771.500.000 „ „ 1939/40 3) primele 6 luni Din examinarea tabloului de mai sus, se constată că, în­ cepând din anul 1932, rendementul impozitului a fost în con­ tinuă urcare. Această urcare se datoreşle pe de o parte sporirii cotelor şi amenajărilor impozitului, care s’a bucurat de o atenţie deosebită, iar pe de altă parte măririi volumului de tranzacţiuni impuse de la an la an.

Cu privire la sporirile mai importante de cote avem situaţiunea următoare : la 1 Ianuarie 1932 cota generală a impo­ zitului se urca de la 0,85°/0 la 2°/0, pentru unele alimente se urcă de la 0,75°/0 la 0,85°/0, iar de la 1 Septembrie 1933 la l°/0. La 1 Octombrie 1933 cota pentru produsele agricole şi fo­ restiere este coborâtă de la 2°/0 la l°/0. Cu începere de la 1 Ianuarie 1935, noua lege de reorganizare a impozitului a intro• dus cotele: 2°/0 cota generală, 1% pentru livrările consumului propriu, 3/20/o pentru unele articole ale comerţului mare 21/2°/0 la articolele vândute de magazine cu cifra de afaceri peste 1 mi­ lion Rm. anual cum şi întreprinderi, 2°/0 şi l°/0 pentru articolele importate. In anii următori cotele au fost puţin majorate.

In ceeace priveşte valoarea volumului tranzacţîunilor im­ puse, evoluţia sa a fost următoarea :

>4

Anul 1932 *) „ 1933

j?

| .*

li i î i

:

:I:I :.

;

■

t! ,

1934

* „

1935 1936

„

1937

0 Wirtscliaft und Statistik 1938 pag. 497 şi urm.

1939 k 362. * « « a

; A

i

„

68 miliarde Rm. indice 100 76 „ IU 94 * 137 113 h 165 134 „ 196 M 155 — ii „ 227 m

a

no-

a

<i

1939 « 696.

Valoarea volumului tranzacţiunilor din anul 1929 care a fost de 134,2 miliarde Rm. a fost atinsă abia în anul 1936.

In anul 1937 această valoare a> volumului tranzacţiunilor impuse a fost cu 227°/0 peste cea a anului 1932. Această creştere a avut drept consecinţă creşterea rendementului.

In anul 1938 1 39 rendementul impozitului este de asemenea în creştere. Aceasta se datoreşte a trei cauze : majorarea cotelor, creşterea valorii volumului tranzacţiunilor impuse la 177,64 miliarde Rm., cum şi anexiunile teritoriilor Austriei şi Ţârii Sudeţilor, ale căror impozite pe cifra de afaceri în fiinţă în acele ţări au trecut în bugetul imperiului.

Pe prima jumătate a anului 1939 | 40, rendementul impo­ zitului este în creştere' faţă de anul precedent. Se pare că ren­ dementul este sporit şi în a doua jumătate a exerciţiului 1939/40 în urma majorării cotelor în Septembrie 1939, după declararea răsboiului. In această primă jumătate a exerciţiului 1939 | 40 Austria a adus 112,1 milioane Rm. şi Ţara Sudeţilor 52, 8 mi­ lioane Rm. total 164.9 milioane Rm. Pentru restul timpului până în prezent, datele ne lipsesc Cu titlu informativ, arătăm încasările imperiului aşa cum s’au publicat în revista Wirtschaft und Statistik pe anul 1940:

!

1940 | 41 6 luni

s

1939 | 40 12 luni

încasări

Rm 18 235,5

Bssitz und Verkehrsteuer

Rm.

Zolle und Verbrauchsteuer • Total

.

.

5.339,6

Rm. 23.585.1

Rm. 10.878,3 Rm.

2.540,2

Rm. 13.418.4

Pe lângă elementele amintite mai sus, la creşterea proba­ bilă a rendementului impozitului pe lux şi cifra de afaceri, având în vedere creşterea rendementului total al impozitelor germane, a intervenit şi creşterea preţurilor datorită deprecierii monetei produsă de inflaţia monetară moderată.

l) Wirtschaft und Statistik 1938 pag. 497 şi urm.

— 111

!

Secţiunea Il-a Rendementul impozitului pe lux şi cifra de afaceri în România.

l.

li! ; '1

! ■ih h :

I; I

II!

Evoluţia politicei financiare române după răsboiul mondial ')* intre anii 1921 — 1940 s’a făcut în cadrul a mai multor epoci.

1. Epoca dela terminarea răsboiului până la stabilizarea leului.

România e eşit din răsboiu cu resurse’e ruinate.

Reforma financiară diD anul 1921 urmărea două scopuri; Unificarea sistemelor de impozite in vigoare cu un sistem mai avansat (impozitul pe venit) şi procurarea a cât mai multe re­ surse prin aplicarea de noui impozite excepţionale, experimen­ tate în timpul răsboiului şi după răsboiu în ţările europene occidentale (Franţa şi Reichul German). Unul dintre impozitele excepţionale a fost impozitul pe lux şi cifra de afaceri.

Până în anul 1926, când în urma politicii de devalorizare avem o stabilizare de fapt, deprecierea leului a influenţat con­ siderabil asupra creşterii rendementului impozitelor, în special a impozitelor ad-valorem, care sunt într'o continuă creştere.

In anul 1929 s’a făcut stabilizarea monetară. Stabilirea echilibrului bugetar era una din condiţiunile esenţiale.

2. Epoca de depresiune economică.

După anul 1929 s'a produs criza economică mondială, când preţurile agricole au căzut catastrofal, iar cele industriale, sensibil.

In ţara noastră, cu structură agrară, căderea preţurilor agricole a atras o diminuare corespunătoare a puterii de cumpă­ rare a clasei agricole, cu consecinţe adânci pentru celelalte clase de producători şi consumatori. Cifrele de mai jos ilustrează cele afirmate : Venitul naţional pe cap de locuitor a fost: Anul 1928 lei „ 1930 „

„

1933 „

11546 8.099 5.327

*) Prof. Dr. Ion Răducanu—curs de finanţe, supliment, Buc. 1940.

112-

I

r

Deci o Scădere de peste 50^1^.

Indicele de fiscalitate pe cap de locuitor a fost: Anul 1928 100 Anul 1933 139,9 Deci o creştere de 39,9°/0 Venitul naţional al Statului a variat după cum urmează , Anul 1928 200 miliarde lei .1930 144,9 . „ 1932 103,5 „ „ 1933 99,3 Deci o scădere de peste 50°/0.

In acelaş timp, bugetul public a fost comprimat cu peste 40°/Of intrcducându-se sistemul bugetelor lunare, iar impozitele directe au fost mărite cu 10°/0 şi cele indirecte cu 2()°/0, contrar principiului de echitate. In anul 1932, punctul culminant al crizei simţită la noi, finanţele publice erau 3proape de ruină.

Anul 1933 a adus o serie de reforme cu privire la controlul fiscal exercitat de elemente pregătite şi înlăturarea posi­ bilităţilor de evaziune. Unele impozite au fost degrevate iar altele mărite. Rezultatele obţinute au fost bune.

3. Epoca de redresare.

Din anul 1934 se inaugurează o nouă politică financiară, care face noui reforme. Reformele întreprinse au constat din degrevări, amenajări de impozite şi reducerea cuponului datoriei publice. Problemele de apărare naţională redevin actuale. Rea­ lizarea lor cere noui venituri. In acesi scop se, lansează împrutul de înzestrare al ţării.

S’au realizat o serie de reforme fiscale : modificarea legii contribuţiunilor directe, a legii de organizare a ministerului de finanţe şi a legii de urmărire. Afară de aceasta, s’au degrevat multe dintre impozitele existente.

In anul 1935 s'au creeat o serie de impozite noui pe con­ sum : făină, ciment, acid carbonic. Deasemenea au apărut noui impozite in legătură cu apărarea naţională: impozite pe clădirile noui, cote suplimentare pe cifra de afaceri, etc.

' ■

'H

|

I ; }

începând din acest an şi până în prezent, asistăm la agrevarea continuă a fiscalităţii, prin alte impozite înfiinţate, atât impozite normale noui sau impozite vechi amenajate în vederea

-113

i

1

<51 ! i

‘

f

■ ii

ai >

celui mai mare rendement posibil, cât şi impozite excepţionale de răsboiu, cari erau menite să alimenteze bugetele cu afectaţiune specială şi bugetul Fondului Apărării Naţionale, care a crescut considerabil de la an la an ; deasemenea, impozitul pe beneficii excepţionale, pe celibatari, pe alcool şi contribuţiunea naţională excepţională psntru apărarea ţării, de la care se spera un rendement considerabil.

Această avalanşă de impozite, dublată de tendinţa mode­ rată spre inflaţie, de un export intensificat datorită convenţiilor noastre comerciale, de creşterea consumului şi de condiţiunile internaţionale defavorabile datorate stării de răsboiu în alte ţări de pe continentul european, au dus la scumpirea excesivă a vieţii, care a antrenat umflarea bugetului de cheltueli.

Intre timp, Statul a recurs la împrumutul de apărare a ţării, care a dat rezultate bune.

S'au făcut investiţii imense în industria de răsboiu, în for­ tificaţii, în armament, iar în ultimii doi ani sforţările au fost şi mai mari datorită concentrării şi mobilizării a masse mari de oameni.

Cedările de teritorii în anul acesta (1940), având drept consecinţă isvoare de venituri dispărute şi pletora de funcţionari au agravat şi mai mult situaţia financiară a ţării.

In prezent efortul fiscal considerabil al contribuabilului român a ajuns la limita capacităţii contributive şi depăşirea acestei limite ar avea drept rezultat o gravă perturbare a însuşi organismului economic al ţării.

Se pare că, intenţia de viitor nu tocmai îndepărtat a le­ giuitorului şi a oamenilor de finanţe români este tendinţa de a se orienta spre impozitele personale, lovindveniturile mari nete şi brute cu cote mari şi degrevând cotele impozitelor reale.

Dacă această ajustare fiscală s'ar dubla cu mărirea producţiunii româneşti şi deci a capacităţii de consum, care ar scădea pre­ ţurile şi oprirea inflaţiei pe de altă parte, s’ar obţine rezultate bune în materie financiară.

In cadrul acestei politici financiare s'a făcut aplicarea re­ gimurilor legale ale impozitului pe lux şi cifra de afaceri. a) Regimul impozitului pe lux şi cifra de afaceri (1 August 1921 la 30 Aprilie 1927).

Rendementul impozitului a fost următorul:

I: 114-

!

1 i IM

Anul 1921 (5 luni) 294.000.000 lei „ 1922 699.000.000 „ „ 1923 861.000.000 „ ii 1924 987.000.000 „ „ 1925 1.101.000.000 „ „ 1926 1.590.000.000 .

Din examinarea acestui tablou se constată că rendementul impozitului a fost în continuă creştere, ajungând în anul 1936 la întreitul celui din anul 1921.

Evoluţia progresivă a rendementului în aceşti ani are mai multe cauze. Prima cauză de mai mică importanţă este îmbună­ tăţirea controlului, care a micşorat câmpul de evaziune. Cotele introduse în anul 1921 nu au variat în timpul acestui regim, iar impozitul forfetar aplicat la micii contribuabili nu a influenţat în sensul agravării sensibilităţii rendementului. 0 altă cauză este creşterea volumului afacerilor din anul 1925, cauză care nu a influenţat prea mult sensibilitatea rendementului. In sfârşit, deprecierea monetei naţionale care a dus la ridicarea preţurilor producând o falşă prosperitate a fost cauza hotărâtoare pentru evoluţia ascendentă a rendementului. b) Regimul impozitului unic pe producţiune (30 Aprilie 1927 la 1 Aprilie 1940).

Rendementul impozitului a evoluat după cum urmează: Anul 1927 J) 1928 1929 1930 1931 1932 1933/34 1934/35 1935/36.

1936/37 1937/38 1938/39

2.101.COO-000 lei 1.491.000.000 „ 1.754.000.000 ,.

1.970.000.000 „ 1.368.000.000 „ 1.140.000.000 „ 1.781.258.831 „ 1.722.300.245 „ 2.084.723.662 „ 3.063.654.674 „ 4.130.461.731 „ 4.588.001.940 „

ii

j îl

!

:î! : !

i

• 1

•* 5

il

i'

i

J) Situaliunea tezaurului public, anii 1935—-1940.

-115

i i

=

:

m' ; :

?.(/ 8-

.

1.

!

'; : 1 i

•« r

l°/0 FAN.

248.453.490 lei 5-325.466.302 „ 2°/0 FAN. 1.152.121.644 Din examinarea acestui tablou, se constată că, până în anul 1933, rendementul impozitului este în scădere. Modificările legii pe de oparte, dar şi variaţiunile vremurilor crizei econo­ mice pe de altă parte, au adus modificări în rendementul acestui impozit de la an la an1). In anii 1928 şi 1929 rendementul este în scădere datorită sistemului impozitului unic introdus, care da loc la evaziune. — Rendementul este în urcare în anul 1930, datorită organizării controlului şi urcării generale a cotelor im­ pozitului cu 10°/0. Datorită efectelor crizei economice mondiale, rendementul cunoaşte o scădere de peste 30°/0 în anii 1931 şi 1932, când scăderea este catastrofală, acest an corespunzâed cu punctul cel mai profund al depresiunii resimţită în ţara noastră.

In anul 1933, datorită înăspririi cotelor, rendementul impozitului cunoaşte nivelul aceluia din anul 1929. Rendementul este uşor în scădere în anul 1934, datorită degrevării cotei de la 1 °/0 la 0,90 la produsele trecute în lista D. Legiuitorul a crezut că, degrevând cota şi în acelaş timp combătând evaziunea fiscală va obţine un rendement mai mare, ceeace nu s'a adeverit. începând din anul 1936, rendementul este în continuă creştere. Printre cauzele principale ale acestei creşteri sunt : mărirea preţurilor mondiale şi deprecierea leului din ce în ce mai accentuată. Alte cauze sunt: mărirea continuă a cotelor şi organizarea din ce în ce mai amănunţită a constatării şi con­ trolului impozitului. Menţionăm impozitul suplimentar pe cifra de afaceri de 1 °/0 Fondul Apărării Naţionale aplicat la articolele impuse cu 6°/0 în anul 1938/39, care a avut un rendement de 248.453.490 lei. Cota acestui impozit special pe cifra de afacerj a fost dublată în anul 1939/40 iar rendementul său a fost mai Anul 1939/40

*

mult decât dublu, adică s'a ridicat la suma de lei î. 152.121.644. c) Regimul mixt actual (impozite suprapuse — dela 1 Aprilie 1940).

Pentru exerciţiului în curs, prevederile bugetare au fost următoarele : x) Prof. Dr; Ion Răducanu—cura de finanţe 1935 J 36 fag. 512 şi urm.

■

116-

f} ;

r

!

art. 23 ordinar, impozitul pe lux şi cifra de afaceri J) lei 5.311.000.000 ii 1 FAN. „ J .765.000.000 » 14 FAN. —Contribuţiunea nalonală ex­ cepţională beneficii excepţionale şi contribuţiunea de 2°/0 lei 3.000.000.000 Se cere astfel, impozitului pe lux şi cifra de afaceri un efort de peste 10 miliarde lei în cadrul veniturilor generale şi speciale ale Statului.

In intervalul de 1 Aprilie 1940 la 31 Martie 1941, încasă­ rile posibile pe 12 luni2) din aceste prevederi au fost: art. 23 ordinar, impozitul pe lux şi cifra de afaceri lei 6.235.000.000 art. 1 FAN cota mărită 3°/0 . „ 1.800.000.000 „ 14 FAN—Contribuţiunea naţională ex­ cepţională— beneficii excepţionale şi contribuţiunea de 2°/0 lei 5.275.000.000 Din examinarea cifrelor de mai sus reese că, faţă de cei­ lalţi ani, rendementul impozitului în general este în mare creştere.

Impozi'ul pe cifra de afaceri în forma sa şi în aplicaţiunea sa actuală şi faţă de recursele ce procură Tezaurului comparativ cu alte impozite, este un veritabil, „bete de somme“ pentru bugetul public al României. împrejurările fiind grele pentru fi­ nanţele publice, credem că nu se va produce nici o modificare esenţială în structura acestui impozit într’un viitor apropiat. Mai târziu, când situaţia financiară va reintra în normal, credem că, o reformă a acestui impozit ar fi bine venită.

■

; )

Scurte concluziuni comparative referitoare la cap. III. Principiul financiar cu privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri a fost respectat. Rezultatele financiare aduse de acest impozit au fost foarte mari, De multe ori, nu numai echili­ brul bugetelor, dar însăşi existenţa J.or a fost salvată de rendei) Situnţiunca tezaurului public, anul 1940 [ 41 Bugetul de venituri anul 1940 | 41.

-) Vezi expunere masiv la bug. 8 1. al Statului pe ex. 1941 | 942 pag» 34 şi 40.

-117

=

■

mini

.....

IK

.

ii i

i-,

mentul considerabil adus de acest impozit. Comparativ, rendementul impozitului în Franţa, în Reichul German şi în România a fost: (vezi,-Anexe": tabloul Nr. 2).

Din cercetarea acestui tablou comparativ de rendemente se constată următoarele : 1. Până în anul 1924 s'au obţinut la acest impozit, rende­ mente în creştere în Franţajşi în Reichul German, unde, impo­ zitul era încetăţenit definitiv în sistemele fiscale respective şi era organizat. In România, s'au obţinut rendemente promiţătoare progresive. Ca o particularitate, avem cifrele astronomice din anii 1922 | 23 şi 1923 | 24 ale rendementelor de inflaţie germane.

2. Până în anul 1929, rendementul impozitului creşte mai mult decât dublu în Franţa, datorită măririi cotelor şi depre­ cierii monetei, se reduce la jumătate în Reichul German, dato­ rită scăderii cotelor cu peste 60°/0, este în creştere în România, dar variază sensibil datorită reformei din 1927.

3. După anul 1929, asistăm la o scădere a rendementului impozitului în Franţa de pestej40°/0, anul 1932 marcând cea mai mare sensibilitate, care se prelungeşte atenuat până în anul 1936, aceasta datorită crizei economice mondiale. In Reichul German rendementul nu a variat, nu a fost influenţat de criză, deoarece s'a procedat la urcarea cotelor cu peste 60°/0, după care a ur­ mat creşterea sa progresivă. In România, căderea rendementului este mai puţin sensibilă decât în Franţa, el a scăzut numai cu peste 25°/0 în anul]’1932,- punctul culminant al depresiunii re­ simţită în ţara noastră, iar după o scădere scurtă de doi ani numai (1931 şi 1932) el a revenit la nivelul celui din anul 1929, datorită sporirii cotelor, creşterii volumului tranzacţiunilor şi intensificării controlului. Apoi, rendementul a continuat să creas­ că până în anul 1936.

4. începând din anul 1936, rendementul impozitului este în creştere. In anul 1938, faţă de anul 1936, creşterea rende­ mentului în Franţa s'a făcut cu peste 30°/0, în Reichul German cu peste 30°/0 şi în România cu peste 30°/0, datorită pretutin­ deni sporirii cotelor, creşterii volumului tranzacţiunilor şi de­ precierii monetelor naţionale. — Faţă de anul 1929, anul 1938 aduce Franţei un rendement echivalent, Reichului German un rendement întreit şi României deasemenea un rendement aproape

118—

triplu. Se pare că, în anii 1939 | 40 şi 1940 | 41, creşterea rendementului este mult mai mare în România, decât în Franţa şl în Reichul German, datorită sporirii cotelor şi creării de noui impozite pe cifra de afaceri suprapuse, după sistemul unic şi după sistemul în cascadă.

Diagrama comparativă de rendemente de mai jos (vezi anexe : tabloul No. 3), arată curbele variaţiunilor rendementului impozitului pe lux şi cifra de afaceri în Franţa, în Reichul Ger­ man şi în România, între anii 1924 şi 1938.

Din cercetarea acestei diagrame se constată că, pentru Franţa, curba rendementului a fost sensibilă atât la urcare cât şi la coborîre, pentru Reichul German curba a fost lină, iar pentru România este neregulată. Pentru toate aceste State, curba rendementului începând din anul 1936 are tendinţa de urcare; sensibilă în Franţa, lină pentru Reichul German şi extraordinar de sensibilă pentru România.

I*

li

i*

i

~U9

■

CAPITOLUL IV.

Consideratiuni din punct de vedere eco­ nomic, financiar şi politic-social asupra impozitului pe lux şi cifra de afaceri în România Generalităţi Impozitul pe lux şi cifra de afaceri din România s'a înfă­ ţişat în prima fază a evoluţiei sale ca un impozit în cascadă, iar în cea de a doua fază ca un impozit unic pe producţiune.

Rezultatele sale financiare au fost satisfăcătoare.

In capitolul de faţă se examinează aprofundat acest impo­ zit pe latura sa economică, financiară şi politic-socială, arătând consecinţele sale. — Deasemenea se fac propuneri pentru mic­ şorarea, pe cât posibil, a efectelor sale antieconomice, antisociale vexatorii şi inechtabile.

ti

i

.

Secţiunea I-a.

i*

CONSIDERAJIUNI

m

1. Din punct de vedere economic.

Repercusiunea asupra consumului.

■i Li 1

La înfiinţarea sa în anul 1921, impozitul pe lux şi cifra de afaceri în cascadă a fost combătut ca antieconomic,

120—^ i

■

,

Această critică era întemeiată, căci se cunoşteau efectele unui asemenea impozit general pe consum : ridicarea nivelului preţurilor, care ducea la scumpirea vieţii, deoarece impozitul se repercuta asupra consumatorului.

Principiul repercusiunii impozitului este înscris în lege şi explicat prin instrucţiunile ministerului de finanţe. — Technica repercusiunii era precizată.—Astfel, articolul 15 din lege spune; „impozitele create prin articolele 2, 3 şi 4 se vor reţine de către vânzător sau exploatator cu ocazia încasării preţului".

Instrucţiunile legii adaogă „impozitul de . . . °/0 se va îngloba de către vânzători în preţul de vânzare al mărfurilor, fiind în sarcina cumpărătorilor". — In toate cazurile, vânzătorii vor adăoga în orice notă de plată sau factură pe lângă preţ şi cu­ vintele: cu impozitul de . . . °/0. Dacă, de exemplu, preţul de vânzare al unei mărfi este de 496 lei şi impozitul de 6°/0, preţul de vânzare va fi 496 plus 29,76 total lei 525,76. Vânzătorul pentru simplificarea socotelilor, îşi va tarifa singur mărfurile sale, înglobând strict în acele preţuri şi impozitele, tără alte adăugiri, cari, hotărât ar fi nejustificate".

Din cele arătate mai sus, rezultă că impozitul este suportat în întregime de consumator. — Impozitul nu apasă deci asupra comerţului şi industriei, care îndeplinesc rolul de colectori ai fiscului. Deasemenea, se insistă ca preţurile să nu fie mărite mai mult decât cu impozitul.—Cu alte cuvinte, repercusiunea impo­ zitului asupra consumatorului să nu fie pretext de urcare peste limită a preţurilor. i Pentru mărfuri de lux vândute de angrosişti la detailişi se întrerupe cascada, deoarece prin repercutarea repetată a im­ pozitului preţurile mărfurilor s’ar urca foarte mult.

Evoluţia indicelui general mediu al preţurilor de detaliu pentru articole de primă necesitate pe timpul de la 1921 la 1929,

_

luând de bază anul 1929, este următoarea1):

Anul „ * „ .

1921 1922 1923 1924

Buletinurpreţurilor — Noembrie 1940, p

31,1 39,6 62,4 75,0

î (!:

565.

-121

I

;

i

ifi

Anul 1925 83,5 94,2 „ 1926 100.2 „ 1927 99,9 * 1928 100,0 „ 1929 Se constată o urcare mai sensibilă în anii: 1923 faţă de 1922, iar în ceilalţi ani creşterea este uniform mai mică.

Această urcare este stimulată, mai ales, de deprecierea leului până în anul 1926, când exista o stabilizare de fapt.

Deasemenea, un alt element al urcării este evoluţia ascen­ dentă a cererii în aceşti ani, datorită consumului din ce în ce mai urcat.

In urma introducerii impozitului în anul 1921, indicele ge­ neral mediu de mai sus s'a urcat. — In afară de cauzele acestei urcări amintite mai sus, desigur că, noul impozit a avut con­ secinţe economice, contribuind la urcarea generală a preţurilor de gros şi de detaliu. — Nu putem desprinde exact mărimea acestei urcări, deoarece ea se datoreşte după cum am arătat mai multor cauze. Este suficient însă, că se poate constata această tendinţă generală de urcare a preţurilor datorită în parte noului impozit introdus.

Pentru degrevarea consumatorului de articole de primă necesitate se scutesc de impozit o serie de afaceri: vânzarea de pâine, vânzările de alimente efectuate de micii agricultori în cantităţi mici, vânzări de vite ale crescătorilor mici.

In anul 1927 s’a introdus sistemul de impozit unic pe producţiune, aplicat asupra industriei. Impozitul grevând dela în­ ceput cu totalitatea sa produsul finit, el va scumpi viaţa mai mult, dacă va putea fi repercutat în întregime asupra consu­ matorului. Cu toate acestea, cota noului impozit fiind numai de 2% fată de vechiul impozit în cascadă de l°/0, scumpirea vieţii se va face într’o proporţie mai mică prin aplicarea noului sistem, deoarece numărul tranzacţiunilor în vechiul sistem era mai mare de două.

La realizarea reformei din anul 1927, a dus în bună parte schimbarea conjuncturii economice datorită crizei de numerar şi de credit, rezultat al politicii de

stăvilire a

inflaţiunii şi

de

încercare de revenire la normal. Această schimbare de conjunc-

122—

Si

is

tură a adus mari dificultăţi comercianţilor în realizarea repercutării impozitului asupra consumatorului.

Impozitul era calculat la început asupra valorilor medii şi se înţelegea a fi cuprins în preţul de cost industrial. Repercursiunea sa nu se mai făcea în mod vizibil ca la sistemul cas­ cadei. Prin legea din 31 Decembrie 1932 se introduce sistemul general de facturare, în care caz impozitul se adaugă la valoa­ rea facturii (valoarea mărfi, ambalaj şi transport).

Desigur că, menţinerea nivelului preţurilor se datoreşte în parte şi menţinerii impozitului sub altă formă. Tendinţa aceasta nu se poate preciza, fiindcă începând din anul 1929, preţurile au fost' influenţate de depresiunea economică mondială.

Evoluţia indicelui general mediul anul al preţurilor de de­ taliu pentru articolele de primă necesitate pe timpul de la 1927 la 1940, luând de bază anul 1929 a fost:1) Anul 1927 100,2 1928 99,9 1929 100,0 1930 88,4 1931 72.7 1932 62,2 1933 56,1 1934 52.8 1935 56,9 1936 61,1 a

1937 1938 1939 L940 /

67,2

74,6 77,9 109,9 Se constată scăderea sensibilă a acestui indice începând din anul 1930 până în anul 1935 şi tendinţa de urcare începând din anul 1936, cum şi o mare urcare a acestui indice pe anul 1940 cu 9,9 faţă de anul 1929 şi cu 32°/0 faţă de anul 1939.

Pe categorii de produse de primă necesitate, pe timpul de la 1933 la 1940, luând de bază anul 1933, evoluţia indicelui mediu anual al preţurilor de detaliu a fost-): 0 Buletinul preţurilor Nocmbrie 1940, pag, 565.

2) Buletinul preţurilor - Noerabrie 1940 pag. 566.

-123

!

I

r

I

I

Indici i.

G-l Alimente îmbrăcăminte

Anul „ » „ „ „ „

1933 .

1934 .

1935 1936 1937 1938 1939 1940

100,0 94,7 102,3 107,8 115.5 127,7 137.6 198,2

Combustibil

Şi

Şi

încălţăminte

diverse

100,0 94,7 107,1 117,5 122,9 134,6 142,7 206,3

100,0 96,0 95,4 90,8 103.7 115,3

135.8 195,5

1

100,0 93,3 95,1 96,9 106,2 120.5 123,3 171.6

Se constată creşterea mare a acestor indici pe anul 1940 cu: 60, 6—63, 6-, 60, 7—, 48,4 — faţă de anul 1939 şi cu 98, 2, 106,3 96,5—, şi 71,7 faţă de anul 1933. Cea mai mare creş­ tere se observă la alimente, apoi la îmbrăcăminte şi încălţăminte şi în fine la combustibil şi diverse, (vezi anexe : tabloul dia­ gramă No. 4).

Preturile de detaliu urmează urcarea sau coborârea pre­ turilor de gros cu oarecare întârziere. Deaceea rendementul im­ pozitului pe cifra de afaceri va fi mai stabil în sis’emul impozi­ tului în cascadă decât în sistemul impozitului unic.

Preţurile medii de gros au evoluat pe anii 1937, 1938, 1939 şi 1940 la articolele de mai jos t 1937

1938

1939

1940

443.50 4.50 11—

6,50

L e i Grâu Porumb Orz Ovăz Fasole FI. soarelui Vin Ouă

124—

per Kgr.

„ „ „ n

v

4,5

4,25

3,50 33,25 3,50 4,50 3,50 7— 8,50 4,60 5 87— -2,50 1,5-2,5

68— 1,5-3

44,50 6,50 20—

9152,25-3,50

f

}

1937

1938

1939

! : '

1946

L e i Carne de vacă,, 25 26Carne de porc,, 30— 34— Piei brute „ 5245 — Talpă 210— 200— ir Ulei II. soar. „ 30 30 Orez 24 H 23 » Cafea 160 160 n Bumbac pachetul 720 740 Americă metrul 17— 15 Lemne de fag per Kgr. 0,4 0,8 Cherestea m. c.

1350 1300 Săpun 20 , Kgr. 21 Benz. uşoară,, litru 10,5 10 Tablă „ legătura 1000 1350

; 27— 38— 45— 270— 37 36 225 880 20 0,8 1400

38— 55 — 45— 340— 48 68 320 ' 1000 42 1,2 2000

25 11

50 12

1450

1600

i

1

i

Urcarea preţurilor în anii 1939 şi 1940 la articolele speci­ ficate mai sus, constitue un indiciu, că, această urcare a fost generală pentru toate articolele supuse impozitului pe lux şi cifra de afaceri. Pe de altă parte, indicii arătaţi mai sus reprezintă numai marile linii ale vieţii economice.

Cui se datoreşte urcarea preţurilor?

Urcarea preţurilor este în legătură pe de o parte cu urcarea nivelului preţurilor mondiale, iar pe de altă parte cu deprecierea monetei naţionale. Dacă politica reducerilor de cote în anul 1934 a avut la bază preocupări de ordin economic, anume stimularea capacităţii de consum prin reînvierea pieţei, rezultatele dorite nu au fost satisfăcătoare.

Această politică, care a durat până în anul 1935 a fost părăsită în acest an şi înlocuită cu una având tendinţa de a majora cotele. Intra'devăr, începând din acest an, majorările co­ telor au contribuit desigur la ridicarea nivelului preţurilor şi la scumpirea vieţii, după cum se arată din evoluţia indicilor pre­ ţurilor de detaliu şi evoluţia preţurilor de gros.

i if o if

Legiuitorul a înţeles să aducă o uşurare consumatorului de articole de primă necesitate prin scutirile arătate la început în

— Î25

s

i' '$

I i

ujfl :

? ! i U •

. •j:l

i

. lista C. apoi în lista E. Astfel, sunt scutite cie impozit.* amrtiâlele vii şi carnea lor, laptele, ouăle, pieile de oaie, oasele, ce­ realele şi tărâţele rezultate la măcinatul lor, legumele verzi şj uscate neconservate, seminţele de orice fel, fânul, strugurii şi fructele, alcoolurile distilate, arbori şi pueţi, viţa de vie, hârtia, cărţi, reviste şi ziare, răşina, sarea şi combustibilii, făinurile de cereale aparţinând ţăranilor şi măcinate în morile ţărăneşti.

In afară de aceasta, produsele înscrise în lista D. au cota mai mică în comparaţie cu cele înscrise în lista C şi cu cele ne­ cuprinse în vre-o listă. — Aceasta, pentru a face o diferenţiere între articole în avantajul consumatorului, care va suporta un impozit mai mic.

Făinurile cerealelor măcinate în morile comerciale şi date în consum, suportă cota de 4°/0 asupra valorii de facturare şi 0,30 lei per Kgr., în total circa 6°/0 din valoarea sa. Pâinea sau mămăliga obţinute din astfel de făinuri, care servesc pentru hrana consumatorului modest de la oraş şi de la sate este gre­ vată de acest 6°/0, lucru ce urcă nivelul preţului acestor alimente scumpind astfel viaţa. Ar fi trebuit ca aceste făinuii să figu­ reze pe lista de scutire, după cum există în Franţa şi în Reichul German.

In regimul mixt al impozitului pe lux şi cifra de afaceri de la 1 Aprilie 1940, efectul economic combinat al impozitului unic şi al cascadei contribuţiunii 2°/0 s’a resimţit imediat asupra preţurilor prin ridicarea nivelului lor şi aducerea unui nou val. de scumpire al vieţii. Indicele general şi indicii speciali ai pre­ ţurilor de detaliu pe luni in anul 1940 au variat: G-l Alimente îmbrăcă­ Combu­ minte stibil Luna „ „ „ „

ij j.

173,8 179,7 185.9 193.9 198,0

205,5

209,8

218,1

215,5

222,9

if

August Septembrie Octombrie

o

Noembrie

228,4 228,8

„ „

. i

i

175,5

Martie Aprilie Maiu Iunie Iulie

183,4 192,2 192,2

190,5 188,2 188,2 188,9 188,9 201,1

148,0 157,7 163,0 184,7 184,7 194,0 194,0

242,0

213,5 213,5

202,9

247,9

214,1

185,5

126—

i

! I

r1

o

■

;

i

Luna Aprilie 1940 ne arată un indice Sporit faţă de Iurta Martie 1940, sporire justificată atât de repercusiunea economică combinată a ambelor impozite, cât şi prin creşterea cererii şi prin deprecierea monetei.

In ce priveşte indicii Speciali comparativ pe cele două luni, urcarea este sensibilă la combustibil şi la alimente, în timp ce la îmbrăcăminte este în scădere. Până în luna Noembrie 1940 urcarea cea mai însemnată există la alimente, apoi la îmbrăcă­ minte şi în sfârşit la combustibil.

Aplicarea regimurilor impozitului pe lux şi cifra de afaceri a avut drept consecinţă ridicarea nivelului preţurilor în oarecare măsură, care a dus la scumpirea vieţii.

: :

’i

r

Repercusiunea asupra industriei şi comerţului.

In general, repercusiunea impozitului se face asupra con­ sumatorului. De multe ori însă, repercusiunea se face numai parţial asupra consumatorului în cazuri de criză, când comer­ cianţii şi industriaşii sunt obligaţi a reduce preţurile pentru a nu pierde clientela, în cazurile când intervin intermediarii şi la stabilirea preţului de cost.

Sub regimul impozitului în cascadă din anul 1921, mai ales, întreprinderile comerciale, repercutau impozitul.

Posibilităţile de repercutare erau mai reduse la comerţul de detaliu, care se aproviziona prin numeroşi intermediari. Atât timp cât aceşti comercianţi puteau să fixeze liber preţurile de vânzare, datorită unei conjuncturi favorabile şi mersului ascen­ dent al afacerilor, impozitul se repercuta în întregime. Spre finele regimului, comercianţii nu mai puteau repercuta în între­ gime impozitul, datorită imposibilităţii de a majora preţurile. In alternativa de a nu pierde clientela, comercianţii au început a suporta o parte din impozitul ce nu se mai putea adăoga la preţ, urmând a fi un supliment pe impozitul comercial al între­ prinderii. Beneficiul întreprinderii scădea cu suma impozitului nerepercutat, care producea efecte economice cu atât mai grave asupra întreprinderii, cu cât suma aceasta era mai importantă, ducând la pierderi efective. Aceste pierderi influenţau asupra economiei naţionale şi financiare făcând din impozit un instru­ ment de regres economic.

-127

î

p

i

Comercianţii nemulţumiţi de această situaţiune au protestat.

Rezultatul protestului lor a fost defiinţarea impozitului în cas­ cadă şi înlocuirea sa cu impozitul unic pe producţiune.

Sub regimul impozitului unic din anul 1927, impozitul urma si se considere un element al preţului de cost *), să se adaoge la acest preţ şi să fie repercutat asupra comerţului de gros sau de detaliu cu ocazia punerii produsului finit în circulaţie. Ince_ pând din anul 1930, criza economică a produs scăderea preţu­ rilor şi până la adaptarea industriei nouii conjuncturi, parte din impozit a fost suportat de industrie, constituind un supliment pe impozitul industrial, care a produs acelaş efect deprimat asupra economiei industriale, cu repercusiuni asupra economiei naţio­ nale.

Afară de aceasta, legea din 1927 face indepen dent calculul impozitului de preţul de cost. Şi anume, impozitul cu cota de 2°/0 se calculează la valoarea medie a articolului din tariful va­ mal la care se adaogă şi taxele. — Rezultatul aplicării acestui sistem este că, acei dintre industriaşi cari vor lucra cu costuri de producţiune mai scăzute, vor fi obligaţi să suporte o parte din impozit mai mare sau mai mică. Sistemul aces'a a creeat o situaţiune nedreaptă industriei, care, dacă ar fi continuat, ar fi produs perturbări. La cererea industriaşilor în anul 1932 s'a generalizat sistemul de facturare, impozitul fiind calculat asupra valorii facturii, isvorîtă din preţurile în regimul liberei concu­ renţe. Pentru ca impozitul să fie repercutat mai uşor s'au orga­ nizat cartelurile de preţuri.

Astfel, în anul 1937 din valoarea producţiei de 64,57 mi­ liarde lei a întregii industrii transformatoare, lei 14,81 miliarde proveneau de la industria cartelată, sau cota de 23°/0. In caz că, această organizare nu era posibilă, iar impozitul era suportat în parte de întreprindere, diminuând marginea de beneficiu in­ dustrial, s’a încercat scăderea costului de producţiune şi absor­ birea impozitului prin raţionalizarea întreprinderilor.

Impozitul era avansat lunar Tezaurului de întreprinderea comercială sau industrială. In sistemul plăţii, impozitul este vărBungeţianu' Const. Prof. Dr. — înfăţişarea câtorva întreprinderi româ­ neşti, organizaţia şi preţul de cost pag. 215 şi 228 Bucureşti 1940.

128—

sat după ce a fost colectat ele la consumatori. în sistemul fac­ turării, mai ales când achitarea facturii intră după 2—3 luni lucru obicinuit în acea vreme la industrii, impozitul în mare parte era avansat şi apoi colectat, creând dificultăţi sistemului de finanţare al întreprinderilor. Afară de aceasta, întreprinderile erau obligate să evidenţieze totalitatea retururilor într’o contabilitate aparte.

Regimul impunerii produselor intermediare a fost în con­ tinuă discuţiune.

Prin legea din anul 1932, industriile cu producţiune inte­ grată, vor plăti pentru produsele lor finite, în afară de taxa aferentă acestor produse şi taxele cuvenite pentru acele produse intermediare fabricate în uzinele proprii, care servesc ca materii iniţiale pentru alte întreprinderi industriale indigene. Prin această măsură, s’a căutat a se desfiinţa la industriile integrate avan­ tajul ce-1 aveau faţă de industriile neintegrate, creat prin legea • din 1927, care nu a realizat o diferenţiere de impunere între produsele semifabricate şi fabricate.

Preocupările economice ale legiuitorului în anul 1934 au dus la suprimarea unor excese de percepere, cum era cazul pentru industriile cu producţie integrată. Motivele acestei su­ primări au fost: .„în primul rând că, industriile' de acest fel erau în mic număr la noi în ţară, iar în al doilea rând impunerea produselor finite* în afară de taxa aferentă acestor produse, la taxele cuvenite pentru produsele intermediare fabricate în uzi­ nele proprii şi servind ca materii prime altor intreprinderi, constitue o dublă impunere şi deci o injustă impunere ; suprimând impozitul, se va aduce o eliberare a economiei noastre naţio­ nale de apăsările care-i copleşesc existenţa", (expunerea de mo­ tive legea din 1934).

Intenţia legiuitorului a fost restabilirea avantagiilor indus­ triei integrate faţă de acea neintegrată şi eliberarea economiei naţionale de un intervenţionism fiscal prea apăsător.

Din motive fiscale, pentru înlăturarea avantagiilor şi evaziunii legale a industriilor cu producţie integrată* prin legea din 1 Aprilie 1938 s’a reintrodus impunerea produselor intermediare.

Se suprimă regimul inechitabil la care erau supuse industriile cu -129

-

f

r

producţie neintegrată, care suportau impozitul atât la semifabri­ cate. cât şi la produsele finite.

Legea din 1 Aprilie 1939 aduce precizarea că, produsele inter­ mediare nu se impun decât atunci când ele pot servi ca materii iniţiale (prime), pentru alte întreprinderi industriale indigene.

Dacă aceste întreprinderi neintegrate nu întrebuinţează în tota_ litatea lor ca materii iniţiale decât o cantitate de maximum 5°/o din totalul produselor care la întreprinderile cu producţie inte­ grată sunt materii intermediare, materia intermediară nu se im­ pune. Atunci când nu se impuneau produsele intermediere la industriile integrate, impozitul putea fi repercutat mai uşor de acestea asupra consumatorului.

Penfruca producţia să nu fie prea scumpă, materiile prime, semi-fabricatele şi fabricatele sunt impuse de la cote mici către cote mari, iar multe dintre materiile prime sunt scutite de im­ pozit. Spre deosebire de Reichul German, se impun însă şi ma­ teriile prime de bază ale economiei noastre naţionale, obţinute prin import sau produse în ţară. Aceasta scumpeşte produsele de primă necesitate şi se poate realiza datorită tarifelor vamale protecţioniste.

Regimul din 1 Aprilie 1940 a mărit dificultăţile întreprin­ derilor pentru repercutarea impozitului1), fiindcă cetele sunt sporite, sunt suprapus fixe şi repetat, iar acţiunea lor asupra preţului de cost industrial şi asupra preţului de vânzare comer­ cial este o piedică serioasă pusă economiei. Dificultăţile de repercutare nu sunt însă destul de serioase, datorită urcării pre­ ţurilor. In momentul când situaţiunea va reintra în normal, in­ dustria şi comerţul vor simţi toată greutatea efectului acestor două sisteme combinate de impozit.

: ! :

i

'

= ’

: .1

m

!

Comerţul exterior.

Importul.

Legea din anul 1921 prevede că, importul de mărfuri este

■

supus impozitului, afară de cazul când acestea

sunt destinate

unui comerciant pentru a fi revândute. Se impun numai mărfux) Vezi anexa No. o.

;

130t i

I

|

rile importate destinate pentru un particular sau pentru uzul propriu al unui comerciant. Valoarea impozabilă a mărfurilor este cea a pieţei interne din momentul depunerii declaraţiei şi se poate determina şi controla după mercurialele locului sau cursurile oficiale, sau alte documente. In acest mod, mărfurile produse în ţară erau impuse, pe când cele importate în vederea revânzării nu se impuneau, fapt ce constituia avantajarea măr­ furilor străine. — In urma nemulţumirii comercianţilor concuraţi, prin legea din anul 1927 s'a dispus impunerea importului pentru toate mărfurile. —- Totuşi exista o serie de materii prime netre­ cute în lista de degrevare a materiilor prirne urmând a plăti impozitul de 2°/0. Astfel, se dă o primă la import comerciantului importator în detrimentul industriei naţionale. — Dacă un fa­ bricant plăteşte 2°/0 la materia primă importată şi 2°/0 asupra fabricatului său, înseamnă că va plăti cel puţin 31/2°/0 asupra produsului fabricat, dându-se o primă comerciantului care importă din străinătate obiecte gata fabricate la care plăteşte 2°/0.

Exemplu : un fabricant de ţesături care importă fire de bumbac care intră într’o ţesătură cu procent de 60—70°/0 înseamnă că va plăti l,40°/o* Adăugând 2°/0 impozit, face 3,40°/0 ceace în­ semnează că el va plăti mai mult cu 1,40°/0 impozit decât co­ merciantul care aduce fabricatul gata din străinătate (Desbateri parlamentare 1927).

Exportul.

In anul 1937 se introduce impunerea exportului cu cota de l°/0. Această dispoziţiune nu-şi găseşte echivalent în legisla­ ţia fiscală a altei ţări străine. Consiliul legislativ şi unii parla­ mentari s’au opus acestui sistem de impunere, cerând libertatea exportului, mai ales a exportului de cereale care trebuia sprijinit, deoarece prin această impunere se împiedică desvoltarea producţiunii naţionale prin aceea că stânjeneşte comerţul ex­ terior şi face mai grea concurenţa produselor indigene pe pieţele străine *). Preocupările pur fiscale de moment nu trebue să lezeze interesele economice permanente. In anul 1934, cota i) Prof. Dr. I. Gr. Dimitrescu Curs de politică vamală. Buc. 1933.

— 131

1

impozitului a fost redusă la 0,90% lei. Cota a fost mărită iârăş a 1 °/0 în anul 1935.

2. Din punct de vedere financiar.

Preocupările de politică financiară şi fiscală au

aproape întreaga atenţie a legiuitorului cu ocazia creării şi mo­

-

I!

absorbit

dificărilor continue a impozitului pe lux şi cifra de afaceri.

Constatându-se avantagiile financiare importante ale acestui impozit: rendement maximum şi imediat, foarte sensibil în pe­ rioadele de prosperitate, datorită calităţii sale de impozit pe cheltueli şi pe consum, general ad-valorem, cum şi micimea cheltuelilor de percepere, tendinţa de politică financiară a mi­ nisterului de finanţe cu privire la acest impozit s'a accentuat în sensul a-1 considera cel mai productiv impozit pentru bugetul public. De aci, grija deosebită ce s'a acordat impozitului în toate fazele evoluţiunii sale în ţara noastră.

ii

•

■

•»

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri fiind un impozit gene­ ral pe cheltueli şi pe consum ad-valorem, sensibilitatea rendementului său depinde de volumul tranzacţiunilor şi de preţul lor, cum şi de capacitatea de consum a masselor.

După anul 1927, acest rendeipent a evoluat în raport cu valoarea mărfurilor puse în circulaţiune de industrie, cu valoa­ rea importului şi cu valoarea exportului.

, ;;

i.

i; i

. 4*i!

! i

/

Dacă admitem că, aproape întreaga producţiune industriala a fost dată în circulaţiune, atunci valoarea acestei producţiuni pe anii 1927-1938 este un indiciu pentiu valoarea tranzacţiu­ nilor la comerţul de gros, de care depinde variaţiunea rendementului impozitului. — Cercetarea evoluţiei industriei de pre­ lucrare între anii 1927—1938, adică în ultima perioadă a fazei economiei mondiale (1927—1932), va înlesni precizarea schim­

!.

bărilor cari au avut loc A):

■ f • j

1) V. N. Madgcaru — Evoluţia economiei româneşti. Bucureşti 1940 pag. 147—149.

I ; i i1«

■

132— J

ESS'

Anul

1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938

Valoarea producţiei

59044 60965 56128 48353 33154 32475 34790 41835 47288 51333 64567 69206

Valoarea pro- Indice quan- Indice ducţiei în ipo­ tum prod. preţ loco teza preţuri 1929 100 fabrica neschimbate în 1929 100 raport cu 1929 47860 53286 56128 54670 54230 53780 56789 70820 69618 73514 77120 87728

85,2 94.9 100,0 97,3 96,7 81,8 100,9 126,0 123,8 131,0 .137,4 156,3

117.2 102.3 100,0 90,1 81,8 56,0 52.8 52.9 51.4 68,7 74.9 90.4

„In faza din urmă a economiei mondiale, punctul culmi­ nant este anul 1929, când valoarea producţiei trece de 56 mi­ liarde lei stabilizaţi. Iar punctul minim este atins în 1932 când valoarea producţiei scade la 32 miliarde lei, datorită într'o mă­ sură redusă scăderii producţiei şi mai ales, reducerii preţurilor.

Aceasta este un efect al crizei mondiale, care cu începere din anul 1930 s'a făcut din ce în ce mai resimţită, în primul rând pentru industriile bunurilor de consum datorită scăderii brusce a puterii de cumpărare a masselor, şi în urmă şi pentru indus­ triile de bunuri de capital dintre care unele sunt în funcţiune de comenzile de Stat. Este interesant de remarcat că, în anii 1927—1938, cei din urmă din faza economiei mondiale, evoluţia industriei de prelucrare a avut un mers ascendent, iar în anii 1933—1938, care se află sub semnul naţionalismului economic se constată un curs ascendent. Astfel în această perioadă, va­ loarea producţiei creşte continuu atingând în 1938 cifra de 69,2 miliarde lei, datorită unei dublări a producţiei, dar în acelaş timp şi creşterii preţurilor cu 34,4°/0 peste nivelul din 1932“.

Pe de altă parte,

variaţia

consumului

intern

între anii

—133

f

I 1925—1937 este un indiciu asupra variaţiunii rendementului im­ pozitului pe lux şi cifra de afaceri. Această variaţiune, pe cap de locuitor în Kgr. a fost următoarea : Denum. articolelor

1925

Zahăr 6,080Uleiuri comestibile 0,5300,160Paste făinoase Produse din lână 0,470Prod. din mătase 0,020Produse din in, cânepă şi iută 0,514Prod. din bumbac 1,970Articole diD piele 0,592Celuloză şi hârtie 1,550Săpunuri 0,458Artic. de cauciuc 0,115Benzină 4,585Lampant 7.090Tablă de fier 3,190Sobe şi maşini de gătit 0,051Vase de fontă pen­ tru uzul casnic 0,032Articole de faianţă şi porţelan pentru menaj 0,359Ciment 13,3001,510Geamuri Cherestea 0,934Acid sulfuric 1,260Sodă caustică 0.695Sulfat de cupru 0,285Culori 0,0445,350Produse de fier

r

ll

■

’

j

!

:r i

.

1927

1932

1935

1926

5,910- 4,680- 4,180- 4,5191,330- 1,340- 1,410- 1,6300,210- 0,150- 0,200- 0,2700,639- 0,326- 0,421- 0,4550,037- 0,037- 0,076- 0,077-

5,330 1,860 0,280 0,509 0,096

0,6242,8200,7582,5000,4050,1573,1208,4874,000

0,5971,9800,7561,9800,2750,1394,5128.5S23,040-

0,361- 0,4421,540- 1,6501,531- 0,5262,690- 2,7200,337- 0,2700.124- 0,1705,648- 6,0328,658- 9,4144,350-' 4,310-

0,549 2,190 0,537 3,160 0317 0,280 5,130 8,925 4,063

0,270-

0,088-

0,064-

0,103-

0,176

0,038-

0,059-

0,010,

0,018-

0037

0,280- 0,165- 0,161- 0,203- 0176 18,800- 12,900- 20,000- 19,200 24,000 1,510- 0,777- 1,740, 2,050- 2,220 2,900- 0,759- 0,990- 0,530- 0,310 1,380- 1,820- 2,060- 2,030- 2,360 0,546- 0,495- 0,524- 0,546- 0,440 0,407- 0,299- 1,322- 0,505- 0,652 0,064- 0,014- 0,012- 0,019- 0,024 21,900- 13,100-11,000- 22,500- 23,200

„Din examinarea acestui tablou se constată “ : *) Vi. N. Madgearu op. cit. pag. 18(1—187.

1'

-S . '

134-

:

li

u.

1937

r 1. In perioada 1925—1927 se observă o creştere a consu­ mului atât la bunurile de consum, cât şi la bunurile de pro­ ducţie.

2. Punctul cel mai scoborât al consumului industrial este, fireşte în anul 1932» care coincide cu punctul cel mai adânc al depresiunii economice, 3. In ultima perioadă de industrializare în ritm accelerat (1933—1937) consumul era în 1937 mai scăzut decât în 1927 la : zahăr, -produsele de lână, in, cânepă, iută, bumbac, săpunuri, sobe şi maşini de gătit, vase de fontă pentru uz casnic şi arti­ cole de faianţă penrru menaj. — Consumul a crescut la : articole'e de cauciuc, hârtie şi celuloză, uleiuri comestibile şi paste făinoase, tablă de fier şi puţin la lampant.

Comerţul nostru exterior pe valori a evoluat după cum urmează : m p o r t u 1 Exportul Anul

1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938

Principalele Indicele articole în preţurilor milioane de import aur Ici

6980 12145 12325 19516 26264 29912 37195 33852 31640 29628 23044 15754 12011 11742 13208 10847 12285 20285 18768

113,4 66,4 51,6 53,4 74,6 80,4 92,7 96,7 104,1 100,0 94,3 80,2 65,0 64,2 65,1 66,9 ’ 69,8 66,4 66,8

Anul

1926 1927 1928 1929 1930 1931 1922 1933 1934 1935 1936 1937 1938

j.

Principalele Indicele articole în preţurilor milioane de import aur lei

38224 38U1 26919 28960 28582 22197 16721 14170' 13955 16756 21703 31568 21538

107,4 113,2 113,7 100,0 69,9 45,6 41,9 38,5 37,7 42,6 43,4 50,5 43,5

—135

3 ■

*'

i

•" :

In ce priveşte importul, anul 1927 marchează valoarea cea mai mare de mărfuri importate pe timpul de la 1920 — 1927, valoarea fiind în continuă urcare. Din acest an până în anul 1935, importul scade cu mai mult de 70°/0 faţă de anul 1927In ce priveşte exportul, până în anul 1927, valoarea sa este în urcare, din acest an până în anul 1934 este în scădere cu peste 60°/o. Din anul 1934 înainte este iarăşi în urcare.

Variaţiunile valorii producţiunii şi a tranzacţiunilor pe' de o parte, variaţiunile valorii importului şi exportului luate ca baze economice de aşezare a impozitului pe de altă parte şi în sfârşit variaţiunile consumului intern, au determinat variaţiunile sensi­ bilităţii rendementului impozitului» aşa după cum s’a arătat evo­ lutiv la capitolul III secţiunea Il-a din prezenta lucrare.

Pe lângă aceste elemente variabile, sensibilitatea rende­ mentului impozitului — în sensul elasticităţii sale — a variat după evoluţia politicii technico-fiscală a cotelor impozitului. Astfel, până la 1927, cota s'a menţinut la nivelul celei din 1921. Nouile cote stabilite în anul 1927 s’au majorat continuu chiar în timpul crizei economice—cu excepţia scăderii cotelor din anul 1934—, iar începând din anul 1937, aceste majorări de cote au luat un caracter agravant, legiuitorul şi oamenii de Stat fiind obsedaţi de sporirea continuă a rendementului acestui impozit. Pentru stabilitatea rendementului şi perceperea mai uşoară a impozitului s’a introdus în anul 1932 din dreptul german, sistemul trecerii impozitului la materia primă. In prezent se poate trece impozitul la materia primă pentru următoarele produse : ţesături, împleti­ turi şi confecţiuni de bumbac, lână» mătase, iută şi blănuri; alcooluri, pâine» etc., numărul produselor fiind limitat de lege.

Importanţa impozitului pe lux şi cifra de afaceri pentru bugetul Statului, faţă de totalitatea veniturilor din impozite este următoarea :

“

; i

:• /

1

fi •/;

;1

!

Anul

•:

1922 1923 1924 1925 ■

- /

*

tr. j

136—

Cota °/0 din totalul veniturilor Statului din impozite

5,00 4,75 3,80 3,25

Anul

Cota °/0 din totalul veniturilor Statului din impozite

1926 3,75 1927 4.10 1928 3.25 1929 5,30 1930 5.25 1931 4,15 1932 5,25 1933 7,50 1934 8,45 1935 9,80 1936 12,50 1937 14,25 1938 15.10 1939 18,00 Din examinarea acestui tablou se constată că, până în anul 1932, impozitul reprezenta între 3,25—5,25°/0 din totalul înca­ sărilor Statului, cota de participare variind de la an la an. în­ cepând din anul 1933, această cotă de participare este mult mai mare evidenţiind importanţa impozitului pentru bugetul public.

Sistemul de plată a impozitului este sistemul lunar. Acest 'sistem are avantajul că, procură Statului mai repede mijloace lichide abundente. — Dacă ne referim la tabloul arătat mai sus, înţelegem de ce Statul nu poate renunţa la impozitul pe lux şi cifra de afaceri. — De multe ori, sumele realizate de acest im­ pozit au servit la satisfacerea nevoilor bugetare curente, ferind bugetul de deficite sigure, Pentru a obţine un rendement cât mai mare şi pentru a stăvili frauda, ministerul de finanţe a exercitat prin organele sale exterioare un control organizat. Controlul exercitat de aceste organe va fi: 1. Asupra materiei prime introdusă în fabrică, asupra pro­ duselor fabricate şi asupra produselor eşite din fabrică şi puse în circulaţie, precum şi asupra magazinelor de desfacere, stabilindu-se, dacă toate aceste produse au fost trecute şi în regis­ trele comerciale şi în registrul special în cantităţi şi valori.

i V

-

I i 1

If

.

j

l

I .!

-137 11

;

I

L

■

r

I: y i i

2. Asupra facturilor de cumpărare, registrelor comerciale şi corespondenţei relative.

3. Prin extragerea de tablouri de facturile de cumpărare, după care se vor face verificări Ia fabricile vânzătoare, spre a se vedea dacă sunt trecute în registrul special. Despre această operaţiune se va dresa proces-verbal care se va înainta autori­ tăţii fiscale superioare.

In acest scop se vor culege mai întâiu date de la gări vămi, societăţi de transport, clienţi, etc., care date se vor con­ frunta apoi cu registrul special şi cu scriptele întreprinderii, dre­ sând acte de valorificare a drepturilor Statului, oriunde se vor găsi sustrageri.

Se vor confrunta apoi chitanţele de plata impozitului aflate la întreprinderi, cu cotoarele respective şi cu registrul de des­ făşurări zilnice pe fonduri, ale percepţiilor sau administraţiilor financiare.

Verificările trebue să cuprindă toate rezultatele lor cifrice prin confruntarea elementelor din registrul special cu cele din contabilitatea generală şi auxiliarele ei.

Controlul exercitat în felul arătat mai sus este un control general intermitent. Este un control general, fiindcă îmbrăţişează totalitatea operaţiunilor întreprinderii atât din punct de vedere administrativ contabil prin verificarea scriptelor şi pieselor jus­ tificative, cât şi din punct de vedere technic, prin reconstituirea producţiunii pe bază de date technice. Această reconstituire, se face luând de bază fişa technică a întreprinderii care cuprinde : 1. Numărul maşinilor şi forţa motrice în cai putere, speci­ ficate pe categoriile : aj care pregătesc materia primă b) care fabrică produsul finit.

li]

i

2. Felul fabricatelor.

3. Producţia pe oră a întregei întreprinderi în Kgr. 4. Numărul orelor efectiv lucrate în cursul anului ( 1 Ia­ nuarie la 31 Decembrie).

5. Salariile plătite lucrătorilor pe bază de state regulat semnate.

6. Combustibilul consumat.

i

138-

. : ;

i

•

!

nil

i.

1 7. Procentul de pierderi la materia primă în cursul fabri­ caţiei.

8. Procentul de diverse accesorii care se adaogă pentru obţinerea produsului fabricat.

Controlul este intermitent, făcându-se cel puţin odată pe lună. Cu începere de -la l Aprilie 1939, controlul a devenit per­ manent la marile întreprinderi prin instituirea agenţilor de control, care supraveghiază toate operaţiunile technice şi adminis­ trative. Produsele sunt puse în circulaţie din aceste fabrici cu bilet de liberă circulaţie. Acest bilet însoţeşte produsul până la destinatar, este depus de acesta organelor fiscale, care-i trimite organelor fiscale din raza fabricei pentru verificare. Generaliza­ rea aplicării acestui titlu de circulaţie ar fi foarte greu de realizat şi ar cere din partea ministerului de finanţe un surplus de funcţionari.

Controlul este tentacular, fiindcă îmbrăţişează întregul pro­ ces economic. Organele fiscului urmăresc materia primă de la producător sau dela vamă până la fabrică, apoi la fabrică între­ gul proces de fabricaţie şi punerea în circulaţiune şi în sfârşit la expeditori, depozite, sucursale şi cumpărători produsul vândut.

Acest control este eficace, dacă este exercitat de elemente pre­ gătite, altfel el devine iluzoriu.

Astfel organizat şi exercitat, controlul acesta este vexatoriu pentru întreprinderile comerciale şi industriale. Din cauza siste­ mului complex al impozitului, textelor de lege şi mai ales dispoziţiunilor abundente şi contradictorii, cotelor diferite şi mari, controlul nu poate fi exercitat în sensul de a putea stârpi fraudele.

Deaceea, pe latura psichologică a impozitului, frauda se practica în trecut pe scară întinsă şi se practică încă.

Până în anul 1927, la sistemul impozitului în cascadă, frauda nu era atât de mare, fiindcă era posibil să se sustragă numai o parte din impozit, neputându-se sustrage impozitul în între­ gime la toate tranzactiunile cu acelaş produs.

De la 1927, la sistemul impozitului unic pe producţiune, cota mare de impozit tentează la sustrageri, iar frauda făcută privează Statul de totalitatea impozitului.

Mijloacele cele mai obicinuite de fraudă cu privire la im­ pozitul pe lux şi cifra de afaceri sunt: cote greşite, contabilita-

— 139

■

\

} '

tea trucată, fişa technică cu date nereale, frauda de acord cu cumpărătorul, care cumpără mai mult şi i se facturează mai puţin.

Controlul din legea noastră fiscală este bine organizat şi dacă este exercitat de organe de control pregătite şi corecte, frauda este descoperită şi sancţionată.

Pentru morala impozitului şi pentru ca frauda să nu ten­ teze, se cer cote moderate şi sancţiuni severe. La începutul aplicării legii impozitului unic şi mai ales în epoca de depresiune 1930 —1934, sancţiunile au fost foarte severe. In prezent, sanc­ ţiunile sunt mai uşoare, dar sancţiunile pentru sustrageri la contribuţiunea naţională excepţională 2°/0 sunt foarte severe.

In general, efectul controlului fiscal combinat al impozitului unic şi contribuţiunii naţionale excepţionale 2°/0 este eficace, dar este vexatoriu şi deprimant pentru comerţ şi industrie.

V fi I !

I !;! i

3. Din punct de vedere politic social.

Preocupările de politică socială ale legiuitorului, care a creat regimul impozitului pe lux şi cifra de afaceri după siste­ mul în cascadă în anul 1921 sunt de mică importanţă.

Toate categorii'e sociale productive sunt supuse impozitului: comercianţii, profesioniştii, industriaşii de toate categoriile şi meseriaşii, exploatatorii agricoli mari şi mici şi cei ce fac afa­ ceri particulare izolate. Micii agricultori ţărani sunt scutiţi de impozit pentru vânzările produselor lor efectuate în pieţile şi târgurile de alimente. Acei ce vând, fără să aibă prăvălie pro­ duse ţărăneşti ca : brânzeturi, mălai, fructe, sunt scutiţi de im­ pozit. Deasemenea sunt scutiţi micii crescători de vite, dacă vând ei însăşi în oboare cel mult 4 vite pe an. Scutirea acor­ dată acestor producători modeşti s'a făcut pentru încurajarea şi protejarea acestor clase, ameninţate să suporte impozitul sau să nu-şi poată plăti produsele.

Toţi contribuabilii vizaţi de lege, care nu se bucură de

i i}

imunitate fiscală, sunt obligaţi să aibe registre pentru operaţiile de vânzare, vizate de autoritatea fiscală după modelul dat, în ■

care se vor trece zi cu zi operaţiile din cursul fiecărei zile. Pe lângă acest registru, comercianţii supuşi la impozitul pe lux din

140*!

i

■

ţ

6ra$e şi îocabtăţiie balneare şi climaterice, voi* avea carnete de plată (note de plata), ce vor elibera pentru fiecare vânzare în parte. Notele de plată vor fi centralizate în situaţii zilnice, al căror total se va trece în fiecare seară în registrele speciale.

Fiscul exercita controlul permanent şi vexatoriu asupra tuturor acestor contribuabili. Art. 36 pct. 1 din lege spune că, „aceşti contribuabili sunt obligaţi a da agenţilor contribuţiunilor directe sau agenţilor depinzând de celelalte servicii financiare, pentru fiecare categorie de comerţ toate justificările necesare în sprijinul cifrei afacerilor.

Formalităţile acestea migăloase şi controlul permanent au nemulţumit ca şi în Franţa, în special categoria comercianţilor, care era cea mai numeroasă. Comercianţii au cerut desfiinţarea impozitului. Această dorinţă nu s'a putut îndeplini în anul 1923, ci în anul 1927. In schimb s'a adus o uşurare micilor contri­ buabili (comercianţi, mici industriaşi, meseriaşi, exploatatori şi profesionişti) prin introducerea regimului forfetar, prin legea din 11 Iulie 1923, inspirată din dreptul francez. Nu ştiu, dacă preo­ cupările de politică socială sau cele electorale au fost cele care au precumpănit la crearea acestui regim. Din ce constă acest regim ? Micii contribuabili a căror cifră de afaceri nu trece de 20000 lei anual (la 2 Iulie 1936, plafonul s'a ridicat la lei 40000 anual) se scutesc de obligaţia ţinerii registrului special şi nu vor mai fi controlaţi de fisc, cu condiţiunea de a plăti anual un im­ pozit echivalent cu cel prevăzut de legea cifrei de afaceri.

Acest regim este inechitabil din punct de vedere al gene­ ralităţii impozitului. Normele sale politico-sociale sunt insă foarte

j

f

1

1

•f

1 1.

i

restrânse.

In schimb legiuitorul regimului impozitului unic în stadiul producţiunii creat la noi înanul 1927, s a preocupat mult mai mult de latura politică socială a impozitului.

In primul rând, sunt contribuabili impozabili numai in­ dustriaşii mari, mijlocii şi mici. - Se introduce imunitatea fis­ cală cu privire la impozitul pe lux şi cifra de afaceri pentru comercianţi, profesionişti, exploatatori agricoli mari şi mici, cum şi cei ce fac afaceri particulare izolate. Această dispoziţiune a noului regim constitue un progres social, prin restrângerea la ultima limită a cercului de contribuabili impuşi. Totuşi, comer—141

.

i. <

i

;ţ|

Yl !

Ciantuî nu are imunitate completă, căci el are contact cu fiscul la vamă şi i se poate controla registrele comerciale şi facturile primite dela industriaşi, spre a se convinge de sinceritatea lor.

(Legea modificatoare din 31 Decembrie 1932). Ministerul de Fi­ nanţe a introdus obligaţiunea la comercianţi de a ţine un re­ gistru de depozit în care să opereze toate facturile intrate, care registru va fi controlat de fisc (Circulara dată pe baza art. 12 al legii din 1 Aprilie 1939). In urma intervenţiunii Uniunii camerilor de comerţ', această dispoziţiune care ştirbea şi mai mult imunitatea fiscală a comerţului a fost desfiinţată.

In ce priveşte agricultura, consiliul legislativ în anul 1927 nu admite imunitatea sa: „crearea unor avantagii speciale pen'.ru această ramură de producţiune este de natură a strica armonia şi echilibrul care în mod firesc se stabilesc între forţele produc­ tive ale unei ţări şi a descuraja astfel spiritul de iniţiativă şi de întreprindere în celelalte activităţi". Această afirmaţiune a con­ siliului legislativ ar fi justă, dacă n'ar fi vorba de ţara noastră, care esîe un Stat de producători ţărani, unde, impunerea agri­ culturii ar fi o măsură fiscală foarte greu de realizat.

Micul producător, meseriaş, se bucură de o atenţie spe­ cială din partea legiuitorului. In această direcţie, politica socială a impozitului s'a încadrat într’un plan mai larg, acela de a în­ curaja meseriile şi mica industrie de la sale şi oraşe spre a re­ zista presiunii marilor întreprinderi cari aveau tendinţa să le desfiinţeze 1), cum şi a conlucra pe cale fiscală la crearea şi menţinerea unei clase de producători mici şi mijlocii români.

Astfel, Se prevede că, pentru micii producători se vor pu­ tea lua orice măsuri privitoare la felul de aşezare şi încasare a impozitului pe lux şi cifra de afaceri (art. 11 alin. 2 al legii din anul 1927).

Această dispoziţiune se realizează prin art. 9 din legea din 25 Decembrie 1929, care iutroduce sistemul impozitului global stabilit din 2 în 2 ani (sistemul forfetar), pentru uşurarea deo­ camdată a micilor producători, adică cei, cari în întreprinderea lor nu folosesc pentru fabricarea produselor nici un fel de inD. li. Ioaniţcscu—Politica socială şi legislaţia meseriilor oară 1935 Bucureşti,

142—

t

i stalaţiuni de energie şi întrebuinţează obicinuit un număr de maximum 10 lucrători.

Legea din 31 Decembrie 1932 (art. 12) scuteşte de impozit atelierele de meserii, ai căror patroni sunt înscrişi în bresle po­ trivit cu legea meseriilor şi legele respective şi folosesc energia de cel mult cinci cai putere şi maximum 6 lucrători meşteri Şi calfe. Deasemenea se scutesc de impozit meseriaşii din comunele rurale chiar dacă nu sunt înscrişi în bresle. Prin lagea din 1 Aprile 1933, se scutesc de impozit morile ţărăneşti cari macină produsele agricole pentru săteni, nemăcinând pentru comerţ.

Sistemul scutirilor meseriilor este încadrat definitiv de art.

9 al Decretului Lege din 24 Octombrie 1937, în vigoare astăzi, care menţine scutirea acordată adevăraţilor meseriaşi limitând-o pentru a nu beneficia de această scutire întreprinderi care. prin natura produselor lor, prin sistemul de desfacere, nu mai au caracterul de ateliere de meserii, ci acela de industrii. Astfel, pentru a fi scutite de impozit, atelierele de mt serii trebue să îndeplinească cumulativ următoarele condiţiuni : 1. Patronul atelierului, afară de cei din comunele rurale, să fie înscris în camerile de muncă, secţia meseriaşilor, potrivit legii, să posede carte de meşter şi brevet de meserie şi să conducă singur atelierul.

2. Să nu aibă sau să folosească o energie mai mare de cinci cai putere.

3. Să nu întrebuinţeze mai mult de 7 salariaţi, exclusiv ucenicii.

4. Să nu dea de lucru la lucrători la domiciliu.

5. Să nu desfacă produsele in afara atelierului prin maga­ zine de desfacere, voiajori, comerciali, depozite de consignaţie.

Legea menţionează 18 categorii de industrii mici şi mijlocii, care nu beneficiază de scutire, dacă nu îndeplinesc anumite con­ diţiuni.

Dispoziţiunile de politică socială cuprinse în lege, dă im­ pozitului pe lux şi cifra de afaceri caracterul parţial al unui instrument de progres în materie socială şi naţională.

In afară de meserii» sfera încurajărilor şi a scutirilor s'a lărgit mai mult. Ca o încurajare pentru industria casnică s'a scos de la clasificarea de lux, covoarele de lână lucrate cu mâna în

143-

I

|

'•f.

m

'•-i;

<3

ţară. Deasemenea, ca o încurajare a mişcării cooperatiste, prin art. 9 din legea din 1 Aprilie 1939 se prevăd cooperativele de producţiune, care pot beneficia de scutire dacă îndeplinesc ur­ mătoarele condiţiuni : 1. Să fie organizate în cadrul legii cooperaţiei.

2. Să fie formate din locuitorii satelor sau din meseriaşi, în sensul legii cifrei de afaceri.

3. Să-şi valorifice produsele gospodăriei lor sau produsele regiunii economice în care îşi au aşezarea.

4. Pe lângă membrii cooperativei* să nu aibă mai mult de 15 salariaţi şi mai mult de 10 cai forţă motrice.

Din consideraţiuni de politică socială* nu trebue să ne scape problema controlului fabricaţiei.

Controlul fabricaţiei este preludiul ingerinţelor din ce în ce mai profunde ale Statului în industria privată. Aceste ingerinţe ale Statului s’au înmulţit şi s'au adâncit din ce în ce mai mult.

Industria a trebuit să se adapteze legii din 1927. — După acest an, s'a început desvoltarea unui proces de concentrare şi de raţionalizare în întreprinderi.

Art. 16, 17 şi 18 al legii din 31 Decembrie 1932 organi­ zează controlul fiscului la întreprinderile industriale impozabile.

Acest control va fi exercitat, în primul rând, asupra materiei prime introdusă în fabrică, asupra produselor fabricate şi asupra produselor ieşite din fabrică şi puse în circulaţie, stabilindu-se dacă, toate aceste produse au fost trecute şi în registrele comer­ ciale şi în registrele speciale în cantităţi şi valori. Industriilor cu producţie integrată li se controlează registrul special. Dease­ menea, comercianţilor, cari pun mărfuri în consumaţie li se vor controla facturila de cumpărare, registrele comerciale şi cores­ pondenţa relativă. Controlul se va exercita şi la întreprinderile care îşi desfac produsele lor prin depozite, biurouri sau alte oficii. întreprinderile vor fi verificate de două ori pe an, prin dresare de proces-verual. Potrivit art. 12 al legii din 1 Aprilie 1939, prin instrucţiuni ulterioare, la întreprinderile mari supuse impozitului pe lux şi cifra de afaceri s'au instalat agenţi de con­ trol, in scopul de a supraveghea în permanenţă atât producţiunea cât şi punerea în circulaţie a produselor.

Controlul întreprinderilor conceput şi aplicat în acest fel,

144-

duce la creerea unui sistem de economie dirijată, dacă Statul va face investigaţiuni şi de altă natură, nu numai pur fiscale.

Regimul acesta, ca şi în Franţa, nu este adecuat structurii economice şi sociale a ţării noastre, ţară de industrie mică şi mijlocie. Controlul fiscului este vexatoriu şi dificil din cauza răs­ pândirii prea mari a întreprinderilor de controlat. Regimul acesta este bun în ţările unde există concentraţiune industrială întinsă.

Imunitatea fiscală a categoriilor sociale productive nesupuse impozitului a fost desfiinţată prin legea din 1 Aprilie 1940, pen­ tru aşezarea unei contribuţiuni naţionale excepţionale pentru apărarea ţării 2°/0. Această lege, suprapune impozitului unic pe producţiune existent, un impozit în cascadă analog, ca preocu­ pări de politică socială, regimului inaugurat în anul 1921.

Toate categoriile de contribuabili arătate cu ocazia cerce­ tărilor efectuate acestui regim, sunt supuse astăzi unui control deosebit de vexatoriu şi de dificil, iar industria este supusă în permanenţă la ingerinţe de natură deosebită.

Aceasta constitue o stare deprimantă pentru toţi contribua­ bilii, un fel de inchiziţie fiscală, care face ca impozitul să fie urât şi să se transforme, din instrument de progres social, într'unul de regres.

Secţiunea Il-a Propuneri Impozitul pe lux şi cifra de afaceri este un impozit " cu efecte deosebit de grele din punct de vedere economic, politic social, al echităţii şi al controlului.

In urma aplicării regimurilor evolutive româneşti ale acestui impozit, efectele sale s'au resimţit mult, fiindcă rolul său fiscal şi financiar a fost exagerat în dauna consumatorului şi a între­ prinderilor. Exagerarea aceasta l-a transformat într'un impozit nepopular, menit desfiinţării într'un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

Deocamdată, împrejurările nu permit Statului să renunţe la un isvor însemnat de venituri. Deaceea, discuţiunile asupra des­ fiinţării impozitului nu pot avea decât o bază teoretică, care s’a analizat la capitolul I. Practic considerând, mijloacele de înlo-145

j

■

I

Cuire-majorarea impozitului comercial şi industrial şi a impozi- ' tului vamal — nu pot aduce un surplus de peste zece miliarde de lei. prevederile bugetare pe anul bugetar 1940/1941.

Totuşi, este necesar ca, acest impozit să fie reformat' în aşa fel, încât să se înlăture cât mai mult posibile efectele sale rele, care l-a transformat într'un instrument de regres economic şi social.

După cum am arătat la discuţiunea teoretică a impozitelor pe cheltueli şi pe consum, un bun sistem fiscal nu trebue să abuzeze de impozite pe consum, sacrificând interesele claselor sărace în avantajul celor bogate conducătoare.

t •

• m!•

- ■ >! f ;■

I

Sistemul nostru fiscal a abuzat de impozite pe consum, şi mai ales de impozite generale pe consum. Şi aceasta este cu atât mai grav, pentru clasele sărace, cu cât structura Statului nostru este predominant agrară, un Stat agrar ţărănesc. Nu exage­ rării,arătând câ, peste 60°/o din preţul unui kilogram de zahăr şi peste 30°/0 din preţul unei pâini este format din impozite spe­ ciale şi generale pe consum, la care trebue să adaogăm timbrul fiscal şi cel de aviaţie. — Şi nu trebue să ne mirăm, dacă aceste alimente de primă necesitate constitue pentru puterea de consum extrem de redusă a păturii ţărăneşti şi pentru consumatorul să­ rac din periferia târgurilor şi a oraşelor ceva inaccesibil. — La ţară, zahărul este întrebuinţat ca medicament, iar pâinea se gă­ seşte pe masa săracului numai la zile mari. Pe lângă acestea, sunt încă multe alimente de primă necesitate, greu de procurat pentru masa consumatorilor modeşti.

Acest abuz al sistemului nostru fiscal s'a tradus prin apli­ carea concomitentă asupra aceloraşi produse de impozite speciale şi generale pe consum, suprapuse, de sisteme diferite cari au contribuit la ridicarea nivelului preţurilor, scumpind astfel viaţa.

Pe de altă parte, impunerea exportului a scumpit produsele noastre pe piaţa internaţională. — Iar controlul vexatoriu a mărit şi mai mult confuzia şi nemulţumirile contribuabililor.

i.

Până când, împrejurările vor permite desfiinţarea

lui, im­

pozitul pe lux şi cifra de afaceri trebue -eformat, şi readus la

1

roiul său devenit normal într'un sistem de

impozite. Această

reformă ar fi necesar să urmărească următoarele puncte: 4l! ✓

146— *

In prima fază.

I. Să se desfiinţeze contribuţiunea 2°/0f acest impozit pe cifra de afaceri în cascadă, suprapus, care a contribuit mult la urcarea nivelului preţurilor şi a scumpit viaţa în ultimul an.— Preţurile de detaliu vor trebui scăzute cu întreaga sumă a impozitului, ministerul de finanţe intervenind la ministerul economiei naţio­ nale, pentru a se fixa preţurile maximale la nivel mai coborît (preţurile actuale minus suma impozitului desfiinţat). Numai în acest mod, de reducerea preţurilor va profita consumatorul.

Altfel, în asemenea împrejurări, comerciantul nu reduce preţu­ rile, sau dacă le reduce are grijă să perceapă o bună parte din impozit în favoarea sa. Odată cu aceasta se va suprima deasemenea şi controlul inchizitorial al acestei contribuţiuni, care nemulţumeşte pe toată lumea.

II. Să se scutească de impozit exportul. — Aceasta, pentru ca produsele noastre să fie mai ieftine şi să poată astfel pă­ trunde mai uşor pe piaţa mondială. Deşi cota impozitului la ex­ port este mică, totuşi contribueîn oarecare măsură la scumpirea produselor, în timp ce rendementului aferent acestei cote este mic.

III. Să se scutească de impozitul pe lux şi cifra de afaceri cum şi de celelalte impozite pe consum, făinurile de cereale pentru a se degreva în mare măsură preţul pâinii şi a trece pe cale de intervenţie legală la reducerea lui. Aceasta, pentru a da posibilitatea claselor sărace să-şi procure acest aliment de primă necesitate mai eftin ca până acum.

IV- Să se desfiinţeze agenţii de control de Ia întreprinderile supuse impozitului pe lux şi cifra de afaceri. Pe lângă faptul că, aceşti agenţi costă pe Stat mult, mărind cheltuelile de percepere ocazionate de impozit, aportul lor nu este esenţial, iar suprave­ gherea continuă a întreprinderii este extrem de neplăcută şi de vexatorie, aceste imixtiuni şi ingerinţe ale Statului demoralizând pe contribuabili şi paralizând iniţiativele. — In schimb, să se aplice controlul prevăzut în lege şi instrucţiuni, care este bine organizat, de elemente serioase, corecte şi special pregătite de

!

!

'<!

i

•«

ministerul de finanţe.

-147

i

"

jI Prin aceste modificări, rendementui impozitului unic pft producţiune nu va avea prea mult de suferit.

In faza a doua, care va începe odată cu încetarea stării de răsboiu şi de refacere : I. Să se reducă cotele impozitului pe lux şi cifra de afaceri pentru a scădea — pe cale de intervenţie — nivelul preţurilor şi iefteni viaţa, înlesnind accesul păturii ţărăneşti, mai ales, pen­ tru produsele industriale. Această reducere de cote va slăbi mult rendementui impozitului, fiindcă experienţa \din anul 1934 a do­ vedit cu privire Ia acest impozit, pentru ţara noastră că, o re­ ducere de cotew nu reînviază cu siguranţă piaţa, nu stimulează comerţul şi nu produce un reviriment în încasări1*.

(: Ij ,•

Acest reviriment în încasări se produce atunci, când nivelul consumului se ridică. Va trebui să ridicăm, mai ales nivelul con­ sumului păturii ţărăneşti şi al muncitorului industrial. Pentru ca ca să ridicăm acest nivel, să oferim muncitorului agricol Jşi in­ dustrial un standard de viaţă mai ridicat, trebue ca pe lângă

'

r si m r

' I

•i

t

.

I

: '

; ■

i

v

alţi factori ai producţiunii naţionale să valorificăm mai ales munca, să-l educăm pentru munca intensă, raţională şi produc­ tivă. — Aceasta va duce la ridicarea nivelului producţiunii. Apoi să valorificăm cât mai bine produsele noastre, pentru a oferi factorilor ei şi în special muncii, remuneraţia superioară celei de astăzi. In acest mod, consumul va creşte, iar rendementui im­ pozitului va fi din ce în ce mai important, acoperind cu priso­ sinţă golurile lăsate de reducerile de cote.

In faza ultimă, care va începe mult mai târziu, impozitul pe lux şi cifra de afaceri, îndeplinindu-şi rolul său istoric în cadrul sistemului naţional de impozite, va trebui desfiinţat. Creş­ terea venitului naţional şi orientarea definitivă a politicei fiscale spre impozitele personale, va duce la obţinerea de rendemente mai mari decât cele de astăzi, permiţând Tezaurului să renunţe la acest impozit, lucru la Care va contribui desigur şi scăderea nivelului anumitor chelfueli în bugetul public, deoarece iniţiativa particulară a elementului etnic naţional, în această fază a naţio­

h i

I i I;

nalismului economic totalitar, îndrumată şi formală, se va exer­ cita liber şi spontan, luând de pe umerii Statului o parte din sarcina unui intervenţionism care-1 costă mult.

148—

i! i:

-v

I

>

Concluziuni. i.

Impozitul pe lux şi de afaceri privit in lumina principiilor generale de impunere admise de. ştiinţa financiară, apare ca un impozit cu părţi bune şi cu părţi rele.

El satisface pe deplin cerinţele principiilor de politică fi­ nanciară, fiind suficient şi elastic. El este suficient, deoarece poate procura un rendement considerabil într’un termen scurt.

El este elastic, fiindcă este un impozit ad-valorem, stabilit asupra bazei valorii monetei şi fiindcă urmează automat mişcarea preţurilor. El poate procura bugetului sume variabile după ne­ cesităţile sale, dacă sensibilitatea rendementului său este agra­ vată sau atenuată.

El satisface principiul administrativ,rfiind un impozit simplu in concepţiunea sa şi având un mecanism destul de simplu în aplicaţiunea sa. El este un impozit cert, dar vexatoriu, datorită controlului draconic, pentru colectorul său şi este incert, dar comod pentru consumator, care nu observă că l-a plătit. Deasernenea, spezele sale de percepere sunt infime.

Impozitul satisface în parte principiul echităţii, fiind un impozit general, suportat de toată lumea, care cheltueşte şi con­ sumă. Deasemenea, el satisface în parte principiul egalităţii prin impunerea cu cote mai ridicate a obiectelor de lux şi prin exonarea unor articole de primă necesitate.

:

: :1 i'

î!>

f : !•

Impozitul nu satisface în întregime principiul de echitate, deoarece pentru majoritatea consumatorilor cu recurse modeste, el este mai mult decât proporţional, iar în perioadele de depre­ siune, progresivitatea sa $e simte cu toată greutatea.

-149

i

Y

.jj-T JX-y

:

fcl <•?

iH ’

Impozitul desconsideră principiile economice, prin faptul că, urcă nivelul preţurilor şi scumpeşte viaţa, epuizând totalitatea veniturilor mici, care ar putea fi ^capitalizate.. El duce la reduducerea şi la deplasarea consumului.

El agravează sarcina fiscală a întreprinderilor, deoaiece de multe ori nu poate fi repercutat în întregime asupra consu­ matorului. Prin impunerea exportului, el pune în inferioritate comerţul exterior ai ţării unde se aplică, faţă de acela al ţări* unde nu se aplică.

Ultimul cuvânt al ştiinţei financiare, înainte de răsboiul mondial şi după răsboiul mondial în Franţa, Reichul German şi România, este suprimarea acestui impozit inechitabil, antieconomic, antisocial şi vexatoriu.

• In cadrai teorrei organice a Statului, acest impozit este necesar. — Suprimarea sa nu se poate face însă decât atunci, » când împrejurările o vor permite. Un impozit de criză sau de răsboiu, cum este impozitul pe lux şi cifra de afaceri chiar dacă a ajuns a fi un impozit ordinar, nu se poate suprima decât atunci când criza sau răsboiul şi efectele lor au trecut.

Totuşi, în aceste timpuri, în cadrul măsurilor generale luate de Stat pentru apărarea şi promovarea vieţii sale economice şi financiare, impozitul pe lux şi cifra de afaceri, trebue să fie reformat în aşa fel, încât să se înlăture cât mai mult posibil efectele sale rele.

ii.

■

y

Consideraţiunile doctrinare cu privire la acest impozit, au fost călcate de legiuitorii ţărilor, unde impozitul a fost introdus.

Pentru ce a sacrificat legiuitorul interesele particulare ale massei consumatorilor, interesele producătorilor şi comercianţilor şi unele interese generale de Stat, creând acest impozit ? Pentru ca să procure resursele necesare bugetului desechilibrat de răs­ boiu şi de criză. Interesele fiscale şi cele. financiare, au eclipsat oricare alt interes, au eclipsat şi principiile ştiinţei financiare.

Legea de necesitate şi de viaţă a statelor» l-a determinat să ad­ mită şi sâ legifereze un asemenea impozit şi să menţină în sis­ temul de impozite în mod durabil acest impozit.

In toate epocile grele ale istoriei Statelor, oamenii de fi-

.

U -

150— \

!"

ii i !

jV

%

aan\e au făcut apel la acest impozit.—înainte de răsboiul mondial, egiptenii, grecii, romanii, arabii, regii Franţei, principii ger­ mani, regii spanioli şi poporul american, au recurs la acest im­ pozit.

In timpul rasboiului şi după răsboiul mondial, aproape toate Statele lumii au adoptat acest impozit sub diferite sisteme.— Din compararea sistemelor adoptate de Franţa, Reichul German şi România se poate scoate mai multe caracteristici : 1. Dreptul fiscal german şi austriac al impozitului pe lux şi cifra de afaceri, inspirat atât din experienţa spaniolă şi americană făcute înainte de răsboiul mondial, cât şi din necesităţile proprii, a fost dreptul generator, care a influenţat crearea şi evoluţia iuridică a impozitului în Franţa şi în România. Asteb regimurile juridice franceze între anii 1917 — 1920 şi 1920 -1925 sunt inspirate din dreptul german ; regimurile sale juridice între anii 1925—1935, 1936—1938 şi 1938 —1940, sunt inspirate din dreptul german şi mai ales din dreptul austriac, cum şi din ex­ perienţa americană antebelică. Deasemenea, regimul juridic din România între anii 1921—1927 este inspirat din d eptul francez, care am văzut că era influenţat de cel german, ia* regimurile juridice între anii 1927—1940 şi 1940—1941 sunt inspirate din dreptul austriac şi din cel german.

Ca o particularitate, impunerea exportului se face numai în România.

Deasemenea, în ceace priveşte sistemele de plată ale im­ pozitului, începând din anul 1924, Germania a permanentizat sistemul aconturilor, lucru ce se explică prin nevoia de a primi impozitul cu anticipaţie şi prin experienţa căpătată în această direcţie cu ocazia devairării impozitelor în anul 1923.

2. In privinţa principiilor generale de impunere : economice . r:onale, de echitate şi administrativ, legiuitorul german a res­ pectat mai mult aceste principii. Importul a fost impus abia în anul 1930, iar exportul este scutit. Importul de materii prime este scutit. Deasemenea este scutit cemerţul de gros la articolele de bază ale economiei germane. In multe privinţe, nivelul pre­ ţurilor nu a fost aşa de mult influenţat de acest impozit Ali­

:

)

I

mentele şi articolele de primă necesitate au fost supuse la cote mici. Domeniul scutirilor este ales cu grije. Perceperea impozi­ tului este foarte ieftină.

—151 i

.

■

Legiuitorul francez a respectat mai puţin aceste principii.

Importul a fost impus de la început, iar nivelul preţurilor a fost urcat, datorită cotelor impozitului din ce în ce mai mari şi sis­ temului de impozit unic introdus. Domeniul scutirilor este întins, mai ales cele în legătură cu producţiunea agricolă.

Legiuitorul român a respectat puţin aceste principii. Prin cote mari şi impozite de sisteme diferite suprapuse» a mărit ni­ velul preţurilor foarte mult, care a dus la scumpirea vieţii. Prin impunerea exportului, a scumpit produsele naţionale pe piaţa mondială. Domeniul scutirilor este mai restrâns decât cel francez.

Controlul exercitat este vexatoriu şi costă mult pe Stat.

III. Principiul financiar cu privire la acest impozit a fost res­ pectat. Rezultatele financiare aduse de impozit au fost foarte importante. De multe ori, nu numai echilibrul bugetelor, dar însăşi existenţa lor a fost salvată de rendementul considerabil obţinut. Comparativ» rendementul impozitului în Franţa, Reichul German şi România prezintă următoarele caracteristici evolutive : 1. Până în anul 1924, s'au obţinut repdemente în creştere în Franţa şi Reichul German, unde, impozitul era încetăţenit definitiv în sistemele fiscale respective şi era bine organizat. In România, s’au obţinut rendemente progresive promiţătoare. Ca o particularitate, avem cifrele astronomice din anii 1922 | 23 i 1923 | 24 ale rendementelor de inflaţie germane.

2. Până în anul 1939, rendementul impozitului creşte mai mult decât dublu în Franţa, datorită măririi cotelor şi deprecierii monetei ; se reduce la jumătate în Reichul German, datorită scăderii cotelor cu peste 60°/0; este în creştere în România dar variază sensibil datorită reformei din anul 1927.

i;ş;

1 :

I

3. După anul 1929, asistăm la o scădere a rendementului impozitului în Franţa cu peste 40°/0, anul 1932 marcând cea mai mare sensibilitate, care se prelungeşte atenuat până în anul 1936, aceasta datorită crizei economice mondiale. In Reichul German, rendementul nu a variat, nu a fost influenţat de criză, deoarece s’a procedat la urcarea cotelor cu peste 60°/0, după care a urmai creşterea sa progresivă, In România, căderea rendementului este mai puţin sensibilă decât în Franţa, el a căzut nţimai cu peste

152/.

■

MR 25°/0 în anul 1932, punctul culminant ăl depresiunii resimţită în ţara noastră, iar după o scădere scurtă de doi ani (1931, 1932), el a revenit la nivelul celui din anul 1929, datorită sporirii co­ telor, creşterii volumului tranzacţiunilor şi intensificării contro­ lului. Apoi rendementul a continuat să crească până în anul 1936.

4- începând din anul 1936, rendementul impozitului este în creştere. In anul 1938, faţă de anul 1936, creşterea rendementului în Franţa s’a făcut cu peste 30°/0, în Reichul German cu peste 300/0 şi în România cu peste 30°/0, datorită pretutindeni, sporirii cotelor, creşterii volumului tranzacţiunilor, urcării nive­ lului preţurilor mondiale şi deprecierii monetelor naţionale. Faţă de anul 1929, anul 1938 aduce Franţei un rendement echiva­ lent, Reichului German un rendement întreit şi României deasemenea un rendement aproape triplu. Se pare că, în anii 1939 | 40 şi 1940 | 41, creşterea rendementului este mult mai mare în România, decât in Franţa şi în Reichul German, dato­ rită sporirii cotelor şi creării de noui impozite pe cifra de afa­ ceri suprapuse, după sistemul impozitului unic şi după sistemul impozitului în cascadă. \

IV. In România, repercusiunea impozitului a influenţat urcarea nivelului preţurilor, scumpind viaţa. — Deasemenea industria şi comerţul au suportat în multe împrejurări o parte din impozit, care a devenit un supliment al impozitului pe beneficiile comer­ ciale şi industriale. — Exportul este lovit de impozit, fapt care scumpeşte produsele noastre pe piaţa mondială. Controlul este vexatoriu şi deprimant pentru contribuabilii acestui impozit. Din punct de vedere politic social, începând de la 1 Aprilie 1940, s'a rupt imunitatea fiscală introdusă de legea impozitului unic pe producţiune în anul 1927, deoarece, în prezent, cercul con­ tribuabililor impozabili nu se reduce numai la industrie, ci la agricultură, industrie, comerţ interior şi exterior.

•:

In faza sa de evoluţie actuală, impozitul pe lux şi cifra de afaceri constitue pentru ţara noastră un instrument de regres econpmic şi social. t— 153

i

!

_

V.

■

;

V

$ ! '

"n t t

rl

Care sunt perspectivele de viitor ale impozitului pe lux şi cifra de afaceri ?

In general, acest impozit se va menţine încă multă vreme în bugetele Statelor, cu toate efectele sale rele, care-1 fac pro­ priu desfiinţării.. — El se va menţine din cauza necesităţilor inexorabile de bani ale Statelor. — Răsboiul actual şi lunga pe­ rioadă de refacere care îi va urma, constituu un indiciu sigur că, acest impozit va fi menţinut.

In România, ţară de agricultori, săracă în capitaluri, vor trebui multe sforţări pentru redresarea economiei şi finanţelor sale. Deaceea, impozitul pe cifra de afaceri nu trebue desfiinţat decât atunci, când îşi va fi îndeplinit rolul său istoric de im­ pozit de răsboiu şi de criză. Dat fiind însă, că, sistemul nostru fiscal a abuzat de impozitele generale pe cheltueli şi pe consum, se impune o normalizare a acestor impozite, care nu va sacrifica prea mult din rendementul lor, normalizare care să se producă în mai multe faze.

In prima fază, să se desfiinţeze contribuţiunea 2°/0 pentru coborârea nivelului preţurilor şi suprimarea controlului extrem de vexatoriu ; să se scutească de impozit exportul, pentru ca mărfurile noastre să ajungă mai eftine pe piaţa mondială ; să se scutească de impozit făinurile, pentru a oferi consumatorului modest o pâine mai ieftină ; să se desfiinţeze controlului iluzoriu şi scump al agenţilor de control al acestui impozit la întreprin­

deri.

i!'

I •

J I i

:

In faza a doua, care va începe odată cu încetarea actuale1 stări de răsboiu şi de refacere, să se facă o reducere generală a cotelor, pentru a cobori nivelul preţurilor şi a iefteni viaţa, înlesnind accesul, mai ales, al păturii ţărăneşti la produsele in­ dustriale ; concomitent să se mărească producţia naţională /şi consumul, pentru a menţine productivitatea impozitului.

In faza ultimă, care va începe mai târziu, când vitalitatea economiei noastre naţionale totalitare va permite Tezaurului să renunţe la rendementul impozitului pe cifra de afaceri,

acesta

după ce va fi îndeplinit rolul său de salvator al bugetului pub­ lic în timpurile grele, va putea să fie desfiinţat.

• 154— : ! !

i

\ ( /

\

:

Bibliografie: Cărţi: Franţa i

AUix Edgard

— Trăite elementaire de Science des finances et de legislation financiere franţaise.

Paiis 1931.

Allix E. et M. Lecercle — Les contributions indirectes. 2 tomes.

Paris 1930.

Alix E. et M. Lecercle — La taxe sur le chiffre d'affaires Trăite.

Paris 1927.1-er suppl. Paris 1929. 2-e suppl.

Paris 1930.

— L’impât sur le chiffre d'affaires These Vincent Georges pour le doctorat. Paris 1921.

— La transformation de la taxe du chiffre Lussac de G. d'affaires en taxe unique â la production.

Paris 1938.

— Le regime des taxes â la production en Lamothe Roger France. Paris 1938.

— Trăite des taxes â la production. Paris Larguier Emile 1939.

— Die Vorgeschichte und gegenwaertiger Lernke Joachim Gestaltung des franzoesischen Steuersystem.

Jena 1927.

— Les variations du rendement des impots Barrere Alain en periode de prosperite, de crise, de depression. Paris 1939.

Seligman Edw. R. A. — Theorie de la repercussion et de l'incidence de l'impot. Paris 1910.

— 155 «

\

' i

»

Cagnat

— Etude historipuc sur Ies impots indirects chez Ies Romains. Paris. 1882.

R e i c 'iTii 1

German.

— Finanzwissenschaft. 5 voi. trad. frai^als.

Paris 1909—1913.

— Finanzwissenschaft. Tubingen. 1931.

Lotz Walther Eheberg von Th. Karl — Finanzwissenschaft. Leipzig. 1922.

— Die Geschichte der Umsatzsteuer und Grabower Rolf ihre gegenwaertige Gestaltung im Inland und im Ausland. Berlin 1925.

— Kommentar zum Umsatzsteuergesetz I. Popitz Johannes Bând. 1928. II. Bând 1930. III. Bând 1931 Berlin.

— Der Umsatzsteuergedenke in der FiSemrau Reînhard nanzgeschichte. Greifswald. 1921.

Graf F. — Das Problem der Luxussteuer.

Lusensky Eleonore — Die Luxussteuer im Deutschland Jena 1928.

- Die Zukunft der Verbrauchssteuern in Lissner F. I. Deutschland. Stuttgart. 1914.

Lassale F. — Die indirekten Steuern und die Lagedsr arbeitenden Klassen. Ziirich 1863.

Loewenfeld Walther Dr. — Die oesterreichischen Steuern. V/icn 1937 Charpentier Clement La progression dans Ies impots indirects en Allemagne. Paris. 1908.

Koch W. Dr. und Wirckau Edgar. Dr. — Kommentar zum Umsatzsteuergesetz vom 16. Oktober 1934. Bând 19. Miinchen und Berlin. 1935, 1937.

Wagner Adolf

România.

Răducahu Ion Prof. Dr. — Curs de Finanţe. Bucureşti 1936.

Supliment. Bucureşti 1940.

Răducanu Ion Prof. Dr. — Consideraţiuni privitoare la scum­ pirea traiului. Bucureşti 1Ş12.

156-

, 1

Bungefianu Const Prof. Dr. — înfăţişarea câtorva întreprinderi româneşti. Organizaţia şi preţul de cost.

Bucureşti. 1940.

Leon G. Dr. — Elemente de ştiinţă financiară, voi. I. 1925. voi. II. 1930. Cluj.

Dimitrescu Gr. I. Prof. Dr. — Curs de politică comercială şi legislaţie vamală. Bucureşti. 1938.

Iorga Nicolae — Istoria Românilor prin călători. 3 voi.

Bucureşti 1928 I 29.

Vasiliu V. Dr. şi Preutu Al. Ing.—Codul general al finanţelor publice. Bucureşti 1934. Supliment anul 1935.

Madgea.ru N. Virgil — Evoluţia economiei româneşti după răsboiul mondial. Bucureşti 1940.

Ioaniţescu R. D. Prof. Dr. — Renaşterea meseriilor. Bucureşti 1938.

Instrucţiuni oficiale la legea impozitului pe Gărbă Vasile lux şi cifra de afaceri. Bucureşti. 1936.

Iacobescu Spiridon Prof. Dr. — Curs de contabilitate comer­ cială generală. Bucureşti 1933 voi. III. — Curs de contabilitate publică. Bucureşti.

1941.

Reviste: Eâvue de Science et de legislation financieres.

Bulletin de statistique et de legislation comparee.

Finanzarchiv.

Wirtschaft und Stâtistik.

Monitorul Oficial. (Legi, Decrete. Expuneri de motive şi desba-

i

teri parlamentare).

SHuaţiunea Tezaurului Românei.

Reviste de specialitatea: Tribuna Financiară.

Administraţia Financiară Curierul Financiar.

Finanţe Publice.

Buletinul preţurilor pe anii: 1937, 1938, 1939 şi 1940.

Bugetele şi legile bugetare ale României pe anii: 1921-1940

!

-157

__ ____

i f

'

f '

•» 5

£

V:

\

H

: A

/ !,

r ✓ /

.

/

!

1

1

Tablou! No. 1 , De sistemele de impunere, de aşezare şi de percepere ale impozitului pe lux şi cifra de afaceri, aplicate după răsboiul mondial în regimurile juridice din Statele : Franţa, Germania şi România.

Franţa Regimul juridic 1917—1920.

Sistemul de impunere -

Sistemul impozitului unic în stadiul circulaţiuniii Ia ultima vânzare.

Sistemul de aşezare — Sistemul plăţii.

Sistemul de percepere — Sistemul plăţii lunare : prin vărsare în numerar cu borderou şi aplicare de timbre mobile.

Regimul juridic 1920—1925.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt: impozitul în cascadă şi impozitul unic pe lux în cadrul circulaţiunii.

— Sistemul mixt: sistemul de facturare Sistemul de aşezare şi sistemul valorilor medii pentru co­ merţul exterior.

Sistemul de percepere — Sistemul mixt: sistemul plăţii iunare prin vărsare în numerar cu borderoul sistemul plăţii forfetare şi sistemul aconturilor.

Regimul juridic 1925—1935.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt: impozitul in cascadă, impozitul unic în stadiul producţiunii şi impozitul unic de lux în cadrul cir­ culaţiunii.

3

ay-i

i

Sistemul de aşezare

— Sistemul mixt: sistemul de facturate şi sistemul valorilor medii pentru co­ merţul exterior.

Sistemul de percepere — Sistemul mixt: sistemul plăţii lunare prin vărsare în numerar cu borderou sistemul plăţii forfetare şi sistemul aconturilor.

Regimul juridic 1935—1938.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt : impozitul unic în stadiul producţiunii şi impozitul în cascadă.

— Acelaş sistem ca la regimul juridic Sistemul de aşezare 1925—1935.

Sistemul de percepere - Acelaş sistem ca la regimul juridic 1925—1935.

Regimul juridic 1938—1940.

i i.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt: impozitul unic în stadiul producţiunii şi sistemul impozitului de dublă cascadă: cifra de afaceri şi l°/0 pentru armament.

Sistemul de aşezare — Acelaş sistem ca la regimul juridic 1925-1935.

Sistemul de percepere — Acelaş sistem a la regimul juridic 1925—1935.

Reichul German a. Austria Regimul juridic 1923—1938.

Sistemul de impunere

— Sistemul mixt: sistemul impozitului în cascadă, sistemul impozitului unic în stadiul producţiunii şi în stadiul circulaţiunii flux). Se impune exportul.

— Sistemul mixt: sistemul plăţii, sistemul Sistemul de aşezare facturării şi sistemul valorilor medii.

Sistemul de percepere. — Sistemul plăţii lunare prin vărsare în * numerar cu borderou.

b. Germania Regimul juridic 1916—1924.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt: impozitul în cascadă şi impozitul unic de lux în cadrul circulaţiunii.

Sistemul de aşezare — Sistemul mixt: sistemul plăţii şi ex­ cepţional sistemul facturării.

Sistemul de percepere — Sistemul mixt: sistemul plăţii lunare prin vărsare în numerar cu borderou şi aplicare de timbre mobile şi sistemul plăţii forfetare.

Regimul juridic 1924—1932.

Sistemul de impunere

— Sistemul mixt: sistemul impozitului în cascadă fără impunerea comerţului exterior şi sistemul impozitului unic la comerţul de detaliu.

Sistemul de aşezare — Sistemul mixt: sistemul plăţii şi ex­ cepţional sistemul facturării.

Sistemul de percepere — Sistemul aconturilor.

Regimul juridic 1932—1940.

I

Sistemul de impunere — Sistemul mixt : sistemul impozitului în cascadă cu impunerea importului şi impozitului unic în stadiul producţiunii la materia primă şi în stadiul circulaţiunii la comerţul de detaliu (lux).

— Sistemul mixt: sistemul plăţii şi sis­ Sistemul de aşezare temul valorilor medii pentru import şi excepţional sistemul facturării.

Sistemul de percepere — Acelaş sistem ca la regimul juridic 1924—1932.

România Regimul juridic 1921—1927.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt : sistemul impozitului în cascada şi impozitul unic pe lux în

mmnrmrfflff.'

»

stadiul circulaţiunii la ultima vânzare.

Se impune importul.

— Sistemul mixt: sistemul plăţii şi sis­ Sistemul de aşezare temul valorilor medii.

Sistemul de percepere — Sistemul mixt : sistemul plăţii lunare prin vărsare de numerar cu borderou şi sistemul plăţii forfetare.

;

.

Regimul juridic 1927 —1940.

Sistemul de impunere

— Sistemul impozitului unic pe produ^ţiune, suprapus cu impozitul unic FAN, se impune importul şi exportul.

— Sistemul mixt : sistemul plăţii, sistemul Sistemul de aşezare valorilor medii şi sistemul facturării.

Sistemul de percepere — Sistemul plăţii lunare prin vărsare de numerar cu borderou.

I

Regimul juridic 1940—1941.

Sistemul de impunere — Sistemul mixt : sistemul impozi(ulul unic FAN, suprapus cu sistemul în cascadă al contribuţiunii naţionale ex­ cepţionale 2°/0. Se impune importul şi exportul.

Sistemul de aşezare — Sistemul mixt: Sistemul facturării, sis­ temul valorilor medii.

Sistemul de percepere — Sistemul plăţii lunare prin vărsare în numerar cu borderou şi sistemul aplicării de timbre mobile.

*

r

f

!

r ii

-

■

i te

/

I

Tabloul Nr. 2 De rendementele impozitului pe lux şi cifra de afaceri obtmute după rasboiul mondial în Statele : Franţa, Reichul German şi Komania.

Anul 1916/17 1917/18 1918/19 1919/20 1920/21 1921/22 1922/23 1923/24 1924/25 1925/26 1926/27 1927/28 1928/29 1929/30 1930/31 1931/32 1932/33 1933/34 1934/35 1935/36 1936/37 1937/38 1938/39 1939/40

Franţa Fr.

160.916.500 935.892.000 1.897.457.000 2.280.266 000 3.015.801.000 4.090 482.000 4.535.118.000 7.467.918000 8.695.481.000 9262.196.000 9.874 541.000 8.708.583.000 7.534 270.000 5.111 399.000 6.854 078.000 6384506.000 5 857.709.000 6.123.224 000

6 985.139 000 9.700.000.000 lipsă datele

Reichul German Rm.

România Lei

24.263.612 111.740.048 235.091.819 827.900.057 5.049.900.080 5 luni 11.474.103.204 294.000.000 699.000 000 236.684.097.394 mii. 397.986 820 861.000 000 1.917.800.000 987.000.000 1.101.000.000 1.416.000.000 875.800.000 1.590.000.000 877.700.000 2.101.000 000 1.491.000.000 1.000.200.000 1.023.700.000 1.754.000.000 1.002.400.000 1.970.000.000 995.000.000 1.380.208.919 1 259.200.000 1.490.602.464 1.781 258 831 1.410.600.000 1.763.600.000 1.722.300.245 1 908.300.000 2.084.733.662 2.261.100.000 3.063 644.674 4.130.461.731 2 621.200 000 4.588.001 940 3.356.900.000 248.459.490 5.325.466 302 1.771 500.000 1.152.121.644 pe 6 luni

.a

J

Tablou Nr. 3 Ju^fao^yyy — 4$ fyfi sf*°/ •

Se&<e<?l44£ 4£g*f.ftfsC*c*/s£*s /&-1‘ *

too

7-ft

f” !

65Î

»

£** 5T0 Sflfl

<*5Ti f/«-0 35?>

ioo 25?

X(Jo

ISO ADU

5*0

o

**A ^ «fa vfa yfa v/sc 3ffa fa/iv mj >ifa .JH/ruJit .

3(/i> 3W ?tfa VM '"fa ----------------------- ty/U'Ul*, -ty-*-u<^ioo Â* flteMĂUiitj *

v

i

•

*

f

^ &u*&sot£ %ityt44tasL~-

Tablou Nr. 4

buUciJlt,

ĂJ^fashu, /^Uoo /fatUScAtăr AVs/HMm, /jysj- ygL/p._

/

^r

Z9 ZIS Zoo i '

-im

^5" 'Iflfi

7* 5J

H33 fm m *\% w mi

'iw-

Extras din buletinul preţurilor pe luna Noembrie 1940

Tablou anexă Nr. 5 a.

IMPOZITUL NU POATE FI REPERCUTAT

.

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri de 6°/0 la întreprinderea X. fabrică de tricotaje din Focşani nu poate fi repercutat asupra comercianţilor cumpărători, din cauza concurenţei la care sunt supuse produsele fabrice! constând din articole de copii ţesute din lână, sezoniere. Fabricantul ne declară—lucru ce am constatat din facturi şi registre—că nu poate îngloba acest im­ pozit nici în preţul de cost nici în facturile de vânzare. Concu­ renţa deloială ce o suportă fabricantul, vine tocmai de la acei fabricanţi de specialitate, cari se sustrăgeau de la p!ata impozitului. Capitalul întreprinderii este de lei un milion.

Din registrele de contabilitate şi actele anexe, am stabilit cele ce urmează : 1. Conform registrului special şi chitanţelor prezentate, în­ treprinderea a vărsat lunar cu borderou, următoarele sume drept impozit pe lux şi cifra de afaceri:

a Hf

ii 1

Luna Ianuarie Februarie Martie «i Aprilie ii Maiu Iunie Iulie August n Septembrie n Octombrie Noembrie » Decembrie

V,

i>-

; ■

i;

1938 lei n 11

»

424 10.256 4.999 1.062 848 4.321

n

„ „ „ „ Total lei

-

872

41.116 80.771 60.703 87 436 31.834

sezonul de toamnă

324.642

2. Conform registrului jurnal, la 31 Decembrie 1938, de la contul de fabricate a rezultat un beneficiu brut industrial de lej

V-

/

927.552, cu care s'a creditat contul de Profit şi Pierdere.

La această dată, acest beneficiu brut a fost repartizat prin următorul articol: PROFIT & PIERDERE

La următorii Amortisment Mobilier lei Amortisment Imobile „ Salarii „ Personale „ Cheltueli Generale „ Amortisment Maşini „ Impozite ,, Adiţionale * Amortisment Creanţe Dub. „ Impozitul pe Cifra de Afaceri „ Total lei . .

557 19.479 90.995 36.000 368.679 50.296 35.655 11.923 3.354 324.581 941.581

Observăm că, pierderea netă a întreprinderii în acest an este de lei 14029. Dacă nu ar fi existat acest impozit sau dacă el ar fi putut să fie repercutat, atunci întreprinderea ar- fi avut un beneficiu net de lei 310.613.

3. Aceste pierderi anuale au deprimat pe întreprinzător, care a lichidat întreprinderea în luna Ianuarie. Impozitul pe cifra de afaceri a avut în acest caz un efect anti-economic, deoarece a desfiinţat nevoit o unitate economică care procura venituri însemnate Statului.

H

I

: *:

Tabloul anexă Nr. 5 b.

.

Impozitul pe lux şi cifra de afaceri de 6°/0, 4°/0 şi 11 /2°/0 la îatreprinderea Y. fabrică de tâbăcărie din Focşani este re­ percutat parţial numai asupra unora dintre comercianţii cum­ părători, din cauză că, fabricantul doreşte să-şi păstreze clien­ tela sa. Fabricantul ne declară - lucru ce l-am constatat din analiza facturilor - că, la unele facturi nu se poate îngloba impo­ zitul, iar la cazurile unde repercutează impozitul, il adaogă la facturi, fără să-l considere ca un element al preţului de vânzare.

Capitalul întreprinderii este de lei două milioane.

Din registrele contabile şi actele anexe, am stabilit cele ce urmează : 1. Conform registrului special şi chitanţelor prezentate, în­ treprinderea a vărsat lunar cu borderou, următoarele sume drept impozit pe lux şi cifra de. afaceri :

IMPOZITUL ESTE REPERCUTAT PARŢIAL

r

I

V

Luna Ianuarie 1940 lei Februarie „ i» u Martie II n Aprilie îl Mai n Iunie n n Iulie . n »

»

August

•»

a

Septembrie „ Octombrie „ Noembrie n

ii

Decembrie

ii

ii

,.

n

n

Total lei / »

i

. 35.492 . 54.492 . 34.354 . 32.717 . 26.754 ‘ . 46.683 . 62.439 .111.870 . 53.166 . 52.169 . 56.525 . 68.928 635.830

2. Cercetând facturile de vânzare, am constatat că, între­ prinderea a repercutat asupra clienţilor numai suma de lei 524.5471 drept Impozit pe lux şi cifra de afaceri în cursul anului 1940.

Conform registrului jurnal, la 31 Decembrie 1940, dela contul de fabricaţie a rezultat un beneficiu brut de lei 2.086.544 (Credit lei 7.148.437—debit lei 5.061.893).

La aceeaşi dată, acest beneficiu brut a fost repartizat prin următorul articol : PROFIT & PIERDERE

La următori Cheltueli Diverse Lei Chirii Combustibil n Salarii Impozit pe cifra de afaceri „ Impozite de Stat şi Comunale „ Casa Asigurărilor Sociale „ Asigurarea Mărfuri Luminat şi încălzit „ tf

233.261 36.000 211.555 711 970 635.830 71.688 42.636 12.447 47.227

Total lei . 2.002 614 Observăm că, beneficiul net (profitul) al acestei întreprin­ deri în anul 1940 este de lei 83.930—Dacă impozitul ar fi putut să fie repercutat în întregime, acest beneficiu ar fi crescut cu lei 111.283—valoarea impozitului pe cifra de afaceri repercutat, dând un beneficiu net (profit) de lei 195 213.—, ridicând astfel, coeficientul net de rentabilitate al întreprinderii de la4°/0la6°/0 pe anul 1940.

3. Această rentabilitate redusă* nu face decât să slăbească spiritul de întreprindere. In acest caz impozitul a avut un efect deprimant asupra întrepiinzâtoiului, care s'a văzut silit sâ ex­ ploateze o moşie pentru completarea venitului sau anual» retră­ gând o parte din capitalul din întreprindere şi învestindu-1 în această moşie.

*

TABLA DE MATERII INTRODUCERE: Materialul de tratat, importanţa subiectului .

pag*

9

Capitolul I. IMPOZITUL PE LUX ŞI CIFRA DE AFACERI IN CADRUL ŞTIINŢEI FINANCIARE Generalităţii..................................................

11

Secţiunea I. 1- Veniturile publice» discuţia la veniturile publice..........................

2. Impozitele ♦ . . .

3» Impozitele indirecte : a* Natura, rolul şi clasificarea lor* b* Impozitele indirecte pe cheltueli şi pe consum......................... .....

4* Problema repercursiunii impozitelor in­ directe pe cheltueli şi pe consum ♦ . •

I

11 13 16 18

Secţiunea II. Iusemnătatea impozitului pe lux şi cifra de afaceri în cadrul impozitelor indirecte pe cheltueli şi pe consum.................... ..... •

21

Secţiunea III* Impozitul pe lux şi cifra de afaceri ♦ • 1* Caracteristici ....................................

2* Repercusiune ..♦..#*• 3* Sisteme doctrinare 4. Critici...................................................

22 25 29 30 35

Capitolul II. EVOLUŢIA IMPOZITULUI PE LUX ŞI CIFRA DE AFACERI »

Generalităţi

\ \

\

50

Secţiunea I.

•a A*

Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afa­ ceri înainte de răsboiul mondial.

1. In ţările străine.....................................

2. In România................................................

Secţiunea II. Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afa­ ceri după răsboiul mondial: 1. In Franţa ✓ 2. In Reichul German Secţiunea III. Evoluţia impozitului pe lux şi cifra de afa­ ceri după răsboiul mondial în România « Capitolul III. IMPOZITUL PE LUX ŞI CIFRA DE AFACERI IN CADRUL POLITICEI FINANCIARE Generalităţi Secţiunea I. Rendementul impozitului pe cifra de afaceri .

1. In Franţa . .......................................... • 2. Io Reichul German...............................

Secţiunea II. Rendementul impozitului pe lux şi cifra de afaceri în România ........

Capitolul IV. CONSIDERATIUNI DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC, FINANCIAR şi POLITIC-SOCIAL ASUPRA 1MPOZI■ TULUI PE LUX Şi CIFRA DE AFACERI IN ROMÂNIA Generalităţi .......................................... * « .

Secţiunea I. Consideraţiuni: 1. Din punct de vedere economic ♦ . . . 2. Din punct de vedere financiar » ♦ ♦ 3. Din punct de vedere politic-social ♦ .

Secţiunea II. Propuneri . ♦ .

Concluziuni . .

Bibliografie. . .

Anexe

•

t ■

t

„

50 54

tf

56 68 84

98

100 105 112

120

120 132 ii

HO

„ v „

145 149 155 159

ii

{

t

pŞ. p -

/

I

» 4

1 1

4

i;

! v

V

/ v

/

:

i *

i

*>

c