În pofida aparenţelor, a unei industrii tipografice impresionante cantitativ, starea culturii şi informaţiei scrise pe hîrtie e mai curînd precară. Această fragilizare excesivă este efectul direct al crizei, din ce în ce mai evidentă, de receptare. Lumea contemporană pare hipnotizată de virtuţile ecranului, de imagine ca informaţie transmisă şi conştientizată instantaneu. Rîndul scris, indiferent ce exprimă, a ajuns să plictisească ba chiar să irite firile sensibile. Nevroza noilor timpuri moderne ne face să fim nerăbdători, instabili şi dilematici. Însuşi timpul nu mai are răbdare. Am putea, la o adică, să măsurăm timpul liber cu telecomanda. Obişnuinţa şi plăcerea cititului de cărţi se restrînge vizibil pe măsură ce alte formule de divertisment, mai lesnicioase, pun stăpînire pe viaţa privată. Cartea, obiect atît de intim altădată, se înstrăinează şi de la o vreme parcă ne şi pune în situaţii electiv imposibile. În trecutul nostru istoric nu prea îndepărtat, datorită contextului...
