Mihail Sadoveanu – o viață și un nume pentru eternitate

Toate adevărurile sunt legi, dar nu toate legile sunt adevăruri Fericirea este în noi, niciodată în jurul nostru La 5 noiembrie, 1880, în Pașcani, județul Iași, România, s-a născut Mihail Sadoveanu (după mama Mihail Ursachi). A fost un romancier, nuvelist, ziarist, eseist, poet, traducător, activist, funcționar public, politician român, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii române din primii 50 de ani ai secolului douăzeci.

A fost fiul lui Alexandru Sadoveanu, avocat de profesie și al Profirei Ursachi, țăranca din satul răzeș moldovenesc Verșeni. Părinții săi nu erau căsătoriții au avut împreuna patru copii: Mihail, Dimitrie, Alexandru si Vasile. Paternitatea primilor doi a fost confirmata abia in anul 1891. Între anii 1892-1897 a urmat scoală primara la Pașcani, unde l-a avut ca învățător pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a transpus în povestirea „Domnul Trandafir”. În 1897 își semnează debutul cu pseudonimul Mihai din Pașcani, la vârsta de 16 ani, într-o revistă bucureșteana cu schița „Domnișoara M din Fălticeni”.

Intre 1897-1900 și-a continuat pregătirea la Liceul National din Iași și la Facultatea de Drept a Universității din București, însă cursurile au fost întrerupte la sfârșitul aceluiași an, întorcându-se la Fălticeni. În 1904, Sadoveanu se stabilește la București, se căsătorește și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată: „Povestiri”, „Dureri înăbușite”, „Crâșma lui Moș Precu”, „Șoimii”, fapt pentru care Nicolae Iorga numește această perioadă „anul Sadoveanu”.

În 1910 este numit director al Teatrului National din Iași. Editează în 1919, împreuna cu George Topîrceanu revista „Însemnări literare”. În 1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Române, iar în 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. În 1928 apare povestirea „Hanul Ancuței”, aparținând perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinare ideala a genului epic si liric.

La 19 octombrie 1961, scriitorul Mihail Sadoveanu s-a stins din viată în localitatea Vânători-Neamț, județul Neamț, la vârsta de 80 de ani. Este înmormântat la 21 octombrie în cimitirul Bellu din București, alături de Mihai Eminescu.

Opera sa s-a încadrat în mai multe curente literare: sămănătorism, realism, naturalism, fantastic, realism socialist, în care a tratat mai multe subiecte: roman istoric, roman de aventuri, roman biografic, roman politic, nuvelă psihologică, ficțiune polițistă, memorii, literatură de călătorie, roman despre natură, roman fantastic, reportaj, biografie, schiță, literatură pentru copii, genul liric.

Dragi cititori, Biblioteca „Transilvania” vă propune să consultați expoziția virtuală de carte, care include vasta și multilaterala operă a titanului literaturii române Mihail Sadoveanu.

Hanul Ancuței / Mihail Sadoveanu. – București: Albatros, 2003. – 94 p.

„Hanul Ancuței„ este un volum de nouă povestiri scrise de Mihail Sadoveanu publicat în anul 1928. Prin frumusețea deosebită a limbii și vraja stilistică, observația realistă și pătrunzătoare de a surprinde destinele omenești, candoarea romantică în dezvăluirea sentimentelor și tainelor sufletești, cadrul de legendă și atmosfera poetică, poate fi considerat cea mai strălucită creație lirico-epică a lui Sadoveanu.

Maria-Sa puiul pădurii / Mihail Sadoveanu. – București: Albatros, 1985, Bucureşti. – 190 p.

Mergeau încet, ca s-ajungă departe.

Râdeau, cântau, beau și mâncau.

Se duceau spre-același sfârșit al tuturora.

Domniţa Genoveva de Trabant se căsătoreşte cu comitele Siegfried de Treves, o căsătorie al cărei trai tihnit şi plin de iubire este zguduit de plecarea comitelui la luptă alături de alţi nobili castelani, la îndemnul împăratului…

O poveste care arată că dragostea adevărată, oricât de încercată ar fi de durere, minciună, trădare, neîncredere ori răutate, rămâne egală cu sufletul din care izvorăște!

Baltagul / Mihail Sadoveanu. – Chișinău: Prut International, 2005. – 152 p.

Romanul „Baltagul” este una dintre capodoperele sadoveniene şi ale prozei românești datorita conciziei, dinamismului acțiunii şi armoniei compoziționale, fiind scris numai în zece zile şi așternut pe hârtie atât de frumos şi curat, fără ștersături şi adăugări, încât manuscrisul este pus în plic şi expediat la editură, publicat în 1930. Drama omenească, povestea din „Baltagul” poartă totuși un pronunțat accent de mare baladă, romanțată, de mister cosmic, aici rezolvându-se epic, după cum în „Hanul Ancuței” se rezolvă feeric. A fi păstrat acestei povestiri, germinată în glastra de cleștar a Mioriței, toată puritatea de timbru a baladei și tot conturul ei astral – iată ce stă întâiul dintre merite și cel mai prețios al „Baltagului”.

Viața lui Ștefan cel Mare / Mihail Sadoveanu. – Chișinău: Prut International, 2000. – 208 p.

Un domnitor care s-a gândit întotdeauna la poporul său și n-a cedat nimănui nici o palma de pământ românesc – acesta e Ștefan cel Mare, și prezentarea veridică a vieții voievodului ne obligă să vorbim despre nestinsa actualitate a operei în care el apare ca protagonist.

Țara de dincolo de negură / Mihail Sadoveanu. – Chișinău, 1996. – 248 p. „Țara de dincolo de negură” este o colecție de povestiri vânătorești scrise de Mihail Sadoveanu, care a fost publicată pentru prima oară în volum în anul 1926 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul Istorisiri de vânătoare (1937).

Cartea a fost considerată un „memorial cinegetic”, fiind comparată cu Povestirile unui vânător (1852) de Ivan Turgheniev. Critica literară a elogiat descrierile poetice ale naturii de o deosebită sensibilitate și evocarea unei comuniuni indestructibile între om și natură.

Domnu Trandafir / Mihail Sadoveanu. – Bucureşti: Editura Sedcom Libris, 2004. – 172 p. „Domnul Trandafir” este o povestire scrisă de Mihail Sadoveanu, care plasează în centru imaginea fostului învățător al personajului-narator. Opera a fost publicată mai întâi în revista „Albina”, în anul 1905. Ea ilustrează nostalgia lui Sadoveanu pentru anii copilăriei, care amintește adesea de operele lui Ion Creangă. Povestirea „Domnul Trandafir” este structurată în două părţi, dintre care prima constituie o descriere fizică a învățătorului, în timp ce a doua evidențiază portretul moral al acestuia. Astfel, incipitul operei cuprinde drumul pe care personajul-narator îl parcurge într-o căruță trasă de cai, de la mănăstirea Neamţului până în satul său natal, Moțca, în județul Iași.

Frații Jderi / Mihail Sadoveanu. – Bucureşti: 100+1 Gramar, 2001.

– 588 p. „Trilogia „Frații Jderi”, scrisă de Mihail Sadoveanu cuprinde romanele „Ucenicia lui Ionuţ” (1935), „Izvorul-alb” (1936) şi „Oamenii Măriei sale” (1942). Aceasta prezintă epoca domniei lui Ştefan cel Mare, surprinsă între anii 1469 şi 1475.

Epopeea Fratii Jderi se deschide cu spectacolul de la hram, simbol al vitalităţii şi inţelepciunii unui popor, al voinţei de a dura, şi se sfârșește cu victoria de la Podul-Înalt, simbol al eroismului naţional, comentata de monahul cronicar Nicodim, privind mareţia şi dramatismul evenimentului. Toata viaţa feudală românească din această epopee trăieşte din arta povestitorului şi din existenţa relatată a eroilor. Este un roman al romanelor, al unui scriitor care studiază genial viaţa feudală românească, într-un limbaj arhaic, solemn, liric, ceremonios.

Țara dincolo de negură; Valea frumoaseii; Poveștile de la Bradu Strîmb / Mihail Sadoveanu. – Cluj-Napoca: Dacia, 1987. – 403.

Natura este, în universul lui Mihail Sadoveanu, un personaj urmărit cu multă atenție şi curiozitate. Natura este locul unde omul se întâlnește cu lumea mitului, a poveștilor, a fantasticului, adică „Ţara de dincolo de negură”.

Neamul Șoimăreștilor / Mihail Sadoveanu. – București: 100+1 Gramar, 2001. – 182. „Neamul Șoimăreștilor” este un roman istoric publicat pentru prima oară sub formă de foileton în anii 1912-1913 în revista literară ieșeană Viața Românească și în volum în 1915 de către Editura Minerva din București. Romanul urmăreşte un proces istoric, acela al deposedării răzeşilor de pământ, proces cu adânci implicaţii în viaţa Moldovei.

Subiectul urmăreşte evoluţia lui Tudor Şoimaru, căpitan în oastea lui Tomşa Vodă. Acesta dobândeşte doi buni prieteni — Simion Bârnoavă şi Cantemir Bei — în timpul luptelor pentru domnie. Împreună cu aceşti doi prieteni, el se întoarce în satul natal, unde află de la unchiul său, Mihu, felul în care a fost ucis tatăl său, fiindcă s-a ridicat ca să apere drepturile răzeşilor. Din această cauză, tema, eroii, conflictul, subiectul au un profund caracter social. Eroii sunt reprezentativi, tipici şi sintetizează categorii sociale. Stroie Orheianu este tipul boierului lacom şi brutal. El reprezintă marea boierime. Tudor Şoimaru este tipul răzeşului viteaz. Vodă Tomşa este tipul domnului care vrea să facă dreptate ţăranilor, adică să îndrepte nedreptăţile făcute de Ieremia Movilă şi de boierii din jurul lui, care i-au deposedat pe ţărani de pământ.

Deposedarea de pământ a răzeşilor caracterizează pe deplin o perioadă de abuzuri din timpul societăţii feudale. Lupta pentru domnie este, de asemenea, o împrejurare tipică, pentru că ea pune în evidenţă trăsăturile de caracter ale eroilor.

Lectură plăcută!

Sursa:

http://bibliografiicaie.blogspot.com/2013/11/n.html https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/114-mihail-sadoveanu-1880-1961