Una din cele mai luminoase personalităţi ale culturii şi artei din Basarabia perioadei postbelice Emil Loteanu – poet, prozator şi mult apreciat regizor de cinema, se naşte la 6 noiembrie 1935 în comuna Clocuşna, judeţul Hotin. A moştenit de la bunei si părinţi o latură importantă – bunătatea sufletească, omenia. Dumnezeu l-a înzestrat cu frumoase calităţi şi cu o responsabilitate neobişnuită pentru munca lui. Când avea timp liber, revenea la baştină. Precum scrie în una din poeziile sale, era un copil zburdalnic şi zvăpăiat din fire, iubea să cutreiere crângurile şi miriştile. În 1954 vine la Chişinău, unde este angajat redactor la ziarul Tinerimea Moldovei unde în anul 1956 va debuta editorial cu placheta Zbucium. În 1956 susţine examenele de admitere la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK). Mai departe viaţa poetului este legată indisolubil de regie şi cinematografie. Filmele lui Aşteaptă-ne în zori, Această clipă, Poienile Roşii, Lăutarii, O şatră urcă în cer, dulcea şi tandra mea fiară, Găoacea, Ana Pavlova, Luceafărul s-au bucurat de succes pe nenumărate ecrane ale lunii. El a locuit mult timp la Moscova, unde se vorbea ruseşte, şi totuşi şi-a manifestat românismul peste tot. Emil Loteanu a fost ambasadorul culturii de pe un meleag mioritic, a creat parteneri de sentimente cu atâtea țări, a reuşit să promoveze valorile naţionale, cu actori moldoveni şi români. A avut o soară grea, şi totuşi pe ambele maluri ale Prutului, opera lui Emil Loteanu rămâne o provocare. I s-a furat libertatea şi a încercat s-o recupereze prin filmele sale. Libertatea şi iubirea – cele mai mari „nevoi” ale sale: în Şatra ţiganul, nu întâmplător, este simbolul libertăţii absolute, care e mai importantă ca dragostea. Pentru meritele sale profesionale a fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”. Cine a fost Emil Loteanu? E o întrebare la care fiecare din noi poate să aducă răspuns citindu-i opera. Vă invităm să o citiți dar și să o priviți!