Dreaptă cumpănă românească

Mihai Cimpoi este un reputat critic literar şi „stâlp” al vieţii culturale din Basarabia. Un basarabean clădit din materiale tari şi abundente, caracter dârz şi cumpănit, cu o umoare egală, în fine, un om pregătit – după cum lasă impresia – să ducă bătăliile sale până la capăt şi să le câştige.

Citind atent cărţile sale, ne putem convinge că din mijlocul nostru s-a ridicat un remarcabil cărturar ale cărui eseuri şi studii au spart capacitatea gândirii critice de la noi şi a expresiei lingvistice provincial chinuite.

Personalitate distinctă a culturii basarabene contemporane, recunoscut ca atare de Academiile de la Chişinău şi Bucureşti,care l-au înscris între membrii lor, Mihai Cimpoi este cărturarul deplin provenit din pământul dintre Prut şi Nistru, care se alătură cercetării culturii româneşti şi a românilor de pretutindeni impunând conceptul unei singure culturi a tuturor românilor. El aduce de acea în studiile sale viziunea integratoare a cugetării unui neam, din timpii dacici până la începutul de nou mileniu.

Creaţia lui Druţă în şcoală (1985), Căderea în sus a Luceafărului (1993), Spre un nou Eminescu (1993, revăzut în 1995, 2000); Basarabia sub steaua exilului (1994), Sfinte firi vizionare (1995), Mărul de aur. Valori româneşti în perspectivă europeană (1998) şi, mai ales, „poemul critic” Narcis şi Hiperyon (1979, cu ulterioarele completări în 1985, apoi şi la Iaşi, în 1994 în prestigioasa colecţie junimistă Eminesciana) – au potenţat magistral valenţele estetice, hermeneutice şi de fi re vizionară ale criticului nostru, pregătit temeinic să asalteze Complexul patern călinescian de care se desparte definitiv prin elaborarea şi editarea monumentalei sale Istorii deschise a literaturii române din Basarabia (1996, astăzi, afl ată la a patra ediţie!).

Dragii noștri utilizatori! Vă propunem să consultați expoziția virtuală unde au fost expuse câteva titluri din operile academicianului Mihai Cimpoi. Vă invităm să lecturați, n-o să regretați.

Lectură plăcută!

Basarabia sub steaua exilului / Mihai Cimpoi. – Bucureşti : Viitorul Românesc, 1994. – 223 p.

Fenomenul basarabean nu este decât fenomenul românesc ca atare, manifestat la limită, în extremis. Avem de-a face cu împrejurimi intens colorate existenţial: un vânt rece al fatum-ului bate fără contenire in acest spaţiu asupra căreia se exercită din plin teroarea istoriei.

Căderea în sus a Luceafărului: eseuri / Mihai Cimpoi. – Galați: Porto-Franco, 1993. – 234 p.

Criticul-eseist îl privește pe Eminescu prin prisma oferită de însăși creatia lui, considerând pe deplin întemeiat ca poetul își este propriul izvor și îndemnându-ne să nu-l căutăm nici în vedele indiene, nici în filozofia shopenhaueriană, nici în alte izvoare exterioare (chiar dacă toate acestea au existat și nu trebuie să le ignorăm), ci mai cu seamă acolo unde el s-a manifestat plenar: în poeziile, poemele, nuvelele, fragmentele de roman și de opere dramatice, în bogata și nici pe departe conștientizată de noi pu blicistică.

Eminescu poate fi înțeles, ne sugerează Mihai Cimpoi, mai cu seamă prin prisma eului romantic, a aceluia care nu numai cunoaște, ci este însetat de cunoaștere, nu iubește pur și simplu, ci este dominat de setea de a iubi.

Ființa autonomă, excepțională și distinctă de societate, de cultură, de valori chiar, eul romantic se află iminent în stare de conflict cu societatea. Pentru a nu fi anihilat de aceasta, el se inchide în propriul său univers, acolo unde individualitatea, personalitatea, unicitatea excepțională nu-i sunt pândite de apăsarea mediului exterior. Dar spațiul acesta lăuntric nu este un tărâm statut: starea lui normală o constituie căutarile, dezbaterile, luptele.

Aspirând să-și materializeze potentele excepționale, în condițiile inițial programate oferite de societate, eul romantic recurge la ceea ce se numețte monoteatru. Nu este un teatru al unui actor simplu și unicolor; în interiorul eului romantic se conțin universuri umane întregi, aflate în frământare continuă. Într-un anumit sens eul romantic se aseamană cu catargul din poezia eminesciană, care pornește în larguri mânat de ispita cunoașterii și afirmării de sine.

Critice. Vol. 9 : Identitate și alteritate / Mihai Cimpoi. – Craiova: Fundația Scrisul Românesc, 2011. – 206 p.

Era modelelor ne marchează profound ființa, punând-o stăruitor sub semnul ontologicului causal. Pe raportul – fenomenologic, ontologic, lumea de azi se axează ca pe un adevărat Grund, temei și început. De aceea ne vom situa și noi studiile pe existențiala relaxare Identitate/Alteritate….

Esența Ființei: (mi)teme și simboluri existențiale eminesciene / Mihai Cimpoi. – Ch.: Gunivas, 2003. – 280 p.

Volumul de faţă propune a re-lectură a poeziei şi mitopo(i)eticeii eminesciene prin grila existenţială şi nodul tragic, în care se adună toţi existenţialii. Tensiunea ontologică e datul esenţial al eminescianismului, tradusă şi într-un senergism, care e mai mult decât armonia observată de Vianu şi sinestezia

(baulelairiană); e o asociere într-un Tot a tuturor organelor, sistemelor, factorilor. Fiinţarea pentru plinul sufletesc ca şi fiinţarea pentru golul sufletesc se împreunează, la Eminescu, într-un acord sinergetic. Conform aprecierilor critice prin Esenţa Fiinţei Mihai Cimpoi ne oferă o dublă alternativă în ceea ce priveşte abordarea şi descifrarea planetei Eminescu.

Esenţa fiinţei : (Mi)teme şi simboluri existenţiale eminesciene / Mihai Cimpoi. – Iaşi : Ed. Princeps, 2007. – 217 p.

Volumul este ediţia a doua, revăzută, a unuia din studiile profunde şi temeinice ale criticului ţi istoricului literar, academicianului Mihai Cimpoi care nu conteneşte să ateste de ce continuă să rămână Poetul Mihai Eminescu steaua polară a fiinţei româneşti.

Volumul propune o re-lectură a poeziei eminesciene prin grila existenţială şi tensiunea ontologică a eminescianismului.

Autorul ne explică cum viziunea eminesciană asupra vieţii consună cu viziunea modernă asupra vieţii ca proces continuu de trecere de la neviu la viu. Conform aprecierilor critice prin Esenţa Fiinţei Mihai Cimpoi ne oferă o dublă alternativă în ceea ce priveşte abordarea şi descifrarea planetei Eminescu.Indicele alfabetic de nume de la sfârşitul cărţii îi va ajuta pe cercetătorii operei eminesciene să găsească mai repede corelaţiile cu operele altor scriitori, filozofi şi alte critici literare menţionate în volumul dat.

Fenomenul artistic Ion Druţă / Acad. de Şt a Moldovei . – Ch.: S. n., 2008.

– 756 p.

Lucrarea colectivă, întocmită, coordonată şi redactată de academicienii Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, este una impunătoare prin mulţimea multicoloră a judecăţilor de valoare emise în legătură cu scriitorul cercetat, prin substanţa-i ştiinţifică autentică şi solidă. Ea vede lumina tiparului în prestigioasa colecţie Academica şi propune cititorului de toate gradele cele mai pertinente exegeze despre creaţia polifonică a scriitorului.

Cartea înglobează texte de o mare varietate de genuri şi specii, de formule şi modalităţi – de la studii şi articole de problemă până la portrete şi eseuri, de la polemici şi scrisori particulare până la dedicaţii poetice, de la poeme personale până la discursuri aproape necunoscute publicului cititor.

Grati, Aliona. Mihai Cimpoi: „Sunt un om de cultură devenit un destin” / Aliona Grati. – Ch.: Prut Internațional, 2013. – 243 p.

Prin acest volum, un eveniment dialogic, negreșit, provocat de Aliona Grati, ne bucurăm de o lungă și sinceră „spovedanie”, la intersecția bahtinologiei cu cimpo(i)etica.

Grigore Vieru, poetul: [monogr. colectivă intern.: în m.m. vol.] / Mihai Cimpoi. – Ch.: Î.E.P. Știința, 2010. – 463 p.

O carte despre Grigore Vieru ar fi trebuit să fie ca şi poezia lui - simplă, dar nicidecum simplistă, plină, dar nu umflată, limpede, însă nu superficială.

Nu a fost deloc uşor sa „adunăm de-o carte" într-un timp bulversat de prezenţa poetului într-un mod paradoxal: o moarte, urmată de o aniversare.

S-a vorbit foarte mult despre Poet. S-a scris, de asemenea, mult. S-au editat şi s-au reeditat cărţi.

Cum ar fi trebuit să fie volumul pe care ni l-am propus, alcătuit într-un timp al unei inflaţii de texte despre personalitatea şi opera lui Grigore Vieru? Soluţia a fost, ca întotdeauna, cea mai simplă: să fie o carte-document, să fie o carte-instrument pentru cei care îi vor studia în profunzime opera poetică.

Asta însemna un lucru „simplu" la prima vedere: să contactăm pe cei mai buni comentatori ai operei scriitorului, să consultăm cele mai bune texte scrise anterior, să rugăm prietenii şi colegii să ne pună la dispoziţie mărturisirile... Numai că toate acestea abia urmau să fie citite şi selectate.

Adică, să fim sinceri, rugam oamenii... fără însă garanţia publicării materialelor.

Credem că şi de această dată selecţia a fost exigentă, poate chiar dură.

Revenind la texte, s-au ales (şi aici a fost o colaborare strânsă cu academicianul M. Cimpoi) studiile şi interpretările cele mai ample şi mai profunde, scrise cu mulţi ani în urmă ori absolut recente, inedite. Nu am ales doar un fel de opinii, doar o „tabără” critică. Poezia lui Grigore Vieru merită o interpretare complexă, din cele mai diferite perspective.

Tocmai de aceea, ca orice carte bună, şi această carte va deranja pe cineva. Fie prin nişte absenţe, fie prin nişte prezenţe. Vă îndemn s-o citiţi, nu înainte însă de a citi opera Poetului.

Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti : Prefacerea firii / Mihai Cimpoi. – Tîrgovişte : Ed. Bibliotheca, 2011.

– 133 p.

Omul postmodern se aseamănă omului brătescian prin obsesia căutare de modele şi prin conştiinţa relativizării, şi chiar a discolării adevărului, din cauza perspectivismului abordării. Pattenul format al lui Brătescu-Voineşti a fost Maiorescu, înlociut cu Ibrăileanu. Or, a beneficiat, ca de un dar ceresc, şi de luminile modelatoare ale lui Eminescu, Caragiale şi Nietzsche, chiar dacă lumina acestuia din urmă a fost mai mult umbră.

Ion Ghica: amintirea ca existență / Mihai Cimpoi. – Târgoviște: Bibliotheca, 2012. – 171 p.

Relevanța existențială a discursului epistolar al lui Ion Ghica este indiscutabilă, impunând și o poetică specifică, din care nu lipsesc literaturitatea, intertextualitatea, secvențele narrative anecdotice, citate, interogații, dialogul de la distanță ca jurnal intim, excursul istoric sai eseistic-științific. Cartea se include în seria de lucrări monografice, proiectată și susținută. Susține unitatea spațiului cultural românesc și deschiderea noastră spre lume.

Istoria literaturii române din Basarabia (compendiu) / Mihai Cimpoi. – B.: Lit. Inter., Ch.: Litera, 2003. – 520 p.

Se înţelege că o istorie dechisă a literaturii române din Basarabia este în chip, iarăşi fatal, o istorie culturală. Valorile se amestecă în epocile în care naţionalul, eticul, socialul primează asupra factorului istetic. Scriitorul este nevoit să se supună imperativelor culturii sale. Şi imperativele i-au cerut mai tot timpul să-şi cultive tradiţia şi să facă operă de educaţie naţională prin poezie sau roman. Cunoscând toate acestea, Mihai cimpoi ne avertizează că istoria lui nu poate fi altfel decât o istorie culturală a valorilor basarabene. O serie din această perspectivă şi cu aceste criterii, cu efortul vizibil de a face, totuşi, o ierarhizare estetică a operilor…

Sunt, aici, pagini bune de analize şi în genere, cartea este scrisă cu talent critic şi, aş zice, cu un bun spirit de chibzuinţă ... Istoricul ştie ce vrea şi-şi duce la capăt proiectul. Scrie cu Vladimir Cavarnali, Alecu Russo, Teodor Nencev, Bogdan Petriceicu Hasdeu, etc., (pe care - se vede bine - îl admiră) în minte. Compară, nuanţează, se delimitează (mai rar) când este cazul, mai des completează vechile istorii... Este el însuşi, pentru perioada, mai nouă, un pioner într-o disciplină (istoria literaturii) care a fost atât de mult mistificată, manipulată, compromisă în anii proletcultismului sovietizant. Mihai Cimpoi încearcă s-o reabiliteze, istoria lui poate fi de aici îninte un punct de reper.

Lucian Blaga : Paradisiacul.

Lucifericul. Mioriticul: poem critic / Mihai Cimpoi. – Cluj-Napoca: Dacia, 1997. – 123 p.

Cartea de față este un reper esențial în bibliografia critică asupra operei blagiene. E o interpretare coerentă, de orientare tipologică și hermeneutică, relevând atât caracterul de sinteză a modernismului din creația lui Blaga, cât și deschiderea spre paradigma postmodernismului. Petru Poantă

Lucian Blaga : paradisiacul, lucifericul, mioriticul / Mihai Cimpoi. – Cluj-Napoca : Ed. Dacia XXI, 2011.

– 180 p.

Deloc întâmplător şi fără inhibiţii, el îşi asumă cultura română prin două dintre valorile ei axiale: Mihai Eminescu şi Lucian Blaga, despre care a scris studii profunde, din perspectiva unei metodologii moderne. Cartea de faţă va deveni, astfel, un reper esenţial în bibliografia critică asupra operei blagiene. E o interpretare coerentă, de orientare tipologică şi hermeneutică, relevând atât caracterul de sinteză al modernismului din creaţia lui Blaga, cât şi deschiderea spre paradigma postmodernismului.

Mari Scriitori Români : Medalioane literare / Mihai Cimpoi. – Ch. : Silvius Libris, 2009. – 166 p.

Prezentul volum de medalione literare semnat de academicianul Mihai Cimpoi e binevenit în peisajul literar basarabean, deoarece mai este acut resimţită lipsa de surse bibliografice referitoare la literatură română clasică, interbelică şi cea contemporană, care în spaţiul interriveran, a început să intre în normalitate abia în ultimul deceniu al secolului trecut.

Apariţia acestei cărţi este ca şi o răzbunare a destinului unor cercetători basarabeni, precum Vasile Coroban, Ion Vasilenco, Lazăr Ciobanu, care, din cauza regimului totalitarist, m-au reuşit să-şi prifileze întreaga măsură a talentului lor de istorici literari

Mărul de aur / Mihai Cimpoi. – Bucureşti : Ed. Didactică şi pedagogică, 1998. – 127 p.

Cartea acad. Mihai Cimpoi este scrisă cu convingerea că, deşi a vrut să fie ea însăşi în nuanţe, cultura română a fost tot timpul o cultură eminamente europeană.

Căutarea mărului de aur din Grădina Hesperidenilor simbolizează căutarea Europei, uneori – dragoni care-şi îngrădesc calea, adică să parcurgi mai multe etape, să le arzi rapid, să faci salturi mongole… În viziunea unora, hesperidele apar ca figure monstruoase, strivitoare de identitate.

Alţii au preferat mărului de aur

european mărul natural din grădina românească.

Dumitru Matcovschi – Poet şi Om al Cetăţii : coord. : acad. Mihai Cimpoi.

– Ch. : Î.E.P. Ştiinţa, 2009. – 328 p.

Om de cultură complex, Dumitru Matcovschi este o prezenţă activă în viaţa artei şi culturii noastre. Pentru ca această carte despre Marele scriitor basarabean, să vadă lumina tiparului, a contribuit și academicianul Mihai Cimpoi, care a fost coordonatorul colegiului de redacție.

Matei, Valeriu. 101 poeme / Valeriu Matei. – București: Biodova, 2009. – 102 p.

Autor al mai multor volume de poezie, apărute la Chișinău, Iași, București ș.a., apreciate de critica literară (Eugen Simion, Alex Ștefănescu, Mihai Cimpoi, Constantin Ciopraga, Ion Pop, Sorin Alexandrescu, Constantin Călin, Petru Poantă, Theodor Codreanu, Florentin Popescu, Marian Popa, Adrian Dinu Rachieru, Viorel Dinescu, Daniel Corbu, Vasile Spiridon ș.a.), al piesei de teatru Prologul (Teatrul Național Mihai Eminescu din Chișinău (1987 - 1988), al nuvelei istorice Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (1988), al unor eseuri, studii de istorie și etnologie (Pactul Ribbentrop-Moltov și agresiunea sovietică împotriva României, 2012 ș.a.).

O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia / Mihai Cimpoi. – Ch. : ARC, 1996. – 393 p.

Literatura română din Basarabia abia se deschide din tăcerile ei, astfel încât poate fi reflectată doar în oglinzile dinamice ale unei istorii deschise, capabile – adică – de reconstituirea pompeiană ce să considere atât pietrele păstrate cât şi cele dispărute din construcţia iniţială sau cele ce vor mai fi găsite. A preferat din metodele la cunoaşte istoriografia modernă în valorificarea trecutului nu labirintul, ci catedrala cu toate că materialul de construcţie poate fi uneori doar intuit.

Plânsul demiurgului / Mihai Cimpoi. – Iași: Editura Junimea, 1999 – 203 p.

Academicianul eminescolog Mihai Cimpoi prin lucrarea dată scoate din adâncimile firii mișcarea ontologică din opera lui Mihai Eminescu. Mișcarea înțeleasă ca retragere într-o serie de cecuri mandalice care simulează un proces continuu de iluzionare și în care stă pitită enigma existenței, ce constituie factoeul dinamic structurant al universului eminescian.

Spre un nou Eminescu : Dialoguri cu eminescologi și traducători din întreaga lume / Mihai Eminescu. – București: Ed. Eminescu, 1995. – 249 p.

Academicianul Mihai Cimpoi, are ca de altfel mai toți scriitorii de dincolo de Prut, un cult pentru Eminescu, cum aveau, și au și acum, pentru Ștefan Cel Mare. Spre deosebire de Săluc Horvat – care se ocupă mai mult de eminescologii din țară – Mihai Cimpoi intervievează nume de rezonanță ale culturii din alte țări despre și cu Eminescu. Astfel, întâlnim părerile unei Rosa del Conte (Italia), George Uscătescu (Spania), Amita Bhose (India), Brenda Walker (Anglia), Eliza Luder și Paul Miron (Germania), Ghe. Baoquan (China), Il. L. Courriol (Franța), Elena Loghinovski (Rusia), Samuel Domokos (Ungaria), Irfan Nasrattinoglu (Turcia), Libusa Vajdova (Slovacia), Iurii Kijevnikov (Rusia), Sumiya Haruya (Japonia) sau Eugen Ionescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru. Două cărți valoroase, așadar, despre cel făra de care și azi am fi vorbit ca pe vremea cronicarilor, făra subtilitățile gândirii moderne.

Sfinte firi vizionare / Mihai Cimpoi.

– Ch. : Tipar, 1995. – 199 p.

Prezentul volum cuprinde comprimate ale studiilor monografice şi eseuri cunoscutului critic şi istoric literar Mihai Cimpoi. Opera clasicilor noştri este citită de autor prin prisma zilei de zi. La pregătirea lui s-a ţinut cont de cerinţele programei şcolare în curs.

Vasile Coroban: un arbitru într-o lume a arbitrului / Acad. de Științe a Moldovei; coord. : M. Cimpoi. – Ch. : Știința, 2010. – 324 p. – (Col. „Personalităţi notorii”).

Vasile Coroban a fost istoric și critic literar din Republica Moldova, doctor habilitat în filologie, membru al Uniunii Scriitorilor. S-a consacrat studiului adâncit al literaturii române şi universale, însuşind limbile franceză, germană şi rusă şi cunoscând bine literaturile scrise în aceste limbi. Şi-a asigurat prin autodidacticism o solidă formaţie de tip universitar şi universalist, adică enciclopedic.

Cartea este prilejuită împlinirii a o sută de ani de la naşterea distinsului profesor şi om de ştiinţă şi este structurată în cinci compartimente distincte: I. Profiluri. Analize. Interpretări II. Referințe critice. Evocări. Mărturii. Dedicații III. Vasile Coroban prin el însuși IV. Mărturii ale dezmățului totalitar (addenda) V. Viața în imagini – fotografii cu Vasile Coroban, cu familia, colegii și prietenii.

Lucrarea include un text introductiv semnat de președintele Academiei de Științe a Moldovei, acad. Gheorghe Duca şi un tabel cronologic al vieții și operei lui Vasile Coroban.

Vladimir Beşleagă, omul luminat / Acad. de Științe a Moldovei, Inst.

De Filologie. – Ch.: Î.E.P. Știința, 2011. – 327 p.

Beşleagă reprezintă tipul de creator complex: poet, eseist, om de cultură, chiar şi prozatorul din el îşi asumă ceva mai multe funcţii decâtle cere proza propriu-zisă, ea nu numai descrie-analizează, ea nu doar analizează, îngână realul cu poezia, ea nu se limitează numai la poezie revine la real.

Mihai Cimpoi Este unul dintre cei mai renumiți și îndrăgiți scriitori contemporani. O viață dedicată literaturii și scrierilor sale, care au fost, sunt și for fi mereu apreciate, de cititorii săi fideli.

Zbârciog, Vlad. Mihai Cimpoi sau dreapta cumpănă românească / Vlad Zbârciog. – Ch. : Gunivas, 2003. – 346 p.

Personalitatea lui Mihai Cimpoi este un model de slujire cu devotament culturii naţionale, este simbolizarea dreptei cumpene româneşti şi a unei conştiinţe artistice de care avem şi vom avea nevoie azi, mâine, şi întotdeauna.

Prezentul volum reflectă monografic creaţia distinsului savant, modul său de a înţelege şi promova valorile, concretizat în anii de muncă asiduă şi dedare totală cuvântului.