Argentina Cupcea-Josu

Filiala Miron Costin

Argentina Cupcea-Josu critic literar, traducﾄフor, publicist

Biobibliogra f i e

Ediţie îngrijită de Lidia Kulikovski, dr. conf. univ.

Alcătuitor: Natalia Kravciuk Redactor: Claudia Tricolici Lector: Vlad Pohilă, Valeriu Raţă

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Argentina Cupcea-Josu – critic literar, traducător, publicist : Biobibliografie /

Bibl. Municipală „B.P. Hasdeu”, Fil. „Miron Costin”; alcăt.: Natalia Ktavciuk; ediţie îngrijită: Lidia Kulikovski. – Ch.: „Magna-Princeps” SRL, 2011. – p.

200 ex.

ISBN

CUPRINS Către cititor Tabel cronologic Curriculum vitae Studii introductive Activitatea literară Traducător Prefaţator, postfaţator Critic literar Publicist Viaţa şi activitatea Referiri la viaţa şi activitatea literară Interviuri cu Argentina Cupcea-Josu Confesiuni, referinţe Reflecţii (gînduri, cugetări) Interviuri Aprecieri Indexuri auxiliari Index de nume Index de seriale Iconografie

CĂTRE CITITOR

Prezenta biobibliografie este dedicată aniversării a 80-a a criticului literar, traducătoarei, publicistei, profesorului universitar Argentina Cupcea-Josu.

Materialul informativ a fost selectat în baza arhivei personale a scriitoarei, a publicaţiilor bibliografice Cronica presei şi Bibliografia Naţională, Critica şi ştiinţa literară în Moldova, Calendar Naţional, colecţiilor şi cataloagelor Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, Bibliotecii Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”.

Structura lucrării reflectă activitatea publicistică şi literară a scriitoarei şi cuprinde următoarele compartimente: Către cititor; Tabel cronologic; Curriculum vitae; Studii introductive; Activitatea literară: Traducător; Prefaţator, postfaţator; Critic literar; Publicist; Viaţa şi activitatea: Referiri la viaţa şi activitatea literară; Interviuri cu Argentina Cupcea-Josu; Confesiuni, referinţe: Reflecţii (gînduri, cugetări), Interviuri, Aprecieri.

La baza aranjării materialului se află criteriul alfabetic. Materialele publicate până în anul 1991, cu caractere chirilice, au fost transcrise cu litere latine, iar cele în limba rusă au fost date în original, la sfârşitul compartimentelor.

Descrierile bibliografice sunt efectuate în baza STAS-ului 7.1-2003 Descrierea bibliografică a documentelor. Abrevierile cuvintelor corespund STAS-ului 7.11-2004 (ISO 832:1994) Prescurtările cuvintelor şi expresiilor în limbile străine europene. Selectarea materialului s-a încheiat în luna ianuarie 2011.

Compartimentul Iconografie finisează lucrarea.

Vor facilita utilizarea bibliografiei următoarele indexuri auxiliare: Index de nume şi Index de seriale.

Prezenta Biobibliografie este destinată traducătorilor, scriitorilor, ziariştilor, bibliotecarilor, studenţilor, tuturor celor interesaţi să cunoască mai detaliat viaţa şi activitatea doamnei Argentina Cupcea-Josu.

BIOBIBLIOGRAFIE

TABEL CRONOLOGIC se naşte la 22 iunie în satul Cupcui, judeţul Cahul, în prezent raionul Leova, într-o familie de intelectuali: tatăl Pimen Cupcea (1896-1964) a fost director al Şcolii de agricultură din Cupcui, inginer-agronom (ulterior autor al tehnologiei vinurilor „Negru de Purcari” şi „Roşu de Purcari”, iar mama, Larisa Cupcea, profesoară de ştiinţe naturale. Ambii părinţi au fost licenţiaţi ai Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. Este sora eminentului actor şi regizor Valeriu Cupcea.

1934 – Familia Cupcea se transferă cu traiul la Chişinău, tatăl fiind angajat în calitate de profesor la Şcoala de viticultură (de gradul doi), iar mai apoi – ca director.

1940 – După absolvirea Şcolii primare nr. 22, Argentina susţine admiterea la Liceul Teoretic „Principesa Dadiani” din Chişinău.

1941-1945 – Învaţă la Liceul Teoretic „Regina Elisabeta” (fostul Liceu „Principesa Dadiani”). Aici i-a avut ca profesori pe preotul Vasile Ţepordei (de religie) şi pe Elena Abageru (de română).

1945-1948 – A absolvit Şcoala moldovenească de fete nr. 1 din Chişinău, deschisă în localul fostului Liceu comercial de fete „Regina Maria” (actualul Liceu român-francez „Gh. Asachi”).

1948-1953 – Studii la Facultatea de istorie şi filologie a Universităţii de Stat din Chişinău.

1953 – publică, în revista „Octombrie”, prima sa recenzie la culegerea de nuvele a Anei Lupan „Drumul spre sat”.

La Editura „Cartea Moldovenească” îi apare prima traducere. Se căsătoreşte cu ziaristul Ion Josu, din 1930

–

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

1953-1956 1956-1958

– –

1958-1961

–

1961-1968

–

1966-1990

–

1970-1990 –

1993-1999 1994 1996 2010

– – – –

această căsătorie are trei feciori: Victor, Alexandru şi Nicolae.

Face studii postuniversitare de doctorantură.

Profesează ziaristica, este secretar responsabil la revista „Femeia Moldovei”.

Profesoară de literatură română, lector superior la Institutul Pedagogic „I. Creangă” din Chişinău, ţinând cursuri de literatură română contemporană şi teorie literară.

Cercetător ştiinţific la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe din RSSM. Publică intens articole şi studii despre procesul literar contemporan.

1965 - Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Coautor al manualului de literatură română pentru clasa a X-a.

Traduce romanele: „Roşu şi negru” de Stendhal, „Bel-Ami” de Maupassant, „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul, „Ora vetrelor pustiite” de Jonas Avižius, nuvele de A. Cehov, M. Gorki, B. Nušići, M Şolohov, M. Bulgakov, K. Paustovski, M. Twain, poeme de V. Maiakovski ş.a. E coautor şi coredactor al Enciclopediei „Chişinău”.

Membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor.

I se acordă titlul onorific „Maestru al literaturii”.

I s-a conferit medalia „Mihai Eminescu”.

I s-a decernat ordinul „Gloria Muncii”.

BIOBIBLIOGRAFIE

CURRICULUM VITAE “Am trecut prin vechiul parc, Teii trişti, uscaţi castanii.

C-am trecut îmi pare doar, Cum trec anii, cum trec anii?”

N. Costenco

Sunt născută la 22 iunie 1930 în satul Cupcui, jud. Cahul, într-o familie de intelectuali. Tătăl meu, Pimen Cupcea, fiu de ţărani din satul Lalova, plasa Rezina, absolvind „magna cum laude” Facultatea de agronomie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, a fost numit director al Şcolii de agricultură din Cupcui (lângă Leova). Curând s-a căsătorit cu Larisa Agura, fiica preotului Gheorghe Agura din satul vecin – Filipeni, pe care a cunoscut-o încă în anii de studenţie la Iaşi. Mama fusese repartizată la Şcoala de agricultură din Cupcui profesoară de ştiinţe naturale. În anul 1929, la 12 martie, în familia Cupcea s-a născut un băiat, pe care l-au botezat Valeriu, iar peste un an, la 22 iunie 1930, în tânăra familie a venit pe lume şi o fetiţă (subsemnata), pe care au numit-o Argentina. La botez, bunelul meu – preotul Gheorghe Agura din Filipeni – a protestat, zicând că nu există în cărţile sfinte numele Argentina; şi astfel am fost botezată Eleonora. Iată de ce când merg la biserică, la duhovnicul meu părintele Vlad

10

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

Mihăilă – mă mărturisesc şi mă împărtăşesc Eleonora, iar în viaţa laică toţi îmi zic Argentina. În anul 1934, tatăl meu este transferat cu serviciul la Şcoala de viticultură şi vinificaţie din Chişinău în calitate de profesor, iar peste doi ani, având capacităţi organizatorice manifestate încă la Cupcui, este numit director al acelei şcoli.

După şcoala primară am continuat studiile liceale, Valeriu la Liceul teoretic de băieţi „B.P. Hasdeu”, iar eu la Liceul teoretic de fete „Regina Elisabeta” (fostul Liceu „Principesa Dadiani”). După război am absolvit Şcoala moldovenească de fete nr. 1 din Chişinău, deschisă în localul fostului Liceu comercial de fete „Regina Maria”. Am avut marele noroc să copilăresc, atât în anii interbelici, cât şi în timpul războiului, într-un mediu social şi familial format din spirite cultivate. Părinţii, ambii licenţiaţi ai Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, s-au străduit să ne educe, pe mine şi pe fratele Valeriu, la nivelul lor de intelectuali. După şcoala primară am susţinut examenul de admitere (o concurenţă acerbă) la Liceul teoretic „Pricipesa Dadiani” din Chişinău, numit ulterior Liceul teoretic „Regina Elisabeta”. În toţii anii de studii secundare aveam o deosebită predilecţie pentru disciplinele umanistice. Era, probabil, acea predilecţie şi nativă, dar în mare măsură şi formată, atât în familie, cât şi la liceu.

Părinţii noştri erau firi artistice, înclinate spre muzică şi literatură. De la maică-mea, care m-a învăţat să cânt la pian, m-am pătruns de sublimul muzicii clasice. Şi tot de la ea am prins dragoste de romanţă şi de cântecul popular. Iar tata

BIOBIBLIOGRAFIE

11

dirija lecturile serale în familie, citind pătrunzător şi emotiv din Gârleanu, Agârbiceanu, Eminescu, Coşbuc, Goga, Caragiale. Însă lecturile la domiciliu mi le ghida şi profesoara de română, dna Abageru. Studierea literaturii în liceu îşi avea specificul său, foarte eficace întru cultivarea la elevi a dragostei de carte. La ora de română studiam, bunăoară, o singură nuvelă a lui I. Al. Brătescu-Voineşti. Iar acasă, în mod obligatoriu, trebuia să citim nuvelistica acestui scriitor, notând în caietul de lectură momentele ce ne-au impresionat.

Puteai să răspunzi lecţia pe „10”, dar dacă nu făceai lecturile respective, primeai notă insuficientă. Şi mai era ceva: ni se cerea să memorizăm multe texte de poezie. Studiam după manual, să zicem, o singură legendă istorică a lui Bolintineanu, ei bine, ca să obţii o notă foarte bună trebuia să reciţi pe de rost (şi neapărat logic, emotiv) trei legende. Cunoştinţele căpătate în liceu, s-au sedimentat în mintea mea atât de temeinic, încât mai târziu – de-acu în şcoala sovietică a „eliberatorilor” şi chiar la universitate – „mă jucam” de-a materna, franceza, latina etc.

Au urmat ani de studenţie la Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de istorie şi filologie şi studiile postuniversitare de trei ani (aspirantura). Între timp, mi-am întemeiat familie, căsătorindu-mă, fiind încă studentă în anul cinci, cu ziaristul Ion Josu. Din această căsătorie am rezultat trei feciori (Victor, Alexandru şi Nicolae), cu care mă mândresc, considerându-i pe toţi trei cea mai frumoasă realizare a vieţii mele.

12

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

Experienţa profesională • • • • •

ziaristă, secretar responsabil la revista „Femeia Moldovei” (1956-1958); profesoară de literatură, lector superior la Institutul Pedagogic „I. Creangă” din Chişinău (1958-1961); cercetător ştiinţific la Institutul de limbă şi literatură al Academiei de Ştiinţe din RSSM (1961-1978); membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1965); membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor (19931999).

Activitatea publică: membru al Consiliului Societăţii „Limba noastră cea română”.

Domenii de interes: literatura română şi universală, ziaristica, psihologia comunicării, cultura relaţiilor interumane.

Limbi străine: ● rusa – fluent; ● franceza - scris şi vorbit.

Realizări profesionale: traduceri din literaturile franceză, lituaniană, rusă, sârbă (romane: „Ora vetrelor pustiite” de Jonas Avižius, „Roşu şi negru” de Stendhal, „BelAmi” de Maupassant; nuvele de A. Cehov, M. Gorki, B. Nušići etc. Peste o sută de articole, studii critice, recenzii publicate în presa timpului.

STUDII INTRODUCTIVE

BIOBIBLIOGRAFIE

15

Om de vechi legământ (Spicuiri din arborele genealogic)

Neamul Cupceştilor se trage din satul Lalova, codrii Orheiului, ocolul Nistrului.

Răsfoieşti aceste documente curioase şi te gândeşti de ce plugarul Leonte Cupce, parcă dând uitării necazurile sale câmpeneşti se angajează atât de cointeresat în alegerea unui dascăl de biserică. Să fi fost oare chemarea unui vechi legământ al credinţei strămoşeşti? Şi oare nu acest legământ îl îndeamnă pe Ion Leonte Cupce (n.

1870) să-şi însoare băiatul, pe Pimen Cupcea (n. 1896) cu Larisa (n. 1901), fiica preotului Gheorghe Agura, din Filipenii Leovei?

Preotul Gheorghe Agura, fiul lui Vasile Agura (preot şi el la Şichirlichitai, la sudul Basarabiei) a purtat cu cinste ştafeta preotului dinastiei Agura.

Mama Larisei Cupcea, Elena, învăţătoare, soţia preotului Gheorghe Agura, se trăgea şi ea dintr-o familie cu vechi tradiţii de slujitori ai cultului din Nordul Basarabiei din Ustia Glodenilor – Vasile Dulap.

Pimen Cupcea, fiul lui Ion şi al Cristinei Cupcea din Lalova, a păşit prin labirintul ştiinţelor cu dârzenie şi răbdare ţărănească, devenind ingineragronom.

Se consacră activităţii didactice (la Cupcui şi Chişinău), fiind profesor, apoi director de şcoală agricolă, iar din 1939 onorând şi funcţia de inspector al şcolilor agricole şi viticultură din Basarabia.

Ce forţă divină a contopit apele Sudului cu ale Nordului şi cu cele ale Nistrului de mijloc, ce degete ale destinului au împletit cu atâta iscusinţă şi ideală potrivire firele genetice ale Dulapelor şi Agureţilor – intelectuali şi luminători ai poporului, cu genele Cupceştilor ţărani cu scaun la cap?

Valeriu Cupcea, amalgam miraculos de o făclie plugărească, cu cumsecădenie creştinească, inteligenţă rară, ambiţie constructivă de ctitorie spirituală, artistism înnăscut. Valeriu Cupcea, Omul şi Artistul, ca un bolid a străfulgerat catapeteasma culturii naţionale şi a dispărut în neant.

Iar la numai trei săptămâni după plecarea lui Valeriu a pornit pe acelaşi drum şi tovarăşa sa de viaţă – Ala Cupcea, o foarte talentată radio jurnalistă şi traducătoare, onorată cu merite deosebite în acest dificil domeniu al scrisului. Merite ce au constituit argumentul suprem în vederea primirii Alei Cupcea în Uniunea Scriitorilor din Moldova.

Cartea neamului CUPCEA din Lalova Orheiului 1724 Cup(e)a, Cupca, Cupce(a) 1759 MIRON CUPCE 1794 SPIRIDON CUPCEA = CUPCEA ECATERINA 1800 1828 LEUNTE

1829 TEODOR 1840 SEMION 1831 ILIE ??

1870 ION ? = Cristina

1896-1964 PIMEN CUPCEA = 1901- 1985 LARISA AGURA 1929 VALERIU = ALA 1930 ARGENTINA = ION 1957 1961 1953 1965 1970 Ionel Sandu Victor Sandu Nicolae =Larisa = Victoria 1984 1985 Valeriu Cristina 1981 1996 Elena Cristina 1987 1989 Mariana Ruxanda Alcătuită de dr. Vlad CIUBUCCIU

BIOBIBLIOGRAFIE

17

Argentina noastră Pe Argentina CUPCEA-JOSU o ştiu încă de la facultate. Nu mai ţin minte ce anume ne-a impresionat mai mult pe toţi – prelegerile ei sau tânăra profesoară.

Că era şi frumoasă, şi de o cultură subţire, generală şi lingvistică. Într-adevăr, vorbea frumos, simplu, dar expresiv, lucru important pentru noi, cei de la Institutul „Ion Creangă”, în primul rând cei de la litere şi istorie.

Argentina, aşa-i ziceam noi înde noi, căci cuvântul „tovarăşă” cât şi patronimul Pimenovna nu se lipeau de fel de luciul neobişnuit al acestui nume neaşteptat.

Argentina, era de vârsta noastră. Că dacă cumva ar fi coborât de la catedră, în aulă, printre bănci, ai fi putut uşor s-o confunzi cu o studentă.

Tare dragă ne era. Cuminciori, o ascultam cu respiraţia tăiată, temându-ne să nu scăpăm ceva important. Simţeam că mai are ea ceva ce nu puteam pricepe. Pe urmă ne-am dumerit – ineditul. Prospeţimea şi îndrăzneala expresiei şi a atitudinii. O pronunţată independenţă a gândirii.

O fire tare, originală.

M-am ciocnit, pe viu, de caracterul ei, zid de granit, deja peste ani, în cadrul ministerului.

Nu dorea nimeni să scrie despre I. Druţă pentru manualul de cl. X .

Argentina a scris dintr-o suflare, şi a scris bine, ţi se bucura inima. Dar caracterul pozitiv, elogios al aprecierilor nu armoniza de fel cu mentalitatea oficială. Un şefuleţ mai mare îmi crişcă pe dată: „Ce, te doare capul?” Adică, să îndrăzneşti cumva s-o promovezi!

Autoarei i-am spus-o mai delicat că s-ar cuveni, mă rog, şi unele accente critice, ştiţi dvs…

– În nici un caz!... Nu convine, chiar acum îmi retrag materialele…

Dar surprinzătoare fu poanta dialogului. Indignarea în carne şi oase: – Nu, Vladimire! Drept cine mă iei!?...

18

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

Am plasat cartea mai departe. Dar n-a trecut la editură. Mai bine zis, la cc, deoarece editura şi cc, licino pervâi secretari ţk, aveau în chestiunile de ideologie comunicante o uimitoare concordanţă spirituală.

Dar să le lăsăm, era vremea druţofobiei, ca formă antinaţională de prosperare socialistă a culturii din Moldova.

Argentina Cupcea-Josu, sora regretatului actor Valeriu Cupcea, a fost să se nască cu fire dârză de bărbat. Această esenţă s-a cultivat în condiţii specifice, de-a lungul anilor – decenii, dacă nu chiar secole la rând.

Tatăl, Pemin Cupcea, fiul lui Ion Cupcea şi al Cristinei, ţărani din satul Lalova (Rezina), a avut norocul să treacă prin şcoli bune, să înveţe bine, ţărăneşte şi să ajungă inginer-agronom. Dotat de natură şi de Dumnezeu cu înalte facultăţi intelectuale, deveni profesor (la Cupcui, apoi la Chişinău), director de şcoală, apoi chiar director general al şcolilor de agricultură şi viticultură din Basarabia.

Microclimatul intelectual specific din casa Cupceştilor era întregit de spiritul de democratism moştenit de la ţăranii liberi la laloveni, dragostea de oameni şi de muncă, demnitate şi ascuţit simţ al dreptăţii, repulsiune faţă de fals şi minciună.

Aceste calităţi i s-au transmis genetic şi Argentinei.

Dar parcă ar fi putut să fie altfel mândra fiică a lui Pimen Cupcea, acea mândră nepoată a lui Ion Cupcea din Lalova Nistrului.

Strămoşii Argentinei Cupcea-Josu au fost oameni de cultură, pedagogi şi slujitori al cultului.

Au fost oameni de cultură, mereu puşi în slujba neamului, prin cuvânt şi suflet cultivând mintea şi sufletul consătenilor.

Aici e marea taină că o Argentină, deja în secolul nostru, precum şi regretatul ei frate Valeriu Cupcea, cu multă dăruire şi talent, calităţi moştenite din generaţie în generaţie, şi-au consacrat întreaga viaţă aceluiaşi ideal – luminarea poporului.

Vlad CIUBUCCIU

(Noiembrie 1993)

BIOBIBLIOGRAFIE

19

Avem nevoie de o perspectivă a demnităţii (Argentina Cupcea-Josu la 65 de ani)

Sunt oameni fără de vârstă. Vine o clipă şi-i descoperim ţinânduse parcă de un fir ciudat de scânteietor în mersul lor. Nu fapta, nu cauza ei pare să-i preocupe mereu. Vor să discearnă Unicul. În ciuda nonpermanenţei acţiunii umane. Şi le reuşeşte. Aflându-te în preajmă, auzi parcă un sunet interior negându-l pe cel exterior. Auzi, asculţi închegarea unei sinteze a vibraţiilor lăuntrice. Şi-ţi zici: e Individualitatea. Cea creatoare de puritate. Şi de imunitate. „Intelectualul este îndurerata conştiinţă a neamului”, îmi spunea mai deunăzi scriitoarea Argentina Cupcea-Josu, raportând ordinea lăuntrică a individualităţii creatoare la cea a societăţii. Ascultând, am simţit scânteia firului logic al celor enunţate în prima frază a acestor note. „Negue lugere, negue indignari sed inteligere”, rostea Spinoza. E adevărul care îmi pare a fi cel mai aproape de calea de creaţie, dar şi de firea scriitoarei.

Inteligenţa ar fi determinativul cel mai potrivit al eului creator al Argentinei Cupcea-Josu. Şi erudiţia. Şi înţelepciunea. Am formulat concluzia având mereu în preajmă articolele de critică literară, recenziile, studiile, investigaţiile în domeniul verbului artistic, în special al celui tradus. „Am tălmăcit din literaturile rusă, ucraineană, lituaniană, franceză... Cred însă că merită atenţie doar realizarea pânzelor Ora vetrelor pustiite (roman de Jonas Avižius), Roşu şi negru de Stendhal, Bel-Ami de Maupassant, secvenţele din nuvelistica lui Cehov, Gorki, Nušić..."

Da, modestia a fost întotdeauna trăsătura călăuzitoare a talentelor veritabile. Modestia şi simţul evoluat al responsabilităţii. Or, anume despre aceasta a ţinut să ne şoptească (da, da, mai mult să ne îndemne a pătrunde) criticul literar Argentina Cupcea-Josu în lucrările scrise şi cele rostite de la catedră. „Concepţia şi realizarea chipului artistic”

20

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

(1961), „Evoluţia caracterului în proza contemporană” (1963), „Tinereţe, contemporaneitate, maiestrie" (1962), „Eroul literar contemporan” (1967), „Traducerea – eveniment artistic" (1973), „Recrearea stilului unui poem” (1975), „Ora supremei responsabilităţi” (1981), „Vesela lui tristeţe” (despre nuvelistica lui A. Cehov, 1982), „Destinul Damei cu camelii” (prefaţa versiunii moldoveneşti a romanului lui A. Dumas-fiul „Dama cu camelii”, variantă realizată de Nina Ischimji, 1987)... Sunt acestea doar câteva titluri adunate de prin anii de activitate literară, numărul investigaţiilor fiind destul de impunător. „Am scris despre traducerile din Nekrasov, Solohov, Maiakovski, Ilf şi Petrov, am scris, zic, cu multă exigenţă căci traducerea nu are drept la existenţă, dacă nu se ridică la nivelul unei valori literare”, rosteşte cu profundă convingere scriitoarea. „Tălmăcirile lui Igor Cretu sunt în acest sens un model. Am cercetat cu mult interes, publicând mai apoi şi un profil de creaţie al Maestrului.” Pe parcursul anilor 1966-1990 Argentina Cupcea-Josu e coautor la manualul de literatură moldovenească pentru şcoală medie. În această ipostază a ţinut să susţină că şcoala cea adevărată e întotdeauna intelectuală, estetică şi chiar morală. Învaţă să-ţi fii propriul dascăl cel mai exigent, rămâne îndemnul convingător al profesoarei. Principalul e să fii lăuntric pozitiv, profund pozitiv. Să ştii a rezista banalităţii. Să ştii a vedea adevărul neînvăluit de fum. Chiar dacă adevărul, ca şi înţelepciunea, e mai mult din durere.

Ziceam mai sus despre inteligenţa şi spiritul de aplecare spre chintesenţe al Argentinei Cupcea-Josu. E să adaug aici: şi glasul virtuţii.

Cel care ştie să modeleze durerea creându-i valoare artistică, valoare umană: şi cutezanţa. Cea care face să tacă durerea. Drept confirmare vin adevărurile despre opera lui I. Druţă rostite îndrăzneţ pe timpuri când greu se plătea pentru ieşirea din cadrul cercului. Dar a scris, a spus lucrurilor pe nume. Pornind poate şi de la teza că orice viitor e un trecut şi orice trecut e neapărat un viitor. Iar arta nu e decât amiaza continuă a înţelepciunii. Şi cum nu poţi defini hotarul prezentului, priveşte, ocroteşte cu ochiul sufletului. Creează gândurilor puritate. Şi demnitate. Ne trebuie,

BIOBIBLIOGRAFIE

21

avem nevoie de o perspectivă a demnităţii, rosteşte îngândurat omul de artă Argentina Cupcea-Josu. Pentru azi ca şi pentru atunci şi acolo când ne vom uni într-o singură iubire. E dezideratul numărul unu al oamenilor acestui pământ. „Cred… cred cu toată convingerea în înţelepciunea poporului nostru, care ştie să deosebească grâul de neghină şi vede clar că scriitorii rămân a fi luminaţi de aforismul eminescian. „Adevărul e stăpânul nostru, nu noi suntem stăpânii adevărului.” În trecerea lor anii par a se concentra în intensitate precum tensiunea emotivă în „Boleroul” lui Ravel. O simt bine cei antrenaţi. Dar straturile adânci sunt calme şi senine. Un fir de rază ciudat de scânteietor încercuie în perspectivă vârstele omului de creaţie Argentina Cupcea-Josu.

Noi rămânem să ne bucurăm azi, când se-ndoaie cerul peste creştet, să ne bucurăm că avem alături un suflet ce luptă. Contra diluării.

Galina FURDUI

ACTIVITATEA LITERARĂ

25

BIOBIBLIOGRAFIE

TRADUCĂTOR

Cărţi 1. Arhanghelski, V.V. Frunze / V.V. Arhanghelski ; trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu. – Ch. : Cartea mold., 1972. – 576 p. : il., fot. – (Oameni de seamă).

2. Avižius, Jonas. Ora vetrelor pustiite : [roman] / Jonas Avižius ; trad. din limba rusă şi postf. de Argentina Cupcea-Josu ; colegiul de red. : Vl. Beşleagă ş.a. ; prez. grafică de E.A. Maidenberg.

– Ch. : Lit. artistică, 1981. – 655 p.

3. Cehov, Anton P. Cameleonul : [nuvele] / Anton P. Cehov ; trad. din limba rusă şi pref. de Argentina Cupcea-Josu. – Ch. : Lit. artistică, 1982. – 440 p. – (Clasicii lit. universale).

4. Cehov, Anton P. Un roman cu contrabas : [nuvele] / Anton P. Cehov ; trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu. – Ch. : Litera, 1999. – 65 p. – (Bibl. şcolarului).

5. Gorki, M. Opere alese : [în 6 vol.] / M. Gorki. – Ch. : Lit. artistică, 1981-1982.

Vol. 4. Povestiri şi nuvele / sel. : S. Pânzaru ; trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu ş.a. ; il. de E. Maidenberg. – Ch. : Lit. artistică, 1982. – 440 p.

6. Krapivin, V.P. Scutierul Caşca : [povestire pentru clasele primare] / V.P. Krapivin ; trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu ; prez. grafică de V. Romaşco. – Ch. : Lit. artistică, 1978. – 155 p.

26

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

7. Maupassant, Guy de. Bel-Ami : [roman] / Guy de Maupassant ; trad. din limba fr. de Argentina Cupcea-Josu ; cop. : Vasile Coroban. – Ed. a 2-a. – Ch. : Cartier, 2004. – 400 p.

8. Maupassant, Guy de. Opere alese : [în 2 vol.]. Vol. 2. BelAmi ; Mont-Oriol : [romane] / Guy de Maupassant ; trad. din limba fr. de Argentina Cupcea-Josu. – Ch. : Lit. artistică, 1986. – 572 p.

– (Clasicii lit. universale).

9. Nušić, Branislav. Povestiri / Branislav Nušić ; trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu. – Ch. : Lit. artistică, 1986. – 358 p.

10. Popovici, Constantin. Zori în frământ : [roman] / Constantin Popovici ; trad. din limba ucr. de Argentina Cupcea-Josu ; prez. grafică de A. Hmelniţki. – Ch. : Lit. artistică, 1987. – 624 p.

11. Stendhal. Roşu şi negru : [roman] / Stendhal ; trad. din limba fr. de Argentina Cupcea-Josu ; prez. grafică de V.E. Smirnov.

– Ch. : Lit. artistică, 1984. – 496 p. : il.

12. Stendhal. Roşu şi negru : [roman] / Stendhal ; trad. din limba fr. de Argentina Cupcea-Josu ; cop. : Vitalie Coroban. – Ed. a 2-a.

– Ch. : Cartier, 2005. – 720 p.

13. Twain, M. Povestiri şi pamflete / M. Twain ; trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu / colegiul red. : A. Busuioc ş.a. – Ch. : Lit. artistică, 1984. – 280 p.

14. Vinogradskaia, S. Scânteioara : povestiri despre V.I. Lenin / S. Vinogradskaia ; trad. din limba rusă de Argentina CupceaJosu ; il. : I. Ischimji. – Ch. : Lumina, 1967. – 11 p.

BIOBIBLIOGRAFIE

27

În culegeri şi periodice 15. Am ucis / M. Bulgakov ; Un volumaş din Puşkin / M. Paustovski / trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu // Meridiane – 83.

– Ch., 1983. – P. 19.

16. Cehov, Anton P. Tăticul şi mirele : [nuvelă] / trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu // Basarabia. – 2001. – Nr 5/7.

– P. 140-148.

17. Faiz, F.A. Revoluţia rusă ; Statuia lui Puşkin / trad. din limba rusă de Argentina Cupcea-Josu // Meridiane – 86. – Ch., 1986.

– P. 16.

18. Nušić, Branislav. Firul de păr / trad. de Argentina CupceaJosu // Lit. şi arta. – 2000. – 22 iun. – P. 4.

19. Nušić, Branislav. Purcelul ministrului : [nuvelă] / trad. de Argentina Cupcea-Josu // Basarabia. – 2001. – Nr 1/4. – P. 120123.

20. Şraibman, I. Cântarea cântărilor ; Bătrâna învăţătoare : [povestiri ] / trad. de Argentina Cupcea // Lit. şi arta. – 1988. – 10 mar. – P. 5.

21. Şraibman, I. O mică ulicioară din Raşcov : [povestire] / trad. din limba rusă de Argentina Cupcea // Nistru. – 1986. – Nr 11.

– P. 90-107.

22. Şraibman, I. În vara aceea când aveam doar patruzeci şi opt : [povestire] / trad. din limba rusă de Argentina Cupcea // Nistru.

– 1988. – Nr 7. – P. 51-73.

28

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

REDACTOR, COAUTOR 23. Chişinău : encicl. / ed. : Iurie Colesnic ; red. şt. : Ion Dron ; red. : Argentina Cupcea-Josu ş.a. – Ch. : Museum, 1997. – 569 p.

24. Literatura moldovenească / Argentina Cupcea-Josu, M. Dolgan, R. Portnoi, V. Badiu. – Ch. : Cartea mold., 1966. – 168 p.

25. Literatura sovietică moldovenească : man. pentru cl. a 10-a / E. Botezatu, I. Cibotaru, I. Racul, H. Corbu, M. Dolgan, A. Cupcea-Josu, V. Badiu, E. Levit. – Ch. : Lumina, 1977. – 368 p.

26. Idem. – Ed. a 2-a. – 1978. – 368 p.

27. Idem. – Ed. a 3-a. – 1979. – 368 p.

28. Idem. – Ed. a 4-a. – 1980. – 320 p.

29. Idem. – Ed. a 5-a. – 1981. – 320 p.

30. Idem. – Ed. a 6-a. – 1982. – 320 p.

31. Idem. – Ed. a 7-a. – 1983. – 334 p.

32. Idem. – Ed. a 8-a. – 1984. – 336 p.

33. Idem. – Ed. a 9-a. – 1988. – 334 p.

BIOBIBLIOGRAFIE

29

PREFAŢATOR, POSTFAŢATOR

34. Arta inovatoare a lui Émile Zola : [pref.] // Zola Émile.

Germinal : [roman]. – Ch., 1976. – P. 5-14.

35. Cartea veţii : [postf.] // Hint A. Un tărâm bătut de vânturi : [roman]. – Ch., 1981. – P. 14.

36. Destinul damei cu camelii sau versiuni moldoveneşti ale romanului lui A. Dumas-fiul : [postf.] // Dumas-fiul Alexandre.

Dama cu camelii : [roman]. – Ch., 1997. – P. 275 -279.

37. Nuvela rusă contemporană. Opinii de sinteză / pref. şi note bibliogr. de Argentina Cupcea-Josu // Odată'n zori… – Ch., 1979. – P. 3-12 ; Lit. şi arta. – 1979. – 8 mar. – P. 5 .

38. Ora supremei responsabilităţi : [postf.] // Avižius J. Ora vetrelor pustuite. – Ch., 1981. – P. 650-654.

39. Vesela lui tristeţe sau despre nuvelistica lui A. Cehov : [pref.] // Cehov A. Cameleonul : [nuvele] / sel. de I. Creţu. – Ch., 1982. – P. 5-14.

30

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

CRITIC LITERAR 40. Ana Lupan : [viaţa şi opera] // Literatura moldovenească : man. pentru cl. 10. – Ch., 1967. – P. 141-149.

41. Anatol Eremia – ocrotitorul onomasticii naţionale // Luceafărul. – 2001. – 29 iun. – P. 10.

42. Anul ferestrelor deschise : [comunicare la conf. consacrată totalurilor anului lit. 1972] // Cultura. – 1973. – 24 mar. – P. 8-10.

43. Arta traducătorului : [„Poeme” de Vladimir Maiakovski în versiunea mold. de P. Starostin] // Nistru. – 1974. – Nr 3. – P. 124-130.

44. Bogdan Istru // Literatura sovietică moldovenească : man. pentru cl. 10. – Ch., 1980. – P. 155-166.

45. Bogdan Istru : [viaţa şi opera] // Literatura moldovenească : man. pentru cl. 10. – Ch., 1967. – P. 157-171.

46. Bogdan Istru la 50 de ani // Moldova soc. – 1964. – 11 apr.

47. Cântarea omului // Tinerimea Moldovei. – 1966. – 2 oct.

– Rec. la cartea : Druţă, Ion. Piept la piept : [povestiri]. – Ch. : Cartea mold., 1964. – 320 p.

48. Cântăreţ al meşterilor fauri // Moldova soc. – 1962. – 2 febr. – Rec. la cartea : Portnoi, R. Andrei Lupan : [monogr.]. – Ch. : Ed. de Stat a Moldovei, 1958. – 214 p.

BIOBIBLIOGRAFIE

31

49. Cântăreţ al plaiului nistrean : [opera poetică a lui Leonid Corneanu] // Moldova soc. – 1962. – 27 noiem.

50. Câteva însemnări critice // Octombrie. – 1955. – Nr 8.

– P. 89-91 ; Октябрь. – 1955. – № 8. – C. 86-87. – Rec. la cartea : Literatura sovietică moldovenească. – Ch. : Ed. de Stat a Moldovei, 1955. – 334 p.

51. Câteva observaţii cu privire la sinonimele din „Amintirile” lui I. Creangă // Însemnări ştiinţifice ale Universitaţii de Stat din Chişinău. – 1957. – Vol. 31. – P. 29-36.

52. Cel mai uman dintre oameni : [chipul lui V.I. Lenin – oglindit în lit. sov.] // Limba şi lit. mold. – 1960. – Nr 2. – P. 9-12.

53. Chipuri de ostaşi ai partidului : [marginalii la proza mold. contemporană] // Limba şi lit. mold. – 1964. – Nr 3. – P. 21-32.

54. Conceperea şi realizarea chipului artistic : [pe marginea prozei contemporane mold.] // Limba şi lit. mold.

– 1961. – Nr 4. – P. 32-43.

55. Condeiul transformat în baionetă : [lirica sov. mold. din Marele război pentru apărarea Patriei] // Învăţătorul sov. – 1975.

– Nr 5. – P. 22-29.

56. Contribuţie la leniniana poetică moldovenească [în creaţia lui Arhip Cibotaru] // Învăţătorul sov. – 1977. – Nr 4.

– P. 20-25.

57. Crâmpeie din viaţă // Octombrie. – 1955. – Nr 10. – P. 8889. – Rec. la cartea : Lupan, Ana. Drumul spre sat : Povestiri.

– Ch. : Ed. de Stat a Moldovei, 1955. – 120 p.

32

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

58. Critica literară : realizări, perspective // Cultura. – 1972. – 5 febr. – P. 8-9.

59. Cu eroii Verei Panova : [V.F. Panova – 60 ani de la naştere] // Cultura Moldovei. – 1961. – 30 noiem.

60. Cupcea Ala // Chişinău : Encicl. – Ch., 1997. – P. 177.

61. Cupcea Ala // Roibu Nicolae. Cei care au fost. – Ch., 1999.

– P. 147.

62. Destinul damei cu camelii : [150 de ani din ziua naşterii sciitorului fr. A. Dumas-fiul] // Cultura. – 1974. – 27 iul. – P. 10.

63. Destinul împlinit al Sandei Lesnea // Ţara. – 1997. – 12 aug. – P. 4.

64. „Donul liniştit” în moldoveneşte : [despre trad. romanului „Donul liniştit” de M. Şolohov] // Octombrie. – 1956.

– Nr 5. – P. 89-93.

65. Elena Damian : [viaţa şi opera] // Literatura moldovenească : man. pentru cl. a 10-a. – Ch., 1967. – P. 254-158.

66. Eroul contemporan al literaturii moldoveneşti : [comunicare la conf. şt. consacrată acestei probleme] // Limba şi lit. mold. – 1971. – Nr 2. – P. 76-77.

67. Eroul literar contemporan // Maturitate : culeg. de art.

– Ch., 1967. – P. 127-158.

68. Ethel Voynich şi romanul ei Tăunul // Femeia Moldovei.

– 1964. – Nr 5. – P. 11.

BIOBIBLIOGRAFIE

33

69. Evoluţia caracterului în proza contemporană // Limba şi lit. mold. – 1963. – Nr 1. – P. 39-49.

70. Ferestre spre cultura universală : [o retrospectivă asupra activităţii lit. a trad. Alexandru Cosmescu] // Basarabia. – 1997. – Nr 3/4. – P. 108-113 ; Alexandru Cosmescu : biobibliogr.

– Ch., 1997. – P. 54-59.

71. Generozitatea talentului : [Igor Creţu şi arta trad.] // Lit. şi arta. – 1982. – 18 mar. – P. 5 ; Meridiane – 83. – Ch., 1983. – P. 258-267.

72. Iartă-ne, frate Ioane : [In memoriam Ion C. Ciobanu] // Lit. şi arta. – 2001. – 25 ian. – P. 3.

73. Ion Creangă : [125 ani din ziua naşterii] // Femeia Moldovei.

– 1962. – Nr 3. – P. 20.

74. Ion Druţă // Literatura sovietică moldovenească : man. pentru cl. 10. – Ch., 1979. – P. 189-203.

75. Ion Druţă : [viaţa şi opera] // Literatura moldovenească : man. pentru cl. 10. – Ch., 1967. – P. 228-240.

76. În grai moldav // Moldova soc. – 1973. – 9 iul. – Rec. la cartea : Poeme. – Ch. : Cartea mold., 1962. – 216 p. : il.

77. La şcoala harului ceresc : [despre cartea „Pietre de aducere aminte” a poetului rom. de origine basarabeană, stabilit în Franţa, Sergiu Grossu] // Caiete de cultură : Ed. spec. a spt.

Viaţa satului. – 1996. – 20 ian. – P. 9.

78. Leniniana în poezia moldovenească // Nistru. – 1969.

– Nr 11. – P. 130-136.

34

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

79. Lirica lui Nicolai Costenco // Nistrul. – 1959. – Nr 10.

– P. 115-119. – Rec. la cartea : Poezii alese. – Ch. : Ed. de Stat a Moldovei, 1957. – 300 p. : il.

80. Mai multe cărţi despre contemporanii noştri : [reflectarea contemporaneităţii în lit.] // Nistrul. – 1959. – Nr 5.

– P. 150-151.

81. Maiakovski în moldoveneşte : [pe marginea trad. versurilor lui Vladimir Maiakovski] // Critica şi procesul literar contemporan. – Ch., 1979. – P. 290-326.

82. Mihail Iurievici Lermontov : [despre marele poet rus] // Femeia Moldovei. – 1964. – Nr 10. – P. 11.

83. Neîntrecutul Ion Creangă // Femeia Moldovei. – 1962.

– Nr 3. – P. 20.

84. Neuitarea noastră : Lidia Istrati, un om al dreptăţii // Flux : cotid. naţ. – 1998. – 25 apr. – P. 4.

85. Note despre eroul contemporan // Nistru. – 1964. – Nr 11. – P. 135-148.

86. Pe meleag moldav [Mihail Şolohov] // Moldova soc. – 1965.

– 23 mai.

87. Petalele amintirilor : [prof. Vasile Coroban, decanul criticii şi istoriei noastre lit.] // Materna. – 1993. – Nr 3. – P. 7.

88. Petalele amintirilor : [despre Vasile Coroban] // Limba Română. – 2000. – Nr 6/12. – P. 117-118.

BIOBIBLIOGRAFIE

35

89. Ploaia solară a planetei : [leniniana poeziei sov.] // Lenin şi unele probleme de limbă şi literatură moldovenească. – Ch., 1973. – P. 178-188 ; Moldova soc. – 1969. – 4 dec.

90. Poezia anilor de foc // Marele Octombrie şi literatura moldovenească. – Ch., 1974. – P. 50-69.

91. Probleme actuale ale criticii literare // Nistru. – 1972.

– Nr 4. – P. 109-129.

92.

Procedee artistice de caracterizare a personajelor în povestirile lui I. Creangă // Limba şi lit. mold. – 1960. – Nr 1. – P. 32-39 ; Omagiu lui I. Creangă / alcăt. : R. Portnoi şi H. Corbu.

– Ch., 1963. – P. 113-122.

93. Profiluri literare femenine // Femeia Moldovei. – 1975.

– Nr 12. – P. 18.

94. Realismul socialist şi creaţia artistică // Limba şi lit. mold. – 1971. – Nr 3. – P. 1-10.

95. Recrearea stilului unui poem // Meridiane - 75 : almanah.

– Ch., 1975. – P. 36-41.

96. Responsabilitatea poetului [Ion Vatamanu] // Luceafărul.

– 1997. – 7 aug. – P. 4.

97. Romanul : Genuri şi specii literare // Genuri şi specii literare.

– Ch., 1962. – P. 3-18.

98. Rosturile vieţii : [despre Vasile Leviţchi] // Flux. – 1996.

– 20 noiem.

99. Să fie într-un ceas bun! : [despre trad. nuvelei „Cameleonul” de A.P. Cehov] // Lit. şi arta. – 1982. – 22 iul. – P. 8.

36

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

100. Să-i dăruim neuitarea : [In memoriam scriitoarea Lidia Istrati] // Femeia Moldovei. – 1998. – Nr 3/6. – P. 12 ; Luceafărul.

– 2000. – 28 apr. – P. 11.

101. Semicentenarul lui Andrei Lupan // Limba şi lit. mold.

– 1962. – Nr 1. – P. 80.

102. Solidaritate : [Bogdan Istru şi poezia] // Moldova soc.

– 1964. – 11 apr.

103. Solidaritate : [despre creaţia poetică a lui B. Istru] // Maturitate. – Ch., 1967. – P. 293-298.

104. „Şi voi trăi…” : [despre scriitorul umorist Branislav Nušić] // Lit. şi arta. – 1985. – 7 mar. – P. 5.

105. „Şi voi trăi…” : [despre scriitorul umorist Branislav Nušić] // Basarabia. – 2001. – Nr 1/4. – P. 117-120.

106. Talent şi inspiraţie : [misiunea umanistă a scriitorului de a contribui prin operele sale la îmbogăţirea etică, morală a contemporanilor săi, la educarea viitoarelor generaţii în spiritul celor mai nobile idei] // Moldova soc. – 1971. – 28 sept.

107. Talentul scriitorului şi măiestria literară // Nistru. – 1964. – Nr 5. – P. 150-158. – Rec. la cartea : Lupan, Ana. Ţarină fără plugari : [roman]. – Ch. : Cartea mold., 1963. – 200 p.

108. Theodore Dreiser : [la un cent. din ziua naşterii scriitorului amer.] // Moldova soc. – 1971. – 27 aug. ; Tinerimea Moldovei.

– 1971. – 27 aug.

109. Tinereţe, contemporaneitate, măiestrie : [proza sov. mold. din ultimii ani] // Nistru. – 1962. – Nr 12. – P. 149-156.

BIOBIBLIOGRAFIE

37

110. Traducera – eveniment artistic // Nistru. – 1973. – Nr 9. – P. 124-136.

111. Traducerea din opera lui Mihail Şolohov // Limba şi lit. mold. – 1975. – Nr 3. – P. 7-19.

112. Tristeţea lui veselă : [Anton Cehov şi nuvelistica lui] // Basarabia. – 2001. – Nr 5/7. – P. 139-142.

113. Unele procedee artistice de creare a chipurilor în proza clasică moldovenească : [chipuri, eroi, caractere şi conflicte] // Însemnări stiinţifice ale Universităţii de Stat din Chişinău. – Ch., 1957. – Vol. 31. – P. 143-150.

114. Viaţa poporului, chezeşia vitalităţii scrisului : [note despre creaţia Anei Lupan] // Femeia Moldovei. – 1963.

– Nr 7. – P. 8-9.

115. V.I. Lenin în poezia sovietică moldovenească // Limba şi lit. mold. – 1977. – Nr 3. – P. 8-19.

116. V.I. Lenin în poezia sovietică moldovenească // Literatura sovietică moldovenească : man. pentru cl. 10. – Ch., 1979. – P. 275-290. În limba rusă 117. Жизнь, бесконечная, как время” : [ленинская тематика в молд. сов. поэзии] / пер. c молд. С. Рыбак // Кодры. – 1981. – № 1. – С. 140-148.

118. Наброски к портрету И. Крецу – 50 лет // Сов. Молдавия. – 1972. – 23 марта.

38

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

119. Песни родной земли : [Б. Истру 60 лет] // Сов. Молдавия. – 1974. – 13 апр.

120. Человек, мыслитель, творец истории : [обзор молд. поэт. ленинианы] // Кодры. – 1971. – № 5. – С. 138141.

121. Щедрый талант переводчика [И. Крецу] // Кодры.

– 1974. – № 5. – C. 122-129.

122. Щедрый дар переводчика : [Игорь Крецу – истинный мастер художеств. слова] // Мастерство перевода : сб. – М., 1975. – C. 119-132.

BIOBIBLIOGRAFIE

39

PUBLICIST 123. Cum ne onorăm înaintaşii? : [despre starea deplorabilă a mormintelor oamenilor de cultură de la Cimitirul Centr. de pe str.

Armenească din Chişinău] // Lit. şi arta. – 1993. – 1 apr. – P. 7.

124. Dăruire artistică // Moldova soc. – 1972. – 19 sept.

125. „Din negura de vremi…” : [momente din biogr. mamei, Larisa Cupcea, directorul Şcolii medii mold. de fete nr. 1] // Zece Plus. – 2002. – Nr 4. – P. 14.

126. Fără Smirnov : [fragm. din cuvântarea rostită la 14 sept.

1988 în cadrul Plenarei Uniunii Scriitorilor] // Glasul. – 1989. – 14 febr. – P. 5.

127. Întâlniri de suflet : [despre multiplele activităţi organizate în cadrul Soc. „Limba noastră cea română”] // Flux. – 1996. – 30 aug. – P. 15.

128. Justificarea nostalgiei : [amintiri] // Luceafărul. – 2000.

– 23 iun. – P. 10.

129. La prezentul istoric : [In memoriam Octavian Ghibu] // Ţara. – 1997. – 18 apr. – P. 2.

130. La Transilvania ne regăsim în cuget şi simţiri : [10 ani de la inaugurarea la Chişinău a Bibl. Transilvania] // Capitala.

– 2001. – 25 aug. – P. 8.

131. Lumina cărţii : [reflecţii despre activităţile culturale organizate la Bibl. Publ. Ovidius] // BiblioPolis. – 2004. – Vol. 9, Nr 1. – P. 11 ; BiblioPolis : buletin. – 2004. – An 4, Nr 1 (12). – P. 11. – (Ed. spec.).

40

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

132. Mesaje la aniversare [dedicate Bibl. Publ. O. Ghibu de: Iulian Filip, Ion Păcuraru, Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, Argentina Cupcea-Josu, Eugenia Bulat] // BiblioPolis : buletin. – 2002. – An 2, Nr 1(3 ). – P. 3-4 . – (Ed. spec.)

133. Nemuritoare, romanţa... : [ed. a IV-a a Festivalului de romanţe „Petale de trandafiri”, dec., 1999, Criuleni] // Luceafărul.

– 1999. – 24 dec. – P. 10.

134. „Noi” – o nouă formulă a presei pentru adolescenţi // Flux. – 1996. – 16 febr. – P. 3.

135. O nepreţuită carte : [Onisifor Ghibu. „Despre educaţie”] // Ţara. – 1995. – 25 iul. – P. 4.

136. O viaţă dăruită Teatrului şi un cântec de lebădă : [Valeriu şi Ala Cupcea] // Moldova Suverană. – 1999. – 16 mar.

137. Pântea, Nadejda. Nadejda Pântea: „Am mers cu trenul până în Siberia aproape două săptămâni…” : [istoria vieţii familiei Pântea, deportată în Siberia] / interviu realizat de Argentina Cupcea-Josu] // Femeia în labirintul istoriei : Istoria verbală.

– Ch., 2003. – P. 86-95.

138. Prima noastră universitate : [despre Univ. „M.V. Lomonosov” din Moscova] // Cultura Moldovei. – 1961. – 16 noiem.

139. Restructurarea implică luptă // Lit. şi arta. – 1988. – 6 oct. – P. 3.

140. Şansa salvării noastre [Convenţia Democrată] // Ţara.

– 1997. – 24 iun.

BIOBIBLIOGRAFIE

41

141. Un grai moldovenesc // Moldova soc. – 1973. – 19 iun.

142. „Un zâmbet pentru vârsta a treia” : [despre şedinţa Clubului Vârstei de Aur dedicată Zilei Intern. a Oamenilor în Etate] // Capitala. – 2001. – 26 dec. – P. 4.

143. Zilele Ghibu la Chişinău : [Onisifor şi Octavian Chibu – patrioţi rom.] // Luceafărul. – 2001. – 25 mai. – P. 10. În limba rusă 144. Хранительница нашей души : [10 лет со дня открытия в Кишиневе библ. Transilvania] // Столица. – 2001.

– 31 авг. – С. 7.

VIAลขA ล I ACTIVITATEA

BIOBIBLIOGRAFIE

45

Referiri la viaţa şi activitatea literară

145. Argentina Cupcea-Josu // International Who’s Who in Translation & Terminology = Traduction et Terminologie : Répertoire biographique international : Union Latine. – Paris, 1995. – P. 42.

146. Argentina Cupcea-Josu : [fişier biogr.] // Şpac I. Scriitorii Moldovei Sovietice : Ind. biobibliogr. – Ch., 1969. – P. 373-374.

147. Argentina Cupcea-Josu : [notiţe biogr. despre Argentina Cupcea-Josu] // Femeia în labirintul istoriei: Istoria verbală. – Ch., 2003. – P. 230.

148. Argentina Cupcea-Josu (1930) : [repere biobibliogr.] // Calendar Naţional 2000. – Ch., 1999. – P. 181-184.

149. Argentina Cupcea-Josu, scriitoare // Timpul. – 2007.

– 15 iun. - P. 3.

150. Bantoş, Ana. Doamna Argentina // Lit. şi arta. – 1995. – 22 iun. – P. 6.

151. Biografii paralele : [despre Argentina Cupcea-Josu] // Jurnal de Chişinău. – 2002. – 9 aug. – P. 10.

152. Buga, Ion. Profesoara noastră veşnic tânără… [Argentina Cupcea-Josu] // Lit. şi arta. – 1995. – 22 iun. – P. 6.

153. Bulat-Saharneanu, Maria. Sărut mâna, Doamnă! : [Argentina Cupcea-Josu – personalitate marcantă în lumea

46

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

oamenilor de litere] // Femeia Moldovei. – 1998. – Nr 1/2. – P. 4-6.

154. Butnaru, Valentina. Vârsta romanţelor : [doamna Argentina Cupcea-Josu la cei 75 de ani împliniţi] // Mâine. – 2005. – Iul.Dec. (Nr 20/21). – P. 26.

155. Cibotaru, Mihail Gheorghe. Doamna care nu se teme de vârstă : [Argentina Cupcea-Josu la un frumos jubileu] // Luceafărul. – 2000. – 23 iun. – P. 10.

156. Cimpoi, Mihai. Argentina Cupcea-Josu // Cimpoi Mihai.

Istoria literaturii române din Basarabia. – Ch., 2003. – P. 415.

157. Cimpoi, Mihai. Argentina Cupcea-Josu // Cimpoi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Ed. a 2-a rev. şi ad. – Ch., 1997. – P. 272.

158. Cimpoi, Mihai. Traducătoarea Argentina Cupcea-Josu // Cimpoi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Ch., 1996. – P. 261.

159. Ciocanu, Ion. Argentina Cupcea-Josu : contribuţii teoretice şi… practice // Ciocanu I. Salahorind… – Ch., 2008. – P. 153-155 ; Lit. şi arta. – 2008. – 9 mai. – (Cu tit. Contribuţii teoretice şi practice).

160. Ciubucciu, Vlad. Şi o strănepoată a lui Pricochi : [Argentina Cupcea-Josu: arborele genealogic] // Lit. şi arta. – 1994. – 19 mai. – P. 5.

161. Conţiu, Mihai. Argentina Cupcea-Josu - 80 de ani // Moldova suverană. – 2010. – 23 iun. – P. 4.

BIOBIBLIOGRAFIE

47

162. Dragoste amară la o vârstă fragedă? : [despre poezia Argentinei Cupcea-Josu] // Glasul Naţiunii. – 1996. – Mai (Nr 18 ). – P. 5.

163. Eremia, Anatol. [Critic literar, traducător, publicist, profesor universitar, Argentina Cupcea-Josu (n. 22 iunie 1930)] // Localităţile Republicii Moldova : Itinerar doc. publicistic il. Vol. 5 : Cos.-Dră. – Ch., 2005. – P. 405.

164. Flori şi aplauze pentru Argentina Cupcea-Josu : [aniversarea de 80 de ani a trad. Argentina Cupcea-Josu] // Timpul. – 2010.

– 22 iun. – P. 7.

165. Furdui, Galina. Aripa spiritului [Argentina Cupcea-Josu] // Dialog. – 2000. – 16 iun. – P. 7.

166. Furdui, Galina. Avem nevoie de o perspectivă a demnităţii : [omul de artă – Argentina Cupcea-Josu] // Moldova lit. : supl. al ziarului „Moldova suverană”. – 1995. – 21 iun. – P. 3.

167. Gherman, Victor. Argentina Cupcea-Josu : [repere biobibliogr.] // Femei din Moldova : encicl. – Ch., 2000. – P. 8788.

168. Matvei, Valeria. Argentina Cupcea-Josu : [repere biobibliogr.] // Calendar Naţional 2005. – Ch., 2004. – P. 176177. – (Semnat: V.M.).

169. Negriş, Alexandru. O preocupare permanentă : [valorile artistice ale Argentinei Cupcea-Josu] // Capitala. – 2000. – 21 iun. – P. 5.

170. Pogolşa, N. Farmecul uman şi feminin al magistrului [Argentina Cupcea-Josu] // Lit. şi arta. – 1995. – 27 iul. – P. 6.

48

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

171. Rogac, Raisa. O sărbătoare pentru generaţia "cu argint la tâmple" : [despre sărbătoarea de suflet din cadrul Clubului „Un zâmbet pentru generaţia a treia", preşedinte Argentina CupceaJosu, desfăşurat la Bibl. Publ. „Onisifor Ghibu"] // Glasul Naţiunii.

– 2008. – 9 oct. – P. 2.

172. Talent şi inspiraţie : [Argentina Cupcea-Josu] // Moldova soc. – 1971. – 28 sept.

173. Ţurcanu, Andrei. Doamna [Argentina Cupcea-Josu] // Săptămîna. – 1995. – 16 iun. – P. 16.

174. Zbârciog, Vlad. Cupcea-Josu, Argentina (06.06.1930, Cupcui, jud. Cahul) // Dicţionatul scriitorilor români din Basarabia : 1812-2006. – Ch., 2007. – P. 157-158. – (Semnat: V.Z.) 175. Zbârciog, Vlad. Un spirit plin de vrednicie : [despre Argentina Cupcea-Josu] // Moldova Suverană. – 2000. – 24 iun. – P. 3.

BIOBIBLIOGRAFIE

49

INTERVIURI CU ARGENTINA CUPCEA-JOSU

176. Adolescenţa e timpul în care admirăm : [interviu cu dna Argentina Cupcea-Josu] / consemnare : Valentina Butnaru // Noi. – 1996. – Nr 3. – P. 6-7 177. Calul Troian cel Bun : [interviu cu dna Argentina CupceaJosu despre creaţia lui M. Eminescu] / consemnare : Constantin Mălinaş // Lit. şi arta. – 1995. – 22 iun. – P. 6.

178. „I-a apropiat sufleteşte şi educaţia primită în familii de intelectuali autentici” : [interviu cu Argentina Cupcea-Josu despre familia fratelui său, Valeriu Cupcea] / consemnare : Nicolae Roibu // Flux : ed. de vineri. – 1998. – 6 noiem. – P. 8.

179. Igor Creţu : [trad. de talie universală Igor Creţu în opinia doamnei Argentina Cupcea-Josu] / consemnare : Ion Ciocanu // Viaţa Basarabiei. – 2006. – Nr 1/2. – P. 28.

180. Îmi pregătesc desaga pentru mileniul trei : [interviu cu dna Argentina Cupcea-Josu despre activitatea sa ca trad.] // Flux. – 1998. – 20 oct.

181. „Mă tem de un ministru lipsit de cultură şi de crez pedagogic” : [interviu cu Argentina Cupcea-Josu despre educaţia tinerei generaţii] / consemnare : Ion Iachim // Făclia. – 1998. – 30 mai. – P. 3.

182. O şampanie pentru intelectuali : [interviu cu Argentina Cupcea-Josu] / consemnare : Irina Nechit] // Lit. şi arta. – 1994.

– 1 ian. – P. 7.

50

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

183. Omul trebuie să fie liber ca pasărea cerului : [interviu cu dna Argentina Cupcea-Josu] / istorie orală realizată de Irina Nechit // Democraţia la feminin : Istoria verbală. – Ch., 2005. – P. 8-23.

51

BIOBIBLIOGRAFIE

CONFESIUNI, REFERINŢE Reflecţii (gânduri, cugetări)

„Eminescu este nu doar un poet liric, ci şi un mare patriot al românilor de pretutindeni… Este cel care trebuie editat aici în Basarabia cu opera lui politică… În Eminescu noi, românii basarabeni, am simţit întotdeauna forţa aceea de rezistenţă contra deznaţionalizării noastre.

Pentru că anume de la El învaţă basarabeanul ce înseamnă a-ţi iubi cu adevărat temelia. [...]

Banul i-a înnebunit astăzi pe mulţi. Dar trebuie să facem, cred, o diferenţiere între omul ce tot goneşte disperat până la demenţă în căutarea unor mijloace financiare pentru o existenţă cât de cât decentă şi parvenitul îmbogăţit peste noapte… străin de orice moralitate şi necesităţi spirituale… Numai intelectualul şi-a păstrat calmul şi nu aleargă după avere, preocupându-l doar valorile spirituale şi destinul poporului său.

Căci adevăratul intelectual este, cred, îndurerata conştiinţă a neamului.”

Argentina CUPCEA-JOSU („Literatura şi arta”, 1 ianuarie 1994)

„În volumul „Atât de mult al pământului” ce a fost să-i fie cartea de pe urmă, Ion Vatamanu, trăind ardent iubirea de plai, promovează, prin vehemente reacţii publicistice, idealurile noastre naţionale. Ca orice onest purtător de cuvânt al revenirii basarabenilor acasă la limba română, la adevărul istoric, la bogatele tradiţii ale literaturii clasice a tuturor românilor, poetul, printr-o fericită îmbinare a baladescului cu atitudinea civică activă şi cu reflecţia existenţială… îşi îndeamnă consângenii la verticalitate…

Harul poetic al lui Ion Vatamanu reprezintă o fericită îmbinare a modernului cu tradiţionalul. Este o poezie modernă atât prin originalitatea viziunii,

52

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

cât şi prin noutatea expresiei artistice, a metaforei, a prosodiei. Şi este totodată tradiţională prin simţul acut al responsabilităţii în faţa cuvântului, prin profunzimea şi claritatea gândirii poetice, asimilate organic din şcoala poeziei clasice, atât celei naţionale, cât şi celei universale.”

Argentina CUPCEA-JOSU („Luceafărul”, 7 august 1997)

„Am certitudinea că, dacă n-ar fi venit peste noi acel an „eliberator”, 1940, alte roade aş fi cules acum, în toamna vieţii. Activităţile mele… după absolvirea universităţii… au fost diverse: câţiva ani de ziaristică, alţi câţiva – de profesorat la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, ceva mai mulţişori anişori la Academie, la Institutul de Limbă şi Literatură, unde, la Sectorul de literatură contemporană se promova, în mare, o critică literară sociologică, ba chiar vulgar sociologică. De aceea nici n-am ţinut să editez aparte acele „bâlbâieli critice”, lăsându-le să zacă uitate în presa timpului.

Singurul lucru util în activitatea mea de critic literar au fost, sper, unele studii şi articole raportate la traducerile literare, prefaţarea multor cărţi şi colaborarea la manualele de literatură contemporană pentru şcoala medie. Însă… în şcoală la orele de literatură nu se studia arta cuvântului, ca atare, ci mai mult „căile de creaţie” ale scriitorilor ce proslăveau regimul comunist.”

Argentina CUPCEA-JOSU („Noi”, nr. 3, 1996) „Игорь Крецу переводит на одинаково высоком уровне произведения самого различного характера, плана, жанра – будь то лирические стихи, эпические полотна или книги для маленьких читателей: он переложил на молдавский язык романы М. Горького, М. Шолохова, О. Гончара, перевел с французского волнующую сказку Сент-Экзюпери о маленьком принце, а с

BIOBIBLIOGRAFIE

53

английского – еще одну книгу из волшебного мира сказок – «Виннипух» Артура Милна. Многолетний и самоотверженный труд переводчика И. Крецу – это не простое выполнение миссии посредника, более или менее удачно переносящего идеи и образы из одной лингвистической сферы в другую, а вдохновенный и самостоятельный вид творчества в стихии молдавского искусства слова, при одновременной верности первоначальной атмосфере источника – подлинника. Поэтому поэтические узоры из самых отдаленных земель ткутся в молдавских книгах Игоря Крецу с яркостью и свежестью истинных художественных открытий. Поэтому его творчество о р г а н и ч е с к и вливается в живой литературный процесс республики, предоставляя современной молдавской культуре реальную основу для гордости. «Говорить об Игоре Крецу – это значит открывать образцовые страницы нашей литературы, нашей культуры», – писал Андрей Лупан, чествуя переводчика в день его пятидесятилетия. Не случайно в книжных магазинах Молдавии не залеживаются на полках книги со скромным подзаголовком: «ын молдовенеште де И. Крецу.”

Argentina CUPCEA-JOSU (Мастерство перевода, 1974)

54

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

Interviuri „Mă tem de un ministru lipsit de cultură şi de crez pedagogic”

– Veniţi dintr-o copilărie cu multă lumină, cu multă căldură şi cu multă carte. Copiii noştri de astăzi, vin oare şi ei dintr-o asemenea copilărie?

Am avut marele noroc să copilăresc, atât în anii interbelici, cât şi în timpul războiului, într-un mediu social şi familial format din spirite cultivate. Părinţii, ambii licenţiaţi ai Universităţii „Al. I.Cuza” din laşi, s-au străduit să ne educe, pe mine şi pe fratele Valeriu, la nivelul statutului lor de intelectuali.

După şcoala primară am susţinut examenul de admitere (o concurenţă acerbă) la Liceul Teoretic „Principesa Dadiani” din Chişinău, numit ulterior Liceul Teoretic „Regina Elisabeta”. În toţi anii de studii secundare aveam o deosebită predilecţie pentru disciplinele umanistice. Era, probabil, acea predilecţie şi nativă, dar în mare măsură şi formată, atât în familie, cât şi la liceu.

Părinţii noştri erau firi artistice, înclinate spre muzică şi literatură.

De la maică-mea, care m-a învăţat să cânt la pian, m-am pătruns de sublimul muzicii clasice. Şi tot de la ea am prins drag de romanţă şi de cântec popular. Iar tata dirija lecturile serale în familie, citind pătrunzător şi emotiv din Gârleanu, Agârbiceanu, Eminescu, Coşbuc, Goga, Caragiale. Însă lecturile la domiciliu mi le ghida şi profesoara de română, dna Abageru. Studierea literaturii în liceu îşi avea specificul său, foarte eficace întru cultivarea la elevi a dragostei de carte. La ora de română studiam, bunăoară, o singură nuvelă a lui I. Al. Brătescu-Voineşti. Iar acasă, în mod obligatoriu, trebuia să citim nuvelistica acestui scriitor, notând în caietul de lecturi momentele ce neau impresionat. Puteai să răspunzi lecţia pe „10”, dar dacă nu făceai lecturile respective, primeai notă insuficientă. Şi mai era ceva: ni se cerea să memorizăm multe texte de poezie. Studiam după manual, să zicem, o singură legendă istorică a lui Bolintineanu, ei bine, ca să obţii o notă foarte bună trebuia să reciţi pe de rost (şi neapărat logic, emotiv) trei legende. Într-un cuvânt, ce să-ţi spun, Ioane dragă?

Cunoştinţele căpătate în liceu, şi ia aminte – doar în cursul inferior, s-au

BIOBIBLIOGRAFIE

55

sedimentat în mintea mea atât de temeinic, încât mai târziu de-acu, în şcoala sovietică a „eliberatorilor” şi chiar la universitate, „mă jucam” de-a materna, franceza, latina etc.

– Oamenii de talia dumneavoastră îşi amintesc şi de profesori „dintr-o bucată". V-au modelat nişte oameni deosebiţi?

– Ca să-ţi dai seama cât am „progresat”, voi să aduc un singur exemplu. La geometrie, bunăoară, eram familiarizaţi din liceu cu termenul „unghi obtuz”. Ei bine, în şcoala sovietică moldovenească am aflat că i se spune „undi tuntit”, iar „triunghiului obtuzunghi” i se spunea „triundi tuntitundi”. După cum vezi, eram nevoită să însuşesc peste noapte o limbă păsărească, importată în Basarabia din RASSM, aşa-zisa „limba moldovenească” ridicată la nivel de limbă de stat. Noroc că profesorii mei de la Şcoala nr. 1 din Chişinău erau mulţi cu facultate românească, dar manualele aduse din RASSM erau, vorba sfătosului humuleştean, „mare meşteşug de tâmpenie”. Şi mai târziu, la universitate, am avut conferenţiari instruiţi în universităţile româneşti: Nicolae Corlăteanu, Vasile Coroban, Gheorghe Bogaci.

– Sunteţi o cunoscută traducătoare, aţi scris studii despre procesul literar contemporan, dar aţi mai fost, pe timpuri, profesoară de română la Institutul Pedagogic „Ion Creangă" din Chişinău. Care vă este crezul pedagogic şi ce detestaţi în actuala sferă a invăţământului?

– Pedagogul, dragul meu, e şi el om ca toţi oamenii, de aceea crezu-i pedagogic va fi condiţionat întotdeauna de trăsăturile sale pur omeneşti. Dacă e „om dintr-o bucată”, deci are trează conştiinţa de neam, are caracter şi verticalitate, toate acestea îi vor configura şi un crez pedagogic adecvat. Aminteşte-ţi ce spunea Eminescu: „Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului.” Cam de aceste principii mam condus şi eu odinioară în activitatea mea de conferenţiar la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”.

Mai întrebi ce detest în actuala sferă a învăţâmântului? Îmi repugnă poziţia tuturor acelora care nu-mi împărtăşesc crezul, contestând cu înverşunare adevărul istoric. Din păcate, în învăţâmânt, ca şi în celelalte domenii de activitate socială, avem încă mulţi mancurţi românofobi.

56

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

– Dintre mulţimea de miniştri, cel mai mult se află în ochii intelectualităţii ministrul învăţământului. Cum ar trebui să fie in viziunea dumneavoastră un asemenea ministru?

– Regretatul viorist Sergiu Lunchevici glumea astfel: „Nu mă tem de ministrul culturii, mă tem de cultura ministrului”. Spusa e valabilă pentru orice ministru, dar cu atât mai mult pentru ministrul învăţământului.

Este foarte important, cred, că acest chemat să nu fie un nechemat, lipsit şi de cultură, şi de un crez pedagogic sublim, şi de conştiinţa identităţii naţionale, şi de dorinţa sfântă de a-şi ajuta numeroasa şi sărăcita, şi trista armată de dascăli. Dacă e om de curaj, dacă nu se ţine morţiş şi înverşunat de fotoliul de ministru, să bată zilnic pragurile prim-ministrului, parlamentului, preşedinţiei, cerând insistent majorarea salariilor pentru cadrele didactice. Iar dacă instanţele respective se fac a nu-l auzi şi nu reacţionează, ministrul să demisioneze.

– Sunteţi una dintre fruntaşele Societăţii „Limba noastră cea Română". Cum vedeţi viaţa de la înălţimea unei asemenea societăţi – dacă nu vi se pare cumva un calambur ca de la înălţimea unei societăţi să poţi vedea viaţa altei societăţi?

– Atmosfera de la Societatea „Limba noastră cea Română” este într-atât de benefică şi reconfortantă, animată fiind de sufletul-mercur al Valentinei Butnaru, preşedinta Societăţii, încât niciodată nu pot refuza solicitările acestei inimoase şi distinse doamne, mai ales cele legate de deplasările la liceele, colegiile şi şcolile din republică. Mă bucură sincer progresul simţitor al învăţământului nostru secundar. Deşi arhicunoscutele probleme (lipsa acută de manuale şi de carte românească în bibliotecile şcolare) există în continuare.

Şi mai există ceva, ce afectează vicios sistemul nostru de învăţământ, atât cel secundar, cât şi, mai ales, cel universitar: plicul cu dolari. Pe lângă faptul că se comite o gravă nedreptate socială, un copil sărac fie el cât de capabil şi instruit neputând pătrunde din lipsa plicului la studii universitare, mai e la mijloc şi o altă gravă problemă: dacă plicul deţine rolul decisiv, vin în şcoala superioară şi elevi foarte slab pregătiţi. Îţi imaginezi că te adresezi unui asemenea a „specialist” ajuns medic nu datorită unor capacităţi deosebite, ci datorită miraculosului plic, ce acţionează şi la admitere, dar şi în toţi anii de studii. Unica soluţie ce poate

BIOBIBLIOGRAFIE

57

pune capăt acestei odioase nedreptăţi sunt examenele de bacalaureat în învăţământul secundar şi de licenţă în cel universitar. Căci membrii respectivelor comisii ar fi invitaţi din alte oraşe, de la alte licee şi universităţi, numele lor nefiind cunoscute nimănui până în ziua examenului.

– Da, azi Dumnezeul economiei de piaţă e banul. El a înnebunit o bună parte din contemporani. Cunoaşteţi o personalitate (politică, de cultură etc.) care şi-a păstrat calmul şi respectă raportul dintre a fi (cineva) şi a avea?

– Ai perfectă dreptate, banul i-a înnebunit astăzi pe mulţi. Dar trebuie sâ facem, cred, o diferenţiere între omul ce tot goneşte disperat până la demenţă în căutarea unor mijloace financiare pentru a putea duce o existenţă, cât de cât decentă, şi parvenitul îmbogăţit peste noapte, „noul moldovean” sau „noul rus”, cu punga groasă şi cu obrazul aşijderi, strein de orice moralitate şi necesităţi spirituale. Fără a nominaliza, precum mă rogi s-o fac, vreau să spun că numai intelectualul, vorba dumitale, „şia păstrat calmul” şi nu aleargă după avere, preocupându-l doar valorile spirituale şi destinul poporului său. Căci adevăratul intelectual este, cred, îndurerata conştiinţă a neamului.

– „Nimeni în această ţară nu a servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune, dezinteres cum am servit eu. I-am dat totul, de la muncă până la banul nostru: de la suflet pină la viaţa noastră, fără a-i cere nimic. Nu-i cerem nici azi.” Este un extras dintr-o scrisoare a Mareşalului Ion Antonescu, adresată soţiei înainte de a fi executat. Aveţi cumva nişte soluţii pentru educarea patriotică a elevilor, liceenilor, studenţilor?

– Sunt de acord cu afirmaţia Mareşalului Antonescu, deşi o găsesc oarecum lipsită de modestie prin punerea la cântar superlativ a propriilor merite. Exemplul de patriotism al lui Mihai Eminescu nu e mai puţin concludent. Dovadă e întreaga sa operă politică, publicistica aceea înflăcărată, scrisă în nopţi albe de dragul şi grija de neam şi de „talpa ţării”.

Exemplul acestui ziarist de înaltă ţinută intelectuală, acestei personalităţi de luptător pentru interesele poporului ar putea contribui eficient la educarea patriotică a elevilor. Însă educaţia patriotică se face nu doar la orele de literatură. Marele iluminist Onisifor Ghibu accentua în cartea „Despre educaţie” şi importanţa altor materii, cum ar fi istoria sau geografia, ce „are chemarea de a întări în

58

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

copii sentimentul de alipire către pământul pe care s-a născut. Fără acest sentiment nu este posibilă nicio educaţie patriotică, deoarece nu poate săşi iubească cineva patria fără a-şi iubi adânc şi tainic locul natal...” „Iubirea de neam şi de patrie, afirmă în continuare

O. Ghibu, se poate întemeia numai pe „respectul strămoşilor şi a întregii lor moşteniri: limbă, port, datini...”

Vreau să mai ating în discuţia noastră o problemă stringentă, ce se află în directă legătură cu educaţia patriotică, şi anume cea a naţionalismului. În anii de trezire a conştiinţei naţionale noi, băştinaşii, am fost adesea învinuiţi de naţionalism. După cum se ştie, există un naţionalism agresiv, de acaparare, denumit şovinism, caracteristic mai ales naţiunilor întemeietoare de imperii, şi un alt naţionalism sănătos, ce nu e nimic altceva decât expresia dragostei de ţară şi neam. Îţi aminteşti cum regimul dictatorial comunist al fostului imperiu sovietic organiza deportări în masă şi colonizarea periferiilor naţionale în scopul modificării substanţiale etnice a teritoriilor acaparate? Şi, evident, acela care, iubindu-şi neamul, se străduia să-i protejeze demnitatea naţională şi se opunea acestui acerb proces de deznaţionalizare, era etichetat „naţionalist”, urmărit, persecutat, judecat şi întemniţat. În ultimul timp în societatea noastră se vorbeşte tot mai insistent despre „toleranţă naţională” („Băştinaşilor, fiţi toleranţi cu alogenii!”). Dar nu se pomeneşte nicăieri niciun cuvânt despre naţionalismul acela sănătos, ce are sfânta menire să ne protejeze naţiunea.

– Dacă aţi fi prim-ministru, cum aţi stăvili exodul braţelor de muncă şi cel de creieri din Basarabia?

– Întâi şi întâi de toate, aş da o dispoziţie specială, ca toţi copiii trimişi la studii secundare şi universitare în România să se întoarcă în mod obligatoriu în Moldova şi să fie asiguraţi cu loc de muncă. Cunosc multe cazuri, când aceştia se întorc acasă, bat zadarnic pragurile multor instituţii şi, nefiind angajaţi nicăieri, ba chiar întâmpinaţi cu ostilitate, trec iarăşi Prutul în căutare de lucru. Dar la general problema ar putea fi soluţionată numai şi numai prin majorarea salariilor intelectualilor în toate sferele de activitate, cât şi prin acordarea de credite speciale ţăranilor liberi, căci ţăranul doar e acela, care ne hrăneşte pe toţi.

BIOBIBLIOGRAFIE

59

Nu de flori de cuc o ziaristă îşi părăseşte domeniul îndrăgit de activitate şi ajunge să fie dădacă în Grecia sau un pedagog vinde încălţăminte într-un magazin din Istanbul. Când văd cum degradează oamenii noştri, specialişti cu studii superioare, mă întreb contrariată, ce fel de politică statală mai e şi asta? Şi interesele cui le-o fi apărând oare statul acesta suveran şi independent?!

– Sadoveanu afirma: „Dacă prostia ar produce suferinţă, sunt oameni care ar trebui să umble pe uliţă urlând de durere." Care-i reacţia dumneavoastră la prostie?

– Fiind agresată personal de prostia omenească, aceasta nu mă afectează, căci încerc să mă distanţez de ea, ba chiar s-o tratez cu umor. Când însă prostia îi face să sufere pe toţi semenii mei, reacţionez vehement.

– Ce aşteptaţi de la anul acesta şi de la cei care vor urma după el?

– Anul pe care-l străbatem pare a fi pentru mine un an al speranţelor în curs de realizare. La Editura „Litera” urmează să apară în prestigioasa colecţie „Biblioteca şcolarului” traducerile mele din nuvelistica lui Cehov şi Nušić. Iar pentru sfârşitul anului un editor generos mi-a solicitat manuscrisul traducerii romanului lui Flaubert „Doamna Bovary”... Iar de la anii ce vor veni după '98 aştept în continuare sănătate, echilibru sufletesc şi forţă de muncă. Visez să-mi văd înmănuncheate între copertele unei cărţi gândurile mele rătăcite prin ani. Şi se mai coace un proiect fantastic, căci mai e timp până-n 2010, până când m-am programat în faţa lui Dumnezeu. Să fim optimişti!

A dialogat Ion IACHIM

60

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

O şampanie pentru intelectuali!

– Doamnă Argentina Cupcea-Josu, aflând că în acest an 1993 aţi încheiat patru decenii de activitate literară, v-aş ruga să medităm puţin asupra lor.

– Ţii minte, Irina, versurile lui Nicolae Costenco cu tristul refren de la sfârşitul fiecărei strofe: „Am trecut prin vechiul parc, / Teii trişti, uscaţi castanii. / C-am trecut îmi pare doar, / Cum trec anii, cum trec anii...”? Întradevăr, fugit irreparabile tempus! Anii s-au scurs cu o nemiloasă viteză, rămânând în urma lor atâtea doruri neîmplinite, atâtea regrete, revoltător de puţine bucurii şi multă durere... Dar să lăsăm la o parte lirica, nepotrivită cadrului respectiv şi totuşi inerentă lui.

Aşadar, s-o luăm da capo. Unul Dumnezeu ştie cum a făcut de-a împletit destinul meu literar cu viaţa cea de toate zilele. În 1953 am absolvit Universitatea din Chişinău, la numai două săptămâni după ultimul examen de stat am născut un băiat şi tot în acel an am debutat în ale scrisului, publicând în revista literară „Octombrie” (actuala „Basarabia”), prima mea recenzie la o plachetă de nuvele; iar spre sfârşitul anului la Editura „Cartea Moldovenească” mi-a apărut prima traducere.

– Şi cum a evoluat, în scurgerea vremii, activitatea dumneavoastră în domeniul criticii literare?

– Timp de câţiva ani m-a preocupat, într-o serie de articole, problema caracterului în proza contemporană, evoluţia acestui caracter, discrepanţele dintre concept şi realizare; şi mi-au trezit întotdeauna o repulsie organică mulţimea aceea de „eroi ideali”, bine proţăpiţi în ideologia comunistă, dar total vidaţi de ceea ce este manifestare pur omenească – tristeţe, durere, îndoială, remuşcări într-un cuvânt, vidaţi de viaţă spirituală, de trăiri în multitudinea lor de aspecte.

Insă, fiind încadrată în câmpul muncii la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe, nu întotdeauna am scris ceea ce aş fi vrut să scriu. Căci conducerea sectorului nostru de literatură contemporană i-a orientat în permanenţă pe membrii sectorului spre o critică (uneori chiar vulgar-sociologică) pentru că de! ne aflam, cică, „pe linia întâi a frontului ideologic”. Această formulă o tratam entre nous la sector cu umor şi chiar cu ironie. Dar atmosfera generală, oficioasă până la refuz, era de-a

BIOBIBLIOGRAFIE

61

dreptul sufocantă. Acela dintre noi care a izbutit să o spulbere, persiflând declarativismul în critica literară, a fost Vasile Coroban, decanul de vârstă şi nu numai de vârstă al criticii noastre. Ironia dumnealui caustică nu cruţa pe nimeni, inclusiv pe mine, dar nu mă supăra, fiind mult adevăr amar în ceea ce remarca. Personal, anume de la Vasile Coroban am învăţat ce înseamnă curaj civic, bărbăţie şi intransigenţă în critică. (Am şi scris despre toate acestea în nişte memorii consacrate Maestrului şi publicate în februarie curent în ziarul „Materna”). Nemaivorbind de „Şcoala la estetică a lui Coroban”, şcoală la care mulţi am deprins meşteşugul de a deosebi autenticele valori literare de nonvalori. Chiar şi acei care nu l-au prea avut la sentiment (pentru că Vasile Coroban nu a fost defel o fire comodă) tot au învăţat multe de la dumnealui.

– Unii scriitori consideră că şefii de pe atunci (şi cei de la Academie, şi cei de la Uniune) ar avea astăzi o anumită scuză pe motivul că „aşa au fost vremurile”. Credeţi că au dreptate?

– Pomenindu-ţi de atmosfera de la institut, nu am avut intenţia să acuz, să rostesc sentinţe. Am vrut doar să-ţi explic de ce nu mi-am prea putut permite luxul de a avea în critică preferinţe, fiindu-mi «orientate» preocupările. Nu însă şi aprecierile. Aici „dictatul” nu a putut pătrunde.

Cât priveşte întrebarea ce mi-ai pus-o, ea impune din capul locului o delimitare. Sunt de acord că „aşa au fost vremurile” şi că „venim cu toţii din aceeaşi epocă totalitară”, cum le place unora să spună. Dar vorba e că venim diferenţiat! După cum e şi omul Urnii, onest şi curajos de felul lui, vine din acea epocă demn, senin, cu fruntea sus. Altul, mai fricos şi încurcat, poate, în cine ştie ce tainice reţele ale p.c.u.s-ului şi k.g.b.-ului, vine plecându-se slugarnic, ca şi mai înainte, în faţa potentaţilor timpului.

Unica diferenţă ar fi, cred, că servilismul de „altădată” era mai făţiş, mai direct şi mai agresiv chiar, căci se făcea în numele anumitor idealuri, în care mulţi, de altfel, au crezut sincer; pe când servilismul actual, mai abil şi mai mascat sub vălul aşa-zisei democraţii, e pur şi simplu dezgustător.

Fiindcă astăzi nimeni şi nimic nu-i mai obligă pe scriitori să fie „servi”.

Iar acei care continuă să „slugărnicească” (şi asta se vede cale de-o poştă!) pot fi orice vrei, numai nu scriitori. Căci „sluga” e lipsită de gândire independentă, ea judecă precum judecă „stăpânuil”. Pe când scriitorul, creatorul de valori artistice, este de neconceput fără demnitate şi fără

62

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

independenţă în gândire. Şi mai cred, în legătură cu aceasta, că cele mai odioase plăgi, cultivate în psihologia omului de regimul dictatorial „sunt frica şi slugărnicia”.

– După această vehementă incursiune în ceea ce am putea numi „quintesenţa” unui scriitor, v-aş ruga, doamnă Argentina, să mai râmânem în acele vremuri de demult, atât de puţin cunoscute tinerilor noştri scriitori.

– Am fost, posibil, prea vehementă, pentru că îmi repugnă încercarea unor colegi (oare au fost pe atunci şi bine situaţi, şi onoraţi, şi premiaţi?) de a-şi ascunde Doamne-Doamne! laşitatea sub vălul comodului refren „aşa au fost vre-murile”..

Revenind la acele vremuri, ce-aş mai avea să-ţi spun? Da, am vrut să scriu o monografie „Ion Druţă” în care intenţionam cu toată seriozitatea să distrug argumentat, ştiinţific, sociologismul vulgar din articolele, de altfel foarte vulnerabile, din presa de partid. Editorii, luând cunoştinţă de poziţia mea, mi-au respins oferta, zicând că „vreau să lupt cu morile de vânt”. Din acea intenţie de a scrie o carte a rămas doar capitolul monografic „Ion Druţă” în manualul de literatură moldovenească pentru şcoala medie...

– Aţi participat şi dumneavoastră la elaborarea manualului de literatură contemporană. Cum aţi venit la acea activitate?

–- Într-o bună zi m-am pomenit la sector cu criticul Ramil Portnoi. Mi-a propus să vin şi eu în echipa de autori formată de dumnealui în vederea elaborării unui nou manual. Deşi cu anumite temeri, am acceptat totuşi, având cât de cât experienţă în analizele didactice, căci până a veni la Academie activasem câţiva ani în învăţământul superior, la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, ţinând acolo cursuri de literatură moldovenească contemporană şi de teorie a literaturii. Şi de atunci, din 1986, am rămas printre coautorii manualului până în 1990, avându-i redactori, după Ramil Portnoi pe Vasile Coroban, iar mai apoi pe Simion Cibotaru. Cum se schimba „Redactor-Vodă”, se schimba şi „macazul”, adică programa.

Ţin minte, la elaborarea ultimului manual a intervenit un moment nostim. Având nişte comenzi editoriale urgente, eu refuzasem să rămân coautor. Noul redactor îşi recrutase o întreagă armată de critici. Când repartizau între ei capitolele, totul a decurs într-o atmosferă de „dolce

BIOBIBLIOGRAFIE

63

farniente” până s-a ajuns la capitolul „Ion Druţă”. Îl plasau de la unul la altul ca pe un balon de fotbal. Până la urmă, redactorul, care era şi directorul institutului, m-a chemat şi mi-a zis: „Argentina, nado!”. Am acceptat, mi-au mai fost repartizate încă două capitole şi astfel am revenit la manual.

Cum crezi, de ce au refuzat atâţia să le prezinte copiilor în acel capitol monografic opera lui Druţă? Motivul e simplu; se fereau de numele lui precum se fereşte necuratul de tămâie. Unicii critici literari, care în articolele şi studiile lor au apreciat opera lui Ion Druţă la justa-i valoare atunci, anume atunci când era blasfemiată sub aspect ideologic, au fost Vasile Coroban şi Mihai Cimpoi.

Şi uite-aşa, Irina dragă, m-am tot cramponat ani în şir la sector cu tot felul de teme „la comandă”, până când în 1979 răbdarea mea a ajuns la limită. Urma să realizez în acel an o temă cu totul anapoda, pentru o culegere colectivă de critică literară. Ştii ce tărâmuri mi se propuneau să explorez? „Noile trăsături ale nuvelei moldoveneşti în etapa socialismului dezvoltat”. Acu', ce era aia nuvelă hai că mai înţelegeam eu, dar care erau acele „noi trăsături” ale ei? Şi ce o mai fi însemnând „etapa socialismului dezvoltat”? Deci, neavând habar de toate astea şi zicându-mi că e prea mare „meşteşugul de tâmpenie”, vorba humuleşteanului, am plecat de la Academie, fie şi cu riscul de a nu mai fi salarizată (eu, care aveam o familie numeroasă), fie şi cu riscul de a pierde liniştea bibliotecii...

Însă dincolo de atâţia ani rataţi, cele aproape două decenii de activitate în cadrul Institutului de Limbă şi Literatură mi-au lăsat şi amintiri luminoase — am putut citi la discreţie în biblioteca Academiei, am cunoscut oameni oneşti, inteligenţi, plini de demnitate, am legat prietenii sincere cemi încălzesc şi astăzi sufletul.

– Totuşi, chiar şi-n acele vremuri triste aţi avut, cu siguranţă, şi satisfacţii, şi bucurii? Să zicem, când aţi fost primită în Uniunea Scriitorilor...

– Bucuria a venit doar de la aprecierea, într-un fel, a muncii mele, căci aşa am înţeles gestul conducerii de atunci a Uniunii, când mi s-a propus să îndeplinesc anumite formalităţi. Era prin februarie 1965. Abia ieşisem în cel de-al doilea concediu prenatal, de aceea iniţial am refuzat. Dar s-a insistat, şi în martie am fost primită în Uniune. Iar în aprilie am mai născut un băiat... Vezi, încă o dovadă a faptului că destinul meu literar Dumnezeu l-a împletit strâns cu cel al vieţii personale.

64

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

– Aveţi, după câte ştiu, trei feciori, sunteţi deci, în ciuda tuturor intemperiilor, foarte bogată. Am auzit că la institut regretatul Gheorghe Bogaci vă numea „Cornelia, mama Grahilor”. Aşa e?

– Da, e adevărat. Îmi amintesc că s-a făcut mult haz din cei trei fii ai mei. Întâlnindu-mă odată pe stradă cu Grigore Vieru, când a aflat că mai am un băiat (mezinul meu avea doar vreo patru-cinci luni), m-a îmbrăţişat şi mi-a pus pe loc o şampanie la cafeneaua de alături, considerând evenimentul ieşit din comun în viaţa noastră scriitoricească: „Scriitorii cu trei copii au numai fete, glumea Grigore, iar tu, Argentina, ai trei flăcăi! Cazul merită, incontestabil, stropit de şampanie...”.

La acest capitol n-am ce să-ţi explic. Eşti şi dumneata mamă şi ştii ce înseamnă să te împarţi mereu între nopţile albe la masa de scris şi nopţile albe la căpătâiul copilului tău bolnav etc., etc. Câte cărţi au rămas necitite... Câte rânduri au rămas nescrise... Dar când mă copleşeşte astfel tristeţea, mă consolez, amintindu-mi de un interviu acordat cu mulţi ani în urmă de dramaturgul Tudor Muşatescu revistei „Teatru”. A fost să fie ultimul lui interviu. Întrebat fiind: „Dacă printr-un miracol vi s-ar întâmpla să vă trăiţi viata din nou, ce aţi dori să fiţi?”, Maestrul a răspuns neaşteptat şi surprinzător: „Mamă”.

– Feciorii, fără îndoială, vă sunt dragi în egală măsură. Dar dintre „copiii” dumneavoastră literari care vă este cel mai scump?

– La o asemenea întrebare mulţi scriitori ar răspunde: „Cea mai dragă mi-i cartea pe care încă nu am scris-o”. Am auzit nu o dată rostindu-se această banalitate. Mie însă, ce să-ţi spun? mai scump îmi este, să zicem, articolul "Marginalii la un dublu debut", scris cu ani în urmă la venirea în literatură a lui Nicolae Esinencu, articol ce mi-a fost respins la revista „Nistru” pe motivul că «lui Esinencu i se acordă prea multă atenţie”. Lucru explicabil, Esinencu nu prea era atunci, la începuturi, favorizat de soartă (a fost şi tras în ţeapă de unii critici), căci venea pe un făgaş total străin conformismului şi tiparelor-şablon, venea pe un făgaş nou, numai al lui, ce se întrezărea clar şi promiţător printre carenţele începutului... Şi stă acum acel articol uitat într-un sertar, ca un copil nedreptăţit, rătăcit undeva pe drumeagul anilor.

Iar dacă ar fi s-o iau mai la general, mi-a produs întotdeauna o mare plăcere prefaţarea cărţilor. Nu-i interesant oare să-i vorbeşti cititorului

BIOBIBLIOGRAFIE

65

despre geneza şi sensurile unei opere, despre locul ei în viaţa aceluia care a creat-o? Am scris prefeţe la multe cărţi, dar parcă mai aproape de suflet îmi sunt „Vesela lui tristeţe", prefaţa cărţii „Cameleonul” (traduceri din nuvelistica lui Cehov) şi „Destinul damei cu camelii…”, prefaţa versiunii moldoveneşti a romanului lui A. Dumas-fiul „Dama cu camelii», versiune realizată de Nina Ischimji.

– Dacă a venit vorba despre traduceri, în ultimii ani aţi scris mai mult anume despre această muncă scriitoricească atât de dificilă şi atât de slab remunerată...

– Critica traducerilor literare, vreau să-ţi spun, e tot atât de antrenantă ca şi traducerea propriu-zisă -fie că recreezi tu un alt univers artistic, fie că urmăreşti procesul în munca unui coleg. Am scris despre traducerile din Nekrasov, Şolohov, Maiakovski, Ilf şi Petrov, fiind întotdeauna foarte exigentă, căci traducerea nu are drept de existenţă dacă nu se ridică la nivelul unei valori literare. Conducându-mă de acest principiu, am publicat şi un articol în revista „Nistru”, intitulat, dacă nu mă înşeală memoria, „Traducerea — eveniment artistic”.

Am cercetat cu mult interes traducerile lui Igor Creţu, publicând şi la Moscova, în culegerea-serial „Masterstvo perevoda” un profil de creaţie al Maestrului Creţu.

– Aţi scris despre alţi traducători. Dar a scris cândva, cineva, ceva despre traducerile dumneavoastră?

– Nu, Irina dragă, despre munca mea în genere nu s-a scris nimic, cu excepţia felicitărilor jubiliare de rigoare din partea conducerii Uniunii. Dar te rog să mă crezi, şi ţi-o spun cu toată sinceritatea, că lucrul acesta nu mă deranjează, nu sunt vanitoasă din fire. Şi-apoi, este incomparabilă o asemenea „deşertăciune a deşertăciunilor” — să se scrie neapărat despre tine cu acea enormă satisfacţie ce ţi-o dă scrisul....

După 1979, când am plecat de la Academie, traducerile au fost pentru mine aidoma unui ulcior cu apă rece băut de un însetat în deşertul Sahara. Preocupările mele nu mai erau dirijate de nimeni şi eram acuma legată la modul direct de valori autentice.

Am tălmăcit din literaturile rusă, ucraineană, lituaniană, franceză. Însă cred că merită atentie doar realizările mele începând cu traducerile romanului lui Jonas Avižius „Ora vetrelor pustiite”, continuând, să zicem,

66

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

cu nuvelistica lui Cehov, Gorki, Nušić şi terminând cu traducerile din clasicii francezi: romanele „Roşu şi negru” de Stendhal, „Bel-Ami” de Maupassant.

Dar cu traducerile în genere e o mare tristeţe. Căci dacă literatura originală se mai zbate încă, disperat şi spasmodic, dar se zbate totuşi, apărând din când în când câte o carte, traducerile au fost trecute total pe linie moartă şi zac îngropate într-un alfabet străin. Dar avem oare dreptul să dăm uitării acest important domeniu al scrisului nostru? Că doar, slavă Domnului, s-au realizat şi la noi traduceri ce pot susţine azi magna cum laude până şi cele mai severe examene. Am în vedere şi traducerile lui Igor Creţu sau Pavel Starostin din atâţia poeţi ai lumii, şi, să zicem, talentata versiune a Micilor tragedii ale lui Puşkin, aparţinând poetului Auireliu Busuioc... Avem atâtea proze recreate inspirat de regretaţii Alexandru Cosmescu şi Ala Cupcea. Dar ce bucurie ar fi pentru Vasile Vasilache, Eugenia Busuioc-Margine, Nina Ischimji, Elena Gheorghiu, Vasile Leviţchi, Serafim Saka, Mircea Lutic, Agnesa Roşca, Elena Curicheru-Vatamanu, Valentina Buzilă să-şi vadă reeditate măcar câteva traduceri în grafie latină... Şi nu e vorba numai de bucuria lor. Mă gândesc, mai ales, la cititorul nostru (şi la cel de azi, şi la cel de mâine) văduvit la ora actuală de marile valori ale literaturii universale.

– Da, problema traducerilor e gravă şi poate s-ar fi cuvenit s-o abordaţi la recentul congres al scriitorilor?

– Nu, cred că şi această problemă, ca şi multe altele privind activitatea noastră scriitoricească nu se rezolvă la congrese. Iar acei care cred altfel sunt încă rău împotmoliţi, sărmanii, în hăţişurile psihologiei formate de regimul dictatorial, când congresele c.c.-ului „rezolvau” totul. Mie una cuvântul „congres” îmi trezeşte involuntar asociaţia cu „congresele p.c.u.s. sau p.c.m.”. Mult mai potrivit e să le zicem Conferinţe ale scriitorilor şi, după câte ţin minte, lucrul acesta este prevăzut şi de noul statut al Uniunii.

Recenta noastră adunare generală m-a bucurat mai ales prin consolidarea forţelor scriitoriceşti, atât de diferite ca vârstă, orientări artistice, preferinţe. Am repurtat, aş zice, o victorie dintre cele mai substanţiale la asemenea vremuri de cumpănă. Iată de ce dornicii de a desfiinţa Uniunea nu au îndrăznit să-şi propună inepţia în cadrul adunării generale, dar încearcă s-o facă acuma, în presă sau la micul ecran,

BIOBIBLIOGRAFIE

67

criticând Congresul şi vânturând tot felul de zvonuri la adresa conducerii Uniunii Scriitorilor. Pur şi simplu nu-i înţeleg, căci dacă se consideră scriitori, ar trebui să ţină măcar cât de cât la „onoarea lor de familişti”, vorba lui Caragiale.

– În ce sens?

– În cel mai direct. Dar am folosit expresia clasică persiflantă într-un alt registru semantic, dictat de trista noastră realitate. Oare aceşti aşa-zişi colegi chiar nu-şi dau seama că „atacurile” lor dau apă la moara structurilor mafiote şi a neocomuniştilor mascaţi, care pradă azi Moldova, aruncând poporul în hăul sărăciei, al foametei, al morţii?! Şi care, pentru a deruta mulţimile neavizate, dau vina pe scriitori, trâmbiţând că ei ar fi vinovaţi de toate relele şi belelele?!

Cred însă cu toată convingerea în înţelepciunea poporului nostru, care ştie să deosebească „grâul de neghină” şi vede clar că scriitorii continuă a fi luminaţi de aforismul eminescian „Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânii adevărului”, vede clar că scriitorii continuă să se manifeste ca adevăraţi intelectuali, căci intelectualul este întâi de toate îndurerata conştiinţă a neamului.

Evident, o atare poziţie fermă displace maimarilor zilei. De aceea trebuie să plătim. Ai aflat, probabil, că după congres Uniunea Scriitorilor a fost exclusă din proiectul de buget al guvernului pentru anul 1994.

Consider că un guvern care refuză să subvenţioneze uniunile de creaţie tocmai acum, când membrii acestor uniuni flămânzesc, tocmai acum, când Parlamentul Moldovei nu a adoptat încă Legea sponsorizării culturii (spre deosebire de Parlamentul României sau de cel al Rusiei), un asemenea guvern este pur şi simplu criminal. Şi cât de bine l-a satirizat Alexei Marinat în „Oul de cocor”!

– Aveţi perfectă dreptate. Da, tot ţineam să vă întreb: ce mai face „Doamna Bovary”? Îmi amintesc, mi-aţi spus odată mai demult, că traducerea merge greu, având în vedere interminabilele descrieri flaubertiene, dar că aveţi şi satisfacţia de moment a reuşitei fiecărei fraze, şi satisfacţia unei polemici tacite cu alţi traducători ai romanului.

– Asemenea polemici, cât şi certitudinea că versiunea ta aduce ceva nou şi nicidecum inferior precedentelor, sunt inerente procesului de recreare cu mijloacele limbii materne a unui alt univers artistic. Iar Doamna Bovary

68

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

îşi aşteaptă docilă, cu răbdare şi cu speranţă, editorii. Deocamdată mai revăd traducerea, vreau să scriu neapărat şi o prefaţă despre Flaubert şi despre acest roman atât de drag lui.

– Şi ce proiecte aveţi pentru următoarele decenii?

– Incredibil şi totuşi tentant, optimist sună acest „următoarele decenii”! Iar proiectele? Un vis frumos mă îndeamnă spre cu totul alte tărâmuri. Deocamdată îţi pot spune doar atât: mă frămintă tragedia intelectualităţii basarabene...

– Doresc din tot sufletul, doamnă Argentina, să vă dea Dumnezeu în continuare sănătate, forţă de rezistenţă, mai multe bucurii. Aş încheia cu o urare pe care mi-a sugerat-o gestul lui Grigore Vieru ce a avut inspiraţia şi generozitatea de a vă oferi, cu ani în urmă, o şampanie. Dacă-mi permiteţi, această urare va deveni chiar titlul interviului pe care aţi binevoit să ni-l acordaţi şi pentru care vă mulţumim. Aşadar, „O şampanie pentru intelectuali!”

A intervievat: Irina NECHIT

APRECIERI

BIOBIBLIOGRAFIE

71

„În condiţiile unei cenzuri drastice, care trecea prin strungă nu numai cuvintele, dar şi semnele de punctuaţie, un rol vital pentru întreţinerea libertăţii interioare a intelectualităţii de la noi l-au avut oamenii de spirit descătuşaţi de la natură. Din această categorie nu prea numeroasă face parte şi Argentina Cupcea… A demonstrat că ştie să-şi privească destinul în faţă, fără a face trimitere la circumstanţele atenuante, conştientă de faptul că a avut întotdeauna coloana vertebrală dreaptă. De fapt, bunulsimţ, dovadă a profunzimii şi clarităţii, este semnul ce înnobilează familia de vechi intelectuali, din care descinde… Poate anume bunul-simţ a determinat apropierea Argentinei Cupcea de Vasile Coroban, care i-a fost dascăl şi pe care l-a venerat… În atmosfera în care literatura se sufoca, distinsul cărturar înţelegea că este important să salvezi Adevărul şi că a fi patriot înseamnă a lupta pentru Adevăr. Continuatoare fidelă a lui Vasile Coroban, Argentina Cupcea rămâne în permanenţă o luptătoare pentru cauza Adevărului, care şi la noi trebuie să fie la el acasă.”

Ana BANTOŞ („Literatura şi arta”, 22 iunie 1995) „Tânăra noastră profesoară se evidenţia prin faptul că era din cohorta oamenilor cu o verticalitate spirituală axată pe adevărul ştiinţific şi istoric. Şi de aceea studenţimea, veşnic curioasă, pretenţioasă, o admira… Prelegerile dumneaei de teoria literaturii şi de literatură contemporană permiteau studenţilor să acumuleze cunoştinţe bazate pe opere şi argumente veridice, care adeseori depăşeau programa oficială.

Fiind adeptă a valorilor autentice, ne prezenta şi operele unor clasici şi scriitori contemporani, despre care nu era permis atunci să se vorbească pe la noi: Coşbuc, Goga, Ibrăileanu, Arghezi.”

Ion BUGA („Literatura şi arta”, 22 iunie 1995)

72

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

„La Academie, pe când mai lucra la Institutul de Limbă şi Literatură, toţi îi ziceau „Doamna”. În Doamna ceva impunea un respect involuntar. Era un ceva, care trăda o vână de vechi intelectuali, ca şi în Valeriu Cupcea, fratele Domniei Sale, rupt dintre noi atât de devreme.

Argentina Cupcea-Josu se lasă uneori furată de amintiri. Astfel am aflat şi câte ceva dintr-un spectaculos arbore genealogic, în care s-au amestecat nume de preoţi cu nume de oameni ai negoţului, bărbaţi cu stare şi cu gustul cărţii în inimă, oameni de suflet şi de cultură. Doamna deci nu era (nu este) singură. O veche avere intelectuală adunată din generaţie i s-a transmis drept blazon de nobleţe. Dar şi povară, pentru că a trebuit mereu să dea dovadă prin probe de foc, muncind uneori ca un sclav asupra cuvântului. Mărturie ne stau traducerile dumneaei din romancierii lumii care, puse una lângă alta, alcătuiesc o frumoasă bibliotecă.”

Andrei ŢURCANU ( Săptămîna, 16 iunie 1995)

INDEXURI AUXILIARE

75

BIOBIBLIOGRAFIE

Index de nume Arhanghelski, V.V. (1) Avižius, Jonas 2, (38) Badiu, Vasile 24, 25-33 Bantoş, Ana 150 Beşleagă, Vladimir 2 Botezatu, Eliza 25-33 Buga, Ion 152 Bulat, Eugenia 132 Bulat-Saharneanu, Maria 153 Bulgakov, Mihail 15 Busuioc, Aureliu 13 Butnaru, Valentina 154, 176 Cehov, Anton P. 3, 4, 16, 39, (99), (112) Cibotaru, Arhip (56) Cibotaru, I. 25-33 Cibotaru, Mihail Gheorghe 155 Cimpoi, Mihai 132, 156-158 Ciobanu, Ion C. (72) Ciocanu, Ion 159, 179 Ciubucciu, Vlad 160 Colesnic, Iurie 23 Conţiu, Mihai 161 Corbu, H. 25-33, 92 Corneanu, Leonid (49) Coroban, Vasile 7, 12, (87), (88) Cosmescu, Alexandru (70)

Costenco, Nicolai (79) Creangă, Ion (51), (73), (83), (92) Creţu, Igor 39, (71), (179) Cupcea, Ala (60), (61), (136) Cupcea, Larisa (125) Cupcea, Valeriu (136), (178) Damian, Elena (65) Dolgan, Mihail 24, 25-33 Dreiser, Theodore (108) Dron, Ion 23 Druţă, Ion (47), (74), (75) Dumas-fiul, Alexandre (36), (62) Eminescu, Mihai (177) Eremia, Anatol (41), 163 Faiz, F.A. 17 Filip, Iulian 132 Frunze, Mihail (1) Furdui, Galina 165, 166 Hadârcă, Ion 132 Gherman,Victor 167 Ghibu, Octavian (129), (143) Ghibu,Onisifor (135), (143) Gorki, Maksim 5 Grossu, Sergiu (77) Hadârcă, Ion 132 Hint, Aadu 35

76

Hmelniţki, Alexandru 10 Iachim, Ion 181 Ischimji, Nina 14 Istrati, Lidia (84), (100) Istru, Bogdan (44-46), (102), (103) Krapivin, V.P. 6 Lenin, V.I. (14), (52), (56), (78), (89), (115), (116) Lermontov, Mihail (82) Lesnea, Sanda (63) Levit, Efim 25-33 Leviţchi, Vasile (98) Lupan, Ana (40), (57), (107), (114) Lupan, Andrei (48), (101) Maiakovski, Vladimir (43), (81) Maidenberg, E.A. 2, 5 Matvei, Valeria 168 Maupassant, Guy de 7, 8 Mălinaş, Constantin 177 Nechit, Irina 182, 183 Negriş, Alexandru 169 Nušić, Branislav 9, 18, 19, (104), (105) Panova, Vera (59) Paustovski, Konstantin 15 Păcuraru, Ion 132 Pântea, Nadejda (137)

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

Pânzaru, Sava 5 Pogolşa, N. 170 Popovici, C.V. 10 Portnoi, Ramil 24, (48), 92 Puşkin, A.S. (15), (17) Racul, Ion 25-33 Rogac, Raisa 171 Roibu, Nicolae 61, 178 Romaşco, V. 6 Smirnov, V.E. 11 Starostin, Pavel (43) Stendhal 11, 12 Şolohov, Mihail (64), (86), (111) Şpac, Ion 146 Şraibman, Ihil 20-22 Twain, Mark 13 Ţurcanu, Andrei 173 Ungureanu, Ion 132 Vatamanu, Ion (96) Vinogradskaia, S. 14 Voynich, Ethel (68) Zbârciog, Vlad 174, 175 Zola, Émile (34) Истру, Богдан (119) Крецу, Игорь (118), (121), (122) Ленин, В.И. (117), (120) Рыбак, С. 117

77

BIOBIBLIOGRAFIE

Index de seriale

Basarabia

16, 19, 70, 105, 112

BiblioPolis

131

BiblioPolis : buletin

131, 132

Caiete de cultură : Ed. spec. a spt. 77 Viaţa satului Calendar Naţional

148, 168

Capitala

130, 142, 169

Cultura

42, 58, 62

Cultura Moldovei

59, 138

Dialog

165

Făclia

181

Femeia Moldovei

68, 73, 82, 83, 93, 100, 114, 153

Flux

84, 98, 127, 134, 180

Flux : ed. de vineri

178

Glasul

126

Glasul Naţiunii

162, 171

Învăţătorul sovietic

55, 56

Jurnal de Chişinău

151

Limba Română

88

Limba şi literatura moldovenească

52-54, 66, 69, 92, 94, 101, 111, 115

Literatura şi arta

18, 20, 37, 71, 72, 99, 104, 123, 139, 150, 152, 159, 160, 170, 177, 182

Luceafărul

41, 96, 100, 128, 133, 143, 155

78

Argentina Cupcea-Josu critic literar, scriitor, publicist

Materna

87

Mâine

154

Meridiane

15, 17, 95

Moldova literară: supl. al ziarului 166 „Moldova Suverană” Moldova socialistă

46, 48, 49, 76, 86, 89, 102, 106, 108, 124, 141, 172

Moldova suverană

136, 161, 175

Nistru

21, 22, 43, 78-80, 85, 91, 107, 109, 110

Noi

176

Octombrie

50, 57, 64

Săptămîna

173

Timpul

149, 164

Tinerimea Moldovei

47,108

Ţara

63, 129, 135, 140

Viaţa Basarabiei

179

Zece Plus

125

Кодры

117, 120, 121

Октябрь

50

Советская Молдавия

118, 119

Столица

144

ICONOGRAFIE

Argentina Cupcea-Josu, scriitoare.

Pimen Cupea. Ingineragronom, vinificator, autorul vinurilor „Negru de Purcari” şi „Roşu de Purcari”, vinuri încununate cu medalii la expoziţii internaţionale. „Negru de Purcari” este vinul preferat al Reginei Angliei.

Larisa Cupcea – profesoară de ştiinţe naturale şi prima directoare a Şcolii moldoveneşti de fete nr. 1 din Chişinău.

Valeriu (5 ani), Argentina (4 ani).

Tânăra familie a lui Pimen Cupcea cu naşii de botez ai copiilor. În picioare, din stânga: Larisa şi Pimen Cupcea. Pe scaun, în picioare: Valeriu (de doi ani), în braţele naşei – Argentina (de un an). Cupcui, 1931.

Argentina şi Valeriu pe când erau tineri şi ferice, ea – studentă la Universitatea de Stat din Chişinău, el – student la Leningrad, venit acasă în vacanţă.

Ziaristul Ion Josu – soţul Argentinei şi tatăl celor trei feciori, redactorşef la „Tinerimea Moldovei”, apoi la revista „Chipăruş”. Fondatorul ziarelor „Chişinău. Gazetă de seară” şi „Вечерний Кишинев”.

Fratele Valeriu Cupcea – Artist al Poporului din Republica Moldova, în rolul lui Mihai Eminescu din spectacolul „Eminescu” (montat de V. Cupcea după piesa lui Mircea Ştefănescu).

Argentina cu Victor – primul fecior – în prima lui zi de şcoală.

Cei trei feciori ai Argentinei Ĺ&#x;i ai lui Ion: Victor (badea), Alexandru Ĺ&#x;i Nicolae (mezinul).

Ultima fotografie a lui Valeriu Cupcea.