d
e câte ori treceam prin faţa ferestrei mari şi vedeam aproape tot ce mâncau oamenii, mă întrebam dacă merită efortul și stânjeneala să fiu servit şi să mănânc într-o... vitrină. Efort = remarcabile dish, adică stridii proaspăt desfăcute – doar asta aşteptam de la o „oysterie”. Fie ce-o fi, eu intru. Sâmbătă la prânz, parchez, intru, aleg o masă mică şi, recunosc, locul mă cucereşte imediat. Elegant, aerisit, deşi aşezarea aduce a bistro, cu „bibelouri” multicolore (peşti și cocoşi) pe margine. Ospătarul, deferent, vine imediat cu meniul şi mă grăbesc să aleg din bogata ofertă de scoici, nu-i aşa... Nu, nu e. Dacă aş fi fost mai atent, aş fi citit (mult mai) bine: Osteria! Înseamnă un anumit tip de restaurant (detalii, pe net). Deh, wishful thinking! Puţin dezamăgit, dar nu am timp de lamentaţii ipocrite, pentru că meniul e foarte ofertant, cu peşte (şi
„balta” chiar are) şi fructe de mare, supe, carne (Argentina, Noua Zeelandă, printre altele), deserturi şi vinuri bune şi foarte bune, cu destule italieneşti servite la pahar. Pas mal! Supă de peşte (50 lei), linguine cu fructe de mare (50 lei), file de dentex (80 lei) şi tiramisu (20 de lei), acompaniate de 100 Finlandia (8 lei/50 ml) şi de un pahar de Mastroberardino Radici 2006. Singura nedumerire o aveam despre... dentex, care, dincolo de numele pescuit parcă dintr-un cabinet stomatologic, a fost un delicios filé de peşte alb oceanic (unii spun că s-ar găsi şi în Marea Neagră), servit cu sparanghel (fiert, din păcate) şi paste fierte cu sfeclă, de unde şi culoarea roşiatică. Supa, servită în farfurie mare, albă şi adâncă, este caldă, densă, bogată, cu gust de peşte (barbun) proaspăt şi de legume. Nu a trebuit să-i mai adaug nimic. E atât de săţioasă, încât ar putea fi suficient pentru potolirea oricărui înfometat, iar
dacă vă atingeţi şi de (măcar) o felie din pâinea făcută în casă... Am spus o felie pentru că era cât p-aci să uit de linguine. Farfurie mare, adâncă, paste fierte al dente şi cu o... plasă plină de midii (mari), scoici, creveţi, cu o delicată umbră de usturoi şi cu verdeaţă, cât să-i dea tuşa de prospeţime şi să trezească toată aduna rea la viaţă. La fel, delicios! Tiramisu este foarte bun, cu ingredientele alese şi îmbinate aşa cum trebuie, pentru ca rezultatul să fie dulce, aromat şi fără excese gratuite. Vinul e sec, roşu, puternic fără să se dea-n spectacol, cu post-gust uşor astringent. La detalii aş aminti toaleta foarte curată şi elegantă. Concluzia: voi reveni pentru vita argentiniană şi pentru mielul zeelandez. // Florin Barbu Osteria Gioia, B-dul Ion Mihalache 16, 021.311.37.50; www.osteriagioia.ro
La Nana mergem de când l-am descoperit, adică de un an şi ceva. La Nana mergem pentru gazde, pentru gust, pentru că ne simţim ca-n bucătăria unei mătuşi... sau, mai degrabă, a unor prieteni. La Nana mergem pentru icrele de ştiucă, întotdeauna proaspete, întotdeauna savuroase, mai ales acompaniate de un pahar de vin alb şi o ciabatta caldă. La Nana mergem pentru că putem combina ce poftim din mâncărurile gătite dimineaţa (noi n-ajungem niciodată înainte de prânz), deci ne putem trezi în farfurie cu pulpă de viţel la tavă şi sote de mazăre sau varză dulce şi imambayaldî (fiecare îl scrie cum vrea, donc). La Nana mergem pentru că ştim că vom stropi bucatele cu socată de casă, întotdeauna parfumată. La Nana mai mergem şi pentru dulciurile cu aromă de copilărie – trec peste chec şi tartele cu fructe rapid, pentru că vreau să ridic în slăvi cel mai bun krantz pe care l-am mâncat vreodată. La Nana mergem ca să ne simţim (ca) acasă – şi, exact ca acasă, încheiem cu un rachiu de casă, din partea casei. La Nana... o să spuneţi că mergem de snobi sau burgheji sau cărpănoşi (nu costă mare lucru) şi, dat fiind că tot pomenim de casă, mai bine înţepenim în fotoliu. Ei bine, la Nana se poate comanda şi pentru acasă de-acum – so there. // Andrei Crețulescu La Nana, Ion Câmpineanu 22, 0722.293.069; nananaturalfood@gmail.com
ca acasă te simți dacă treci pragul casei IANUARIE 2012 | BeWhere! | 67
Foto: Adi Bulboacă
Foto: Claudiu Popescu
Osteria Gioia
filÉ de Dentex cu sparanghel și paste fierte cu sfeclă. La Osteria