Ro berezka br 41

Numărul 41 / iunie 2018

Adresele noastre din Bucuresti • Calea Călărașilor, nr 133 • Piata Amzei, nr.7-9 • Calea Dorobantilor 170 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6 • Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1 • Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2 www.berezka.bg/ro

Produs în Rusia

Numărul 41 / iunie 2018

2

Dacă te mănâncă nasul...

ADUCEȚI-VĂ AMINTE, DE EXEPLU, DE BREJNEV Stefoglov Vladimir Magazin de administrator „Berezka“, Ruse, Bulgaria

Aici, nu cu mult timp în urmă, am vorbit cu clienții noștri, iar în consersație s-a auzit următoarea frază: „Mă mănâncă nasul toată ziua – asta înseamnă că deseară am să beau”. Bineînțeles, am fost interesat de legătura dintre nas și momentul serii, iar acum noi trebuie să lămurim – de ce s-a născut în Rusia un asemenea semn.

Problema este că strămoșii noștri, din cele mai vechi timpuri, au învățat să-și asculte corpul și semnalele lui. Oamenii priveau cerul și determinau starea vremii pentru ziua următoare, puteau să prezică ce recoltă vor avea, va fi cumva o vară ploioasă și cât de devreme va veni iarna. Ei știau să facă asta pentru că traiau în armonie cu natura și cu ei înșiși. Însă noi, din păcate, am uitat aceste cunoștiințe și am început să le tratăm ca pe ceva depășit și verificăm vremea în smartphone-ul nostru. Dar fără de folos, se pare.

TOATĂ ZIUA M-A MÂNCAT NASUL – ÎNSEAMNĂ CĂ SEARA VOM BEA...

Sau vezi că oamenii beau ciocnind paharele în semn de prietenie(bruderșaft – original în text lb rusă – n.t)... Ce? De ce și pentru ce?

Dacă e să te gândești, fiecare dintre noi am făcut, cândva, ritualul, care constă în faptul ca, încrucișându-vă brațele, să beți, iar la final, obligatoriu, să vă sărutați. Recunosc, inițiatorii acestei metode, sunt deseoari, bărbații, deoarece scurtează foarte mult timpul apropierii de femeia care le place. Datorită ciocnirii paharelor în semn de prietenie se trece de o oarecare barieră care menține doi oameni la distanță. Romantism – o să spuneți, haideți să ne lămurim.

Cuvântul „bruderșaft” în traducere din limba germană înseamnă frăție, iar tradiția de a bea în genul „bruderșaft” a apărut în eveul mediu timpuriu, atunci când în somptuoasle banchete ale războinicilor, cei interesați în a se susține reciproc, beau la o singură masă, amintindu-și victoriile din trecut, discutau despre planurile viitoare, ridicau cupele...(dar de băut, în acele veacuri, au băut bere și vin), și încrucișându-și brațele, beau până la fund, după care urma sărutul, care garanta loialitatea și susținerea frățească și se întărea tot ce s-a convenit (chiar și în URSS acest obicei s-a păstrat – amintiți-vă de L. I. Brejnev). Dar aici există și un revers al medaliei – în acele timpuri, nu de puține ori, în vin se adăuga și otravă, pentru a se debarsa de o persoană nedorită, dar atunci, prin sărut, riscul de a se otrăvi apărea și la cel care otrăvea. Iar voi spuenți că este romantism) Iată care este istoria bruderșaftului Este interesant faptul că în Europa abilitatea de a bea mult era considerată un semn al bărbăției și al curajului. Astfel, episcopul de Aral, din sudul Franței – unul din puținii oponenți ai băuturii, își amintea cu întristare, că bețivanii nu numai că-i ridiculizau pe cei ce nu beau, ci și își exprimă îndoială în bărbăția lor, iar aici cum să nu bei! Dar darcă ar fi știut fracncezii, ce oameni neînfricați și curajoși trăiesc în Rusia, atunci, cu siguranță, i-ar fi considerat semizei).

Din punct de vedere fiziologic, mâncărimea de nas este o reacție obișnuită a corpului la iritanțiile din jurul nostru, cum ar fi: mirosurile și praful. Și dat fiind faptul că membrana mucoasa devine uscată, sistemul nervos, care a primit semnalul, ne spune că este necesar să complectăm lichidul din organism, iar acesta nu trebuie să fie neapărat alcool, poate fi apă simplă. Dar din moment ce vorbim de Rusia, varianta cu apă dispare în mod automat))). În mod involuntar, începi să te gândești și să-ți aduci aminte se cazuri asemănătoare, care ți s-au întâmplat, și imediat, apare următoarea întrebare – poate că mâncărimea de nas – poate fi doar un motiv?)

De ce în fundația coloanei lui Alexandru au pus votcă?

Cu 186 de ani în urmă, la 11 septembrie 1832, a avut loc un spectacol interesant în Piața Palatului din Sankt Petersburg. Au fost atât de mulți spectatori încât cea mai largă piață din Europa nu a putut să-i găzduiască, - a fost nevoie să se permită accesul chiar și pe acoperișul Marelui Cartier General. Oamenii s-au adunat ca să vadă cum va fi înălțată coloana lui Alexandru, ridicată în cinstea victoriei lui Alexandru împotriva lui Napoleon. Se consideră că rușii luptă cel mai bine în timpul iernii. Dar și mai bine când distribuția de votcă este bine pusă la punct. Într-un mod misterios, aceste două condiții ale victoriei rusești s-au contopit într-una singură cu lucrările de pregătire a punerii piedestalului coloanei lui Alexandru. Iată e scria autorul proiectului, arhitecotrul Auguste Montferrand: „Dat fiind faptul că lucrările se făceau iarna, am poruncit ca cimentul să fie amestecat doar cu votcă, adăugând în acest caz și o a zecea parte de săpun”. Ca rezultat zvonul despe o fundație „beată” s-a suprapus cu faptul că, coloana, nu este întărită cu fundație. Toate acestea au dus la aceea că locuitorii din Peterburg se temeau să meargă pe lângă coloană, crezând că ea este pe cale să se prăbușească.

Montferran, pentru a risipi temerile stupide, a luat obiceiul ca să se plimbe în fiecare dimineața, alături de cățelușa sa, în jurul monumentului. Și a făcut asta până la moarte.

UN CERCETAȘ AUTENTIC

MITURI „ANTI-ALCOOLICE”

Există, de asemenea, câteva mituri despre mijloace, care cică, blochează efectul alcoolului.

Mitul unu. Oul crud, care este recomandat a se bea înainte a se consuma alcool. De fapt, oul crud ajută, întradevăr, la încetinirea procesului turmentației, dar în același timp oferă o încărcătură considerabilă stomacului, iar ca rezultat, starea dumneavostră se poate înrăutăți.

Cum să bei și să nu te îmbeți – metoda cercetașilor Uneori sunt situații, când nci să vă „relaxați” nu aveți voie, dar nici nu doriți să renunțați la alcool. Atunci puteți să folosiți metodele deja încercate, care vă ajută să evitați să vă îmbătați. Legenda spune că ele, cică, ar fi inventate de serviciile speciale.

1. Cel mai bine este ca înainte de „a da piept”, să mâncați bine.

2. Cu câteva ore înainte de petrecere se poate bea 100 grame de votcă sau o altă tărie. De ce? În organismul vostru vor începe să se dezvolte substanțe speciale care ajută la absorbția alcoolului. Acest lucru vă va face mai rezistent pentru viitoarele libații.

3. Să luați un cărbune activ sau un alt absorbant. Acesta va absorbi o parte din alcool și din uleiurile de fuzel.

4. Vitamina C împiedică turmentația. Puteți pune în pa-

har o felie de lămâie sau de portocală. Dar țineți minte, că orice fel de produse, care sunt bogate în această vitamină, irită mucoasa stomacală.

5. În timpul petrecerii trebuie să respecați anumite reguli. De exemplu, nu trebuie să amestecați diferite băuturi. Beți doar votcă, sau șampanie, sau, să spunem, vin roșu... În caz contrar, cu siguranță, o să vă îmbătați. În afară de asta, după ce ați consumat băuturi tari, nu trebuie să consumați băuturi mult mai slabe . De exemplu, nu trebuie să beți bere după votcă.

6. Faceți mai multă mișcare. Dacă nu doriți să vă îmbătați, ridicați-vă, periodic, de la masă și mișcați-vă. Cel mai bine – este să mergeți la dans. Dar puteți, pur și simplu, să ieșiți la aer curat. El va scoate rapid amețeala din cap. Este adevărat, dacă în încăpere este cald, iar afară este rece, puteți să înghețați cu ușurință.

Mitul doi. Mâncarea grasă. Uneori întâlnim sfaturi ca să mâncăm, înainte de petrecere, o bucățică de unt sau slănină, sau chiar să bem o lingură de ulei. Cică grăsimea acoperă pereții stomacali și nu permite alcoolului să fie absorbit. Dar de fapt, nu există nicio noimă în asta, pentru că, ca să vă „ungeți” tot stomacul, trebuie să mâncați o cantitate mare de grăsime!

Mitul trei. Produse lactate. În caz de mahmureală, laptele sau kefirul, întradevăr, ajută, dar dacă doriți să nu vă îmbătați, aceste nu vă vor rezolva problema. În plus, consumul de produse lactate alături de cele alcoolice este dăunător, pentru că acestea activează pancreasul. Ca urmare, puteți obține o otrăvire puternică cu alcool și o mahmureală grea.

Mitul patru. Preparatele speciale. Cândva, presa scria că agenții KGB în timpul petrecerilor „obligație de serviciu” luau preparatul RU-21, care oprea producerea de enzime în organism, enzime ce transformă alcoolul în acetaldehidă. „Asemenea pastile nu există – comenta generalul-maior în rezervă, veteran al serviciului de informații externe, Yuri Kobaladze. Cel puțin eu, în practica mea, nu le-am folosit”

Placerile verii

Reimer Ekaterina, doctor- resuscitator, cosmetician

Numărul 41 / iunie 2018

3

Pahar din vafă – obligatoriu!

- Poati fi plombirul consumat de femeile însărcinate și de cele care alăptează?

- Femeile însărcinate pot consuma plombir natural, fără coloranți și arome. Dar numai în cazul în care nu au tendința de a câștiga rapid în greutate în timpul sarcinii, nu suferă de diabet și toxicoză.

Mamele care alăptează pot, de asemenea, să mănânce plombir natural, de preferință fără adaos de ciocolată și alune, dacă greutatea lor este normală.

La fiecare trei secunde, cineva în lume, mănâncă o porție de înghețată. În asta nu este nimic surprinzător, dulcea delicatesă este îndrăgită atât de adulți, cât și de copii. În general, toată lumea adoră plăcerea ... Și există multe plăceri în înghețată, dar beneficii de la ea nu sunt deloc... Mulți oameni gândesc în acest mod. Pentru confirmarea sau respingerea acestor convingeri ne-am adresat unui medic primar din Moscova, Ekaterina Reymer - apropo, o cunoașteți deja. Așadar, ce va spune doctorul?

- Se poate oferi copiilor plombir la masa de prânz sau la micul dejun?

- Ce fel de vitamine se găsesc în plombir?

- Există vre-un beneficu în plombir?

Plombirul - este un desert rece care combină proteinele, grăsimile și carbohidrații. Carbohidrații și grăsimile dau energie corpului nostru, sunt un fel de combustibil. Proteina din plombir conține o substanță completă, care cuprinde întregul complex de aminoacizi esențiali de care corpul nostru are nevoie pentru creștere și reînnoire. Este important să alegem un plombir cu proteine, echilibrat prin compoziție, care să conțină aminoacidul esențial lizina - ajută la îmbunătățirea absorbției de proteine din alte produse, de exemplu, pe cele din cereale. De aceea este bine să combinați plombirul cu vafa – păhărelele. Atunci, din vafă nu numai că se asimiliează carbohidrații, ci și proteinele.

- În primul rând, laptele sau smântâna fac din plombir o sursă de calciu și fosfor, necesare pentru rezistența oaselor.

De asemenea, conține magneziu și potasiu, care sunt extrem de importante pentru activitatea mușchiului cardiac.

Mai mult, în plombir se conține vitamina B2, care protejează împotriva radicalilor liberi implicați în sinteza hormonilor steroizi, ajuta la absorbția fierului, este necesară pentru membranele mucoase, piele, sistemul nervos și pentru o vedere bună, iar vitamina A, este responsabilă pentru starea membranelor mucoase, piele, imunitate, vedere și, totodată, este un puternic antioxidant. În plus, înghețata conține vitamina B1, ea îmbunătățește memoria, atenția, și în ansamblu, asigură o mai bună activitate a creierului, este necesară pentru obținerea de energie din carbohidrați, este implicată în hematopoieză.

- Care dintre deserturi conține mai puține calorii?

- Este adevărat faptul că înghețata este un produs cu multe calorii, dar din toate deserturile, înghețata este, deseori, cea mai ușoară în calorii. Pentru comparație: în 100g. de ciocolată cu lapte se conține mai mult de 500 kcal, în 100 g zefir sau bezele – 350 kcal, în 100 g de produse de patiserie din aluat multistrat circa 500 kcal. Iar într-o porție (în jur de 200 g.) de plombir tradițional, de exemplu, sunt în total 214 kcal.

- Da, desigur, plombirul poate fi oferit copiilor ca desert, dar ca un adaos la o dietă completă. Recomand ca ei să fie obișnuiți cu înghețata începând cu vârsta de trei ani. Până la această vârstă, este necesar să se evite consumul activ de produse sărate și dulci.

- Unii medici scriu cum că înghețata poate provoca anghină, alții - aceasta se tratează cu înghețată. Unde este adevărul?

- Cel mai adesea, înghețata nu provoca anghină, ci faringită - inflamație a gâtului. De această afecțiune suferă în general oamenii a căror aerodinamică nazală este astfel construită, că aerul care trece prin căile nazale inferioare nu are timp să se încălzească și să devină umed. Ca rezultat, acesta răcește și usucă gâtul, contribuind la dezvoltarea faringitei. Astfel de oameni, în fiecare an suferă de răceală, și trebuie să mănânce înghețată cu grijă și puțin câte puțin, evitând hipotermia în gât. În cazul unui alt tip de nas, aerul trece prin sinusurilor nazale, iar ca rezultat, chiar și iarna, când afară este o temperatură de -20 °С, el reușește să se încălzească până la +25 °С și să devină umed – acest lucru protejează gâtul de răceală. Astfel de oameni răcesc rar, odată la 3-5 ani, iar lor înghețata nu le este periculoasă. Dar să vorbesc despre tratarea anghinei cu ajutorul înghețatei eu nu m-aș încumeta, acest lucru nu este ceva serios.

Note de memorie Mulți doctori ORL ne sfătuiesc să mâncăm înghețată, câte puțin, dar regulat – aceasta este o modalitate aparte de întărire a gâtului și astfel, să deveniți mult mai protejați împotriva anghinei, amigdalitei și faringitei.

În funcție de conținutul de grăsimi și de zahăr, înghețata poate fi: plombir, până la 15% grăsime și până la 20% zahăr; cu frișcă, până la 10% grăsime și până la 15% zahăr; cu lapte, până la 6% grăsime și până la 15% zahăr.

Eskimo – înghețată cu frișcă pe băț, acoperită cu glazură de ciocolată. Se crede că inventatorul delicatesei este un american de origine daneză Christian Kent Nelson. Conform legendei, ideea de a combina cele două produse de cofetărie a fost dată proprietarului de magazin de un băiat-cumpărător. El a stat foarte mult timp la vitrina magazinului, alegând, ce să cumpere: înghețată sau o tabletă de ciocolată. După încercări lungi și nereușite de a combina înghețata rece cu glazura fierbinte, Nelson a ajuns la concluzia că brichetul de frișcă, acoperit cu ciocolată, trebuie înghețat foarte tare, iar atunci glazura nu îl va topi. La început, Nelson a început să-și vândă producția sub denumirea I-Scream Bars (este un joc de cuvinte, care se traduce ca „baton de înghețată” sau „acest baton mă face să încep să țip”). Dar cumpărătorii n-au apreciat noutatea.

Atunci, la sfatul prietenilor eticheta a fost schimbată cu „Eskimo pie” (Eskimo Pie — plăcintă Eskimo” sau „plăcințică Eskimo”), iar vânzările au plecat mult mai bine.

OLANDA...HERING...HARING...BEREZKA

Numărul 41 / iunie 2018

4

Heringul și umanitatea Spurcăciunea mării Cu ce asociem, de obicei, heringul?... tăiat mărunt, ceapa – deasupra, ulei și – cu o masă alături de o băutură alcoolică bună, corect? Dar știiți oare că heringul, înainte de a ajunge pe obișnuita masă, a parcurs un drum foarte serios? Și nu este vorba de faptul că el a fost capturat, sărat, adus în magazine și așa mai departa. Toată problema constă în aceea că mult timp heringul a fost considerat un pește necomestibil, el a fost ignorat, era evitat, era aprig blagoslovit în jargoul marinăresc, dacă se nimerea în plasă, și era împins peste bord cu cizmele. Iar totul din cauză că, indiferent cum nu l-ați prepara, crud, prăjit, uscat, sărat, fiert sau sub orice alt mod, era foarte amar. Chiar și marinarii, posesori ai unui „gât cositorit”, încercând heringul începeau să scuipe și încercau în orișice chip să scapte de dezgustătorul gust.

Heringul a fost neglijat până în secolul al XV-lea. Atunci,

CELE MAI MULTE COMPANII AERIENE AU INTERZIS, CATEGORIC, TRANSPORTUL SURSTRÖMMING-ULUI CU AVIONUL...O DELICATESĂ CU PERICOL DE EXPLOZIE Sare nu-i, dar heringul trebuia sărat. Apoi, au instituit un regim de economisire. Acolo unde, înainte, se punea în butoaiele cu pește sare cu mâinile, au început să pună sare mult mai puțină. Este de înțeles că, prin asemenea procedeu de preparare, peștele nu se săra, și începea să fiarbă. S-a obținut un gust, cum spunea Arkadi Raikin, „specific“, însă mirosul ... Însă suedezii se țineau tare. E nu au recunoscut niciodată că stricau peștele, așa, de pomană, ci i-au scornit un nume memorabil, afirmând că, heringul putrezit nu este, nici mai mult, nici mai puțin, decât un produs național, o mândrie suedeză, o delicatesă, etc, etc. Însă consumatorii străini nu s-au lăsat „momiți” de reclama suedeză. Surströmming-ul nu a câștigat popularitate, mai mult decât atât, cele mai multe companii aeriene (se subînțelege, deja în secolul al XX-lea) au interzis, categoric, transpoertul acestei delicatese, chiar și sub formă de conservă. Și asta deoarece conservele cu surströmming au obiceiul de a exploda, inundând totul în jur cu un lichid urât mirositor, greu de spălat.

A SCOS BRANHIILE – IATĂ SOLUȚIA conform legendei, un anumit Willem Jacob Boykelzoon pescar olandez care a trăit în satul de coastă Bierflint - a promis că va mânca hering, și că-i va obliga să facă așa ceva și pe alții. Ce i-a călăuzit – lăcomia (acest tip de pește se prindea în plasă în cantități foarte mari, și, întradevăr, era păcat să fie aruncat), sau poate că ei ai fost călăuziți de pasiunea pentru noi descoperiri – este greu de precizat.

Se poate că și una și cealaltă. În orice caz Willem a început să experimenteze: a tăiat coada heringului, a gustat ce a rămas, - era amar. A tăiat aripioarele, a gustat –iarăși era amar. A scos branhiile – iată soluția! Amăreala a dispărut!

Se pare că gustul dezgustător al heringului era dat tocmai de branhiile lui, dar dacă rămânea fără ele – ieșea un produs destul de hrănitor. Din acel moment, tot heringul capturat era deposedat de branhii direct pe vasul de pescuit.

CEL MAI BUN BUTOI CU HERING OLANDEZ ESTE DĂRUIT REGINEI Uitându-se cu milă la suedezi, olandezii și-au continuat experimentele lor și au inventat haring-ul. Ce este acesta?

Haring-ul – este o delicatesă delicioasă, ceva asemănător surströmming-ului. Doar pentru a gusta un haring autentic, merită să mergeți în Olanda.

Procesul preparării lui pare simplu. Se ia heringul (proaspăt, gras) din el taie cele mai delicioase părți. Apoi, aceste părți delicioase sunt date prin ceapa tăiată mărunt și, cu grijă, se introduce în gură, unde, literalmente, se topește. Acesta este haring-ul, iar apoi se poate bea bere și să se mănânce pâine albă. În Olanda există chiar și o sărbătoare în cinstea heringului, în care, cel mai bun butoi cu haring este dăruit reginei, iar restul este consumat de ei, înoțind aceste momente cu cântece populare și dansuri. Apropo, o sărbătoare, asemănătoare, a heringului a apărut recent și în Kaliningrad.

SURSTRÖMMING – CEA MAI URÂT MIROSITOARE MÂNCARE DIN LUME TOATĂ EUROPA STĂ LA RÂND DUPĂ HERING OLANDEZ Ingenioșii olandezi n-au divulgat nimănui secretul. Au început să producă diferite produse din hering și să le vândă în toate colțurile lumii. Drept urmare, datorită descoperirii unui simplu pescar, economia țării (așa cum o consideră înșiși olandezii) a ajuns la un nivel mondial, din moment ce întreaga Europă a stat, literalmente, la rând (și încă mai stă și la ora actuală) după hering olandeză. Iar lui Willem Jakob Boykelsoon, pentru lucrarea sa titanică și pentru marea sa descoperire, compatrioții recunoscători i-au înălțat un monument.

Bismark și sardelele Nu se sfia să consume hering niciun asemena bine-cunoscut politician precum Otto won Bismark. Mai precis, la început îi era silă să-l consume, dar credea, sincer, că soldații lui vor mânca cu plăcere pește sărat, poruncind ca să se realizeze aprovizionarea armatei cu hering. Dar s-a găsit un întreprinzător ciudat, care, nu numai că s-a angajat să asigure aprovozionarea armatei (câștigând foarte mulți bani) dar a și denumit heringul „militar” în cinstea cancelarului, perpetuând astfel numele său și câștigând, deja pe timp de pace, mult mai mulți bani, prin vânzarea de „hering Bismark”.

Suedezii i-au invidiat extrem de mult pe olandezii și, de asemenea, au început să facă experimente cu hering. Este adevărat, ceea ce au realizat nu a provocat un entuziasm internațional, iar la rând pentru un produs unic suedez stăteau doar suedezii, și cu toate acestea, într-un număr foarte mic. Iar ei au creat o delicatesă cunoscută sub denumirea surströmming, mă rog, cea mai urât mirositoare mâncare din lume.

De fapt, inventarea urströmming-ului s-a produs accidental. În secolul al XVI-lea, în Suedia au început frământările și confruntările politice și, cum se întâmplă de obicei în orice stat, în asemenea situații, din magazinele locale a dispărut dintr-o dată sarea, mai precis ea a devenit extrem de rară.

Dar știți ceva? Nu toată lumea își permite să meargă în Olanda, însă haring, ne permitem! Priviți... De unde avem noi hering? Corect! Din Olanda! Iar asta ce înseamnă?

Corect! Luăm heringul slab sărat, tăiem cele mai delicioase părți din el (spatele), le dăm prin ceapa verde mărunt tăiată...Și – Ne desfătăm!

GUSTARE RUSEASCĂ CU HERING

Păstrarea heringului sărat • Heringul sărat trebuie păstrat în rasol. El trebuie să acopere peștele în întregime. Cereți de la vânzătorul din magazin, cel care vă vinde heringul, să vă toarne într-un recipient și rasol.

• Dacă nu ajunge rasolul, atunci se poate lua o bere obișnuită, o încălzim până ce începe să fiarbă, adăugăm piper negru boabe și foi de dafin. Se răcește și se toarnă peste hering. Deasupra berii – un strat subțire de ulei vegetal.

• Dacă ați cumpărat hering în cutie metalică, atunci peștele trebuie să fie transferat într-un recipient de sticlă.

Asta, desigur, nu are în vedere conservele metalice mici, în care heringul este deja prelucrat.

SARDELE! ÎN 2016, PENTRU PRMA DATĂ, DUPĂ 25 DE ANI, ÎN ORIENTUL ÎNDEPĂRTAT S-A RELUAT PESCUTIUL DE SARDELE Anterior, pescuitul acestui pește din familia heringului, de fapt - sardine - a fost interzisă datorită epuizării acestei populației. Odată, sardelele umpleau rafturile magazinelor sovietice de pește. Dar, cu mai bine de 20 de ani în urmă, sardelele au încetat, dintr-o dată să mai fie prezente în magazine? Problema constă în aceea că, la momentul respectiv pescuitul acestui tip de pește a fost interzis. El pur și simplu a deventi rar, trebuia să se refac populația.

Dacă e să vorbim despre diferența dintre un hering și o saredea, atunci, în primul rând sardeau este mult mai grasă decât un hering obișnuit. Sardeaua conține în componența ei, într-o cantitate foarte mare, acizi grași precum Omega 3 și Omega 6. Are o carne foarte delicata. Are și o mulțime de oase subțiri, dar ea este foarte gustoasă și se mănâncă alături de cartofi și verdeață.

INGREDIENTE: 2 fiel de hering, pâine neagră, 400 g brânză ricotta, o legătură de arpagic verde sau ceapă verde obișnuită, 1 castravete 1. Se taie file-ul în bucățele nu prea mari.

2. Se îndepărtează coaja de pe castravete și se taie în fâșii, pe lungime.

3. Ceapa se toacă mărunt.

4. Se taie pâinea, se unge pe ambele părți cu brânză ricotta, se presară ceapă din abundență.

5. Pe fiecare bucățică de pâine se pune deasupra câte 2 bucăți de hering, trei bucăți de castravete, se presară cu ceapă.

Biblioteca Sănătate

Numărul 41 / iunie 2018

5

În ficatul de cod...

Reimer Ekaterina, doctor- resuscitator, cosmetician

dicinală” de pește, care ne era dată în copilărie. și care până în ziua de astăzi se recomandă a se consuma în cazul rahitismului, a fracturilor, artritei (există date cum că ea ajută la ameliorarea inflamației articulațiilor) și pentru prevenirea boli Alzheimer. S-a

tratament termic. Este pur și simplu spălat, sărat și i se adaugă condimente. Foarte, foarte rar este opărit. Apoi, deja în cutii, se capsează și se sterilizează. Prin urmare, în comparație cu alte conserve, în ficatul de cod se găsesc mult mai multe vitamine. Și despre pateu, în loc de ficat... Într-adevăr, uneori, în loc de valorosul ficat, un cumpărător poate găsi în cutie lapți ieftini. Dar în acest caz nu este vorba

despre un fals. Cerințele uniforme pentru ficatul de cod la conservă spun că produsul principal din aceste conserve poate fi întreg, și bucăți. Dacă în cutie se află pateu, atunci acest lucru este specificat, obligatoriu, în denumirea conservei.

Dar, sunt de acord că a mânca așa, pur și simplu, o cutie de ficat de cod, este neinteresant))). De aceea vă recomand o salată, pe care o fac singură și nu mă voi dezice de ea pentru nimic în lume.

Salată cu condiment de muștar

Înainte de a scrie despre asta, noi am făcut un experiment: stăteam în magazin în fața rafturilor cu ficat de cod și îi întrebam pe cumpărători, de ce trec pe lângă. Am primit următoarele răspunsuri: „Pentru că sunt grase, iar eu (noi, familia noastră) urmăm un regim de alimentație corect” „Pentru că în conserve nu este nimic benefic” „Pentru că ele sunt deseori contrafăcute. Am cumpărat odată ficat de cod, iar acolo s-a dovedit a fi pateu”.

demonstrat că grăsimea de pește susține funcționarea normală a inimii și creierului, reduce probabilitatea apariției plăcilor aterosclerotice pe vase. Ea este benefică a fi consumată de acele persoane care au probleme cu sistemul nervos și endocrin (numai dacă nu aveți hipertiroidism). și acelora care văd slab în amurg și la lumină slabă.

Cu alte cuvinte mâncați grăsime de pește, iar dacă nu vreți să o îndrăgiți, măcar respectați-o. Iar ficatul de cod, ca sursă a grăsimii, se poate consuma uneori.

Haideți să ne lămurim cu ajutorul științei...

Așadar, grăsimea Da, în aceste conserve există până la 70% grăsime, dar aceasta este grăsime de pește – sursa necesară de vitamine A, D, E și de acizi grași saturați. Apropo, tocmai din ficatul de cod se obține acea grăsime „me-

Voi spuneți: în conserve nu este nimic benefic...se poate, voi aveți dreptate, în genere, dar nu și în ceea ce privește ficatul de cod.

Problema constă în aceea că dacă peștele, înainte de a ajunge în cutii, este afumat, marinat sau fiert, ficatul nu este supus unui

Ingrediente: 100 g de varză chinezească, 2 ouă, 10-15 măsline fără sâmburi, 2-3 cartofi fierți, 2 căței de usturoi, 1 cutie de ficat de cod, 1 ceapă, 1 ardei dulce, 1 roșie, pătrunjel după gust. Pentru condimentare: 2 linguri de zeamă de lămâie, 2 linguri de muștar, sare și piper după gust.

Preparare: 1. Ficatul de cod se pisează cu o furculiță, se taie mărunt cartofii, ceapa, ouălele. 2. Măslinele se taie pe jumătate.

3. Ardeiul dulce și varza chinezească se taie subțire, sub formă de paie. 4. Roșiile se taie în felii nu prea mari. 5. Se toacă usturoiul, se taie pătrunjelul. 6. Toate ingredientele se amestecă. Se prepară condimentul, amestecând zeama de lămâie cu muștarul, sarea și piperul, se condimentează salata.

7. Se poate servii după cum doriți. Dar o posibilitate interesantă de servire o vedeți în fotografie.

Hrișca curativă Uneori te apuci să citești un articol necesar, din care vrei să afli fapte concrete, iar autorul încpe să te enerveze cu expresii „profunde” de genul: „deseori refelectăm asupra problemelor unei alimentații sănătoase...” sau „știați că, încă din antichitate, zeii și semizeii grecilor...”. În general, înțelegând cât este enervant, voi trece de îndată la fapte.

I. Eram întodeauna uimită de dragostea pentru terciul de hrișcă a diabeticilor. Ei sunt ferm convinși de beneficiile ei în cazul boli lor, iar mulți dintre ei mănâncă în cantități enorme. Și asta în ciuda faptului că nu există informații științifice cu privire la beneficiile hrișcii în ceea ce privește diabetul. Dar, așa cum au stabilit recent oamenii de știință canadieni de la Universitatea din Manitoba, în această dragoste exista un sâmbure de adevăr. Hrișca s-a dovedit a fi un scut și o spadă bună, cuprinsă într-un singur flacon. Da, în ea există mult amidon care ridică nivelul de zahăr în sânge, dar, pe de altă parte, în ea s-au găsit elemente cu o denumire dificilă precum hiro-inozitol, care reduce nivelul acestui zahăr. În experimente, ea reducea cu aproape 20% nivelul de glucoză din sângele șobolanilor cu diabet. În orice caz, dintre toate terciurile pentru diabetici cel mai optim este cel din hrișcă și, poate fi, și cel de ovăz.

II. Iertați-mă pentru intimitate, dar despre asta merită vorbit. În terciurile de hrișcă (și, de asemenea, în cele de ovăz și orz) sunt multe fibre, iar acest lucru este benefic – ele împiedică apariția constipației.

III. Medicii apreciază hrișca pentru cantitatea mare de rutină.

Această substanță comprimă pereții vaselor de sânge,

oprește sângerarea, are un efect profilactic și curativ asupra venelor, de exemplu, în cazul varicelor și a hemoroizilor. În țesuturile conjunctive, rutina întărește cele mai subțiri vase de sânge. De aceea, terciul de hrișcă este extrem de benefic pentru diferite boli ale vaselor de sânge, bolilor reumatice și artritei. Îmbunătățește circulația sângelui, întărește sistemul imunitar.

IV. Tericul de hrișcă contribuie la îndepărtarea excesului de colesterol din organism (ceea ce înseamnă că iubitorii de hrișcă nu sunt amenințați cu scleroză senioasă și probleme cardiace), și de asemenea, elimină din organism toxinele și ionii metalelor grele, ceea ce este deosebit de important pentru locuitorii marilor metropole și a cartierelor cu o ecologie nesatisfăcătoare.

V. Hrișca este apreciată pentru capacitatea sa de a menține vederea și circulația sanguină cerebrală VI. De asemenea, microelemente în hriscă sunt mai mult decat suficiente – există: și fier (contribuie la formarea globulelor roșii si este responsabil pentru culoarea feței) și potasiu (menține o tensiune arterială optimă) și calciu (aliatul principal în lupta împotriva cariilor, a oaselor fragile) și magneziu (ne salvează de depresie și ajută la lupta împotriva excesului de greutate) și multe alte minerale.

Datorită tuturor acestor proprietăți valoroase, hrișca este folosită, adesea, în rețetele de medicină populară

În cazul arterosclerozei vă va ajuta borșul de hrișcă. Boabele de hrișcă trebuiesc mărunțite într-o râșniță de cafea, 3 lingurițe din făina obținută se dizolvă în 300 ml de apă rece, se fierbe câteva minute, mestecând treptat. Acest borș se recomandă a fi utilizat pe parcursul a două luni, consumând câte un pahar de două ori pe zi.

Pentru a ridica nivelul hemoglobinei în sânge și pentru a scăpa de anemie, pregătiți o pudră din boabe de hrișcă prăjite într-o tigaie. Se iau câte 2 linguri de 4-5 ori pe zi, după care se bea lapte cald. În caz de furunculoză și alte inflamații ale pielii, un efect bun îl are pudra de hrișcă.

Prăjiți hrișca într-o tigaie, măcinați-o într-o râșniță de cafea și amestecați-o cu apă în așa mod încât să se obțină o masă cleioasă. Ea trebuie aplicată pe locurile cu inflamații timp de 15-20 minute.

Hrișca își aduce aportul ei în cazul umflării picioarelor și în cazul spasmelor la nivelul mușchilor pulpelor. Hrișca crudă trebuie

spălată, uscată iar apoi măcinată într-o râșniță de cafea. Se consumă o lingură de făină de hrișcă în fiecare zi. În plus, hrișca este o plantă foarte puternică, care nu trebuie să fie fertilizată sau tratată cu substanțe chimice pentru a o proteja împotriva buruienilor sau dăunătorilor.

Câmpiile de hrișcă sunt considerate a fi ecologice (în contrast, de exemplu, cu cele ale delicatului orez, care necesită pesticide și erbicide).

Totuși, țineți minte că, pentru ca hrisca săși păstreze toate proprietățile sale benefice, ea trebuie să fie gătită corect. Înainte de a găti hrișcă, nu trebuie să înmuiați boabele în apă, așa cum procedează unele gospodine. După un astfel de tratament, întradevăr, terciul iese mult mai delicat, totuși, prin acest procedeu, din hrișcă se spală cea mai mare parte a substanțelor benefice. Nu trebuie, deasemeni, să puneți prea multă apă în cratiță. Doza optimă este următoarea: într-o cratiță se toarnă atâta lichid cât să acopere hrișca cu aceeași înălțime cu înălțimea ocupată de boabele de hrișcă din cratiță.

VĂ AȘTEPTĂM CU BRAȚELE DECHISE Noul magazin “Berezka” in București! O gama bogata a Bucătăriei Rusesti !

TOTUL ESTE AUTENTIC: VOTCĂ RUSEASCĂ!

GUSTĂRI RECI TARDIȚIONALE RUSEȘTI. PEȘTE ȘI ICRE DIN ZONA NORDICĂ! PLĂCINTE RUSEȘTI VĂ PREZENTĂM 1/5 DIN SORTIMENTELE NOASTRE! ȘI GUSTĂRILE TRADIȚIONALE! VINURI FINE! Salata „Olivie” (Salata de boeuf)

După cum se știe, „Olivie” a apărut pentru prima dată în Rusia. Ea a fost numită în acest fel după numele „părintelui” ei, Lucien Olivier – fondatorul faimosului restaurant din Moscova, „Ermitaj”. Problema de căpătâi a fiecărui creator: Cu ce este mai bine și mai corect să o preparare – cu smântână sau cu maioneză? Dar dacă cu maionează, atunci ce fel de? Trebuie să fie prezent în salată morcovul sau acesta îi va strica gustul?

Câte ouă și câți cartofi să punem? Ce fel de carne să folosim în componența ei: de găină, salam sau carne fiartă? Dar, toată lumea înțelege faptul că acest lucru poate fi explicat prin metode experi­mental-genetice)

Salată „Scrumbie sub șubă” Salata „Scrumbie sub șubă” – un supliment ideal pentru băuturile tari, în particular – la votcă. Este o salată stratificată. Principalele ei ingrediente sunt – scrumbia slab sărată, sfecla fiartă, morcovii fierți, cartofii fierți și maioneza ... dar nu orice fel ...))). Și ordinea de a așeza straturile este, de asemenea, specială ...

Salată din bețișoare de crab

Morcovi preparați în stil corean O salată de primăvară, intensă, cu bețișoare de crab, castraveți proaspeți, verdeață și ouă. O salată foarte gustoasă, ușoară și proaspătă. Particularitatea ei constă în aceea că toate ingredientele sunt așezate în straturi, fiecare strat fiind uns cu puțină maioneză. Salată iese destul de suculentă, dar principalul lucru constă în faptul că nu trebuie să abuzăm cu maioneza, în caz contrar gustul salatei se va pierde. Dar noi avem toate ingredientele – de la experimentatul bucătar-șef din Novosibirsk.

Morcovi preparați în stil corean – este o salată minunată, adorată de foarte mulți dintre noi. Este interesant faptul că, de fapt, acest fel de mâncare picantă nu a apărut în Coreea, ci în Uzbekistan, și a fost inventată de coreenii care locuiau acolo pentru „a-și aduce aminte de gustul patriei”.

Adevărul e că, pentru prepararea acestui fel de salată, în această rețetă se folosește tehnologia tradițională coreană de prăjire a ardeiului iute, iar această caracteristică conferă morcovilor preparați în stil corean un gust picant special...

Restul caracteristicilor le veți afla, încercând-o.)))

PLĂCINTĂ RUSEASCĂ Magazinele „Bereozka” – înseamnă delicatesele țărilor CSI în Balcani: în Bulgaria, Serbia și 8 magazine – în România, în București. Aceste sunt cele mai gustoase delicatese, care ne amintesc de copilărie și tinerețe: turtă dulce rusească cu miere, bomboane de ciocolată reale și caramele vesele, înghețată rusească Plombir în pahar de vafă și celebra Eschimo rusească, beneficele și incredibil de gustoase deserturi din brânză dulce...- toate acestea și multe altele.

Numai în rețeaua magazinelor rusești «Bereozka» din Balcani puteți cumpăra adevărații colțunași (pelmeni) din Siberia, care sunt realizați de maeșterii specialii invitați din Siberia în Bulgaria. Doar la noi – gustări reci tradiționale

rusești: salate, pateuri, piftii, pește sărat - toate acestea sunt rezultatul muncii specialiștilor culinari care au venit să lucreze în magazinul nostru „Bucătăria rusă” tocmai din orașul siberian Tomsk. Rețeaua de magazine „Bereozka” se dezvoltă rapid și găsește în permanență maeștri în domeniul tradițiilor culinare.

Cel mai bun pește ajunge la noi din Olanda de la meșterii locali, icrele – din Sahalin, produsele lactate –din Belarus și Lituania, delicatesele din carne – din Letonia – totul doar din partea meșterilor recunoscuți istoric.

VENIȚI ȘI GUSTAȚI! Rumenă, suculentă, aromată, incredibil de sățioasă - toate acestea descriu plăcinta rusească. Diversitatea unpluturii se explică prin multitudinea de produse din Rusia, în toate timpurile: legume, fructe de pădure, carne, pește și carne de pui, toate acestea existând din abundență. Vârsta plăcintei rusești este de câteva secole, iar de-a lungul acestui timp, nu s-a schimbat, practic, nimic. Aceleași forme, aceeași generozitate în rețete. Plăcinta rusească – este o mâncare completă care poate fi și gustare și ca un sățios felul doi, sau poate fi servită la supă, în loc de pâine. Multe dintre rețetele plăcintei rusești se bazează pe prepararea de maia. Maiaua (plămădeala de aluat) - este un amestec lichid, care mărește eficiența acțiunii drojdiei.

Bacteriile de fermentație se activează întrun mediu lichid și cald, ele încep să consume zahăr, în schimb eliberează dioxid de carbon, care asigură aluatului moliciune, splendoare, senzația de ușor. În prepararea aluatului pe bază de maia nu este nimic complicat. Pentru prepararea de maia este nevoie să de lapte, drojdie, zahăr, făină, care se amestecă până ce capătă consistența asemănătoare unei smântâni groase; pentru aluat – ouă, sare, vanilie, smântână, unt, zahăr, făină...

Da nu te mai chinui, noi deja avem totul gata preparat!

P.S. Informație pentru cei ce au grijă de corpul lor: unele plăcinte rusești sunt mai puțin calorice decât pizza italiană. Comparați: pizza cu carne 354 kcal – plăcintă cu carne 298 kcal.

VĂ AȘTEPTĂM CU BRAȚELE DECHISE PEȘTE ȘI ICRE DIN ZONA NORDICĂ

Un loc special în magazinele noastre îl ocupă peștele. Peștele sărat, afumat, uscat a jucat intotdeauna un rol important în bucataria rusa.

Rușii - unul dintre liderii în consumul de pește pe cap de locuitor, iar referitor la pește, știm totul!

Peștele este un produs foarte delicat și fragil, iar în procesul de preparare a peștelui trebuie să te raportezi cu un maximum de profesionalism, este foarte ușor să strici peștele în procesul preparării în bucătărie, dar de costat nu costă puțin. În Europa scandinavii consumă cel mai mult pește și, desigur, olandezii, ei au fost aceia care au transmis în Rusia multe tradiții culinare, în timpul lui Petru I. Și tocmai în Olanda am găsit o fabrică

de unde cumpărăm pește pentru dumneavoastră.

Fabrica are 120 de ani și este situată în vechiul oraș Volendam, direct pe malul mării nordice.

Conducerea fabricii este asigurată de doi frați și se transmite din generație în generație. Somonul, halibutul, calcanul Atlantic, scrumbia,heringul, dorada – toți aceștia sub diferite forme, fie slab sărat, fie proaspăt. Noi încărcăm peștele în ziua de joi, și special pentru noi el este preparat în ziua de miercuri – cu o zi înainte de încărcare!! În ziua de luni el se află deja în depozitul din Sofia și merge în magazine!! Pentru un asemenea produs, precum peștele, acest fapt are o importanță colosală.

TRADIȚII RUSEȘTI LEGATE DE VOTCĂ

CELE MAI VECHI ȘI MAI ORIGINALE TRADIȚII – SUNT CELE RUSEȘTI!

ÎN RUSIA ICRELE NEGRE AU AJUNS DIN DESAGA PESCARULUI PE MASA ȚARILOR, IAR MAI DEPARTE, TRANZITÂND – PE CLĂTITE SAU DIRECT ÎN CASTRAVETE... SAU ÎN STRIDII – FIECĂRUIA DUPĂ NOROCUL SĂU Nu vom intra în detaliile consumului de icre negre sau roșii din vremea faraonilor și până la creștinarea Rusiei – facem doar o remarcă și subliniem că, foarte mult timp icrele roșii erau consumate, exclusiv, doar de urși, în schimb icrele negre – umanitatea le apreciază mult mai mult. În Rusia Antică icrele negre se sărau, erau tasate, iar turtele astfel obținute erau luate cu ei în lungile călătorii: nu ocupă mult loc, se strică încet, iar ca să te saturi era de ajuns doar o bucățică mică.

• Dacă sunteți la dietă, iar grăsimile vă sunt interzise, încercați icrele cu castraveți proaspeți sau cu ouă de prepeliță.

• Если вы на диете, и жирное для вас под запретом, попробуйте икру со свежим огурцом или перепелиными яйцами.

• Servirea icrelor trebuie să se facă în vase de cristal, de mâncat – cu lingurița de argint... În Europa se obiș-

VINURI CU RENUME Brânza, vinul și pâinea –produse vechi și îndrăgite de multe persoane. În plus, ele sunt vândute gata pentru consum, bune în aproape orice perioadă a zilei, acasă, la un eveniment sau la un picnic. În plus, brânza cu pâine - este o masă consistentă și, suplimentată cu vin, masa devine, concomitent, și o potolire a foamei, dar și o

... sandwich-uri mici: o felie de pâine neagră, un pic de ulei, o scrumbie, deasupra un rondel de ceapă și o tăietură rotundă, groasă, de ou fiert. Cele corecte – păhărele mici.Votca – în congelator...Se bea, obligatoiu, dintr-un foc și se gustă imediat.

Băutul votcii dintr-un foc – este un semn dacă nu al curajului, atunci, măcar, al puterii. Însuși gustul votcii cere așa ceva. Iar gustul ei este acela că ea nu trebuie sorbită, precum whisky-ul sau rom-ul.

Votca are nevoie de porții de o înghițitură sau două. Și tocmai acest gust a creat vasul ideal pentru votcă – păhărelul (riumka- original text lb.rusă)! Iar ca rezultat al acestuia s-a format și modalitatea de a se bea votca... (E. Grișkoveț)

nuiește ca servirea icrelor să se facă la gheață, în Rusia – la temperatura camerei. Acest lucru se datorează faptului că icrele rusești trebuiau duse în Europa, iar în Rusia – deasemenea duse, dar nu atât de departe.

• Icrele nu sunt pentru gustare – în timp ce se mănâncă icrele se consumă și lichide, nu se servesc alături de compot. O variantă rusească străveche este combinația icrelor cu alcoolul – în timp ce se mănâncă icre se bea și votcă, și nicidecum nu se gustă cu șampanie. În acest mod a procedat Feodor Șaliapin, un mare cântăreț de operă (bariton), iar el știa tâlcul lor. O votcă tare rece după o căldură relativă (aduceți-vă aminte despre temparatura camerei) – icre dulci-sărate – uh, ce bine a mers!

NU DORIȚI SĂ DAȚI GREȘ CU ALEGERA ICRELOR – ADRESAȚI-VĂ FURNIZORILOR ÎNCERCAȚI Icrele – un element al luxului. Nu vă economisiți! Și nu mergeți după ele în piață, pentru că acolo, chiar și la prețurile corecte, puteți cumpăra icre provenite din braconaj sau contrafăcute. Mergeți în magazin, unde sunt icre de la producătorul oficial.

plăcere gastronomică. Nu este surprinzător că, combinația de brânză cu vin și pâine este foarte populară. În «Bereozka» veți găsi nu numai pâine de secară cu diferite adaosuri, unică în Balcani, vinuri din Georgia și Moldova, dar și cel puțin 10 tipuri de brânză.

Numărul 41 / iunie 2018

8