Page 1

~


DESPRE PROIECT

|2|

Proiect cultural de promovare a străvechii tehnici a ţesutului la război – element de patrimoniu imaterial, prin artă contemporană, „Războaie în Bastionul Ţesătorilor” îşi propune aducerea în atenţie a unui element de patrimoniu imaterial, străvechea tehnică a ţesutului la război, prin transcederea acesteia în lucrări de artă contemporană.


P

roiectul este organizat din anul 2016 de Muzeul Județean de Istorie Brașov și Asociația Forums, fiind co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și sprijinit de Consiliul Județean Brașov. În anul 2017 se adaugă componenta de „rezidențe artistice”, cu sesiuni de documentare și de practică pentru artiști. Proiectul „Războaie în Bastionul Ţesătorilor” oferă şansa unor întâlniri provocatoare între păstrători locali autentici ai tehnicii tradiţionale de ţesut la război și artişti contemporani provenind din diverse arii artistice, care să conducă la crearea unor colecţii de autor (lucrări de artă si design contemporan) bazate pe valorificarea tehnicilor şi modelelor tradiţionale. Activitățile din cadrul ediției 2016 au fost organizarea a două ateliere creative, crearea unei expoziții itinerante, documentarea prin intermediul unui film de tip tutorial („cum se face”) și deschiderea unei arhive fotografice. Cele două ateliere creative mixte au adus împreună şase cunoscători şi păstrători ai tehnicii tradiţionale de ţesut la război, din zona Branului, şi şase artişti vizuali

|3|

contemporani. Cei șase artiști vizuali selectați au avut posibilitatea să înveţe tehnica tradiţională de ţesut la război, să se documenteze asupra motivelor tradiţionale şi să valorifice aceste lucruri prin realizarea unor tapiserii din sfera artei contemporane. Creatorii contemporani au fost susţinuţi de țesătoare pentru a-și pune în practică viziunea proprie asupra tematicii. Atelierele s-au desfășurat în Bastionul Țesătorilor din Brașov, în echipe de câte șase (3 artiști, 3 artizani), în luna iulie 2016. Pe 10 august 2016 (18.00), în Bastionul Ţesătorilor din Braşov, a fost vernisată expoziția „Războaie în Bastionul Ţesătorilor”, iar în septembrie (5-30 septembrie 2016), aceasta a călătorit la Complexul Muzeal Astra din Sibiu, fiind prezentată în Casa Artelor din Piața Mică. Expoziția a prezentat lucrările făcute de echipele artizani-artiști în cadrul atelierelor. Un film tip tutorial şi o bază documentară foto se pot regăsi postate în mediul virtual (www.razboiultesatorilor.ro), pentru promovarea patrimoniului, a păstrătorilor acestuia şi a artiștilor contemporani care îl folosesc ca sursă de inspiraţie pentru lucrări de artă dedicate publicului larg.


în zona Bran-Moieciu, cu participarea artiștilor selectați, și a oferit posibilitatea acestora să interacționeze cu comunitatea și să aprofundeze specificul local. În cadrul celei de-a doua rezidențe de la Bastionul Țesătorilor din Brașov (31 iulie - 9 august 2017), artiștii au fost susţinuți de artizani pentru a-și pune în practică viziunea proprie asupra tematicii, creând 4 colecţii de autor. Lucrările au putut fi văzute în cadrul expoziției de la Bastionul Țesătorilor din Brașov (24 august - 1 octombrie 2017) și la Muzeul Național al Țăranului Român (4 - 22 octombrie 2017). Toate lucrările rămân în patrimoniul Muzeului Județean de Istorie Brașov.

E

diția din 2017 a constat în organizarea a două rezidențe pentru 4 artiști contemporani, acompaniați de 4 artizane și de un tehnician, și în pregătirea unei expoziții itinerante în Bastionul Țesătorilor din Brașov și Muzeul Național al Țăranului Român din București. Rezidențele și expozițiile au fost documentate fotografic și video, iar concluziile proiectului au fost prezentate și în cadrul unui workshop dedicat, la Universitatea Națională de Arte din București. Prima rezidență (4-10 mai 2017) a însemnat organizarea unei sesiuni de documentare

Meşteşugurile reprezintă o parte importantă a patrimoniului cultural imaterial. Meşteşugul de prelucrare a fibrelor textile din Țara Bârsei, în special din zona Branului, păstrează tehnici străvechi, consemnate de cercetări etnografice. Primul țesător din Țara Bârsei a fost atestat documentar în Brașov, în anul 1343, iar breasla țesătorilor sași este amintită în anul 1498. Din breasla țesătorilor făceau parte perpetarii, postăvarii (foloseau ca unelte războaiele de țesut manuale late), tunzătorii de postav (uneltele lor erau |4|

foarfece de dimensiuni mari), pânzarii (care foloseau războaie de țesut înguste) și țesătorii de lână. La sfârșitul secolului al XVII-lea și meșteșugarilor români care se îndeletniceau cu țesutul traistelor li se acordă statut de breaslă din partea Magistratului Brașovului, iar în anul 1772, negustorii Constantin Geanli și frații Constantin și Ion Boghici înființează prima manufactură de vopsit postavul din regiune. Prelucrarea lânii şi a fibrelor textile vegetale a constituit o îndeletnicire casnică importantă în cadrul economiei autarhice specifice satului brănean de altădată. Meşteşugul ţesutului a fost practicat în toate satele Branului, atât pentru realizarea textilelor de uz gospodăresc şi pentru amenajarea interiorului, cu funcţie utilitară (ţesăturile pentru pat) şi cu funcţie decorativă (scoarţe, covoare, ştergare), cât şi pentru confecţionarea pieselor de port.


ABOUT THE PROJECT

Designed as a cultural project which promotes the ancient weaving loom technique – an element of the immaterial heritage, through contemporary art, “Weaving Looms in the Weavers’ Bastion” aims at bringing into the spotlight the ancient weaving loom technique, a piece of immaterial heritage by transcending it into contemporary artworks.

T

he project has started in 2016 and is organised by the Brasov County History Museum and the Forums Association with co-financing from the National Cultural Fund Administration and support from the Brasov County Council. In 2017 they added the “artistic residences” component with research and practice sessions for the artists. The activities of the 2016 edition were the organization of two creative workshops, the designing of a travelling exhibition, the use of a tutorial video (“how it’s made”) for research purposes and the opening of a photography archive. The two mixed creative workshops brought together six masters and keepers of the traditional weaving loom technique from the region of Bran and six contemporary visual artists. The exhibition containing the works created by the craftsmen-artists teams

during the workshops was presented to the public and the experts in the Weavers’ Bastion from Brasov and at the Arts’ House of Sibiu’s Astra Museum Complex in August and September 2016. The 2017 edition consisted in the organization of two residences for 4 contemporary artists accompanied by 4 craftsmen and one technician and the preparation of a travelling exhibition in the yard of the Weavers’ Bastion from Brasov and the National Romanian Peasant’s Museum in Bucharest. The residences and exhibitions were documented with photographs and videos and the project conclusions presented at a dedicated workshop organized at the National University of Arts in Bucharest. All the works became part of the collections of the Brasov County History Museum. |5|

Crafts are an important part of the immaterial cultural heritage. The textile fibre processing craft of the people from the Land of Barsa and from the region of Bran in particular uses some ancient techniques described in ethnographic studies. The processing of wool and vegetable textile fibres has been an important household activity within the autarkic economy that was so particular to the old villages from the region of Bran. The first weaver of the Land of Barsa is mentioned by the documents in Brasov in 1343 and the Saxon weaver’s guild is mentioned in 1498. In the late 17th century, the Magistrate of Brasov also gives the statute of guild to the Romanians who made woven bags; then in 1772 merchants Constantin Geanli and brothers Constantin and Ion Boghici set up the first cloth dyeing manufacture in the region.


D

e la sfârşitul secolului al XIV-lea, când regele Sigismund de Luxemburg a dispus ridicarea zidurilor de apărare ale Brașovului, întreţinerea, înarmarea şi apărarea fortificațiilor au fost încredinţate breslelor.

BAS TIONUL TESATORILOR

Prima atestare documentară pentru o breaslă în Țara Bârsei este abia din anul 1408, de când se păstrează cel mai vechi registru de breaslă din Braşov (registrul blănarilor şi cojocarilor). Însă datorită faptului că avem menţionaţi la sfârşitul secolului al XIV-lea meşteri arcari şi tunari, putem să presupunem că organizarea breslaşă poate să dateze cel puţin de la sfârşitul secolului al XIV-lea. În secolul al XV-lea sunt atestate documentar bresle care cuprind următorii meşteri: blănari (1420), lăcătuşi (1462), cizmari (1463), croitori (1476), pielari (1478), curelari (1478), fierari (1478), butnari (cca 1490), țesători şi mănuşari (1498). În anul 1489, la o populație de circa 2000 de gospodării, meşteşugarii reprezentau aproape 37% din populația Braşovului. Între anii 1421 – 1436, breasla ţesătorilor de in din Brașov a construit primele două nivele ale bastionului său. Primul nivel a fost amenajat cu guri mari de tragere pentru folosirea armelor de foc de calibru mediu, bombarde şi archebuze, precum şi cu găuri pentru aruncarea materialelor incendiare. Încă din 1491, în Brașov exista un regulament care prevedea obligaţiile cetăţenilor în timpul unui asediu. Fiecare bărbat era dator să posede următoarele |6|


Brașovul în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În prim plan, Bastionul Țesătorilor.

arme: o archebuză, o sabie, un arc şi o lance. Fiecare poartă a cetății urma să fie apărată de 50 de oameni cu armele lor, iar bastioanele din colţuri, de câte zece oameni. La fiecare poartă şi la fiecare bastion era obligatoriu să fie prezent un meşter specialist în confecţionarea armelor de foc. Pe lista pușcașilor mobilizați de la diferite bresle în anul 1542, breasla țesătorilor apare cu 6 pușcași. La inventarul armamentului păstrat în fortificaţiile oraşului, realizat în anul 1562, în Bastionul Țesătorilor s-au găsit: 12 puşti de Praga, 13 archebuze, 10 suliţe de „urs”, 7 halebarde, armuri pentru 7 persoane, 6 cămăşi de zale, câteva gloanţe, 1 butoiaş cu praf de puşcă bun, restul armelor fiind nefolositoare. Evoluția tehnicii militare a determinat reamenajarea bastionului apărat şi întreţinut de țesătorii de in. Galeriile superioare au fost construite între anii 1570 – 1573, fiind destinate armelor de calibru mic, folosite prin gurile de tragere

înguste, de formă circulară, prezente pe tot parcursul traseului coridorului de tragere. În această perioadă au fost ridicate și turnurile destinate corpului de gardă care supraveghea oraşul atât din punct de vedere militar, cât şi din perspectiva observării unor eventuale incendii. Construcţia de formă hexagonală a bastionului de sub Tâmpa închide o suprafaţă de 1616 m², străjuită de ziduri care, în unele segmente, măsoară 4,30 m la bază. Se pare că intrarea în incintă se făcea din suişul străzii Castelului, printr-o poartă culisantă, întărită cu turn şi un gang lung de aproximativ 5 metri. Bastionul actual a fost ridicat în anul 1750, după prăbuşirea turnului din nordest, în urma cutremurului din 1710. Pe faţada intrării în incintă se află încrustat, într-o grindă de susţinere a plafonului, anul 1807. Atunci au fost construite trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meşteșugari ai oraşului. |7|

Pierderea funcției militare a dus la abandonarea bastionului. În anul 1910, deteriorarea monumentului a determinat autorităţile locale să întreprindă vaste lucrări de restaurare şi consolidare pentru zidurile şi galeriile din lemn. Următoarele lucrări de restaurare şi întreţinere au fost efectuate în anii 1950, 1959-1961, 1970, 1975 și 1990-2001. Bastionul Ţesătorilor a devenit muzeu după restaurarea din anul 1910. În prezent, aici este prezentată expoziţia permanentă ,,Cetatea Braşovului şi fortificaţiile din Ţara Bârsei”, amenajată în septembrie 2001. Principalul punct de atracţie este macheta Cetăţii Braşov realizată în anul 1896 și macheta cartierului Schei, atașată în perioada comunistă. Potrivit studiului de consum realizat de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală în vara anului 2015, Bastionul Ţesătorilor este pe primul loc între obiectivele culturale vizitate cel puţin o dată într-un an de către brașoveni.


ARTIZANE |8|


R

MARIA PEPENE

odica Tişcă (tanti Rodica) provine din familia Moşoiu din Moieciu de Sus, de pe Valea Băngăleasă. Locuiește în satul natal, în Malu Tișcanilor. A învăţat să ţeasă la război la vârsta de 15 ani de la mama sa. Primul obiect ţesut a fost un preş, cu timpul ţesând diferite alte obiecte ca: şervete, covoare, cuverturi, traiste în ochiuleţe. Cel mai mult îi place să ţeasă şervete. Încă de la început i-a plăcut să ţeasă. În tinereţe, iarna avea războiul în casă şi odată început un obiect îşi impunea în fiecare zi cât să ţeasă, uneori prinzând-o orele 1-2 noaptea ţesând la război. A ţesut numai pentru casă, obiecte decorative şi postav din care se confecţionau haine.

M

aria Pepene (tanti Pepenica) s-a născut în zi de sărbătoare mare, de Sf. Mărie. Provine din familia Tişcă. Este fiica lui Gheorghe Tișcă, zis Ghică Neculcea și a Elenei Gârbacea. Locuiește în Moieciu de Sus, Între Văi. Soțul său, zis Pepenicu, era dulgher de meserie. Pepenicu a fost un dulgher renumit în zona Branului. Fiind prețuit ca meșter popular, a colaborat cu Muzeul ASTRA din Sibiu.

Cel mai mult a lucrat pe războiul moştenit de la bunicul soţului, Gheorghe Tișcă, zis Ghică Neculcea. Războiul era confecţionat de un tâmplar din sat.

Pepenica a învăţat să ţeasă la vârsta de 10 ani de la mama şi bunica sa. Avea în casă un război făcut de bunicul său, care era tâmplar.

Şi-a învăţat şi cele trei fete să ţeasă la război, însă numai modele mai simple. Soțul său Nițică este cioban și până la împărțirea averii către cele trei fete au avut o gospodărie mare, cu oi și vaci.

Țesea cu mare plăcere, iar cel mai mult îi plăcea să ţeasă şervete. A ţesut şervete, țoale, velințe, covorașe și pânză, numai pentru casă. A ţesut postav, mai ales pentru costum bărbătesc. Iarna, când avea războiul în casă, erau zile când, după ce termina treburile gospodăreşti, o prindea noaptea ţesând la război. Nu se culca până nu țesea un şervet pe zi.

RODICA TISCA |9|


D

VICTORIA IALOMITAN

oina Voinescu (tanti Doina) provine din familia Porancea din Cheia si este cunoscută în sat ca Doina lui Noe a lui Neguleț. Locuiește în Moieciu de Sus, pe Valea Băngăleasă. A învăţat să ţeasă la vârsta de 7-8 ani de la mama, iar după căsătorie a continuat să înveţe de la soacra sa. În perioada comunistă a lucrat pentru Arta Populară unde țesea şervete de borangic. După ce a renunţat la Arta Populară, a continuat să ţeasă covoare la comandă, făcând peste 100 de covoare.

V

ictoria Ialomiţan (tanti Dorica) provine din familia Gârbacea, din Moieciu de Sus. Este fiica lui Chim al Vuchii și este cunoscută în sat ca Dora lui Chim.

Dintre toate lucrurile ţesute, cel mai drag îi este un covor în nuanţe de maro. Cel mai mult a lucrat pe un război făcut de un tâmplar din sat pe care îl ţinea mereu în casă. Şi-a învăţat ambele fete să ţeasă la războiul de ţesut şi îşi aminteşte cum acestea au încercat să o ,,ajute” când erau mai mici, făcându-i o surpriză şi tăind de pe război un covor care nu era terminat.

Soțul său a fost Nelu Ialomițeanu din Sohodolul Branului. Locuiește în Moieciu de Sus, în Malu Tișcanilor, lângă biserica satului. A învățat sa țeasă la vârsta de 6 ani de la mama sa. Războiul pe care a învățat să țeasă și pe care a lucrat cel mai mult era făcut de tatăl său. A țesut cu plăcere ţoale, covoare, velințe și preșuri împreună cu sora sa.

DOINA VOINESCU

Între 14 și 24 ani a lucrat la țesut covoare, iar după aceea a țesut acasă, atât pentru casă cât și pentru alte persoane. | 10 |


MARIA GÂRBACEA

Î

n sat i se mai spune Mărioara Reveichii. A învăţat să ţeasă de la vârsta de 7-8 ani de la mama sa, care era o cunoscută ţesătoare de fote în zonă. A început cu lucruri simple, dar cel mai mult i-a plăcut să ţeasă fote. Crede că dacă le adună a cusut peste 2 km de fote ! Locuiește în Moieciu de Sus, în Ișani. | 11 |


I

NICOLETA OLTEANU

onela provine din familia Lupoiu. Tatăl său, Gheorghe al lui Dănac, a fost cioban, iar mama, Ileana, născută Gârbacea, a fost una dintre cele mai cunoscute țesătoare din sat. A început să țeasă la 10 ani, din curiozitate, alături de surorile ei, învățată de mama sa, iarna, când avea războiul de țesut montat în casă. S-a căsătorit cu Nelu al lui Prescură, cioban din Moieciu de Sus, ,,responsabil” de stână. Familia soțului său este una dintre cele mai vechi familii de oieri din Moieciu, care a ajuns în transhumanță cu turmele până la Baltă (Dunăre) și în Dobrogea. Locuiește în Moieciu de Sus, Între Moiecele, la intersecția Moiecelului cu Valea Popii. După ce s-a măritat a țesut mai ales covoare. Are trei fete dar niciuna nu știe să țeasă...

N

icoleta Olteanu provine din familia Duicu, fiind fiica Uţicăi Dinicului din satul Cheia. A învăţat să ţeasă la vârsta de 18 ani, alături de cele 5 surori ale sale. Primul obiect ţesut a fost un preş ales, apoi trecând la ţolul alb cu negru. I-a plăcut să ţeasă postav şi stofă de casa din care îşi confecţiona haine. A lucrat numai pentru casă diferite ţesături interioare şi stofă. Războiul pe care a învăţat să ţeasă era de la bunici, iar războiul pe care l-a folosit cel mai mult este făcut de cumnatul său, Viorel Clinciu al lui Dobre, care este tâmplar. Locuiește în Moieciu de Sus, în Ișani.

IONELA GÎRBACEA | 12 |


| 13 |


ARTISTI EDIȚIA 2016

| 14 |


Ș

ase artiști vizuali selectați din toată țara au avut posibilitatea, în luna iulie 2016, să înveţe tehnica tradiţională de ţesut la război de la șase artizane, să se documenteze asupra motivelor tradiţionale şi să valorifice aceste lucruri prin realizarea unor tapiserii după o lucrare proprie propusă. În selecția artiștilor, organizatorii au căutat, pe lângă originalitatea propunerilor și posibilitatea de transpunere a lucrării în tehnica tapiseriei, o cât mai mare diversitate a mediilor de creație. Lucrările realizate au fost expuse în august 2016 la Brașov, în Bastionul Țesătorilor și în septembrie la Sibiu, la Casa Artelor. ARTIȘTI Dorina Horătău Daniel Brici Irina Stoican Bianca Mann Georgiana Gămălie Daniel Djamo

ARTIZANI Rodica Tişcă Doina Voinescu Nicoleta Olteanu Victoria Ialomiţan Maria Gârbacea Maria Pepene

| 15 |


DORINA HORATAU

D

orina Horătău este conferențiar univ. titular Departament Arte și doctor în domeniul Arte vizuale la UNARTE București, specializarea Arte Textile. Are peste 40 de participări în expoziții individuale sau colective și este autor de articole și studii de specialitate. Pe lângă activitatea artistică, se implică în proiecte de curatoriat, organizare și coordonare de proiecte culturale și este membru în diferite jurii de specialitate.

| 16 |


PARA- S IT E Instalaţie realizată în colaborare cu meşter îndrumător Rodica Tişcă din Moieciu de Sus.

Ca artist, aleg sa fiu parte a unor proiecte de tip experimental, pentru că acestea îmi oferă ocazia de a întâlni situaţii noi şi provocatoare, în care oamenii îşi pot testa limitele. Arta pe care o „nasc” mă ajută să îmi dau seama de neliniştea care se adresează întrebărilor şi fragilităţilor umane, aşa că în fiecare lucrare îmi propun să micşorez cât mai mult graniţele dintre artist şi public, dintre cetate şi spaţiul propriuzis dedicat artei. Lucrările mele, graţie | 17 |

experimentalului extins pe care îl implic, trăiesc şi se hrănesc din întâlnirea directă cu omul de rând. Cu materialul fragil, cu iarba ca simbol al umanului supus vremii şi vremurilor, experimentez din anul 1999 şi în continuare descopăr răspunsuri – mici sau mari, plăcute şi pline de sens, adevărate. În participarea afectivă la tradiţia unui loc, trebuie să acceptăm că nici istoria lui şi nici natura care-l defineşte nu pot fi abordate fără dragoste şi fără respect.


IRINA STOICAN

I

rina Stoican este arhitect, absolventă a facultății de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu București, cu experiență de 10 ani în proiectare și modelare tridimensională computerizată. Este pasionată de designul digital aplicat în diverse domenii prin intermediul manufacturii aditive (printare 3D). Printre proiectele sale se află o colecție de bijuterii cu motive tradiționale, modelată și printată 3D, colecție care îmbină lâna cu materialele specifice manufacturii aditive.

| 18 |


VO RO N O I Ţesătură realizată în colaborare cu meşter îndrumător Nicoleta Olteanu din Moieciu de Sus.

În urmă cu ceva ani, am utilizat combinaţia dintre print 3D şi lână în contextul unei colecţii de bijuterii experimentale, în care lâna era folosită în proporţie de doar 10%. În cadrul proiectului, pentru că lâna ţesută la război este mai puţin controlabilă decât o structură realizată robotizat, matematic, la milimetru, a apărut dorinţa de sfidare a contrastului. Însă, de această dată, s-a inversat raportul în favoarea materialului natural, printul 3D fiind doar un accesoriu ataşat ţesăturii.

| 19 |


GEORGIANA GAMALIE

G

eorgiana Gămălie este artistă brașoveană, specializată în Teologie Ortodoxă - Patrimoniu cultural - Restaurare icoană la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. A fost conservator în cadrul Muzeului de Etnografie Braşov. A participat cu lucrări de iconografie și lucrări de artă vizuală în mai multe expoziţii colective și face cercetare de teren, în scopul reconstituirii portului autentic românesc şi săsesc din Țara Bârsei.

| 20 |


ARMURA Ţesătură realizată în colaborare cu meşter îndrumător Mărioara Gârbacea din Moieciu de Sus.

Participarea în acest proiect a fost o provocare frumoasă în care „am ţesut”, în pace, punţi între oameni, timpuri, tradiţii... Am pornit de la denumirea proiectului şi am considerat necesară Armura, însă una simbolică, încărcată cu semne tradiţionale apotropaice.

| 21 |


DANIEL BRICI

D

aniel Brici este un artist din Reșița, născut în 1987, cu studii de masterat la Universitatea de Artă din Timișoara. A participat în peste 30 de expoziții solo și de grup în țară și străinătate.

Experienţa în cadrul proiectului a fost interesantă din plin, provocatoare!

| 22 |


RED LEN IN Ţesătură realizată în colaborare cu meşter îndrumător Doina Voinescu din Moieciu de Sus.

| 23 |


DANIEL DJAMO

D

aniel Djamo este artist și regizor, câștigător al mai multor premii europene, cum ar fi premiul ESSL Museum sau Young artist prize MUMOK - Museum Moderner Kunst Stiftung Ludwig Viena și KulturKontakt Austria. Lucrările sale au fost expuse la Muzeul de Artă Modernă Moscova (MMOMA), MNAC București și l’Arsenale di Venezia.

| 24 |


SE LFI E –DANI &P EPENICA Ţesătură realizată în colaborare cu meşter îndrumător Maria Pepene din Moieciu de Sus.

Mi s-a părut interesant să transpun pixeli în ţesătură.

| 25 |


BIANCA MANN

B

ianca Mann este născută în 1991 și masterandă la secția Sculptură a UNARTE București. Expune din 2011 în România și Italia. Din 2013 este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti, U.A.P., Filiala Sculptură.

| 26 |


A N D RO G I N Ţesătură realizată în colaborare cu meşter îndrumător Victoria Ialomiţan din Moieciu de Sus.

Consider importantă aducerea artei plastice contemporane şi a celei decorative tradiţionale împreună. Am propus un desen pe care l-am considerat potrivit pentru tehnica războiului de ţesut. Rezultatul a fost diferit faţă de cum îmi imaginam eu lucrarea finală, însă m-am bucurat de transpunerea desenului în materialul textil chiar dacă s-a transformat în altceva. Pentru mine a fost un experiment interesant.

| 27 |


ARTISTI EDIȚIA 2017

| 28 |


P

roiectul din 2017 a constat în organizarea a două rezidențe pentru 4 artiști contemporani, acompaniați de 4 artizane și de un tehnician, și în pregătirea unei expoziții itinerante în Bastionul Țesătorilor Brașov și Muzeul Național al Țăranului Român din București. Rezidențele și expozițiile au fost documentate fotografic și video și prezentate și în cadrul unui atelier dedicat, la Universitatea Națională de Arte București. În prima rezidență, din mai 2017, s-a organizat o sesiune de documentare în zona Bran-Moieciu, cu participarea artistelor selectate, oferindu-le posibilitatea să interacționeze cu comunitatea și să aprofundeze specificul local. În cadrul celei de-a doua rezidențe de la Bastionul Țesătorilor din Brașov (31 iulie - 9 august 2017), artistele au fost susţinute de artizane pentru a-și pune în practică viziunea proprie asupra tematicii, creând 4 colecţii de autor.

| 29 |


CLAUDIA PASCU

C

laudia Pascu este art director, graphic designer și ilustrator (uneori, pe proiectele cele mai dragi). Este absolventă a Universității Naționale de Arte București, secția Graphic Design cu experiență în advertising, creare de identități vizuale și grafică de carte. Este pasionată de noi tehnologii, dar fascinată și de tehnicile vechi, tehnici care par să se piardă. De unde și interesul pentru acest proiect și pentru felul în care se poate transpune un concept sau o compoziție contemporană într-o formă aparent vetustă. Din aceste mix-uri sau clash-uri pot ieși cele mai surprinzătoare moduri de a exprima o idee.

Claudia Pascu a lucrat cu artizana Ionela Gîrbacea

| 30 |


IMP RUM U T

Lucrarea mea se numește „Împrumut” și are la bază elemente fascinante din carpetele „găsite” în perioada documentării la tanti Ionela, tanti Pepenica și la tanti Rodica. Este un colaj făcut cu elemente din trecut care ne re-vizitează și pe care le împrumutăm și transformăm și le transpunem (conștient sau inconștient) într-un context contemporan. Este o carpetă cu o poveste de răpire, realizată doar parțial (datorită perioadei de execuție). Lucrarea este inspirată din documentare, doar că am vrut să o scot din contextul „clasic” și i-am dat o turnură mai... neașteptată. Este un exercițiu de a rescrie o poveste, un exercițiu care se folosește de tehnica extraordinară și de ingenuitatea carpetelor din Moieciu pentru a da un restart imaginației. Pentru mine a fost un teritoriu nou de explorat, o modalitate cu totul nouă (și în același timp arhaică) de a transpune o idee. A fost o experiență minunată, o ieșire din zona obișnuită, o interacțiune benefică cu oameni onești, muncitori și foarte-foarte pricepuți în ale „războiului”.

| 31 |


OTILIA BOERU

O

tilia Boeru este o artistă vizuală care lucrează în diverse medii de exprimare. Cel mai frecvent apelează la materialul textil, cu ajutorul căruia experimentează și construiește noi forme plastice, care au scopul dezvoltării limbajului formal al artei în acord cu estetica actuală. Temele urmărite în cadrul atelierului sunt generate, în mare parte, de procese de introspecție personală, dar pot fi declanșate și de fenomene sau procese sociale din imediata apropiere.

Pe lângă activitatea artistică de atelier, a dezvoltat și o activitate de creație în designul textil, unde a manifestat un interes pentru modalitățile prin care noile tehnologii pot intra în relație cu tehnicile textile tradiționale. În prezent, este cadru didactic la departamentul Arte textile – Design textil / Facultatea de Arte Decorative și Design / Universitatea Națională de Arte București.

Otilia Boeru a absolvit Facultatea de Arte Decorative și Design din cadrul Universității Naționale de Arte din București, cu o specializare în Arte textile și Design textil. Deține o diplomă de Master în Arte Vizuale și una de Doctorat în Arte plastice și decorative, obținute în cadrul aceleiași universități.

Otilia Boeru a lucrat cu artizana Maria Pepene

| 32 |


IN T RU S

Lucrarea „Intrus”, din seria „Aria de selecție” urmărește relația dintre lumea virtuală, reprezentată de mediul digital în care eu proiectez și lucrez cu informația vizuală și lumea reală, reprezentată de tehnica tradițională de țesut, aplicată cu pragmatism și tenacitate de țesătoarele din Moieciu de Sus, persoane foarte ancorate în concretețea vieții de zi cu zi.

(imprimare, țesere, brodare), acordate la tendințele estetice actuale. Țesătura, deși realizată prin mijloace rudimentare, apelează la sistemul binar ce stă la baza computerelor de astăzi, iar aparența contexturii astfel obținute trimite la o convenție de reprezentare a spațiului transparent din programul Adobe Photoshop.

Dialogul dintre cele două medii se produce cu ajutorul materialelor textile și prin folosirea limbajului tehnicilor textile

În urma perioadei de documentare, am rămas cu imaginea elementului straniu, ca un intrus în prețioasele veșminte

| 33 |

tradiționale din zona Bran – Moieciu: banda de linii colorate oranj intens inclusă în pânza folosită ca suport pentru elaboratele broderii ale bluzelor, atât femeiești cât și bărbătești. „Țesătura cu margine”, așa cum o numesc localnicii, contrastează cu toată ornamentația din jur; pare un semn de exclamație, o atenționare pentru a marca un mesaj încă nedescifrat. Mulțumiri speciale țesătoarei, tanti Pepenica, alături de care am lucrat în această rezidență.


IULIA TOMA

I

ulia Toma trăieşte şi lucrează în Bucureşti, utilizând ca mediu preferat materialul textil însoţit de fotografie, instalaţie sau text. Temele sociale precum feminismul, drepturile omului, relaţiile interpersonale din comunităţile închise, materialitatea urbană a locuirii sau echitatea socială fac obiectul preocupărilor sale. Predă în cadrul Departamentului Arte & Design Textil al Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti.

Iulia Toma a lucrat cu artizana Rodica Tișcă

| 34 |


DE G E T E M I C I

„Să legi atâtea noduri doare atât de tare. A trebuit să spălăm sângele de pe covoare. Sângele nu se oprea niciodată.” (Kumar, 8 ani, Kathmandu, Nepal) Statisticile estimează că 250.000 de copii din lume petrec zile lungi la războaiele de țesut, lucrând 15 ore pe zi pentru mai puțin de 20 de cenți. Exploatarea copiilor prin muncă duce și la scăderea salariilor pentru adulți, păstrând comunitățile într-un cerc vicios al sărăciei. Majoritatea copiilor provin din comunități marginalizate, viitorul lor fiind amenințat de muncă grea, abuzuri fizice, lipsa hranei corespunzătoare pentru dezvoltarea lor fizică și psihică. Lucrarea mea „Degete mici” / „Tiny Fingers” din cadrul proiectului „Războaie în Bastionul Țesătorilor” vorbește despre

copilărie și muncă forțată, subiecte la care lucrez de peste doi ani. Unul din lucrurile cele mai bune a fost aportul creativ al doamnei Rodica Tişcă care nu numai că nu s-a oprit la rolul de simplu executant ci a oferit unele soluţii tehnice şi estetice foarte bune. Lucrarea „Degete mici” / „Tiny Fingers” realizată în comun nu s-ar fi putut dezvolta până la capăt fără aportul tuturor celor implicaţi şi mă refer aici la organizatori, curatori, artişti şi artizani. Astfel de rezidenţe de creaţie sunt mai mult decât utile în domeniile în care lucrăm. Mă bucur că lucrarea rămâne în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, fiind astfel accesibilă publicului larg.

| 35 |


DUO CLAUDIA MUSAT & VICTORIA SLADESCU

V

iorica Slădescu este un profesionist cu expertiză în domeniul textilelor. Este interesată de diversele aspecte ale istoriei, tehnologiei și culturii în care fenomenul textil cu valoare artistică apare în cele mai diverse moduri. În prezent este preocupată de arta textilă ca autor al lucrărilor create în atelierul personal și expuse public în medii diverse. Este interesată de contextul contemporan în care se plasează creația textilă „de lângă noi”, prin studierea, teoretizarea și susținerea cursurilor la Universitatea Națională de Arte din București, Departementul Arte textile-Design textil și la Universitatea Politehnică din București, Departamentul Design industrial.

grup de specialiști cu certe performanțe în conservarea și restaurarea unui valoros patrimoniu artistic și istoric. În calitate de artist vizual care se manifestă prin mediul textil, este pasionată de caracterul tehnologic și abordarea conceptuală subtilă. Experimentează continuu implicarea în postură de lider, mentor, partener de comunicare și în final ca simplu realizator al proiectelor textile de la clasica tapiserie la exuberanța novatoare a fiber-art-ului.

C

laudia Mușat este un artist vizual membru al Uniunii Artișilor Plastici din România. Lucrează cu precădere în domeniul tapiseriei și al experimentului în arta fibrei. Este preocupată de istoria milenară și valoarea estetică ale elementelor textile formulate divers și prelucrate sensibil în contextul tehnicii de autor. Are multă experiență în abordarea tehnicilor și tehnologiilor textile manuale, mecanice, industriale precum și în selectarea mixajelor pentru realizarea proiectului artistic individual. Deține în potfoliu participări la proiecte naționale și internaționale legate de arta textilă între tradiție și modernitate.

Este autor al reorganizării celui mai complex laborator de restaurare textile aflat la Muzeul Național de Artă al României unde a format și a condus un

Este cadru didactic din anul 1991 la Departamentul de Arte textile - Design textil al Universității Naționale de Arte din București. | 36 |


L OC – I NT ER S ECT II – TR ADI T I I Ansamblu textil Artizani țesători: Victoria Ialomiţan în colaborare cu Rodica Tişcă și Ionela Gârbacea

Ansamblul textil creat de 1 LUAT/1 LĂSAT (Claudia Mușat & Viorica Slădescu) este plasat sub semnul unui echilibru între patrimoniu, inovație, interpretare și confruntarea cu meșteșugul tradițional din zona Moieciu-Bran. Locul, întâlnirile, vecinătățile, direcțiile și limitele sunt experimentate pe o materialitate ce crește fir cu fir concentrând temporalitatea gândului devenit gest. Matematica primordială a țesăturii cu trup de creație marchează punctul tensional al întâlnirii unor forțe universale care circulă rațional, transportând mesajele prin ochiurile unei plase construite pe un câmp infinit. Ansamblul textil este „cale regăsită” între trecut și viitor, cu mesajul vizual și tactil al fibrei textile, al tehnicii și al unui demers subiectiv ce ne aparține în prezent. Am observat din punct de vedere cromatic că țesăturile vechi, cel mai des făcute din fire de lână naturală, oferind rafinamentul nuanțărilor (alb-brun, alb-negru) sunt organizate compozițional ritmic, pe dungi, | 37 |

carouri, cu multiple posibilități tehnice de realizare și dezvoltare a motivelor. Influențele apariției industriilor chimice în domeniul coloranților și fibrelor sintetice au avut un impact în producția țesăturilor, care copiază modele urbane sau au produs deviații de la armonia simbolurilor profunde spre reprezentări vizuale primitivrealiste. Trăind o experiență autentică de cunoaștere a valorilor artei textile tradiționale, avem ocazia să promovăm identitatea culturală locală, printr-un concept contemporan care să influențeze pozitiv producția creativă a țesătoarelor-artizane din Moieciu de Sus.


ATELIERE 2016-2017

| 38 |


EXPOZITII 2016-2017 | 39 |


VIZUALURI 2016-2017

Artiști contemporani și artizane din zona Branului au lucrat împreună la războiul de țesut

Ediția 2 | 2017

| 40 |

Catalog Războiul Țesătorilor  
New
Advertisement