OBORUL NOSTRU DE ZI CU ZI

ObOrul nOstru de zi cu zi

Veranda Mall a împlinit în toamna aceasta 3 ani de la deschidere. Din peisajul Oborului, însă, face parte de mult mai mult timp. O parte din echipa fabricii de mase plastice pe al cărui teren a fost contruit mall-ul a rămas să lucreze în continuare la Veranda, asigurând astfel o continuitate simbolică între cele două proiecte. Suntem și ne simțim de-ai locului. Vedem cartierul schimbându-se și contribuim și noi la transformarea lui.

Încă de la început ne-am construit și poziționat ca un centru comercial de proximitate. De-ai cartierului și din cartier, suntem un spațiu complementar locurilor deja consacrate și existente de cumpărături și petrecere a timpului liber. Completăm magazinul Bucur Obor și celebra piață cu care ne învecinăm. Ne bucurăm să primim cu brațele deschise oboreni și iubitori de Obor de pretutindeni.

Pentru a face parte cu adevărat din acest minunat cartier și ecosistem comercial, ne dorim să îl cunoaștem mai bine, să înțelegem viața la Obor și în sectorul 2 și să ne dezvoltăm armonios într-o direcție care aduce beneficii comunității.

Realizăm periodic cercetări și interacționăm zilnic cu cei care ne calcă pragul, vrem să pășim în profunzimea cartierului, să ne uităm și la istoria lui și la poveștile Oborului.

Așa i-am întâlnit pe cei de la Asociația Antistatic, care au început explorarea Oborului prin proiectul lor, Portrete de cartier, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Împreună cu artiștii Antistatic am cunoscut mai bine oborenii zilei de azi și obiceiurile lor de zi cu zi.

Am găsit un cartier care ne motivează să îl (re)descoperim în fiecare zi. Echipa de artiști Antistatic ne-a arătat ce se vede, aude și simte în Obor zi de zi, care sunt nuanțele Oborului, care e muzica, unde este poezia, dar și ironia. Printre toate acestea ne consolidăm și noi locul găsind mereu diferite modalități pentru a contribui la o viață mai bună în vecinătate.

Este de altfel și motivul pentru care în 2019 am lansat o direcție nouă de comunicare, Lifestyle de Obor. Aceasta pune moda și tot ce ține de comerțul contemporan pe care îl reprezentăm în contextul locului în care ne aflăm.

Colecțiile de modă ajung din nou în stradă și strada ajunge la rândul ei înapoi în mall. Pentru că suntem un spațiu deschis și viu, în continuă schimbare, care comunică permanent cu împrejurimile și pleacă urechea la cei din jur.

Mallul poate fi un spațiu care exclude, separă, un micro-univers autosuficient. Noi, Veranda Mall, vrem să fim însă tocmai opusul acestui concept. Un spațiu prietenos, primitor, în care oamenii îți dau bună ziua în lift, în care ajungi și să cunoști, nu doar să recunoști, și în care tradiționalul se îmbină cu modernul și utilul cu plăcutul.

Vă invităm în cele ce urmează să parcurgeți câteva articole realizate de către echipa Asociația Antistatic. Sunt observațiile lor subiective asupra Oborului și stilului de viață din cartier. Uneori acestea ne includ, alteori se concentrează pe câte un aspect la care poate nu ne-am fi gândit din birourile noastre. Unele sunt foarte vii și vă vor stimula toate simțurile, altele sunt abstracte și vă vor provoca imaginația. Dar toate pleacă de aici, din Obor!

La început a fost comerțul *

Sec XVII Apar primele târguri în București: Târgul din Lăuntru (lângă Curtea Domnească), Târgul de lângă Biserica Zlătari și Târgul de Afară, viitorul Târg Obor, situat după cea de-a doua barieră a orașului, în apropierea Bisericii cu Sibile.

În afara orașului se organizeză anual, în luna mai, și Târgul Moșilor, cu scopul de a-i comemora pe cei căzuți în lupte.

În aceeași perioadă este consemnată și existența unei spânzurători în Târgul de Afară folosită ca loc de execuție publică pentru condamnați în zilele de târg.

Sec XVIII În prima parte a secoluli XVIII Târgul de Afară se află în vecinătatea Bisericii Olari. Lângă piață, mai spre est, se poziționa întotdeauna și Oborul de vite. În 1768 Târgul de Afară și Oborul de Vite se regăsesc în preajma Bisericii Oborul Vechi de astăzi, numită și Sf. Ioachim și Ana

1822-1828

Se stabilesc primele limite ale Pieței Obor, care se regăsește la nord-est de intersecţia Podului Târgului de Afară sau Calea Moşilor cu Şoseaua Mihai Bravul şi Şoseaua Colentina. Se decide ca extinderea orașului să se poată realiza dincolo de aceasta. Târgul de Afară devine acum Târgul Oborului și este localizat chiar pe Câmpul Moșilor. Târgul Moșilor este mutat pe același câmp și respectă în continuare datina creștină.

1825-1826

Începe desfășurarea unui amplu proiect de pietruire a străzilor, până atunci podite cu bârne de lemn, inițiat de către Grigore D. Ghica. În 1832 același boier interzice condamnarea la moarte prin spânzurătoare.

1839

1847-1852

Urmașii proprietarului donează parcela ocupată de piață Bisercii Sf. Dumitru (biserică aflată sub autoritatea familiei Ghica) pentru a aduce venituri bisericii.

Este pus în practică Planul Borroczyn care presupune elaborarea primului plan cadastral al orașului și care consemnează poziționarea celor două piețe: Târgul Obor se află pe Câmpul Moșilor, la intersecția șoselelor Ștefan cel Mare și Mihai Bravu de astăzi. Oborul de Vite este situat pe o parcelă diferită, mai la est de piață.

Este construită Moara lui Assan, prima moară cu aburi din spațiul românesc.

Primăria Orașului București realizează o nouă sistematizare a locului cu acordul lui Scarlat Alexandru Ghica, proprietarul moșiei.

Este fixată o locație permanentă pentru bâlciul organizat cu ocazia Târgului Moșilor.

Are loc pentru prima dată în Obor Expoziția Națională de la Moși. Exponatele sunt: vite, flori, legume, produse agricole și industriale.

Artistul maltez Amedeo Preziosi vizitează în călătoria sa prin București Târgul de Afară și Oborul de vite, unde realizează mai multe lucrări, dintre care Surugii din Obor și Obor, târg de animale.

În locul spânzurătorii este ridicată de către negustori Crucea de piatră, menită să „sfințească locul”. Aceasta era localizată la intersecția Pieței Obor cu Strada Chiristigiilor. Potrivit însemnărilor sculptate în piatră, aflăm că lângă cruce exista și o fântână.

Primăria Capitalei cumpără moșia Colentina de la Scarlat Ghica pentru 400.000 de lei, sumă ce se va achita în patru rate. În 1891 spațiul pe care se află Târgul Oborului devine oficial al orașului București prin Decret Regal, confirmând cumpărarea proprietății de către Primăria Orașului București.

Societatea de tramvai Frederico - Thalessa instalează și pune în funcțiune prima linie cu tracțiune electrică din București, care face legătura între Obor și Cotroceni.

Paul Menu, fotograf și operator de film de origine franceză, realizează primele filmări în spațiul bucureștean. Filmările, intitulate Târgul Moșilor I și Târgul Moșilor II, se găsesc în Arhiva Națională a Filmului.

1853

1860

1868-1869

1877

1886

1894

1897

1902 Se construiește Pavilionul Regal, spațiu dedicat familiei regale care venea adesea la evenimentele din Târgul Obor.

1903 Are loc inaugurarea Gării Obor sau Gării de Est, construită din punct de vedere arhitectural în stil neoromânesc.

1907 Se construiesc câteva ateliere educaționale numite inițial Regina Elisabeta Ţesătoarea deoarece se aflau sub patronajul reginei. Spațiul atelierelor devine Şcoala Profesională Electrotehnică nr. 26 în 1956, și mai târziu Liceul Mecanică Fină. Astăzi se numește Liceul Tehnologic I.C. Brătianu și este situat pe strada Popa Lazăr.

1923 Ia naștere Societatea de Exploatări Tehnice, cunoscută sub denumirea Mecanică Fină.

1935-1939

Oborul este plin de prăvălii. Aici se găsesc de toate, de la articole pentru nunți și botezuri până la cherestea, butoaie, sticlărie, fierărie, recipiente de tinichea și aramă. Apare fenomenul aglomerării magazinelor pe cartiere: alimentară, aprozar, pâine, carne.

1936

Sunt construite Halele Obor.

1962 Apar noi întreprinderi industriale în zona Obor: lângă Halele Obor se fabrică biciclete, în Baicului se deschide uzina Electronica.

1975

1979

1989

Este construit blocul ALMO, clădire care la parter găzduiește magazinul Bucur Obor.

Începe construcția Pasajului Obor, pasaj unde aveau stație tramvaiele.

Este inaugurată stația de metrou Obor.

Mecanica Fină este vândută de către stat și devine societate privată.

Primăria Sectorului 2 se relocalizează în clădirea nou construită, situată lângă magazinul Bucur Obor, pe strada Chiristigiilor nr. 11 - 13.

Încep lucrările de modernizare a pieței. Lucrările au însemnat demolarea vechii piețe Obor.

Se decide mutarea Crucii de piatră în parcul din fața Primăriei Sectorului

2. Mutarea a fost realizată fără a se ține cont de normele de conservare ale monumentelor istorice. Mai mult, semnificația i-a fost schimbată prin redenumirea în Crucea Independenței, lăsând o parte a memoriei cartierului Obor să se piardă.

Are loc deschiderea mall-ului Veranda, situat pe strada Ziduri Moși.

2000

2004

2006

2009

2016

Surse

Giurescu, Constantin, Istoria Bucureștiului, Vremea, București, 1967

Mucenic, Cezara, Târgul de afară - Târgul Moșilor, Târgul Obor, vol. Materiale de Istorie şi Muzeografie XIX, Muzeul Municipiului București, București, 2005, pg.

249-267

Papazoglu, Dimitrie, Istoria fondărei oraşului Bucureşti, Curtea Veche, București, 2005

https://www.mecanicafina.ro/ro/istoria-companiei, data accesării: 25.09.2019

Copilăria în Obor

Imaginați-vă că nu aveți mai mult de un metru și foarte puțin, pătrundeți într-o lume întreagă mare copleșitoare plină ochi de culori și forme și de mulți oameni, că vedeți prin ochii de copil schimburi de neînțeles, bani contra pâine, sacoșe contra gogoșari, peștișori vii în pungi, iepurași, mături, coșuri împletite, haine, jucării. O lume care vă ia cu asalt toate simțurile, văzul, auzul, gustul. E gălăgie și în gălăgie se aud oameni care își alintă mărfurile de vânzare, ofertele și ofertuțele.

Imaginați-vă că puneți mâna pe prima păpușă, pe prima mașinuță cu telecomandă, că vă îmbrăcați cu primul pulover moale moale care miroase a lână, că încercați prima pereche de pantofi roșii, că primiți cartea care va rămâne în inima voastră toată viața, că puneți pe limbă prima picătură de must, că vedeți pentru prima dată în viață cum arată un pepene mare, cel mai mare pepene din câți ați văzut. Oborul în întregul său este un loc al magiei pentru copii. Multe locuri sunt ale magiei pentru copii, este drept, dar Oborul vine cu magia în îmbucături mari, se așează mare și greu în amintirile copilăriei și așa naște nostalgii peste ani. Sunt mulți iubitori de Obor care

nu se vor putea niciodată desprinde de cartier și care, chiar dacă sunt plecați peste oceane, vor reveni aici iar și iar. Oborul naște amintiri vii, colorate, parfumate.

Dintre iubitorii Oborului cu care am avut plăcerea să vorbim, surorile Rusu ne-au oferit imagini așa de precise ale copilăriei lor în Obor încât ne-au făcut să ne dorim să revizităm locul cu ochi de copil. Au recuperat și desenele lor din copilărie să ne arate cum observau atunci atmosfera din Obor.

Pot spune cu mâna pe inimă că Piața Obor este unul din locurile care miau marcat copilăria și sunt convinsă că periplurile mele pe aici le fac tocmai pentru a intra în contact cu mine cea de atunci și cu lumea copilăriei mele. Când m-am mutat de la părinți, una din condițiile pe care leam dorit la noua mea locuință a fost să se afle în proximitatea Oborului, ceea ce s-a și întamplat, spune Roxana, care seamănă leit cu Raluca, sora ei geamănă ce dă din cap aprobator. Totuși amintirile mele cu acest loc nu sunt în întregime fericite. Cum sunt născută la sfârșit de ’80, am prins din plin perioada tranziției și sărăcia de rigoare. Oborul oglindea pentru mine neajunsurile acelor timpuri când aproape tot ce ținea de

îmbrăcăminte, rechizite și alte articole nonalimentare părinții cumpărau de la Obor. Zona unde se cumpărau haine era adiacentă pieței agroalimentare, la fel ca și acum. Era de asemenea un labirint de tarabe improvizate, dar mult mai apropiate unele de altele, creând între ele culoare înguste unde nu de puține ori oamenii se împiedicau unii de alții.

Pentru mine și sora mea geamănă, Oborul reprezenta, la fel ca și celelalte medii pe unde ne învârteam, un loc de studiu aș zice antropologic pe care apoi îl redam în desene. Ne intrigau amestecul de mărfuri și tipologiile umane.

Raluca completează povestea cu umor și dor:

Una dintre cele mai vii amintiri cu Oborul de la o vârstă fragedă este piața sâmbătă dimineața, sub un soare prietenos. Într-unul din aceste peripluri la cumpărături de week-end, m-am pierdut de tata și de sora mea geamănă. O persoană inimoasă m-a suit pe o tarabă până când «domnul mustăcios” a reușit să mă recupereze. Simt și acum senzația de disperare și niște crâmpeie de imagini având pe fundal niște găini de vânzare.

Apoi, când amintirea cupoanelor lui Văcăroiu era încă proaspată, prin anii ’96, ai mei au reușit să strângă bani pentru

o mașină de spălat automată, care să înlocuiască celebra Albalux. Era timp de iarnă și a fost necesar să o împingem pe sanie de la magazinul Obor, printre blocuri, până acasă.

Cu mama era o plăcere să mergem la Obor. Cumpăram adesea bomboane, napolitane, biscuiți vărsați când încă era magazin alimentar în interior, dinspre piață. Mă fascina să mă uit la desenele din centrul magazinului, pastișe ale desenelor animate Disney, înduioșătoare prin stângăcia lor.

Cu atat mai exotică mi s-a parut povestea căciulii din blană de vulpe cumpărată de mama de la Obor de la mongoli veritabili din Mongolia. De formă conică, cu o coadă de vulpe la spate, mi-o imaginez pe mama amazoană. Din păcate a sfârșit mâncată de molii.

În desenele făcute cu sora mea geamănă,

care încorporează și piața Obor, se regăsește lumea copilăriei noastre. Ele se doreau un studiu antropologic, în care să fie suprinse cât mai multe detalii din viața de zi cu zi. Personajele principale inventate de noi, Delia și Patricia, au avut ocazia să ajungă și la măcelarie, deși aceasta se găsea în orașul imaginar Afumăței, cu Oborul său imaginar.

Deși Oborul s-a schimbat mult, și în bine și în rău, de fiecare dată când îl regăsesc am o senzație de acasă. Sunt bucuroasă că și-a păstrat funcția inițială, cea de piață și de magazin, deși umblau zvonuri într-o epocă de a fi transformat într-un muzeu de artă contemporană.

Miron își aduce și el aminte de Obor, mai mult prin intermediul sunetelor care îi conturează universul.

Am copilărit în Colentina, chiar vizavi de Obor, cumva, lângă biserica Sf. Dumitru. Îi știu drumurile pe de rost dar doar la pas și, de mic, eram trimis constant la piață, unde se părea că negociam cel mai bine din familie. Eram de pe atunci atent la sunetele din jur. Revizitând acum Oborul să îl înregistrez, am asistat amuzat la o ceartă a păsărilor din Plumbuita, am vânat tramvaie și slujbe de duminică, am tras în urechi sfârâiala de mici din miezul pieței, am revăzut cocheta gară Obor și am așteptat până a plecat primul tren. Am spionat audio și mall-

ul. Am mai adăugat un pic de ambianțe specifice zonei (vânzători, muzica ascultată în Obor, oameni negociind). Am încercat să înregistrez și școala generală de pe Mașina de Pâine dar copiii erau în vacanță. În rest, Oborul nu doarme niciodată și nici nu intră în vacanță.

Roșcata, un alt iubitor de Obor din copilărie, este de o haioșenie extremă. Frumoasă, elegantă, cu degete fine merge din loc în loc și pipăie tandru roșiile.

Nu îmi plac prea moi și nici prea tari. Înainte știam că le iau de la doamna Elena dar nu mai vine aici, are un nepoțel și stă acasă. Îmi place tare să vin la piață aici. Tata lucra undeva în apropiere și îmi aduc aminte de copilărie de fiecare dată când ajung la Obor. De mică îmi plăcea să cercetez cu atenție fructele și legumele pe care le cumpăram împreună cu tata. Cred că aici am învățat numele tuturor lucrurilor, de la tata. Mi-am facut în timp un fel de ritual de Obor. Mă trezesc sâmbătă destul de târziu, ajung pe la 12. Nu am listă dar știu ce vreau să gătesc. Îmi place foarte tare să gătesc și să se bucure și soțul de ce gătesc. Azi de exemplu am în plan varză călită dulce și o ciorbiță de legume. Planul este să cumpăr în primul rând ce e mai ușor să nu car aiurea. Nu am troller. O să merg cu multe plase până

la mașină.

Din amintiri în amintiri am ajuns și printre copiii momentului care acum își trăiesc copilaria în Obor. Blocurile înalte care încojoară Oborul sunt pline în mod surprinzător și plăcut de familii tinere. Pentru ei Oborul e acasă, nu e numai piață, e tot. E micul parc pentru copii de lângă parcul Păsărari, e terasa pitită în spatele blocului, e biserica ascunsă în spatele blocului, e amintirea vremurilor în care piața era bâlci, e normal, nimic deosebit. Maria și mica Matilda petrec mult timp împreună în locurile de joacă, nu numeroase, din cartier. Când în parcul Păsărari, când în fața Veranda, când la câte un eveniment pentru copii anunțat.

Avem câteva parcuri, mici dar la vârsta asta e suficient. Și ne știm, uite vin acum niște prieteni, vine și soțul schimbăm o vorbă și apoi mergem împreună acasă.

Viața lor în Obor e normală, joaca e joacă, vecinii vin și ei tot aici în parc. Matilda înregistrează vizibil orice mică discuție dintre mama ei și toți ceilalți, va crește frumos înconjurată de tot ce Oborul are de oferit.

Lăsați copiii să vină la Obor. Vor avea amintiri pentru o viață.

Text: Ana Olar // Ilustrație: Maria-Livia Onete

Traseul unui vegan prin Obor

Am observat cu bucurie că în ultima vreme a prins avânt și la noi curentul veganismului; în calitate de vegan, acest lucru nu poate decât să mă încânte. Tot tam-tam-ul cu feluri de mâncare dedicate veganilor e relativ recent în vest, dar noi românii am fost mereu privilegiați la capitolul hrană vegetală datorită tradiției postului. Deși nu avem încă atât de multe localuri cu specific vegan, nu cred că există vreun restaurant care să nu aibă și câteva variante de post. Există mereu garnituri, salate și aproape nelipsita ciorbă de legume. Trebuie doar să fii creativ și deschis, cu siguranță nu vei muri de foame la o masă în oraș.

Desigur, nu mâncăm doar în oraș. Mulți dintre noi preferă să mânânce acasă fiindcă ce facem noi cu mânuțele noastre e mai bun, mai sănătos și știm exact ce punem în mâncare. Și unde găsește un vegan hrană mai bună ca la Obor? Nu mă refer aici doar la vestita Piață Obor ci la zona Obor în ansamblu. Dacă faci un mix de piață cu Veranda găsești TOT: de la fructe și legume proaspete, la înlocuitori de carne, de brânză, de lapte, alimente bio, conserve, sucuri, dulciuri, suplimente, vitamine.

Trec imediat la subiect și prezint succint traseul meu de vegan prin Obor.

Prima oprire: hala de fructe și legume din piață. Presupun că e evident ce găsim aici și nu mai trebuie să menționez decât în trecere ce culori fabuloase se găsesc pe tarabe indiferent de sezon, ce mirosuri proaspete ne încântă nasurile și ne întăresc decizia de a fi vegan.

Al doilea popas: hala nouă, etajul 1. Dacă nu știați, există deasupra halei cu fructe încă un etaj. Ce-i drept, nu e cu specific vegetal precum parterul, dar aici putem găsi la Plantasia brânza vegană Rawckers care imită excepțional gustul de brânză. Mai mult decât atât, sunt sortimente variate din care poate alege orice pretențios.

Nu treceți cu vederea nici hala veche care oferă cea mai mare varietate de condimente, grâne, leguminoase, nuci și semințe de toate felurile, culorile, formele si texturile în combinații variate. Biscuiții în general sunt “de post” și sunt de mai multe feluri, halvaua și unele salamuri de biscuiți la fel.

Piața Obor îi oferă veganului grosul și ar putea să trăiască lejer doar cu cumpărăturile de acolo. Suntem totuși vegani contemporani, trăim în secolul

21 și se crește carne în laborator, așa că putem să ne delectăm și noi căteodată cu înlocuitori vegetali dacă avem pofte sau nostalgii. De-aia traversăm strada și mergem în Veranda.

Ce găsim în Veranda?

La Miniso găsești câteva sortimente de machiaj cruelty free și vegane (plus yoga mat-uri drăguțe și ieftine). DM oferă de la ceaiuri, suplimente, batoane și snacksuri, la cosmetice, geluri de duș, produse de îngrijire a corpului și a părului. La Paradisul Verde se găsesc în mare parte suplimente alimentare dar au și batoane proteice, super-alimente și ciocolată. La Decathlon găsești batoane proteice vegane.

La Carrefour sunt atât de multe opțiuni încât voi menționa doar pentru ce merg eu personal: laptele de fistic și de nuci de la Olympus, iaurtul Alpro sau Joia, Greek-Style Cheese de la Violife, ciocolată Pantagruel, cu 70% cacao și îndulcită cu stevia, tofu telemah de la Fitto Fit.

Daca ți se face foame pe parcursul traseului acasă - Piața Obor - Verandaacasă (ceea ce este foarte probabil) poți face o oprire la food-court-ul mall-ului. Aproape fiecare brand are cel puțin un fel de mâncare vegan, iar aproape orice cafenea are lapte vegetal. Zic aproape în cazul în care am ratat vreuna, dar la Ted’s și Starbucks unde m-am oprit au sigur.

Distracție de Obor

Când zici Obor te gândești direct la munți de fructe și legume, cărneturi, oale, ulcele, strașnică aglomerație și piețari care își strigă ofertele. Practic, la atmosfera pestriță a unei piețe x10, căci dé, nu degeaba e Oborul cea mai mare piață din sud-estul Europei. Făcutul de cumpărături e de prea puține ori un act exclusiv pragmatic, iar Oborul are indubitabil un farmec al lui, motiv pentru care este și a fost dintotdeauna mai mult decât o piață.

Distracția la Obor s-a manifest de-a lungul timpului în multe feluri, dar s-a consumat în general cu ochii și cu gura. Lăsând la o parte bucuria de a visa la potențialul astronomic de preparate posibile cu resursele din Obor, să nu uităm că o parte esențială din distracție este mâncatul la fața locului. ”Shoppingul” la Obor este o treabă epuizantă care impune să-ți încarci bateriile. De la un punct încolo cumpărăturile devin secundare ”energizării” propriu-zise. Micii de la Obor sunt legendari - o confirmă coada care se formează în fiecare zi pe la ora 11 și care rămâne constantă până pe la 3-4.

Dacă am adus micii în discuție, e musai să vorbim și despre ”garnitură”.

O bere la Obor. Doar la auzul acestor cuvinte și parcă simți mirosul de grătar, mintea începe să-ți cânte Gică Petrescu și te cuprinde un inexplicabil sentiment de nostalgie pentru o porție de îmbulzeală și fragmente din discuții despre viață din partea unor maeștri venerabili ai berii la pahar. Aura Oborului elevează micii (foarte buni de altfel) și berea, forfota și piețarii, la niveul unei experiențe aparte, una de care îți e dor, care te face să revii.

Ca să înțelegem mai bine asta, trebuie să aruncăm un ochi spre trecut.

Piața Obor de azi este împreunarea (petrecută abia pe la 1800 și ceva) dintre Târgul Moșilor, sărbătoare anuală a Moșilor de Vară și Târgul de Afară, un târg în toată regula ce se organiza periodic la periferia Bucureștiului. De la începuturi piața a avut un caracter de eveniment -- era un spectacol să vezi oameni veniți din toată țara (Românească) vânzându-și produsele, să admiri ținutele boierilor și să caști gura la tot ce avea de oferit și nu-ți puteai permite. Ca să nu mai menționăm că Oborul era și locul unde se duceau la bun sfârșit pedepsele capitale. Și ce altă sursă de entertainment mai ”hardcore” putea să existe într-o eră în care puțini știau să citească (romanele polițiste mai aveau de așteptat până să

apară) și televizorul era la secole distanță.

Spânzurătoarea a dispărut între timp. Distracția, atmosfera de sărbătoare și spectacol, nu. Nu cu mult timp în urmă, bâlciul era o componentă în toată regula, cu spațiu dedicat și vizitatori din belșug. Mulți dintre ei încă își amintesc și sunt dispuși să povestească despre leagănele cu lanțuri, despre Zidul Curajului (o arenă ca un castron pentru motocicliști care, prinzând viteză, ajungeau să meargă paralel cu solul), despre modelul de rachetă sovietică ce se putea vizita și, nu în ultimul rând, despre balenă. Da, a existat o vreme în care la Obor era o balenă împăiată în care puteai intra.

Chiar dacă între timp distracțiile de genul acesta s-au dus, spiritul lor încă plutește în aer.

Veranda mall s-a integrat perfect în atmosfera de distracție și consum, prelungind spiritul de relaxare prin cumpărături într-un mediu adecvat la zilele noastre.

Oborul a fost compactat și domesticit în spații cu aer condiționat, sushi, 30 de tipuri de cafea și multe magazine care, exceptând advertising-ul mai contemporan, cu oferte printate pe hârtii lucioase în locul notațiilor scrise cu markerul pe bucăți de carton și difuzoare ce au preluat rolul vânzătorilor care-și strigă ofertele, vând cam aceleași lucruri.

Tarabele s-au transformat în vitrine, oamenii nu mai negociază, iar supermarketul a restructurat itinerariul dintre Bucur Obor, Halele Vechi și Piața Obor într-un singur traseu șerpuit printre diversele raioane. Mai organizat, mai curat, același spirit de privit în vitrine, uitat la oameni și stat la o bere (sau la un matcha latte). Între timp s-a deschis și un cinematograf, preluând astfel în întregime sarcina de a bucura ochiul, oferind oamenilor tot spectacolul din lume pentru cine mai dorește, cine mai poftește.

Poezia Oborului *

Mă duc în Obor în fiecare sâmbătă. Oborul e locul unde am învățat că după o saptămână rea, s-ar putea să vină una bună. De cele mai multe ori, nu se întâmplă. Nu-i nimic.

Sâmbătă sunt iar în Obor.

Cum mă apropii, merg încet. Merg la sigur. Prima cu care mă întâlnesc e Tanti Marta. Zice Tanti Marta:

- Moșii de vară, când vin Moșii de vară?

Eu zic:

- Nu știu, Tanti. Poate Morții de vară. și ea zice:

- Morții, dragul meu. Doar morții merită pomeniți. Morții cu morții și viii cu viii.

- Eu cu viii, Tanti. Tot cu viii joc.

- Suntem în aceeași echipă, dragule. Deocamdată. Zice Tanti Marta.

Și eu mă duc mai departe. Cum merg, încet, simt cum crește în mine zidul curajului. Pe Ziduri Moși începe să apară.

Când ajung pe Vaporul lui Assan, mă scufund în amintiri.

Zicea tata:

- Îmi place să merg de 2/3 ori pe săptămână în Obor, să-mi aduc aminte.

- De ce să-ți aduci aminte, tată?

- De copilărie. Fără copilărie, îmbătrânești mai repede.

- Cum era când erai tu mic?

- Mirosea a vată de zahăr. Inima mea făcea poc-poc în ritmul tiribombelor. Vedeam balene ziua în amiaza mare. Mare iubire, Oborul, zice tata, și sufletul meu începe să plutească în târgul vechi.

* Poezia Oborului face parte din proiectul de explorare artistică a cartierului Obor, Portrete de cartier. Este o poezie inspirată de oamenii din Obor și gândurile lor despre Obor în atelierul organizat pentru ei în Piața Obor de Asociația Antistatic. Împreună cu artiștii, oamenii Oborului au colat pe o mușama imagini și cuvinte care povestesc despre relația lor cu Oborul. Andreea Lupu a transformat cuvintele de pe mușama în poezie.

- Oborul rămâne dragostea mea, șoptește tata în memoria mea, în timp ce eu mă apropii de AVERSA.

Aici a lucrat mama 40 de ani. Sau 50?

Ajung în Piață.

- Sărumâna, Tanti, zic lângă Tanti Cornelia, care-mi vinde în fiecare săptămână legumele.

- Da’ cin’ ești tu, maică?

- Cum cine? M-ați uitat?

- Da’ io nici nu mai am timp să țin minte, maică. Zice Tanti Cornelia, și memoria mea se scutură de tot, și rămâne albă, în sufletul meu nou.

Pentru că asta face Oborul, la fiecare 7 zile. Mă trece prin trecut și prin prezent, și pe urmă mă scoate nou la suprafață, ca să o pot lua de la capăt.

Muzica Oborului *

Chiar dacă n-am înregistrat, din varii motive, tot ce-am găsit în periplul meu de “portretist”, excursia documentară în zona Obor a fost extrem de interesantă. La terasa cu mici, “păzită de urși”, din miezul pieței, se asculta aproape exclusiv muzică lăutărească, variind de la clasica “În stație la Lizeanu” cu refrenul ușor de recunoscut “Domnișoară, domnișoară / Ce program aveți diseară?” până la mai recenta “Dumbala dumba” a celor din Taraf De Haidouks. Acolo nu “scapă” playlist clasic și previzibil de radio, decât în cazul paznicului pe care l-am găsit la miezul nopții ascultând Kiss FM. Revenind la intersecția de la Lizeanu am fost surprins să găsesc o mașină neagră, în miezul zilei, cu toate geamurile deschise, în care se asculta la maximum... Eminem. Nu tocmai pe profilul cartierului, deși și Paraziții sunt din zonă.

Țăranii din piață nu prea au timp să asculte muzică dar am gasit o bătrânică, vânzând praz și alte asemenea, care avea un radio minuscul unde se aflau toate știrile interesante pentru ea. Ați ghicit: era vorba de postul național “Antena Satelor”.

În parcul Plumbuita n-am dat de prea multe frânturi muzicale în afara de cearta dintre niște rațe sălbatice și ciorile care încercau să le fure mâncarea. Ca să îmi ilustrez sonor șederea pe ponton am învigorat atmosfera cu trupa românească de grindcore “Boratorii” (2005), pe o boxă portabilă. Am vrut să alternez tușele ingrijorătoare ale păsărilor certărețe cu ceva aproape disonant.

În biserica “Sf. Dumitru” am prins chiar slujba de duminică, cu un cor aerisit și animat de voci de soprane și baritoni, într-o acustică pe care o știu din anii ‘80.

Piața Obor, în care făceam cumpărăturile familiei înainte de Revoluție, acum complet dărâmat-renovată, are pentru mine rezonanțe aparte: acolo s-a filmat, în anii’80, genial de ironicul clip “Perfect”, al celor de la Timpuri Noi, în formula istorică și direct pe tarabă. Cu mesaj politic bine camuflat și fără niciun “Rică, fante de Obor”.

În concluzie și citând o piesă dragă mie, unul din imnurile zonei: “Uite-așa aș vrea să mor / Cu lăutarii lângă mine”. Mai puțin dacă m-aș afla printre ei, lăutarii, pentru că nu-ți permiți să te evaporezi în timpul propriului concert.

* Miron Ghiu este un om al sunetelor, invitat prin proiectul Portrete de cartier să revină în cartierul copilăriei sale și să surprindă sunetul cartierului, muzica

Ca toate explorările personale și aceasta imprimă cartierului Obor ceva din spiritul observatorului.

Lifestyle de seară în

Când se lasă seara peste cartierul Obor, se închide piața și mai rămân puțini oameni în stațiile de transport în comun. În zonă sunt acum doar oborenii, cei care locuiesc aici. Densitatea scade, atmosfera se relaxează, nu mai zumzăie de atâta scop: o conopidă nici prea mare, nici prea mică, un trening nou, un câștig cinstit pentru o zi de muncă, toate s-au împlinit sau nu, mai încercăm și mâine. Acum e seară - mașinile rămase sunt mândre că sunt încă pe străzi, după ce s-au eliberat de trafic, unde pot rula cu farurile strălucindu-le în ușile imaculate după proaspăta vizită la spălătorie. Lucrătorii târzii se întorc acasă. Cei responsabili cu curățenia publică adună resturile agitației de peste zi. Oborul are seara timp liber.

Cupluri în blugi se plimbă ținându-se de mână, grupuri de băieți își scandează victoria nocturnă pe terenurile de sport, mame stau de vorbă așteptând să-și epuizeze copiii toată energia în parc. Îi recunoști pe cei care acum ies la întâlniri de seară după parfum și accesoriile îndrăznețe.

Seara, moda în Obor are aspect utilitar - puștii cu pantaloni cargo conduc cu viteză și precizie bicicletele lor de oraș, șaluri feresc umerii doamnelor de vântul rece al serii, cămășile domnilor care au cunoscut întreaga viață efervescența străzilor de aici au reușit ca prin minune să rămână călcate. Au cu toții ochii vii. Cunosc orașul, cunosc cartierul, înțeleg oamenii. Își văd de ale lor, fără să întoarcă privirea de la ale lumii.

Ziua toată zona freamătă în ritm ridicat de se-aude-n tot orașul, orice om care locuiește în București știe încotro este Obor. Seara pe străzile Oborului pare că auzi tot ce-a mai rămas din sunetele de peste zi ale întregului oraș. Aici încă e mișcare.

Printre blocuri miroase a sos, oamenii gătesc în bucătării cu televizorul deschis. Se aud motoarele pe străzi. Doar în food-court mai e coadă. Puțini oameni au rămas încă afară, storcând ultimele picături de inspirație din străzile orașului. În curând se închide metroul. Mâine totul o ia de la capăt înainte să răsară soarele. Primii vor fi cei care curăță străzile.

Pe mâine!

Oborul nostru de zi cu zi, 2020

Revistă de impresii vizuale și umane din și despre zona Obor

editată de Asociația Antistatic pentru Veranda Mall

Redactor: Asociația Antistatic (www.antistaticasociatia.com)

Coperta 1: ilustrație Petru Dumbrăvician

Graphic design & DTP: Maria-Livia Onete

Opiniile exprimate în articole aparțin în exclusivitate autorilor. Toate drepturile sunt rezervate

@Veranda Mall 2020

București Obor