Ghidul Locatarului by Fabrica de Design

„Mi-e jenă să chem prieteni în vizită!” „Vreau mai mult de la locul în care stau!” „Simt că îmi afectează starea de spirit.” „Îmi displace casa scărilor, pare din alte timpuri.” „Vorbește despre neputința noastră ca grup de oameni, ca comunitate!” „Uneori parcă nu-mi vine să cred că așa arată locul prin care trecem cu toții de câteva ori pe zi, arată o lipsă de imaginație și optimism pe care nu o pot asuma.” „Condiția umană presupune să te implici în societate... nu ca orice pisică care se interesează doar de mâncare și de locul în care doarme.”

Ghidul Locatarului - Mic tratat de resuscitare a spațiului comun Tiraj 1000 exemplare. Octombrie 2018. Se distribuie gratuit

BLOC. UNBLOCK.

Dragă echipă, frumos proiect.

Afli pe scurt ce am realizat, cum și de ce. Și mai ales de ce ai în mână acest ziar.

PS. Și mie ce-mi iese din asta?

Resuscitează scara ta și dă ziarul mai departe!

D Aplică din alamă realizată la workshop.

a întotdeauna, viața urzește fire de vieți și împletește destine, iar apoi proiecte. Așa întocmai, dintr-un workshop cu studenți în 2017 și dintr-o glumă despre sobe la bloc s-a născut în 2018 proiectul BLOC. UNBLOCK, prin care ne-am propus să incităm la schimbare. Blocuri sunt multe, dar arhitecți care să le primenească spațiile comune nu prea am văzut. Și oamenii ar putea locui mai frumos și mai bine și mai vesel împreună. Așa am hotărât să ne topim toată energia ca să dăm suflu nou unei prime scări de bloc - am zis noi - prima dintr-un șir mai lung, dar asta depinde de voi toți. E important. E acasă, e fațada apartamentului tău. Calitatea spațiilor comune fac dovada unei comunități sănătoase și funcționale. Mulți ne-au spus că sunt spații ce merită înnoite, căci treci prin ele cel puțin de două ori pe zi. Și noi credem că te ajută să vii și să pleci cu altă energie. În septembrie am făcut un workshop cu studenți. Ei au conceput și creat obiecte pentru scara blocului și nu ne-au dezamăgit. Am pus cap la cap culori, materiale, lumini, texturi, plante, contraste și dintr-o scară am făcut ceva mai bun, în măsura timpului, finanțelor, priceperii noastre. Poate e extraordinară sau poate e doar un punct de plecare. O poți vizita pe str. Ion Brezoianu, nr. 47-49. Este scara centrală a blocului „Liric”. Am lăsat testament locatarilor o listă cu alte posibile intervenții, căci implicarea comunității e cheia întregului demers. Și am făcut toate astea ca să arătăm că se poate și cum se poate. Iar ca toate cartierele să fie puse în temă am scris acest ziar-ghid și am organizat sesiuni de informare. Sperăm ca paginile de față să te inspire și să te ghideze. Împreună schimbăm orașul, scară cu scară. Asociația Designers, Thinkers, Makers explorează posibilitățile design-ului și arhitecturii de a îmbunătăți calitatea vieții.

ragă locatarule, Noi arhitecții ne temem deseori că nu știm să comunicăm suficient de bine astfel încât mesajul nostru să ajungă și să se lipească de om. Adică să-și aducă rodul sau ca să ne racordăm la lumea blocului, să nu rămână la ușa de la intrare, nepoftit. Așa că m-am hotărât să-ți scriu ca unui vechi prieten. Trebuie să afli că primul impuls a fost să-ți răspund că nu-ți iese nimic concret dacă-ți amenajezi vreunul dintre spațiile care par – nu-i așa? – a fi în grija unei entități nedefinite, să fie administrație, primărie, stat? Oare cine ar trebui să se ocupe de lift, casa scării, terasa sau terenul din jurul blocului? Dar punându-mi întrebarea, au început să apară și răspunsuri. Dacă aș fi agent imobiliar cred că ți-aș spune că o scară de bloc reușită și o intrare îngrijită pot crește cota apartamentului tău pe piață sau pot cântări în prețul unei eventuale chirii. În rolul de arhitect aș încerca să-ți explic că e totuși mult mai mult de-atât. Mediul în care trăiești contează și te influențează cu sau fără voia ta. Spațiul vorbește într-atât despre tine și vecinii tăi încât e ca o secțiune prin comunitate, caracterele oamenilor, statutul social și de ce nu, chiar nivelul cultural și rafinamentul gustului. De fapt, e clar că ce e înaintea ușii tale vorbește cu adevărat despre o comunitate, puterea sau lipsurile ei și – generalizat – despre o țară și-un popor. Ți-aș mai spune că un spațiu are cel puțin două niveluri de înțelegere, și dacă trecem de primul care reflectă o simplă gospodărire, ajungem la al doilea unde tu și spațiul vă identificați și spațiul ajunge să contribuie activ la starea ta. E ca și cum se creează o legătură ombilicală de hrănire cu energie. E ordine, dar de un alt tip. În plus, ți-aș povesti despre vocația obiectelor făcute o singură dată pentru un spațiu, despre tineri makeri entuziasmați și foarte pregătiți, despre posibilitatea de a visa un vis ferice cu câteva echipe fantastice de făuritori. Despre studenți arhitecți care pot face practică aplicat, într-un spațiu. Despre artiști care ar putea contribui și schimba radical atmosfera. Despre oameni tineri din industrii creative pentru care scara ta ar putea fi o pânză albă și o piatră de încercare. Toată lumea ar putea câștiga. Dacă te gândești este vorba numai de câțiva metri cubi de spațiu unde ești invitat să injectezi binele pe care știi sigur să-l generezi în apartamentul tău. Cu o împreună-gospodarire, ceea ce-ți revine să faci este infim, atât ca muncă, dar și ca buget. Continuarea articolului la pagina 6

Mesaje după amenajarea făcută la blocul „Liric”

Pentru noi a fost un privilegiu să lucrăm alături de o echipă așa de faină precum a celor de la DTM la acest proiect. Dorința noastră de a clădi o comunitate funcțională în cartier gravitează în jurul ideii de spațiu comun și a modului în care noi alegem să ne raportăm la acesta. Eu chiar locuiesc în Blocul Liric, iar pentru mine „acasă” începe încă din grădina aflată în fața blocului, deci casa scării nu e nicidecum mai prejos. Faptul că prin Bloc.Unblock s-a reușit punerea în valoare a elementelor de arhitectură existente și aducerea unor piese de mobilier noi pentru a răspunde mai bine nevoilor comunității, mi se pare un lucru extraordinar. Preferatele mele: plantele și noile cutiuțe poștale! Alexandru Oprița, inginer, locatar și membru al Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu

Urmărind nu doar traseul unui inspirat joc de cuvinte BLOC UNBLOCK, grupul Designers, Thinkers, Makers (Proiectanți, Cugetători, Creatori), a găsit de cuviință să aducă „la prezent” noțiunea de „intrare în bloc”. Asociat ani de-a rândul cu spațiul unde se aflau cutiile poștale (unele închise cu lacăte de fișier din secolul trecut), cu locul în care pe ușa ascensorului era scris pe o hârtie murdară „liftul e oprit” sau cu zona libera în care se adăposteau într-un cotlon pisici zgribulite, holul intrării nu era întotdeauna cel mai primitor ambient din câte ar fi putut să existe. Oamenii veneau sau plecau, unii fiind locatari, alții simpli vizitatori. Dar senzația de „bun venit” nu era resimțită deoarece în afara mirosului de clor provenit în urma spălării holului, altceva care să te întâmpine nu prea era. Alexandra Mihailciuc și Andrei Tache, doi arhitecți inimoși și dornici de schimbarea în bine a calității vieții la bloc, au hotărât să deblocheze rutina în care se desfășura traseul zilnic al locatarilor. Au reamenajat calitativ, cromatic, funcțional holul intrării principale din blocul „Liric” redându-i astfel dreptul de a avea un nume atât de special. Blocul se cheamă așa deoarece pe acest loc a ființat în 1872 Teatrul Liric din București. goo.gl/Apfojy Găsesc mai mult decât salutară intervenția grupului DTM și o consider nu doar o dovadă a profesionalismului lor ci și o implicare efectivă în rafinarea spiritului estetic al celor ce locuiesc într-un spațiu comun. Sabina Ivașcu, profesor universitar, locatar

Eu privesc realizarea echipei DTM din mai multe direcții. Din cea a locatarului o salut cu invidie pentru că locuiesc în Blocul Liric dar la altă scară. E uimitor cât de mult îți poate schimba în bine starea de spirit o intrare coerentă într-un bloc. E un fel de reparație a unor soluții apărute pe moment care cred că domină mai toate tipurile de lucrări de întreținere a spațiior comune din blocurile de locuințe. Ca organizator comunitar apreciez exercițiul consultării publice pentru că este mare nevoie ca locatarii să poată fi implicați în procesul de design și la final rezultatul să le răspundă nevoilor lor reale și nu unor supoziții. Ca arhitect sunt tare bucuros în primul rând că se multiplică proiectele bazate pe design participativ și pe educație aplicată și în al doilea rând că Bloc.Unblock adresează stereotipurile spațiilor comune care sunt de cele mai multe ori extrem de impersonale și în consecință neasumate de nimeni. Matei David, arhitect, locatar și membru al Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu

Experiența de la Blocul Liric

Am învățat multe lucruri lucrând la prima noastră scară de bloc. Afli din câteva rânduri și o serie de imagini despre context și soluții.

Rețeta activării Ce e de făcut

Resurse disponibile E important de aflat ce resurse există în bloc. Ele pot fi de multe feluri: oameni dornici să se implice, fie cu expertiză, timp de lucru, unelte, transport materiale, relații cu oameni sau furnizori mai ieftini. Lista resurselor disponibile e un pas ce poate fi făcut în timp, pentru a afla cât mai multe. Optimizarea resurselor e avantajul unui bun gospodar. Dacă există oameni din bloc ce sunt dispuși să lucreze pro bono pentru spațiile comune, ei pot fi recompensați simbolic, sau ar putea fi scutiți de plata întreținerii pentru o perioadă de timp, ceilalți locatari asumând un cost mic adițional, ca recunoaștere a efortului. E utilă definirea unui buget estimativ, în funcție de care să se poată decide gradul de intervenție. Nu de puține ori se poate decide majorarea lui pentru o soluție mult mai bună, însă e important ca punct de plecare. E ca un reper.

locul „Liric” e un loc cu multe particularități. Atât poziția în oraș, care e mai curând privilegiată, căci se află în marginea parcului Cișmigiu, dar și prin prezența în front, căci este singurul bloc mare din perioadă socialistă într-o zonă de mici blocuri interbelice. Are o geometrie ce înglobează o curte interioară cu potențial de dezvoltare. E un bloc foarte tranzitat, cu mulți chiriași, dar în care se simte și coeziunea unei comunități și un sentiment de acasă. Știm că mulți oameni au stat cu chirie și au făcut eforturi să achiziționeze un apartament în bloc. Apartamentele blocului sunt dorite. În spațiile comune exterioare au existat intervenții, prin implicarea Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu. Proiectele au trezit reacții diverse, ceea ce este de așteptat. Poate mai important e că există un mediu de dialog și înțelegere, ce nu naște tensiuni ireconciliabile. Spațiile interioare n-au beneficiant de intervenții semnificative în ultima perioadă, iar spațiul scării în care am intervenit avea câteva probleme evidente: lipsa luminii (măsurată în lumeni dar și în vioiciune percepută), un plafon scund, obiecte învechite, nefericit amplasate, suprafețe învechite, uzate, ciobite, un brâu de faianță întrucâtva util, dar neprietenos vizual, o rampă acoperită cu gresie, care mușcă din spațiul lifturilor. Lor li se mai adaugă intervenții contemporane funcționale, însă inexpresive: tâmplărie pvc la intrări, uși metalice, un grilaj metalic spre subsol. Miza transformării, pe care am atribui-o de fapt tuturor scărilor de bloc, este actualizarea (în sens cultural) și înviorarea (în sens estetic) a spațiilor. Le percepem ca spații

de întâlnire, ca zone de trecere spre confortul căminului sau, invers, spre bătăliile zilnice pe care omul le poartă în oraș. Miza e de a planta o rezervă de bine și de a întoarce balanța de la negativ la pozitiv. Blocul socialist are în structura sa o nuanță ce atentează la demnitatea și libertatea omului. E important ca remodelarea spațiului să caute să recupereze acest deficit. Aici se duce lupta dintre bine și rău din scara blocului. Primul contact cu scara a fost prin membrii Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu. Am semnat un acord de intervenție cu președintele asociației de locatari. Am organizat o întâlnire consultativă înainte de a formula un proiect. În general necesitățile percepute de oameni țin de utilizarea spațiilor și a obiectelor specifice. (lumină, mărimea avizierelor, cotele optime de amplasare a cutiilor de scrisori etc.) Spațiul a fost primenit, cablurile ascunse, finisajele deterioriate au fost înlocuite. Rezultatul final combină o serie de obiecte noi, proiectate și construite de traineri și studenți arhitecți și designeri, cu câteva soluții din comerț (plafonierele LED), o pardoseală veche restaurată și o vopsea foarte lavabilă pentru pereți, ce leagă tot spațiul și îi dă personalitate. Lemnul și plantele contează mult în atmosfera spațiului. Multe s-ar putea scrie, despre experiența noastră de lucru, însă imaginile sunt poate mai grăitoare. În final schimbările au fost primite cu o bucurie aproape unanimă (mai ales de către copii, care au reacții pozitive instant), iar asta înseamnă că exercițiul de design și-a atins obiectivul. Timpul va proba cu adevărat valoarea intervenției.

Apoi ierarhizarea priorităților: raportul dintre cost și impact asupra spațiului al diferitelor elemente modificate sau îmbunătățite. Poate ajuta un plan de etapizare a intervenției. Implicarea locatarilor Consultarea este cel mai firesc lucru înainte de a acționa. De aici pot rezulta idei și resurse noi și există un schimb între oameni, astfel încât rezultatul să fie asumat de întregul grup. Experiența arată că energia de grup dă sens efortului intens. Cu implicarea unui nucleu de oameni se poate schimba mult. Implicarea profesioniștilor Arhitectul poate avea rol consultativ sau poate fi implicat pentru a coordona toate activitățile necesare. Prima sa sarcină este să înțeleagă spațiul și potențialul pe care îl are, să înțeleagă nevoile comunității, dacă există unele specifice. Găsim că miza e de a transforma spațiul într-un loc care produce bună dispoziție, care întrun caz fericit pune în valoare beneficiarii spațiului, îi face să se simtă bine cu (b)locul lor. Mai credem în calitatea pe care o aduc obiectele vechi de calitate și în lucrurile fabricate manual, nu industrial. Primele pot furniza soluții ieftine, cele din urmă sunt poate mai scumpe, dar aduc calitate și încurajează meșteșugurile sau micile ateliere. Ceilalți profesioniști din lista alăturată pot fi consultați sau angajați pentru a rezolva aspectele specifice profesiei lor. E important ca termenii colaborării să fie clar definiți. Credem că profesioniștii trebuie investiți cu încredere, dar trebuie și chestionați în deciziile lor dacă există nedumeriri. Dialogul, punțile de legătură sunt importante. Inaugurarea noilor spații. Ultimul pas este de a inaugura noile spații chiar și într-o formă minimală. E un pas spre asumarea noilor spații. Un fel de a marca momentul și de a nu-l lăsa să treacă indiferent. Nu mai puțin important, e o ocazie de a relaționa cu vecinii într-un context destins și - să sperăm - distins.

Echipa de lucru în prima săptămână de workshop. Foto Alexandra Mihailciuc

Rolul profesioniștilor în intervențiile de amenajare

Echipa se compune din cunoscuți, locatari și profesioniști. E important să știi care sunt rolurile și ce adaos de valoare aduce fiecare. Încercăm să limpezim puțin funcția celor ce pot ajuta. Un arhitect ar trebui să aibă câteva calități, dintre care: • • • • • • • • • • • • • •

are o cultură vizuală și istorică și bun gust poate formula o viziune de ansamblu asupra spațiilor poate vedea potențial în locuri în locuri neașteptate ascultă cererile beneficiarilor și găsește soluții, uneori neașteptate cunoaște materialele, tehnologiile și furnizorii disponibili poate găsi soluții cu resursele materiale și umane disponibile înțelege istoria unui loc și poate propune soluții adaptate locului are atenție la detaliu, pentru că o serie de detalii nereușite pot dăuna întregului poate corela rezolvările posibile cu bugetul disponibil, pentru că operează cu rezolvări și bugete zi de zi știe ce să ceară meșterilor care lucrează și îi poate verifica poate estima durabilitatea materialelor și îmbătrânirea lor, căci e firesc ca materialele să îmbătrânească, dar nu toate îmbătrânesc la fel de frumos poate prelua sarcina obținerii avizelor pentru intervenții de amploare are disponibile echipe de meșteri (zugravi, electricieni, instalatori) și poate gira pentru ei minimizează riscul unei investiții ineficiente, de exemplu cu materiale de slabă calitate sau prost puse în operă.

Arhitectul, care poate fi plătit sau un prieten al scării, poate contribui, pe lângă aportul de calitate și la diferite economii (de resurse, timp, stres).

Un artist sau ilustrator poate da viață unui spațiu. El deține ceva ce arhitectul sau obiectele nu pot aduce. Lucrul cu un artist schimbă perspectiva pentru că: • e un căutător și un promotor al frumosului, care ne bucură și ne inspiră • produce ceva unic, care poate deveni marca spațiului • produce ceva expresiv. probabil în celelalte componente ale amenajării se poate afla cu greu o mână iscusită de om, majoritatea lucrurilor fiind industriale sau lipsite de plastică • poate avea soluții originale pentru anumite situații: un perete (sau spațiu) liber sau nevoia de culoare Un antropolog poate sonda straturile profunde ale comunității. Știe să ajungă la problemele arzătoare, să carteze nevoile și dorințele grupului. Prin experiența pe care o are, poate raporta concluziile obținute într-un grup mic la un strat social mai mare și la tendințe generale. Un peisagist poate formula o viziune pentru un spațiu exterior. El cunoaște plantele și poate propune specii care să reziste în diferite condiții de sol, lumină, condiții meteo, nivel de îngrijire. În plus, el poate propune plante adaptate parametrilor unei scări de bloc oferind totodată o satisfacție estetică locatarilor ei. Un inginer poate stabili dacă anumite modificări de amploare se pot face și în ce condiții. El poate semna proiectul de structură pentru astfel de intervenții. Un jurist sau avocat poate fi consultat în probleme de proprietate și de drept, atât asupra spațiilor de interior, dar și cele exterioare.

Before and after în scara blocului Liric

Talmeș balmeș de idei sau vocabularul blocului.

Arhitecta Alexandra Mihailciuc setează atmosfera și marchează punctele pe care unindu-le cu dibăcie, obții un proiect bun.

scară de bloc este un spațiu unde detaliile îi chinuie deopotrivă pe profesioniști și pe locatarii inimoși. Este un loc al aproximativului, al multelor probleme, al intervențiilor succesive, al mușcării din spațiul comun, al negocierilor vizibile și invizibile între oameni și lucruri. De aceea el poartă o anumită tensiune și e de filieră balcanică, e greu să-i rezolvi năravul în totalitate. De unde rezultă că sănătos pentru toată lumea e ca intervenția să judece ce se poate și ce nu se poate face fără consum aberant de resurse care uneori pot avea chiar un impact minim. Tensiunea într-o asemenea intervenție este resimțită în egală măsură de activator (cel care vrea să schimbe ceva) dar și de receptor (cel care simte că schimbarea nu-l conține sau nu vorbește pe limba lui). De aceea cei mai mulți oameni care-au încercat să schimbe ceva și-au spus că cel mai simplu și sănătos era să nu facă nimic. Ciocnirea, inevitabilă, între

părți poate deveni constructivă în prezența unui dialog bun și înțelept. Noul de dragul noului și vechiul de dragul vechiului sunt în egală măsură nocive, lucrurile nu-s mai bune nici brand new nici old school, în sine. E vorba de un context în care trebuie judecate, de dozaje, de atmosfera urmărită. De intersectarea spiritelor nou și vechi și de buna lor punere în valoare. Din bucuria ordinii și-a perfecțiunii unii oameni merg prea departe. Ca și machiajul excesiv, așa e și supra-restaurarea. În loc să înfrumusețeze obiectul, îl sărăcește. Trebuie să judecăm unde oprim acțiunile noastre. La materiale e ca la pantofi, lucrările bune costă mai mult dar te și țin în timp. O lucrare bună te scapă de frecușul repetat al șantierului. Un caracter al simplității, al firescului, pe care ar trebui să-l avem în noi, este de preferat atunci când alegem materiale.

Învață să-ți planifici lucrările pentru că vei aștepta un timp mai îndelungat dacă ai nevoie de lucrări pe comandă, de confecții adaptate spațiului tău. Informează-te asupra meșterilor sau a firmelor serioase. Cere 2-3 oferte de preț și pune toate întrebările lămuritoare (legate de timp, manoperă, montaj, transport, dacă TVA-ul este inclus), ca lucrurile să fie clare și să fii liniștit. Cere sfatul unor locatari din profesii conexe lucrului pe care trebuie să-l efectuezi. Blocurile sunt spații funcționale, dar o rezolvare care nu-și depășește limitele temei, nu va bucura, probabil, pe aproape nimeni. De aceea, e mai benefic visătorul sau pesimistul activ decât cel care spune că spațiul e atât de chircit încât nu se poate face nimic. Să ne informăm, să respectăm normele, fără să ne simțim subjugați de ele și nevoiți să tratăm totul sec, fără creativitate.

Constelație de idei, direcții și repere de la o arhitectă restauratoare.

Soluții practice sau creativitate fără limite. În tot cazul, gânduri pentru un spațiu coerent care pulsează.

asă-mă să-ți spun o poveste. De la palate, la locuința de la țară, camera oaspeților, locurile de intrare și de-mpreunăadunare sunt tratate cu atenția cuvenită celuilalt. Și cu gândul de a-i fi bine, de a-i oferi ce-i mai bun. Are sens să investim în locurile noastre comune și nu numai în cele private fiindcă produc un bine generalizat și catalizează sau susțin legături firești între oameni. Aduc speranța și lumina pe care oamenii o pierd pe parcurs și de care cei mici pare că trebuie să le amintească celor mari din când în când. Așa că ne-am gândit să colorăm scara de bloc cu o serie de idei mai mult sau mai puțin convenționale, dar zicem noi, toate posibile. Astăzi riscul de vandalism pare tot mai mic, iar spațiile pot fi supravegheate. Vremuri de pace sunt vremuri înfloritoare.

Grilaj cu avizier administrativ și jardiniere

Ca idee generală, o scară de bloc trăiește preponderent prin pereții săi. De aceea trebuie cântărit cum sunt folosiți și cum economisești vizual spațiu făcând, de exemplu, mobilă pe picioare, podele și tavane libere sau lizibile.

Unele gânduri ce țin de arhitectura spațiului. Sunt de avut în vedere: Sunt de preferat elemente din lemn pentru că am vrea să fie mai caldă atmosfera. Însă nu imitații sau PAL. Sunt preferabile plinte racordate la podea (specific pentru pardoseli pvc sau turnate din ciment), pentru a evita unghiurile închise care se curăță greu Muchii dulci, acolo unde par tăioase sau foarte dese, la geamuri unde lumina e pusă în valoare de muchiiile pe care se prelinge, în loc să fie tăiată de o muchie vie (la 90 de grade) Profile metalice, corniere care să protejeze muchiile vulnerabile ale spațiilor. Pot fi din oțel sau aluminiu, chiar alamă dacă e potrivit cu amenajarea. Corpurile de iluminat direct sau indirect pot schimba radical spațiul. Dacă înălțimea este mare sau permisivă, o variantă simplificată a unui candelabru poate transforma un spațiu anost într-unul prietenos. Iluminat cu benzi LED, acolo unde spațiile sunt scunde. Chiar unde spațiul permite, corpurile de iluminat LED au un aspect proaspăt. Lumina caldă sau combinația de lumini calde și neutre este întotdeauna o alegere bună. Nu aplicelor universalizate care nu pot personaliza un spațiu. Piața corpurilor de iluminat plate este generoasă în soluții. Colorarea sau texturarea unor pereți, tratarea suprafețelor în culori luminoase sau reîmprospătarea celor existente în funcție de situație (mozaicul, lemnul și piatra se pot șlefui, betonul se poate colora sau se poate aplica o șapă epoxidică). Este de evitat vopseaua pe bază de ulei, care poate îmbătrâni spațiul. Vopseaua aleasă trebuie să fie rezistentă la mizerie și lavabilă. În plus, alegerea unor culori plăcute ne trimite într-o lume a gusturilor care e greu de gestionat. Putem reține ca sugestie un da pentru culorile compuse, cu aer de rafinament și eleganță, misterioase și cu percepție diversă și un „nu” pentru culorile din tub, sărăcite, crude. Saturația unei nuanțe este un alt aspect care trebuie judecat, ea poate schimba percepția spre limitele câmpului vioi vs. tern.

imită parchetul sau marmură, să căutăm raporturi firești între materialele ceramice și spațiu, să evităm supradimensionarea lor în absența argumentelor. Să nu acceptăm montarea lor cu stereotomii defectuoase sau chit strident. Uneori administrațiile ar putea fi deschise scării, dacă au fost închise cu placări de gips-carton sau ziduri subțiri. Ușile pot avea un vitraj ca să nu pară opace și dure. Sau pot avea geam pentru încasări, făcute cu confecții simpatice. E important la acest tip de soluție să aibă calități plastice. Viața e în detaliu, uită-te și apreciază lucrurile bine făcute, atent lucrate și oamenii din mâna cărora ies. Detaliul are o trăire a lui și poate transmite mult celor pentru care e prezent.

Scara de bloc ar putea avea în plus, dacă nu are deja: Un avizier al locatarilor, prin care să poată comunica o serie de lucruri: de la pisici sau obiecte pierdute, la solicitări, anunțuri de închiriere, oferte de servicii, evenimente organizate în scară sau în bloc și altele. Un astfel de avizier poate fi o unealtă utilă de socializare, într-ajutorare și un factor de coeziune, dacă e asumat de comunitate. Vopsea cu efect de tablă de scris, ca spațiu de expresie, comunicare. Poate fi ceva foarte vesel. Nu e exclus să fie sabotat de tineri samavolnici, dar să nu punem răul înainte.

crește și confortul acustic pentru locuitorii de la parter și primele niveluri. Măști de calorifer, cu o poliță pentru mici plante iubitoare de cald. Spații destinate plantelor, undeva deasupra podelei, căci curățarea ei poate fi îngreunată de ghivece. Este de cântărit alegerea unor plante pretabile pentru viață îndelungată în scara blocului, cu colorit atrăgător în cât mai multe sezoane, rezistente la lumină puțină (așa cum se întâmplă deseori în scara blocului) sau la udatul inconstant. Plantele curgătoare pot fi prezențe foarte convingătoare care să populeze organic spațiul și să-i ofere un contrapunct organic și viu. Recipientele acestor plante, fie ghivece, jardiniere sau mască de ghiveci pot contribui la îmbogățirea estetică a spațiului. Sunt de preferat materialele naturale sau longevive/ fruste (ceramică, piatră, metal sau chiar beton aparent). în defavoarea plasticului Organizează acțiuni de plantare, curățare sau înmulțire a vegetației, fă schimb cu vecinii și creșteți împreună minunate grădini urbane. Fă experimente, construiește o mică seră, hotel pentru insecte sau hrănitoare pentru păsări. Fă biblioteci de plante și învață despre natură pe viu. Fă-ți incizii de bucurie în zilele tale contribuind alături de comunitate la o lucrare comună. Orice formă de împrietenire cu natura este o investiție în zâmbetul tău și al copiilor tăi și adăugă fiecăruia zile în plus.

Simezele ar putea fi o investiție mică, ce aduce efecte extraordinare, dacă există în bloc oameni cu aplecări artistice, fie că sunt creativi, creatori sau consumatori rafinați. Ușor s-ar putea organiza mici expoziții, fie pentru locatari și vizitatori sau pentru vecinii din cartier. În definitiv poate și cei mai buni artiști locuiesc într-un bloc sau altul și ar putea atrage cu lucrările lor public din întreg orașul.

Locuri de stat și leagăne. Dacă spațiul permite, tratarea unei zone ca de living sau lobby de hotel ar fi un mare plus pentru cei ce așteaptă un om, trecerea ploii, termină o conversație telefonică sau discută o problemă. Corpuri suport pentru bagaje, alături de lift sau sub cutiile de scrisori. Schimbarea finisajelor trebuie bine cântărită și făcută numai acolo unde cele existente sunt uzate fizic și moral, sau sunt făcute din materiale chestionabile, lipsite de un șarm al lor. Finisajele nou alese sau reîmprospătate trebuie să fie longevive, pe cât posibil rezistente la murdărie și stres și să suporte o îmbătrânire frumoasă. Asta nu înseamnă că se exclude o bine-meritată primenire a spațiului, care ar trebui să fie un exercițiu de sănătate a comunității, ce ar trebui repetat de fiecare dată când e cazul. Mai puțin frumoase sunt suprafețele reci sau prea plate, gresia și faianța potrivite mai curând spațiilor de baie. Există și plăci ceramice decorative, ce ar putea ocupa un spațiu comun și care trebuie căutate și alese cu răbdare și grjiă. Vrem să spunem nu gresiei și faianței, brâurilor decorative cu desen chestionabil, celor care imită alte materiale sau venaturi. Să căutăm materiale sincere, să fugim de gresie și faianță care

Liza, destinată transportul mobilierului greu, protejează spatele locatarilor și e ideală pentru îndelunga păstrare a pardoselii existente (se împiedică zgârierile, frecările, ciobirile). Corpuri de depozitare pentru scaune necesare ședințelor. Poate că unele corpuri plate de depozitare pentru scaune, sau un furtun cu care se udă grădina sau cele necesare curățeniei, pentru a le avea la îndemână, sub cheie. Chiar dacă plecăm de la premiza că astăzi acțiunile de tip vandalism s-au redus și lumea a început să înțeleagă că împarte un spațiu comun și suportă consecințele proastei lui înțelegeri, obiectele pot fi tratate preventiv anti-furt, astfel încât să aibă prinderi ascunse sau să nu poată fi ușor scoase sau smulse din perete. Intervenții de aplanare a ecoului din spațiul scării. Absorbția ecourilor și un sunet firesc fac plăcute conversațiile, mai ales pe cele față către față, dar și pe cele telefonice. Pot

ilustrație a unei uși decorative de pe Bd. Dacia. Autor Andrei Tache

Cutii pentru reciclare baterii, ca început de colaborare spre salvarea planetei. Acțiuni de grup, oricât de mici, poartă totuși amprenta comuniunii.

Începutul grupului

Acum doi ani, într-o altă zi de toamnă... Este de chestionat necesitatea unui display electronic, care să anunțe atât mesaje din partea asociației, dar și mesaje publicitare, evitând deteriorarea pereților sau risipa de hârtie. De evitat ecranele de tip plasmă tratate decorativ, se învechesc repede și în curând n-o să-ți mai placă. Nu-ți transforma scara într-o sursă de stres în plus dacă nu este cazul. De încercat gruparea unor mesaje publicitare, astfel încât să nu înece pereții și să strice zugrăveala sau să murdărească geamurile. Scara noastră este modelul orașului la scară mică, să încercăm să-l guvernăm altfel față de ceea ce vedem în oraș. Viața unei scări se prelungește în exterior, de aceea întregul aparat de intrare (ușă și mâner, lumină, senzori, semnalizări, ștergător de picioare-grilaj și covoare, aparate pentru pliante constituie un microunivers, care vorbește despre tine, locatarule. Sunt lucruri mărunte, uneori greu sau obositor de armonizat. Ca vegetația să personalizeze intrarea, se pot crea bolte, arcade, ce asigură și umbră și funcția de semnal al intrării. Ușa în sine este un obiect important și puternic care înnobilează sau scade valoarea unei fațade. Intrările de bloc sunt de regulă reduse în componente de imagine de aceea, ușa este prim-solista. Nu-ți schimba ușile istorice dacă stai în blocuri interbelice pe atât de trecătoarele geamuri tip termopan. Judecă bine ce este longeviv și ce este trecător, ce este util și ce este moft. În cazul în care sunt importante calitățile termice ale spațiului (studiile arată că se pierde foarte puțină căldură pe la uși și ferestre comparativ cu plafoane și podele), se poate opta pentru geam termopan cu tâmplărie care să nu fie din PVC. La fel de important ca ușa este mânerul, este locul interacțiunii noastre zilnice, de aceea, el este purtător de caracter. Mânerul este bijuteria ușii. Pe scurt și fără nuanțe, nu ușii termopan, da confecțiilor personalizate făcute cu proiect. Pentru ușile interioare din casa scării există o paletă largă de soluții ca lucrurile să fie calde și primitoare. Asta cere informare sau consultarea unui specialist. Ușa liftului ar trebui să conțină un minim de reclame și informații, dar preferabil niciuna. Vopseaua aplicată în suprastrat pe uși, ferestre sau alte suprafețe este inestetică, îmbătrânește materialul, topește detaliile și uneori îngreunează închiderea obiectului pe care e aplicată.

Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu este o colectivitate formată din vecini, deveniți între timp prieteni, care împart un scop comun: să transforme zona de locuit din apropierea Grădinii Cișmigiu într-un spațiu mai prietenos, implicând în mod activ comunitatea din cartier. În primăvara anului 2016 făceam primii pași pentru înființarea grupului. Doi dintre noi grădinăreau deja în fața blocului și se întrebau cum ar putea să mobilizeze și alți vecini. Am început prin a ne organiza într-un grup pe Facebook, am dezbătut împreună cu ceilalți locatari ceea ce ne dorim să se întâmple în cartier și am decis să participăm la un concurs de proiecte organizat de Arcub pentru a obține resursele materiale necesare. Astfel a apărut „Pictăm zidul dintre oameni”, o acțiune de reactivare a spațiului din curtea blocului Liric prin organizarea unui eveniment comunitar care să redea o vibrație pozitivă acestui loc. Ideea proiectului a fost să readucem în memoria prezentului existența fostului Teatru Lyric prin realizarea unei picturi murale, un pretext pentru a coagula vecinii în jurul unui element indentitar reprezentativ pentru istoria zonei. Așadar, într-un weekend din octombrie 2016 am organizat ateliere de gătit și activități creative pentru copii, am grădinărit, am avut parte de un concert de muzică clasică, amurmărit proiecții de filme documentare, dar cel mai important este că pentru prima dată de când locuiam în cartier, am văzut comunitatea laolaltă, oameni care nu se cunoșteau schimbând impresii. Lumea era fericită, exista speranță. Gândind la următorul pas... Ne-a interesat să știm ce cred vecinii despre locuirea în apropierea Grădinii Cișmigiu și am conceput un chestionar pe care l-am distribuit în cadrul evenimentului. Centralizând răspunsurile lor ne-am dat seama că, indiferent de vârstă și ocupație, preocupările locuitorilor din zonă sunt foarte asemănătoare: întreținerea spațiilor verzi, reducerea poluării din oraș, zgomotul cauzat de activitățile publice care periodic sunt organizate în Grădina Cișmigiu, mizeria de pe străzi. Încurajați de avântul pe care mișcarile de inițiativă civică îl au în București, am înțeles că trebuie să oferim continuitate și timp pentru ca acest mecanism

Adiții legate de noul suflu al spațiului, fie că este vorba de grafică, sculptură sau obiect, componenta decorativă arată o grijă față de spațiu manifestată la o altă cotă față de simpla întreținere a spațiilor. Aceste lucrări trebuie puse în valoare în rame care să scoată în evidență obiectul și să-l asigure. Astfel de spații au viață și încep să contribuie în mod activ la viața noastră.

Vorbind cu oamenii auzim mereu „A, la noi în scară, măcar de-ar fi curat sau becuri”. Ne-am gândit să lărgim puțin această perspectivă cu un loc bine-meritat de visare. Te invităm să alegi și să adopți, dragă locatarule, funcțiunile care crezi că pot fi insuflate scării tale de bloc și să adaugi sugestiilor de mai jos, propriile tale idei: 1. Mică seră 2. Mini bibliotecă a locatarilor pe sistemul „ia o carte, lăsa o carte” 3. Ladă cu troc de obiecte. Lucrurile se pot recicla între vecini dăruind bucurie reciprocă. 4. Loc de joacă 5. Mică sufragerie. 6. Spațiu pentru spectacolele/acțiunile/workshop-urile adresate comunității 7. Simeza copiilor. Stimularea lor pentru a se implica în acțiuni diverse. 8. Vitrina comunității. Îi spunem vitrină dar ea poate fi orice panou, perete, avizier sau confecție unde oamenii pot expune cu rândul lucruri educative legate de preocupările lor, mici obiecte pe care le produc, o scenografie de sezon etc. 9. Sărbătoare în scara de bloc. Cum suna Crăciunul în comunitate? Sau cel puțin un brad și o sesiune de Secret Santa. Sau Ziua blocului stabilită de fiecare comunitate în parte? Sau Open-doors la bloc, o zi pe an când se înscriu apartamentele doritoare (similar evenimentelor cu case sau ateliere deschise) ca să aducă la un loc oameni diverși tam-nesam lângă ceai și dulceață?

Grădina cu oameni 2018

Spațiile adiacente în care se poate interveni pot fi: 1. Terasa de pe bloc - grădină pentru locatari. Loc perfect pentru întâlniri, proiecții și timp petrecut plăcut în grădină 2. Curtea blocului, locul unei mari mese între vecini. Loc de adunare și activități. Grădina publică de plante și/sau zarzavat. Loc de joacă pentru copii. Atelier de apicultură

O intervenție de Alex Oprița. Alex este recunoscut drept unul dintre bucureștenii ce se implică activ în lucrul cu comunitatea, coordonând o serie de proiecte de activare în preajma parcului Cișmigiu prin grupul de inițiativă din care face parte. participativ să se pună în funcțiune. Ideea de bază a fost de a crea o structură în care locuitorii zonei să se poată aduna în jurul unei cauze comune, să dezvolte proiecte și să găsească soluții pentru problemele care îi preocupă, promovând o atitudine pozitivă și proactivă în fața provocărilor. Resursele materiale de care aveam nevoie pentru a da naștere acestui cadru suport și le-am găsit în granturile gestionate de Fundația Comunitară București, o organizație care a căutat să împingă domeniul finanțărilor și către grupurile informale, dincolo de bariera asociațiilor cu statut juridic. În momentul de față avem deja 4 proiecte inițiate și peste 40 de ateliere sau evenimente comunitare organizate, iar echipa de voluntari s-a mărit și numără deja peste 15 membri activi, oameni cu pregătire diversă (arhitectură, inginerie, antropologie, arte, programare, comunicare etc.), dar cu idei comune. De ce nu renunțăm noi? Dincolo de responsabilitate socială sau de spirit de inițiativă civică, existența grupului reprezintă pentru noi o modalitate de a ne lăsa amprenta asupra locului în care trăim, o proiecție a lumii în care ne-ar plăcea să fim parte. De-a lungul timpului am avut parte și de obstacole în dezvoltarea grupului și implementarea proiectelor în cartier, unele dintre ele cauzate de relația cu instituțiile publice sau altele chiar de atitudinea refractară din partea comunității. Am conștientizat că pentru a produce o schimbare de comportament din partea tuturor părților implicate în proces, este nevoie de timp și răbdare, de un efort de echipă susținut și de multă convingere în valorile pentru care luptăm. Treptat, inerția societății ajunge să se schimbe, iar lucruri care poate altădată păreau imposibile, devin deseori atât de necesare și de firești încât nu se poate trăi fără ele. Noi credem că organizarea comunitară este una dintre uneltele care pot fi folosite pentru a clădi punți de comunicare între oameni și pentru a activa civic categorii de persoane altfel neajutorate în fața problemelor de locuire în oraș. Alex Oprița, Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu

Workshop-urile cu studenți și locatari. Foto: Alexandra Mihailciuc, Andrei Tache, Ioana Epure Întregul album foto al proiectului: https://goo.gl/Z49v9L

Obiecte culturale și cultura maker

De ce un workshop cu studenți, de ce am construit atât de multe obiecte pe comandă și un mic barometru cultural. Asociația DTM, asemenea multor alte entități, organizează proiecte prin care apropie studenții de lucrul în atelier, ca să producă obiecte ce apropie oamenii de oameni. Manualitatea și meșteșugul sunt parcă tot mai puțin prețuite de publicul larg, însă obiectele lucrate manual sunt singurele care pot purta un mesaj de la om la om. Cantitatea mare de obiecte industriale și odată în plus sărăcirea lor expresivă, mergând până la cele mai banale obiecte, produc un mediu rece, chiar obositor. În tot cazul mai sărac. Dinolo de capacitatea obiectului lucrat manual de a transmite ceva, am mai putea scrie aici și despre nevoia ontologică a omului de a fabrica, de funcția cathartică a flexului și altele asemenea. În multe situații obiectul manual e o necesitate a temei: trebuie croit ceva pentru un spațiu sau o nevoie dată. Alteori vine din bucuria de a avea un obiect special. Sau de ce nu, dintr-o lipsă de resurse, deși în general există soluții industriale atât de ieftine încât numai simpla improvizație le mai poate concura. Pentru noi e un gest recuperator. Și nu doar pentru noi, căci se poate vorbi despre o mișcare a „makingului”, pe care îl înțelegem ca o formă rudimentară de fabricație, lipsită de tot rafinamentul și meșteșugul. Apoi în a 2-a etapă, meșteșugul e reinventat într-o cheie globalizatoare, căci totul se poate dobândi prin internet, iar lucruri de mult cunoscute empiric sunt astăzi înțelese tehnic. Pe scara dintre fabricație simplă și oarecare meșteșug stau obiectele fabricate împreună cu participanții la workshop-uri. Mult mai interesante decât obiectele industriale, poate și mai fragile pe alocuri, ele reprezintă totuși o breșă prin care scăpăm dintr-un univers al obiectelor aride.

Și mie ce-mi iese din asta? - continuarea textului de la pagina 1 -

Dacă aș lucra în publicitate te-aș întreba dacă vrei să fii vedeta cartierului tău sau te-aș întreba dacă vrei ca scara ta să arate ca-n buricul târgului fiindcă e o diferență între a trăi periferic în condiții minimale și a trăi în miezul lucrurilor. În rol de psiholog ți-aș spune că timpul petrecut în comunitate contează, e un timp câștigat care-ți adună zile la viață. Lucrul cu această familie extinsă poate lăsa urme bune și adânci, e leac. Ți-aș spune că se pot aplana conflicte intergeneraționale. Ți-aș spune să faci încercări să ieși din defectul privitorului, a celui de pe margine, să fii tu agitatorul comunitar de care e nevoie și lucrurile se vor întoarce înzecit. Faci o scară de bloc sau evenimente comunitare, sau poate doar împodobești bradul în scara blocului cu câțiva alți vecini. Toate inceputurile-s grele și par a fi împotriva lumii. Dar contează. Activator comunitar de-aș fi, ți-aș zice că nori negri sunt mulți și poate chiar constanți. Oriunde vei face intervenția, va fi greu; vei vrea să renunți, vei fi dezamăgit, vei vrea vacanță, dar la final toate se vor topi ca și cum nu ar fi existat. Și vei simți că ai lăsat ceva în urmă și că ești util. Ca teolog ți-aș spune că a dărui te face un om mai bun și pare singurul lucru cu sens. Să faci ceva pentru celălalt, pentru binele comun, fiecare mică jertfă te apropie de cer. Ca prieten, ți-aș povesti că de când am făcut intervenția de resuscitare a scării blocului Liric, ne-am simțit cei mai apreciați oameni, un fel de cetățeni de onoare ai cartierului. Vecini de aproape și de departe ne-au vizitat să ne mulțumească pentru că aducem speranță în spații triste, în viața lor. Că inspirăm, că stârnim creativitatea. Pe scurt că le suntem model. Și toate astea când de abia terminasem cutia de scrisori. Făcusem atât de puțin și primisem deja atât de mult. Zilele următoare au urmat ceai, prăjituri, ajutor și dialog. Ne-am început ziua sau am sfârșit-o în apartamentele diverșilor locatari, acum chipuri cunoscute, am experimetat dărnicia unor meșteri sau furnizori mișcați de proiect. Am primit comenzi de peste tot și ne-am dat seama de potențialul imens al acestui tip de intervenție. Și de consecințele lui la scara individuală și la scara orașului, dacă ai ajuta micul bulgăre să se rostogolească. Am uitat să-ți spun că proiectul a fost împins de 2 oameni, cu câteva ajutoare, cu fonduri și timp limitat. Iată de ce cred că tu poți face mult mai mult!

Prâslea și sfera de aur

Pe final de ziar, un basm scurt contemporan de adormit copii în grădina blocului Un Prâslea, niciun Prâslea, o sută de Prâslea. Un lider, niciun lider, o sută de probleme. Iubesc România asta cu bunele și relele ei. Cu vitalitatea ei necontrolată, cu mici (pe care de fapt am încetat să-i consum) și festivaluri alese. Scriu din fața unui geam enorm, prin care văd borduri sparte și un gard în două culori și carosabilul proaspăt parcurs de un MB nou și mov. Mă uit la mine și la noi, din interior și din exterior. Plec și mă întorc și contrariat și vesel. E țara tuturor problemelor, dar încă mă face să zâmbesc. E locul meu preferat din lume. Am aruncat o găleată de vopsele pe pânza enormă fiindcă se cerea. Dar de aici încep să pictez un tablou cu o scară. Pe fond zburdalnic, cu miros înțepător, așternem cu răbdare tușe precise de basm. * incizeci de împărați iscusiți, veri care stăpânesc fața pământului s-au adunat în centrul globului ca să-mpartă ce era de împărțit, profunzimile Terrei. Și stând înghesuiți în centrul geometric al sferei cumpăneau cum să distribuie triunghiurile sferice ale bilei fierbinți. Unul vrea să împartă, dar să nu despartă, altul să facă, dar să nu se implice, unul să conducă dar și să abdice. Au vorbit toți pe rând, au vorbit și de-a valma. Au încercat să măsoare sfera și cu cotul și cu palma. S-au gândit să ocupe miezul fiecare pe rând, câte o lună pe an, au împărțit calendarul și nu le-a ieșit niciun plan. Unul preferă grădina miezului, altul ușa de lift, unul să schimbe o clanță altul un știft. S-au întrebat cum s-o pardosească și în ce culori să zugrăvească. Și întrebând s-au întrebat, iar de cald ce era, s-au întors la suprafață și au lăsat cum era. Dar și-au făgăduit să revină în miezul problemei în toamna ce urma, pe vremea merelor de aur. * Și Prâslea stând sub un măr contempla în zare, căci tatăl său, împăratul, se apucase în taină să amenajeze centrul pământului. Și făcând media aritmetică între cele 49 de păreri, a scris un doctorat în matematică în o sută de seri. Și consultând o sută de meșteri mari și o mie de zidari, a făcut schițe de studiu de acopereai cu ele o sută de ari. Așa a strâns împăratul ce era mai bun înlăuntrul împărăției sale și a transportat materiale spre miezul problemei cu o sută de care. În taină, căci taina era bună ținută, s-a apucat să zidească finisaje nespuse, după planul median al celor propuse. Și a semănat împăratul grădină de gânduri bune pentru frații săi și așa a lucrat luminând și a luminat bezna cea mai ascunsă. Și a lucrat șapte luni și trudind a îmbătrânit pe șantier. Și mai erau 40 de zile până la următoarea întâlnire, iar împăratul ostenind s-a jertfit și s-a făcut nuntă de împărat și Prăslea, fiul său l-a așezat în grădină. Ca duhul să fie duh, iar pământul să rămână în tină. Și acolo în centrul sferei din centrul pământului a răsărit un copac. Iar verii venind la soroc au găsit toate bune. Și sfera frumoasă și grădina plivită. Și s-au minunat ore și zile până când au băgat de seamă că în centrul grădinii era un pom mai special. Iar pomul rodea zilnic câte o poamă de aur. Și pe trunchiul arborelui sta scris că fiecare din ele avea o putere și-anume: să ucidă pe loc un balaur. * Iar de aici firul se despletește înapoi în culorile realității. Popor frumos în basme și-n priviri. Ne știm deja bine cu bune și rele. Cruțăm penița. Să nu uităm să sădim câte un copac de bine din când în când.

Pastila de antropologie Proiectul BLOC. UNBLOCK a cooptat și o echipă de studente antropolog, care au cartat percepția oamenilor pe tema blocului și a scării. Iar noi ne-am gândit ca lipsei de perspectivă ce se întâlnește adesea să îi opunem poate cea mai sensibilă imagine din scara proaspăt amenajată... Există ideea „de ce să fiu voluntar în spațiul public când nici acasă n-am timp să-mi termin treaba?” „Vorbim despre un spațiu neasumat de nimeni dar care aparține tuturor. Dacă faci schimbări niciodată nu va fi bine, trebuie să te pregătești pentru asediu.” „Nici când vine vorba de cheltuieli și decizii administrative, lumea nu vine... la ședințe e aproape gol tot timpul.” Suport de flori din alamă la Blocul Liric Foto Ioana Epure

„Când eram mică, mă certa mama dacă nu salutam pe cineva, dar acum sunt vecini, bărbați și femei în toată firea care nu dau bună ziua” „Când sunt niște legături adevărate între oameni, orice intervenție poate avea un impact foarte puternic în scară.”

Cum obținem resurse financiare

Idei testate și netestate pentru a acoperi costurile unei intervenții în spațiile blocului

u siguranță problema banilor e una dintre cele mai interesante și provocatoare, căci oricine își dorește să obțină facil banii necesari intervenției. E un subiect în care creativitatea trebuie să fie pe măsura provocării. Noi ne gândeam la următoarele variante: Finanțări destinate comunităților. În general nu sunt sume mari, dar pot face diferența. De multe ori nu e nici măcar necesară existența unei asociații. Proiectele pot fi inițiate de grupuri de inițiativă formate din persoane fizice. Lucrurile trebuie tratate isteț. E posibil ca zugrăvirea scării să nu fie parte din prioritățile de finanțare, dar se poate scrie un alt proiect de implicare comunitară, care fie reușește să atragă și resurse necesare amenajării (plante de exemplu) sau e pur și simplu un proiect prin care e activată comunitatea și e motivată apoi să contribuie pentru alte acțiuni de grup sau care vizează spațiile comune. Fondurile destinate comunității, sunt administrate de diverse fundații sau companii dornice să se implice în viața satelor sau orașelor. Lista celor pe care le cunoaștem o găsiți la secțiunea Noduri. Intersecții. Resurse mici și mari.” Publicitatea e un mod împământenit de atragere a fondurilor. Pe lângă mesh-uri și antene, s-ar putea dezvolta modalități mai inteligente și cu impact mai mic asupra locatarilor. Spre exemplu display-uri publicitare. Pot fi atrase mici afaceri din cartier să facă publicitate. Sau în blocuri cum este blocul „Liric” în care mai multe apartamente sunt închiriate în regim hotelier, se poate face publicitate eficient adresând direct străinii. Sau într-un bloc ce găzduiește firme se poate contracta publicitate adresată lor.

Dacă blocul găzduiește mai multe firme, sau ele ocupă parterul, ar putea fi interesate să investească în spațiile comune, prin care trec clienții lor, pentru a le oferi o experiență mai plăcută. Terasa blocului ar putea fi amenajată minimal și folosită pentru workshopuri, proiecții, activități comunitare care pot funcționa pe sistem donație. Mergând cu scenariul mai departe, ea ar putea fi închiriată unor business-uri interesate, care să acopere o cotă-parte din întreținerea fiecărui apartament. Dacă nu prea s-au făcut (deși nu e ceva cu totul nou), totuși mici spectacole în scara blocului, teatrale sau muzicale, poate chiar expoziții de artă, pot avea loc în scară cu o taxă de participare. Întrucât artele au coborât în stradă și umblă prin diferite spații, căutând noi medii de expresie, scara blocului ar putea fi un loc pentru o experiență foarte interesantă. Poate chiar se numără printre locatari un performer care să facă totul posibil. Există un concept, numit „gamification”, care presupune un sistem de acțiuni și recompense. E folosit de aplicații gratuite sau jocuri pentru a obține bani sau implicarea utilizatorilor săi. Spre exemplu primești puncte și ranguri dacă scrii recenzii. Răsplata e una ce nu costă resurse, însă proprietarul aplicației are beneficii reale, căci strângerea de recenzii pentru utilizatori sau produse crește relevanța aplicației și valoarea ei. Creativitatea deschide multe căi în sensul acesta, dacă și locatarii pot fi interesați de joc. Poate există în bloc cineva priceput în comunicare, marketing, sau cu o experiență relevantă pentru a pune la punct un astfel de sistem. Campaniile de crowdfounding sunt campanii în care este prezentat un proiect sau produs, iar cei interesați de el îl cumpără în avans sau îl susțin prin donații (răsplătite simbolic) pentru a-l finanța și face posibil.

Un om a cunoscut un bloc. Aproape 100 de ani de la prima lor întâlnire. Borne ca să-nțelegem imaginea mai mare. Cum am ajuns să locuim la bloc.

Prebloc. Revoluția industrială schimbă fața lumii. Din punct de vedere al locuirii, orașele sunt focare de infecție. Trăitul și locuirea sunt abominabile, se moare de holeră. Tamisa este numită „Marea Putoare” din cauza dejecțiilor. De aici nevoia ca orașele să sufere un șoc al transformării. În consecință, generația următoare de arhitecți, filosofi, oameni influenți ai timpului, va proiecta și gândi sub teroarea igienei care decurge de aici și o va folosi ca armă culturală. În acest context se nasc ideile de control și chirurgie urbană. 1918-1939 - în mare ideea de bloc a apărut între cele două Războaie Mondiale. După bombardamente, reconstrucția marilor orașe era o chestiune care trebuia făcută eficient și în regim urgent. Arhitectul și urbanistul Le Corbusier este considerat a fi cel care a dat viață blocului modern așa cum îl știm astăzi. 1933 - CIAM - Congrès internationaux d’architecture moderne, se pun bazele urbanismului și arhitecturii moderne. Apare și noțiunea de bloc în percepția sa modernă. În jurul anilor `30 - arhitecții Moisei Ginzburg și Ignaty Milinis finalizează construirea unui ansamblul de locuințe numit Narkomfin, în Mosova, cu 5 etaje. Clădirea nu a fost locuită prea mult timp pentru că oamenii nu s-au putut adapta spațiului restrâns. Le Corbusier se inspiră din acest demers. Între anii `40 -`50 - arhitectul Le Corbusier ridică la Marsilia primul prototip de „unitate de locuit”. Vedem un bloc de 12 etaje cu peste 300 de apartamente, cu terasă-grădină, parter comercial, sală de sport, învățământ și dispensar. Construcția are ecouri puternice fiind accesibilă familiilor cu venituri medii. Modelul, gândit pentru serializare și suprapunându-se pe necesitățile timpului, este importat rapid în Europa și de aici în lume. Modul în care a fost pus în practică, adaptările și evoluția în funcție de specificul cultural al fiecărui spațiu în parte, de politică și geografie, a produs mari mutații și diferențe față de modelul inițial. Astfel marea diversitate de rezolvări mai mult sau mai puțin fericite de la blocurile noastre cele de toate zilele, trecând prin clădirile cu terase ale Germaniei și de ce nu, până la zgârie-norii americani. Și în București, blocul a fost o soluție simplă la problema locuirii și aduce densificare. Am auzit multe păreri despre locuirea la bloc. În general lumea are o rezervă în privința lui. Poate cea mai bună definiție pe care am primit-o este că e „un compromis acceptabil dacă vrei să locuiești în oraș”. Blocul rămâne un tip foarte „tehnic” de locuire sau cum era numit de moderniști, o „mașină de locuire”. Însă depinde și de noi dacă reușim să-i dăm viață.

Noduri. Intersecții.

Povestea cu mâna spune că lucrurile funcționează bine numai împreună, articulat. În parte și în întreg, împreună. Degetul, podul palmei și brațul aparțin aceleiași persoane, și aceea ești tu.

privat

at priv privat

privat

Resurse mici și mari.

semi privat

privat

Fiecare spațiu îți poartă amprenta.

public

Costuri estimative. Scurt pe doi

public

Meșteșugari, makeri & artiști: • hartamesterilorconstructii.ro • hartamestesugarilor.ro • contemporanii.org • ateliere.net • colorhood.com Tineri makeri: • fabricadedesign.ro - grafică și design de obiect • studiomud.ro - ceramică • zwart.ro - lemn, metal, beton • atelier-vast.com - lemn, metal, beton • atelier-ciprian-manda.ro - lemn masiv • facebook.com/ceramicristina/ - ceramică Furnizori de soluții: • DI Energy - soluții de iluminat LED • Mv Grup - pardoseli PVC Furnizori de materiale: • Laromet - producător alamă și cupru • Welde - Materiale lemnoase

pentru un orizont de buget

O estimare pentru un spațiu de 30 mp: 1. Varianta minimală - primenirea spațiului - reparații, zugrăveli, îngropat cabluri - 4.000 lei

Fonduri: • fundatiacomunitarabucuresti.ro • ikea.com/ms/ro_RO/customer_service/ikea_services/ Fondul_IKEA_pentru_Mediul_Urban.html • afcn.ro • instaredebine.ro • mega-image.ro/sustenabilitate/fondul-mega-imagepentru-comunitate

• • • •

SPC Grup - Materiale lemnoase Vasco Forest - Materiale lemnoase Baduc - Profile, tablă oțel Alumprofil - Profile aluminiu

Plante: • city-garden.ro Câteva grupuri comunitare de consultat în legătură cu activarea comunitară. • • • • • • • • • •

StudioBasar Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu InCotroceni Grupul de Inițiativă Lacul Tei Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff Grupul de Inițiativă Civică Bucureștii Noi Inițiativa Prelungirea Ghencea Inițiativa Favorit Grupul de inițiativă pentru Mănăștur Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe)

Nod Makerspace este un co-working space de fabricație. Contra unui abonament, îți pune la dispoziție spații de lucru și o serie întreagă de unelte pentru prelucrarea lemnului și metalului ca să poți construi singur obiectele de care ai nevoie. Dacă locatarii au timpul și bucuria de a fabrica lucruri cu mâinile lor, poate fi o variantă eficientă. Despre dotări și prețuri pe nodmakerspace.ro

public

2. Varianta intermediară primenirea spațiului + obiecte construite industrial, un element construit pe comandă și mici accente decorative - 6.500 - 11.000 lei 3. Amenajare completă - proiect de amenajare și coordonarea lui, reparații, obiecte pe comandă 15.000 - 30.000 lei

Dragi locatari, Sunt în jurul nostru tot mai mulți oameni care lucrează pentru binele comun, atât în societatea civilă, dar și în administrație. O simțim ca pe o dezmorțire mult strigată, sau ca racordare la ce au bun țările apusene, mai deprinse cu democrația. Am zice că lucrurile își urmează încet cursul spre zări mai bune. Așa ne-am gândit și noi ca arhitecți să contribuim la binele cetății cu ceea ce ține de profesia noastră. Iar profesia se preocupă de mediul construit în care viețuim, de fundalul activităților de zi cu zi. Între moștenire și intervenții contemporane, arhitectul, profesionist sau de ocazie administrează o suprafață enormă de metri pătrați, de vieți, de interacțiuni. Grija orașului și a arhitecturilor lui e o responsabilitate destul de mare, în care am putea spune că arhitectul are ceva pricepere, dar de fapt problema e în mâinile tuturor: beneficiari, comanditari, voluntari, administrație. Orașul și arhitectura sunt aspecte care ne privesc pe toți și în care toți, fără excepție, putem avea o contribuție. Iar contribuția e importantă fiindcă omul și mediul se înscriu într-un cerc. Omul influențează mediul, iar mediul influențează omul. Privind la fața orașului, toate cele de mai sus par să fie

Suport de pliante Foto Sabina Ivașcu

banale și ascunse totodată, căci dacă teoria e limpede, realitatea își impune metehnele ei. Răspunderea e dispersă sau este pasată dintr-o parte în alta, orașul și spațiile sunt ale tuturor și ale nimănui. Iar scările de bloc sau spațiile adiacente au în plus un statut ambiguu, căci ele nu țin nici de administrația publică, nici de persoane particulare. Ele sunt o proprietate împărțită de mai mulți beneficiari și constituie situația cel mai greu de administrat. E o particularitate a societății și de multe ori un punct nevralgic. Iar toate de mai sus se pot reduce la o ecuație simplă: mediul de viață e important, spațiile comune ale blocului sunt greu de administrat, însă în același timp ele sunt nuclee cu o eficiență foarte mare: sunt suprafețe mici cu mulți beneficiari. Și simplificând încă o dată am spune că sunt spațiile cele mai dificile și totuși cu cel mai mult potențial. Și așa plimbându-ne, mereu preocupați de viața cetății și de calitatea vieții, vedem și propunem spre reflecție tot felul de motive pentru care spațiile comune, care mediază dimineața între privat și public, iar seara între public și privat, au o semnificație profundă. Poate cel mai important este că spațiile comune vorbesc despre comunitatea care le ocupă. Ele dau

Proiectul BLOC. UNBLOCK este co-finanțat de AFCN, organizat de asociația Designers, Thinkers, Makers, asociatiadtm.ro împreună cu Nod Makerspace. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării, respectiv Asociația Designers, Thinkers, Makers

Au mâncat o mămăligă moșind ziarul Ghidul Locatarului Alexandra Mihailciuc și Andrei Tache.

Logo-ul blocului a fost votat de comunitate din 4 variante posibile. Varianta aleasă a fost desenată de stud. arh. Natalia Iov

seama și de gradul de implicare și de capacitatea de coordonare și în final și despre gustul locatarilor. Apoi e tot ceea ce generează spațiul, căci într-un mediu plăcut și interacțiunile capătă alt caracter, spațiul poate câștiga noi semnificații și utilizări, întâlnirile de grup au șansa să fie mai agreabile și mai productive, sosirea și plecarea sunt însoțite de o energie bună (în fapt energia ce a fost investită în spații). Apoi e o întreagă psihologie a dăruirii și implicării și o ecuație a binelui care își găsește mereu drumul de întoarcere. Gospodăria bine gospodărită e un generator de bine. „Omul sfințește locul” Așa am încercat în câteva paragrafe să tăiem o secțiune fină prin oraș și om, ca să ajungem la miezul fierbinte al lucrurilor. E important să generăm curățenie, ordine și frumos, pentru noi și pentru cei din jur. Ține de demnitatea noastră, ne influențează starea de spirit și am zice noi că e o cale spre bine. Vă invităm, deci, să primeniți și să plămădiți să îngrijiți sau să creați spații de conviețuire, spații de comuniune și locuri de bine. Prezenta publicație e gândul nostru bun și mijlocul prin care căutăm să venim în întâmpinarea inițiativelor și problemelor, atât cât putem, cu ceea ce ține de meseria și experiența noastră.

Mulțumim: Conferențiarilor Șerban Sturdza, Cristi Borcan, Tudor Elian, pricepuților Andra Raicu, Daniel Rădulescu, Lucian Chiricuță, Marcel Mincu, Roxana Bâra, Ștefan & Cristinel Vasile, intervievaților Cristian Neagoe, Cristina Epure, Cristina Săbău, vecinilor Alexandru Oprița, Giurgea Buturugă, Ioana Nicolescu, Lucia Bănică, Maria Tone, Matei David, Petronela Dumitriu, Sabina Ivașcu, echipei Alin Iacob, Ana Mura, Ioana Epure, Mara Banu, tinerilor Andra Machedon, Bianca Ionescu, Cristina Ciobanu, Daniel Morărescu, Laura Covaci, Letiția Grigore, Natalia Iov, Sabin Țenea și tuturor celor care au contribuit cu un gând sau un zâmbet.