Lirikesh poeme by Paul Stefanescu

LIRIKESH de

!TEF"NESCU ANDREI

http://andreistefanescu.blogspot.com

EVADARE DIM POSIBIL O deschidere primar!, Un fel de cear! coloarta mov, Salteaua care doare si puterea mut!, Cofragul saltimbancului formal, Geana f!cut! si redesf!cut!, Satîrul rotit prin mese, Cotitura filamentelor rotunde, "i parîma straturilor de ru#ine. Stau toate adulmecînd frivol Opacitatea din spatele beznei, Respir!-ncet prin apele d-eter, "i se sufleac! printre probatele castroane. Un om, dintre ele, Deschide glasul n!p!dit de aer, Si cum precum se aducea prin apa Strigîndu-#i alb novicele-animal, Se referi de ele, din albul sac si mat Si-ncovoiat de para dulce-a sucului de singe Un animal beteag se-apropia de ei. Omul deschise mina, Iar mina se deschise. Animalul saliva privire Si privirea-i se intinse-n om. In jurul lui formatele obiecte, Ating prin verdele o$el Capete. Macel. Bucati reinviate inconcordate, Ating praful fin al granicerilor putredzi Se preg!tesc de fapta care doare De parpasirea omului Si de suflarea vietii. Culorile devin mai mari. Iar albul cromineaza. O biata descoperere moart! Ce isi roteste orbitor prin vale

Caracterele cusute printre inimile statute fix, Se descompune revenind o urma, Se retranspune prin cadenta unu Si se transforma-ncet in ultma reduta. Omul fugi cum fuge umbra dupa soare Omul veni cum vine apa dupa ploaie Si descoperit intre forme departate Isi reprivi animalul si ii sapa o grab!. Un animal destept, o viata disperata strafulgera in ochii de arama. Un om minimal ce retragea sa moara. O serie de forme necalibrate prin mormane de prieteni calmi si dubitati. Se rise. O lacrima defacta. Cazu din josul unei pagini toarse permanent de albina crean$!. Miscarea care-apare devine mare, mare, Nevoie de putinta, cere Jupiter. Om - Jupiter. Animal - Om. Stati! Striga secunda aliniata in rosturile cadentate ale straturilor filiforme, Rasucite repede, prietene de otel. Sariti! Striga secunda toars! prin inelele ovale ale funinginii crestine. Iar omul linga animalul sau exagera cotirea prin fericitele perioade sure. Se departa numai pentru a se micsora. Iar animalul sc!p!r! o curatit! evadare dim posibil.

ANCELOGRAFUL Ancelograful zace pe p!durea grav!, am ascultat-o cum duhnea l!uz!, corabia de farmece e dalb! #i melci#orii se gr!besc în iarb!. În stînga, ling! ea, o cioar! strînge aripi de ventuz!, se istove#te peste ea o micro încep!toare prea confuz!. A strîns cam tot ce mai era, r!mase tot atinsul, c!lc! u#or pe stratul stratu, #i disp!ru în lene. Una mare, mare, mare, de ocolea lumina #i petala, dar singur!, tocind armeana, s-a auzit pe ea, rotindu-#i mîna. Uf! se speri! ea gra$ios #i tandru #i imediat ce r!sufl! vocala, un policandru o în#f!c! în cioc. "i nu zbur!, ci menstru! coliv!, apoi pe rana merg!toare, sc!p! trei stropi de via$! pur!. Esen$!, apocrif!, c!ci dac! vrei un om o diluezi la zece, iar daca vrei un pom, o diluezi în patru. Unul la vest, si celelalte, alandala, #i torni u#or pe ciotul mort, #i niciodat! s! nu faci gre#eala s! te atingi cu via$! sau s! o ver#i pe vietate. Ai grij! c!ci p!teaz!!

DEZACORDARE M-am asigurat mai întîi, c! a c!zut pe jos. Apoi am strîns mînerul între genunchi #i am reu#it s! strîmb zborului. Cum altfel sprintena privighetoare s!-#i servuiasc! puii dac! nimeni nu mai avea stricare. A#a c! iat!-m!, învîrtind în degete vase cumulate între purificare. Trezindu-m!, minciuna tace. Strivind pun$ile stricate am dezosat laminoare pline sudate în dezastru. În prefera$ia $inut! în aleanuri în fabricarea statuetelor de ghips în mica gur! din mijlocul dezumbrei în cearc!nul privind drogat la u#!, to$i sîntem atît de la-fel-made to$i #tim #tiutele ramificînd modele to$i ne #i v! min$im. "i dintr-o încordare o dezacordare o remorcare fluturînd! deznoad! rînd pe rînd întinderile ne#tiute ale literelor mute. Între pietre încordate, scîntei florale. În spa$ii negre goale, lipsele umbrelor. Eclipse hebdomadare. Cutremure secundare. Furtuni orare. Respira$ii accidentale.

ÎN JURUL ECHIMOZEI#PELNIPOTEN$IALE Legat de strania pendul! Strîns calm în minima cîreang! O adiere mut! de sinuos seren, atrage strîns printre simine. Lungi lemne înc!lzite roz, ocazional, eteric, numeral, ea singur! modifica t!ierea %i dac! prin potriva lucrurilor se mai putea înc! controla vederea, singura t!cere ce sta&iona adînc înfipt!-n mîl era cartonul ud, ce-i st!pînea avalul. Ea a crezut c! începuse c! sf!rîmîndu-se în jur direc&ia primar! era %i cea corect! numai c! timpul %i fluidele dulcege au demonstrat durerea lipsei r!ului. Imprecis îi st!tea ast!zi evidenta împodobire cu m!t!niile fosforente. În jurul echimozei plenipoten&iale egrete albe îmbibate-n moi bruiaje zburau în jururile siluetelor amare. 'i %i-au hot!rît penele unele altora %i %i-au zîmbit zîmbetele %i %i-au respirat spumele %i od!ile goale. În ele au g!sit mireanul sublimul… primul pas. Acolo lîng!, pe potecile discrete pe pere&ii întin%i %i denivela&i cu mîna picioare drepte atîrnau selenar prin colbul întunecat al sertarelor închise. 'tiu c! nu era onest! cu sutele de mine. 'tiu c! dac! ar fi putut s! %tie, nu ar

mai fi ĂŽn&eles sau poate aminti de unde, cu to&ii am &inut-o aproape. Am protejat-o de prea plinul %i i-am furat cuvinte %i mirosuri. Am ĂŽnclinat spre ea orizonturi ĂŽnnorate.

ORBIND ÎN LUMIN" Glasuri stinse, horc!ie pe dup! umbre, În întuneric vocile sun! la fel, Cu to$ii am sc!pat de unul singur, C!ci unul este doar un alt fel. O mas! mare de foc sub$iat, Ce urc! lene# pe sc!rile timbrate, Toarce mîzg!litura trecutului prezent, În strîmte mîneci pentru cavalerii armate. Cinci oameni f!r! sex #i ochi, Se împreuneaz! într-o cad! umbrit!, L-e curge urd! printre guri "i zîmbete cabrate. E foarte cald, Ne ustur! r!nile interioare, O baie în smoal! Înverze#te mintea elicoidal!. Cu cît mai scufund, În cada umbrit!, Sufletul se ghemuie#te mai strîns Mai strîns, mai încordat, mai abisal, Sim$ind întuneric carnal, Cu atît ochiul azur se deschide mai larg Mai larg, inundat de lumin!. O lumin! de soare ecvestru, O lumin! direct! #i tare, Orbind în lumin!, M! v!d tot mai clar, Oglindit iar lumin!. Orbind în lumin! M! v!d tot mai clar Luminînd lumin! în negru. Orbind în lumin! Apar din mai vag, Puie$ii de arbori cere#ti.

Înfrunzind, înflorind, înfructînd, Semin$înd, Lumi omene#ti.

NEFIUL Substituind albul ochilor ei, am de#urubat alfabeturile #i am adus în sinea ei o altfel de podoab! masculin!. Nimeni nu #i-a dorit aceasta niciodat!, dar era atît de minunscul! formarea tuturor elementelor efective încît nici ast!zi nu s-a mai $inut de aceste ramuri descoverisibile. Noi am a#teptat. Apoi, dup! buncarul plin cu saliv! am descoperit un eveniment monden care deservea ap!rarea cîmpurilor cu dinamit!. Am scos lancea din pogorîrea sta$iilor meteorologice #i dup! ce saltimbacciind deasupra irisurilor destupate am adus în cîmp un mic egrete def!imat de faptele cu care am în$eles c! se poate lucra. Am avut puterea de a transforma transformatul în egrete de nisip. Nu am #tiut niciodat! s! pot vorbi prin limbile altora #i prin desprinderile altora. Sînt acum atît de primadon pentru c! atîrn în unghiul de#urubat prin amorsele capetelor alcaline. Sînt un mic monstru, lent #i înfrînat. O nevroz! cabalin! ce duce spre altceva atît de des. Sînt foarte aproape de contextul afînat ce m! desprinde din natura uman!. O vietate care nu mai are de-ale gurii în afar! de aceasta. Sub aceste fresce ale sinelui încropit în sine se desprind eternit!$ile surpinz!toare. Un caleidoscop matern ce penduleaz! prin uterele alcaline

ale framînt!rilor p!mîntului întins strat dupa strat, unul peste altul, viu peste viu, înmurind p!rtile ce atîrn! pe straturile desp!r$ite de mortare. E numai #i numai o traducere de adîncimi #i trec!tori interioare. Nu mai pot s! în$eleg nimic în afara de aten$ia suferind! a ocoli#urilor ce-mi p!trund în m!runtaie. E învior!tor cum sacrificînd p!r$i retinoide de butaforie, se refac r!ni vechi #i se redeschid rînduri desprinse din academice împingeri spre alunec!ri din ce în ce mai abrupte. O nou! negatie. Nu mai pot. Nu m! mai pot întoarce din c!derea cu care mi-am înso$it mor$ii. Sînt atît de poezat încît devin independent. Libertatea m! omoar!, m! constrînge s! devin arhaic. Sînt de#urubat din ap! pentru a putea s! dezbrac totul #i s! îmbrac nimicul. Sînt, #i de aceea nu mai pot s! nefiu.

INTERN VOLTAIC Am g!sit c! se poate urca pe vînt, Un fluture de tabl! coase pe un cîmp, O prematur! apocrif! c!z!toare. Un praf pufos alunecat în sare, Acupunctualiza voin$a care, F!r! discern!mînt c!rare, Devine mocirlosul lung, potrivnic. "i construind în past! corectoare, Castele desenate-n rost de crete, Multiple fa$adate betonate, Pietonate-n castre nucleare, Robot! destoinic, aluvionar, Destinic, zîmbetul canar. Din muta colectivitate, Ce în$esut! se rote#te-n ochii, Divinizînd labil, fuioare craniale, Zbor aschii fumegînde, Comete premature, La umbra pomilor de mai. Inoxidabila fiire, A simplita$ii alcaline, Îi face pe copiii de jivine, S! nu gîndeasc! liniar. Patru jivine, spiralate, Apuse, r!s!rite, de miaz!-zi #i miaz!-noapte, (inîndu-se de mîinile corecte "i învîrtindu-se pe spate, Tot tulbur! necazul, Învolburînd #i pacea #i ne#tirea. Fiin$e magice, Prea adunate în t!cere, În spa$iu sec. Fiin$e potrivite, Regulate, În intern voltaic.

UN SOARE C"Z"TOR PE PARTEA LIN" O mic! fund! desfacut! iar, Ce se apropie de muntele ple#uv O musc! ce plute#te e#uat, Pe capetele lumii în plutind!. Un soare c!z!tor pe partea lin! În curtea unei fabrici fumegînde. Un lan de porumbei hot!rîtori "i pomul cald din lunga vîn! rupt!. C!s!torind un nor de lanul plin de stele "i dezlegat de soarele apropiat de ele, Un bobîrnac de om, ce respira aparte, Se ridic! în cot pe partea dreapt!. "i vîntul începu s!-mping! lumea, S! o r!stoarne-n felul lui deschis, Un om, un soare #i un fir de lîn!, Se bucurau de timpul alb #i fest. "i în c!l!toria soarelui în jur de om, Un chip de foaie alb! de nitrat, O simpl! calatoare refractant!, O alba pat! de carton doit. "i pentru ea, o cald! dreg!toare, Un pinten alb, dorit de dreg!toare, O slatimbanc! muribund!, O calatoare rupt!. Iar peste timpurile netrecute, Un soare #i cu omul s!u, Alunecînd pe vîntul de la pup!, Alunecau pe julitur! crud!. Era o vast! sulemenitoare, O princiar! vag! luminare, O bucurie sacadat!, O julitur! de membran! cald!. "i se amestecau în roat!, Suspine albe, triumf!tor armate, Sapînd o groap! în roc! euforic!, Zgîriindu-#i pomii #i arterele.

Dar radialele str!funduri, Ale unui soare stins, Cu-o mîna cu cinci degete, se mi#c!, Pe lînga unui corp deschis. O viziune pre-matern!, A unui om n!scut f!r! p!rin$i, Dintr-un cuvînt inca fantom!, Al unei #oapte prea fierbin$i. Atît de uniformâ #i-atît de rectilinie, Îi fu urechea zbur!toare, Încît Ajunse c!l!toare. "i lin, adulmecînd extazul, Se atîrn! de vîrful unui col$, O mic! curs! pe man#eta, "i linoleul cablului defect. Astfel c! omul se întoarse În sinea lui prea îndoit!, Se rev!zu în bra$ele potecii, cuvintele corecte. “Sînt… simt… #tiu…”

FANTOM" DE SÎMBURE Tunul cu explozia asurzitoare Moare. Azi Întîi… O t!cere ini$ial!, Apoi personificare inexisten$ial!, Apoi nearticulare. Nearticol, lîng! nearticol, lîng! nearticol, Pe lîng! nebunie clocotind!. Apoi fiire. Cl!diri desecate, cu oameni lingva$i. Carne presînd carne, în g!uri de aerisire. Bucurie ecstatic!, punctiform!. Punct, lîng! punct, lîng! punct, În liric! colectiv!. Plutitoare. Ca un scaiete purtat prea pu$in pe ciorap. C!deri, Urc!ri incipiente. Plante plastifiate, Ce re$in amintirea cre#terii automate. Pluricelularitate emo$ional!. Un geam defect. Un buton roz. Un circuit prea electric pentru o plant! de plastic. Un pahar cu ap! de plastic. O ap! de vid. Înfipt. Cu mo$ul înalt #i arcuit, Cu vînturi austere #i aspre, Cu frunze, cu limbi întinse spre soare. Cu ochi închis. Cu ureche de plastic. Piezi#. Fantoma picioarelor alergînde. A inimii b!tute. A sîngelui $î#nit. Fantom! de sîmbure. Fantom! de plastic.

ROSTO-GOLIRE "i nu se mai desprinde nimeni Decît aluatul pîinii care url!, O scar! ce îndreapt!, privirea C!tre transpirala turtit!. E josnic! predarea, C!ci cîinii ce alearg! printre fire, Se tot împiedic! #i latr!, Întru rosto-golire. Mo#negii care sun! cornul Nu au clipirile legate, Iar vraja codrului cel verde Se vars! molcom între plate. Noi ne-am aprins din r!sputeri Puterea cea divin!, Pe toate luciurile de acril, O lin! calm!, vrere. "i eram singur la p!rin$i "i mîndru-n toate cele, O vrabiu$! $int! într-un col$ "i-un fracturat pe piele. "##t. Nu mai vorbi ciobit, Copilul vrea ce crede #i ce vede, Dea-dura gîndul reîntinere#te, C!ci în afar! de rotund, E doar un pe#te, Ce plute#te. S! mai deschidem deci "i u#a asta, "i s! ne mai privim odat! înn!untru. Se pare c! oglindirea aceasta prin perete, Este foarte dur!. Da. A#a este, Uite, am iar sîngele pe mine, Îl tot alerg, dar îmi tot scap!.

Se prea poate s!, la revedere. Dar stai. Ce v!d? Se pare c! departe, Pe u#a proasp!t!, descris!, În orizontul perspectiv, Privirea desuet!, a altei fete înalte Clipe#te foarte des. M! dau jos, P!#esc, Ating obrazul sticlei, Ating, p!trund, se pare c!-n perete, E evident reziduu de rozet!. Dar n-are a face S! continu!m, De#i memoria mea tace. bip. bip. bip… (f!r! bip… f!t! bip… f!r! bip…) P.

CLOPOTE RO!II ce faci? mm, bine, tu? mai nimic. … într-o oarecare form! de prinsoare, o vrabie oarecare, merge pe drumul plin de scuturate pietre #i desprinde de pe ele p!turi cochete. e minunat cum joia cea mare, fur! puterile cuielor amare în starea cu pricina care se vede, un om plin de cuie, trece repede. e viscolul lung #i greu #i u#or, înghe$ul aduce adîncuri mereu, face ceva ce mai mult nu mai poate, deschide cu capul u#a din spate. e foarte deschis la idei #i la minte cuprinderea toat! sfîrtec! plinte, desprinde din margine o cataliz! deschis!, promite eterna putere promis!. suflecarea unduirilor mam! fug dup! c!derile scoase din ap!, descrie poteca ce urc! alene, buc!$ile de jar, se f!rîm! pe lemne. descrie mai bine un om furibund, o stare amor$it! de clopote ro#ii, dar orice creare de coloidale promiteri. sfîrtec! micile folosiri regretate. e oare mai straniu decît repezeala? poate mai aprins decît munca #i jalea? fosforul se prelinge pe obrazul erect, slujnica prinde din vînt un protector.

descoperit! e valea ce sun! a jale culoarul produs de publica mare, samovarul ĂŽncins pe masa cr!pat! dezaburitoul aprins ĂŽn partea cea dreapt!.

E VIE a vrut s! alunece pe asfaltul topit în mirosul suav de migdal!, a vrut s! zboare prin gîndul oprit a vrut s! danseze goal!. timpul ata#at la partea din spate se treze#te #optit prin aproape, c!ld!ri de folosiri descriptive crap! meleaguri bine desprinse. iar malurile f!rîmicioase ale cercului de fîntîn! r!coritor parfumeaz! apa de lîn!. un mal de p!mînt ce se poate atinge, ce are putin$a de a fi mestecat, împins înd!r!t pîn! acolo unde vraja femeii se deschide cu foc. e palida trecere a timpului, e alba sidefie m!iastra trecere a timpului, superba în c!ile cur$ilor cu piftie. #i dac! în apa cald! a min$ii în suprapunerile îmbibate cu apa cald! din robinetele fantomatice ale gliilor, îno$i ca în ap! dulce #i hran!, pitic! strîngere de piept se deschide în fa$a otavei. tot pe spate, întins pe om!t, un om!t cald desp!r$it de cuvinte, un fior de culoare de p!r îmi traverseaz! inim! #i coast!. e putred caimacul californian, samovarul scos din priz!. e f!rîmat capul de comoran, principele de egliz!. e înamorat peretele de unghi,

#i lini#tea de umbr!, dac! o vrabie ar muri s-ar scrie la ziar. e foarte p!#it drumul, zgîriat pe margini pozi$ia furnicilor se schimb! ca un cod de intrare într-o unitate militar!. cum s! mai po$i scoate puterea omului din cas!, s! o folose#ti din nou în preumblata mas! cotrob!it! prin multe arpagice cum a fost ieri nu o voi mai g!si niciodat!. #i nu aveam nimic în partea dreapt!, era la fel de gol ca #i ieri, dar vectori$a se profila pe ea ca #i sclipirea aceea demoralizatoare a c!p!$înilor de miel. e vie.

URM" DE OM De la marginea unui pom, Pe c!rarea spre intrare, C!lare pe a sa spinare, O urm! de om rîdea. Înc!lecat pe un buton de lemn, Î#i alerga, cuvîntul evadat. Monstru articulat, Pl!m!dit din piatr!. Cuvîntul f!r! om, Ner!suflat #i rece, În lini#tea p!durii, Se lini#ti u#or, "i trecu f!r! sa vad!, Dintr-o lume-ntr-alta. Urma de om, Se întinse de-alungul înser!rii, Pe dunga ce brutal desparte, Unul de altul. Puse ureche pe dunga-nserat!, "i-#i ascult! cuvintul desprins. Cuvîntul respira, Aburind, #i înc! nestins.

ALBE PETE DE CREION M-am înaripat apoi. Dup! sticlele ciobite, o santinel! ciripind parole, a întinat secre$ii pe fe$ele sonore. Iar daca sîntem prin#i între vr!jbii urîndu-le etern! lamentare, continuu bocet, neîntrerupt, continuu creuzet, sper!m s! l-e putem descrie cu litere aprige, imaginii unite, salvamari deslînîndu-se pe covoare, pe m!rile #tirbe, cuprinse înr-un sîn, pe fosele carstice selectate cu mîna pe locul în care descusut avîntat a intrerupt opunînd, dezgropînd, subtile cornete de ceap! #i sinistrari efervescente. Nu #tiam atunci #i nici cînd vom s!lta nu vom mai sti, cum dac! firea p!r$ilor închise se va dest!inui privirii în loc de ramurile ar!turii ale cutreier!rii geamurilor crea$ionale. "i tot noi, singurii, cunoa#tem viitorurile #i restrictivele emo$ion!ri ce împing striviri #i ap!s!ri #i deschideri simultane de robine$i întin#i în ruginie. Sîntem adu#i cu miile în gropi asem!n!toare în cavalcade selenare în semicirculare, împodobiri. Sîntem împin#i pe sc!rile cu miile ce ne strivesc alene cutreier!rile superbelor cisterne.

Sîntem adu#i pe rînd în reprubetele sintezelor aprinse. Sîntem ar#i cu calopoade, cu mici forme stereotipizate. Sîntem mînji$i cu sare cu albe pete de creion.

CALUL ÎNCUIAT Am b!tut un om în cuie, "i din cuie au înflorit culori. Mii de oameni între cuie, Cresc atît de asem!n!tor. Mîna i-a crescut sub$ire Cît s!-i intre printre ochi Gîtul îi e foarte aspru Col$i-s mici #i trec!tori. Cînd l-am întîlnit pe barc!, Putrezea alene-n frunte, Versul îi curgea pe-o parte "i visa la drepte crude. L-am tîrît pe lîng! mine, Dîr! de miros steril, I-am dat jos cutia neagr!, "i l-am atîrnat în rînduri. Rîndurile toate caste, Moi #i refulate-n fund!turi, Se revars! fiecare În po#ete tari de plumb. ‘Nu m! lua de lîng! tine’ Strig! r!gu#itul scrum, ‘Du-m! repede la moar! S! deschid din nou un drum’. Dar era foarte departe Drumul r!u, cotea la deal, L-am l!sat de unul singur, S! se-ntind! peste mal. Lung #i filiform, Vîjîindu-i apa-n vine, Lungul scrum de peste mine Se transform! într-un cal. ‘Sînt j!raticul ecvestru,

Minunat! f!c!tur!, Voi zbura f!r! de aripi, De la mine pîn la gur!’. "i se mic#or! cu timpul, Disp!ru lîng! apus, Luna, tare, înc! strig! ‘Calule unde te-ai dus?’ Calul cel b!tut în cuie, Înc! cre#te pe l!ca#, Capul curge printre muguri Oasele sînt vreascuri tari. Calul cel b!tut în cuie, Sufl! greu din n!ri cenu#a Literelor care acuma, Nu mai r!scolesc privire. Calul moare filiform, Se desprinde vag din el, Rima, ritmul #i accentul Forma, cratima #i melcul. Zboar!-n sus din el deodat!, Sec!tura corporal!, Apa i se vars! toat! În memoria stradal!. R!sfirat, ucis, crescut, a r!mas un cal de lut.

F"R" DIN%II DE LAPTE Am acceptat s! cad, Apoi am stat, Norii s-au mai r!sfirat, Ce p!cat. Soare. Start. Dintr-o rigl! încolonat!, O despic!tur! curbat! A omis punctul central. Pe partea cealalt!, În rigla cealalt!, Un atom despicat nuclear, Era prins într-o cutie pustie Cu lumina ce secera fînul proasp!t. Un brad înalt î#i leag!na vîrful verde "i-o cas! se bronza în spatele slipilor. Soarele. Soarele timorat de cancerul de piele, St!tea lipit în cuibul riglei "i malformînd cutiile cu pietre Refredona cîmpiile eterne. Soarele. Podul dintre cele trei lumi posibile, Retras, cu spatele înfipt în vîrfurile verzi de brad, Ardea f!r! voin$!, Cartierele aliniate pe centur!. Umbra. Colimatorul dereglat al fiicei luminii celei solare, Se zb!tea în bra$ele secetei t!ioase, Se umpluse de sînge, Î#i p!tase adîncurile, buricurile, infrauterinele bigudiuri suave. Dar nu se potolea! Nu se potolea! Zvîcnea, zvîcnea Din ea, sîngele întuneric. În ea, bruiajul electromagnetic. (î#nea, $î#nea Ca o $î#nitoare de ap! din parc, Ap!sat! de un copil f!r! din$i de lapte, Cu privirea împ!ienjenit! înc! de ocluziuni neuronale. Era rece $î#nitura. Un rece ro#u ca inoxul topit.

Iar lama cea lung!, ce îi încol!cea trupul, Zîmbea ecstatic! în schimonoselile languroase ale durerii Cu col$ii p!ta$i de mor$i selenare. Seceta, tran#a melancolic, durerea durerii durute. Soarele era speriat #i nu #tia de ce.

CEI MAI DIN URM" Din ce în ce mai rar, Se zvînt! locul cel întins #i umed. O ap! rece se întinde plan Ca #i o sclav! a iubirii publice. O mîn! stalagmit!, Strînge puternic o sîrm! încins!… O sîrm! ce curge pe v!ile mute C!zînd prin perucile plînse. O masc! surîde, din vie$i onomatopeice Predicînd zile înobilate Pestri$e dovezi, coboar! la vale, Pe laurii plini de n!me$i. Cei care de#i plîng culegînd, Nimic nu îi mai plînge. Afar! se plimb! un tîrg În care nu se mai plînge. Ro$i mari cu zîmbet steril Vuiesc în modernele fete. Albastre poieni fumegînde pe cer Scalpeaz! averi sup!rate în lupte. Iar lîng! cel care înc! mai $inea spada în mîn! De#i îi era tremurînd!, Galopa focul ce rupea lîng! el Vîntul cuprins pe alocuri. În spatele lui, un bun frate de cruce Cu ochii închi#i salivînd mu#c!turi, Desprinde, pic cu pic, din starea de gra$ie, C!ci cei mai din urm! croiesc viituri.

AMPERITATEA DIN ACEEA!I#VOCAL" Din singura vocal! lung!, nep!s!toare filiform! #i înstr!inat! de gura lui, devine predicat sublim) în s!lile de baie între seriile infinite de gresie portocalie, avortul. Prin ea se învîrcole#te mîna care cere) servitoarea care plînge) #i stele care reu#esc sa sclipeasc! dintre) verdele clopotelor l!crimînd a efort divin. O vocal! goal! lunga seac! #i irepetabil! un lung drum parcurs de strîngerea în vidatele plieri ale merilor, un drum parcurs cu spatele la adierea papilelor dintre c!rnurile lipidice, o viroag! scalpat! printre figuri de cear! amar!. Iar în spatele ei, un om z!cea atent lîng! gr!mezile atîrnînde de oi si oale, colorate împreun! cu) pixul galben oranj.) Cu mîna deschis! din vene. Cu ochiul strivit în latrinele aspre ale sinistra$ilor poponari. Homosexualitate atîrnînd la nivel de amperitate

LUMIN" URINIE Omnibus alene, Tractat ventricular. Un dos de buz!, pletorial, Azvîrle semne pierdute, Pe un covor numismatic, A#ternut ro#u, la picioarele încovoiate Ale divinit!$ii mercuriale. Pic!turile azurii, Sfere perfecte de lumin! apusiac!, Î#i încarc! rostogolirile, Cu n!pîrlirile excentrice, Ale unei divinit!$i mercuriale. Aripile albe, Trepanate-n roz de calcar, R!sfirate pe macazmuri, Se adap!-n sos de $int! veche. Nervura apelor rotunde, Ce pescuiesc adînc în rece, Ridic! pata mucezind!, În rana aripilor blînde. Din cei ce schioap!t! pe #ine, Din cei din care iese cîte-un ciot, Lamenta mîn! care sap!-n sine, Scoate c!ldura zidurilor mov. Pe un perete nordic, cu urin!, Un majordom soldat, sculpteaz! o oglind!, Lumin! urinie. Sclipiri de aur. Soldatul p!#e#te într-un n!untru. Lîng! un perete nordic, Într-o iarb! înalt!, La umbr! albastr!, Cre#te o plant!, În form! de ap!.

TREI COZI DE O COAD" sĂŽntem atit de ocupati cu cintatul terestru incit am orbit sintem atit de cu doua picioare incit am avintat posibilitatile toate sintem atiti de cu doi ochi incit am destupat fiecare comoara blestemata si daca am fi vrut sa putem sa fim deodata cu care se poate deosebi frctul patru daca se va fi fost din cauza toata oricare peste care se poate sa sara si daca face ce paote sa faca si daca trece peste vreme si spada doar cuiul terestru cade pe spate si trece pe unde de cuie tivite. si daca duce pe vatra un pui decolorat si desparte prin ei cuiul cabrat si daca trece prin intinderi tendoane se poate avinta pe capra cu coarne. si daca se scoate cuiul terestru si se trece pe calapodul maiestru si daca dedesubt se deface deodata starea de gratie si punctura de patru si daca doi plus doi face patru si daca se confunda cu bucata de varza si daca se foloseste ciubucul cu vata si daca, si daca si daca. dar deodata prin minunat! se scoate deoadat! multa ciocolata si daca si daca se sterge deoadata multa prelata foarte colorata si trece deodata prin tava lata pulberea marcat! de fata colorata si daca si daca povestea intreaga se desface deodata cu frimituri de vatra alba si da si daca starea de vata

se farima deodata doi plus doi si o vatra dar daca prin vatra se desface o coada si trece toata prin ochi de cumatr! si daca si daca chemata de fata trece colorata o pisica marcat! si daca si daca sters de muscata se desface la coada pisica marcata si daca si daca trei cozi de o coad! se controbaiesc pe urmata construiesc de de roata si daca si daca or mai fi...

VOPSEA DE MINE ÎNSUMI Unificarea valorilor constante, Aduce cu sine folosiri brutale. Pietrificarea respir!rii Se întoarce la companionii fumigeni. Esen$a valorilor comune, Vocabularul rupt din pagini, Starea de gra$ie, Timpul bisect. Eternitatea marunt!, Stafilopodul direct, Sufletul încurcat, Supliciul vertebrei erecte. Am descusut verigi întregi, Am salivat peruci drapate, O singur! ie#ire, înfundat!, Cabreaz! plin!tatea entuziasmat!. Am strivit pamîntul #i cerul, În locurile lor, Am împins timpul #i creierul, Înapoi în magma lor, Am dep!rtat o lume întreag!, Repus! în sticl! maleabil!, Am zugravit totul În opac! vopsea de mine însumi. Tic!ind pe ascuns, în iluzia dep!rt!rii, Lipit aparent de piele, pe pielea fiiri, M! deplasez coerent între necunoscute. Nefiind într-o nefiin$! total!, Acceptînd doar golul #i antamatul, Pozi$ii violente #i prea alungite, Îmi desfigureaz! portretul. E dansul corect sau anafilactic? E mar#ul direct sau suav de gheril!? E cuvîntul spus sau tenace t!cut? Orice variant!, orice pendul!.

Idea e s! nu te mi#ti ĂŽn mi#care, (Idea e s! te mi#ti ĂŽn stare, O multilateral dezvoltat!, mobilitate emo$ional!.)

LARMA VOCILOR MARO Scad fosele nazale în co#uri ultramarine, O piedic! c!lare, atac! vînturi sure "i complicînd salina, O sfoar! cade lene Precum o înc!pere pierde Suspinul revederii. Am deznodat c!ldarea Ce sta pe un perete. M-am încordat adesea S! îmi r!zbun fereastra rece Dar pe noianul culmilor stufoase O rîndunic! fumeg! privindu-#i seara. Fiorul necuprins cu mîna M-a desp!r$it de larma vocilor maro. Atunci am resim$it aleasa Cuielor tablou. E aceea#i înc!pere Dar to$i pere$ii sînt acuma albi. O mic! adiere Reparfumeaz! caroiajul recabrat, Iar pilitura scurt! #i servil! Se înv!luie seren! pe masa cu stricnin!. În ochi sclipesc egre$i, În suflet brum! neagr!. Se scuip! pe ascuns, o mîzg!, Ce fumeg! #i arde.

ESEN%E DE DINCOLO Am p!#it pe ultima vîrloag! #i am prins din zbor o mic! f!rîm! de pridvor, Am asuprit culmile lungite de foame #i am asurzit capriciile cîntecelor de jale. Iarna mi-a a#ezat în carne, ascu$ite poteci de frimituri. Potolita cumin$enie a locului curat, "i f!cuta fermecat! din sta$ia de autobuz, Firea lung! a premiului deschis, Epifania sprijinului suplinit de pretenii lui. Sarea m!cinat! de poteci amare, Ciprio$i cre$i #i aburinzi în trecere, Sc!deri desprinse din fîrtec!turi potrivite, Semin$ii dec!zute prin grînele sc!pate pe p!mînturile înflorate. Fugita deplasare a pa#ilor musculo#i, Septentrionala clipire aplaudat! din gajuri, Cerul sacrificat în sînge nevertebrat, Valuri de frumuse$e sanguin!. Pitici desp!r$i$i cu focul încins, Dedesubturi oprite în g!uri, Pa#i de o$el coco$a$i pe rocile cr!pate, Egrete azvîrlite pe smochinii degera$i. Fecioarele împinse cu mîna în stern, Ascunsele purific!ri ideologice, Conservarea identit!$ilor istorice, Felierea partaj!rii p!trunse în zero. Suspinul macabru al scoar$elor desuete, Felia de primire alcalin!, Sta$ia aplecat! în func$ia prim!, Eviden$ierea ciud!$eniilor cumplite. "terg!toarele zvîcnind în noroaie, C!deri întunecate în gropi comune, Ap!s!ri blînde pe denivel!ri fieroase, Cutezan$e strivite în t!ieturi silen$ioase. Aplec!ri din genunchi, Dureri discontiune, Stomacuri înl!n$uite, Pedale simultane.

CĂŽteva promulg!ri agrare, Saline mine mamare, StĂŽrvuri plutind prin parfumuri, Esen$e de dincolo. Culori, Mirosuri, Ecstazuri, Atingeri.

ÎNCINS Un om care duce în sine carnea ce poate fi desf!cut! cu cu$itul tocit seduce cel mai lesne c!prioare s!ritoare în rîpe abrupte selec$ioneaz! fericitele descoperiri in ciuda tuturor celor care nasc poate mai repede decît ele #i nu i#i mai pot deschide m!surile în desprinderea #i cuprinderea acoperirii bisexuale ale cîntecurilor si suavelor melodific!ri in turnul major. Cei care inc! isi mai aduc aminte de atentarea la for$! divin! nu i#i vor deschide pliscul în naintea puternicelor incarn!ri din stinga pu$inului care mai poate s! fercieasc! onomatopeele celebrate din sîngele microbiologic al distin#ilor cîini Nimeni nu stie dac!, dac! starea de pericol a natiunii in mijlocul factorilor ceresti vor face atit de pu$in incit s! intrerup! nunta caprelor. E intr-adev!r minunat s! po$i asculta lupta vrejurilor de cuprinsuri e minunat sa poti desface gurile cu cle#tii sinagogali ai întinderilor de curmali. Numai atunci se vor desprinde de sinele celular deprinderile recunoscute de minima majoritate ce incearc! s! imping! si s! trag! oameni din barca aceasta mic! si minunat! in blocul acela enorm care ca o nav! cereasc! a reusit sa schimbe intreaga… Proliferarea claselor descuitamice neprihanirea ce#tilor acumulate starea de incepere a primelor frunzi#uri cutreierarea Sabinelor zim$urii primelor s!getari diurne de fermec!toarele deschideri ale ferestrelor senzuale ce isi salveaza casele si dormitoarele prin impingerea caselor in margini stroboscopice din dulcele si mirunsul protector al fabricilor de gaz menopaúzic. Astfel comediile care aveau loc in gravitatiile circulare ale fosnetelor decise isi facur! deschiderile cele mai asemuite in clopotele care isi doresc desprinderea de acele decern!ri patrulipipedice in jurul carelor de fier încins.

MIC" ALEE DESCUIAT" Clipa doare ajustînd mirosul, Corectei pendul!ri între carouri, "i dac! se decide judicioasa Movalia, pulbere de o$el, Cum poate stru$ul s! se ridice? "i dac! în penumbra ochilor închi#i, Se desprinde cîte o felie de ciocolat! închegat!, Doi stru$i disfunc$ionali, perver#i, Se plimb! în $arcul demonstrad!. Iar in vulcanul coborît în nori Se l!v!le#te cron$!nind o fat!, Un sacrificiu s!tesc, zeului de prad!, Pentru mai multe prune #i mai numeroase corcodu#e. Lîng! un ombilic ce aburea o $eav!, (!ranul fascinat pe fizica mecanic!, Se mîngîia cu palma de cuprul d!ltuit, Imaginînd orgia. “Elasticul m! doare "i nu doar cel de pantaloni Ci altul foarte mare, Articulat #i pantocreator” Se auzi o voce înfundat! într-o ureche lacunar!. Ce continu!: “Ucig!toare e Idea muribund!, "i dac! chiar aceasta e Cine s! m! mai tund!?” Un cor de milioane de persoane Tridimensionaliz!: “O continuare moare, Ml!di$! respiratoare, Dar dac! oare-i moare Poian! Curg!toare” “Tu cor dement Nimeni, este prea des

S! poat! face cineva. A#a c! scade pribegirea Ă&#x17D;ntre artimetica.â&#x20AC;? E-o leg!tur! undeva, O strig!tur! anapoda, O mic! alee descuiat!, Pe partea dreapt!.

ETUI FASTUOS Gomflat, putrezind alene, Un cerc compact se îmbrac! cu m!rgele Într-un etui fastuos Ce compar! cadrul jos. Efortul suplinit de voi, O unit! gr!mad! de eroi, File cotropicînd mototoliri, Vibreaz! simplu pe o mas!. O mas! vibrafon!, Ce se sustrage gamelor majore, Nu e ca un balon înfrînt cu dor Ci mai degrab! ca un pistol. Desigur, eu te scuz Pentru aceast! ram!, Un unghi obtuz "i o obtuzunghic! c!tare. Se trase un foc Ce s!l!#lui în veci, Ie#i din veci în inima de tabl! A pionierului Patrocle. "i îi c!zu un #urubel de la ochelari, ..., îi zbur! o lentil!, Un ochi r!pus de lips! Se întoarse la perete. "i în zborul ei razant, Lentila heliomat! se odihni pe-un ram #i ramul pe o fat!. Fata se întoarse în sine îns!#i Cu capul #i picioarele, Zglobii, ochii lor lentil! Iar lentila îi intr! în ochi. La început

Ca orice noutate Merse. Dar în de-alungul timpului erect, O refractiv! zare se devi! pe sept "i reu#i s! iar întoarc! Ochiul la perete. Spate în spate, Doi ochi priveau 360 de grade Spate în spate, Nici unul nu #tia cît de departe. "i fur! suficiente Doar cîteva accidente, Care reu#ir! prin acumulare S! îi despart!, Ochiul de lumînare. "i desp!r$i$i Întru orbire, Doi ochi prosti$i Se aruncar! în privire. "i dac! pe t!rîmul lunecos, Dou! priviri bizare, Diforme, lacunare Se învîrteau în sens opus, E #i normal Ca înn!untru S! înceap! ca s! creasc! Frunze de stejar. Înmugurind fricos, Pe-un stîlp de telegraf, Govinda curioas! Reinvent! un fruct. Un fruct m!runt, Aproape invizibil Ce transmitea aroma Puie$ilor de meri. Un fruct ce printre frunze

Era cel mai alene, "i-n mai apoia lui Suce#te fe$ele poete. "i era #i normal S! se îndoaie monumentul. O întreag! armat! de metal Învinge cronometrul. "i era frig #i înnorat, În soba arde lemnul, "i mama coase pe un pat, "i tata cu ziarul.

CUTIA CREOL" Cornul mucului albastru Stratificînd pendulul ivoriu O piedic! lung! încornat! O podide#te voma diafan!. Întrepanat rotindei rectiliniu "i-a verde de ienup!r mirosind Din rotocolul ro#u Bobi$e de m!lai zîmbind. "i-asear! ai fost cabrat! Cu mu#chii chinui$i de rele În din$ii ro#ii curg!tori Un scîr$îit erotic de placere. O piele rece #i pr!foas! Un os ie#ind prin piele, Un rictus cabalin "i-o vag! muchie de vierme. La prînz, într-o c!ni$! roz Umplut! cu-ntuneric, O soarbe voluptos Dansînd amarul unei cutii creole.

ML"DI%A RESPIRATOARE Clipa doare ajustînd mirosul, Corecta pendulare între carouri, "i dac! se decide judicioasa Movalia, pulbere de o$el, Cum poate stru$ul s! se ridice? "i dac! în penumbra ochilor închi#i, Se desprinde cîte o felie de ciocolat! închegat!, Doi stru$i disfunc$ionali, perver#i, Se plimb! în $arcul demonstrad!. Iar in vulcanul coborît în nori Se l!v!le#te cron$!nind o fat!, Un sacrificiu s!tesc, zeului de prad!, Pentru mai multe prune #i mai numeroase corcodu#e. Lîng! un ombilic ce aburea o $eav!, (!ranul fascinat pe fizica mecanic!, Se mîngîia cu palma de cuprul d!ltuit, Imaginînd orgia. “Elasticul m! doare "i nu doar cel de pantaloni Ci altul foarte mare, Articulat #i pantocreator” Se auzi o voce înfundat! într-o ureche lacunar!. Ce continu!: “Ucig!toare e Idea muribund!, "i dac! chiar aceasta e Cine s! m! tund!?” Un cor de milioane de persoane Tridimensionaliz!: “O continuare moare, Ml!di$a respiratoare, Dar dac! oare-i moare Poiana Curg!toare” “Tu cor dement Nimeni, este prea des

S! poat! face cineva. A#a c! scade pribegirea Ă&#x17D;ntre artimetica.â&#x20AC;? E-o leg!tur! undeva, O strig!tur! anapoda, O mic! alee descuiat!, Pe partea dreapt!.

AMARUL UNEI CUTII CREOLE Cornul mucului albastru Stratificînd pendulul ivoriu O piedic! lung! încornat! O podide#te voma diafan!. Întrepanat rotindei rectiliniu "i-a verde de ienup!r mirosind Din rotocolul ro#u Bobi$e de m!lai zîmbind. "i-asear! ai fost cabrat! Cu mu#chii chinui$i de rele În din$ii ro#ii curg!tori Un scîr$îit erotic de placere. O piele rece #i pr!foas! Un os ie#ind prin piele, Un rictus cabalin "i-o vag! muchie de vierme. La prînz, într-o c!ni$! roz Umplut! cu-ntuneric, O soarbe voluptos Dansînd amarul unei cutii creole.

OPTSPREZECE Am adus pe aceste #ine dificile alter!rile necesare îndoirii de sine. Am avîntat printre feroviarele complimente, fiecare pic!tur! mortal!. Am fermentat îndestulatele spice de predominare. O singur! dorin$! a transparen$ei maternale, a îndestulatei picur!ri materne a învr!jbirilor saline. O singur! handicapare seren!, o singur! pic!tur! atins! de zilnica flegmatare a vulgarei simplit!$i stînge. Sim$im cu to$ii, împreun!, revenirea ploii de ora optsprezece.

UN MUNTE#VICIAT Distrugînd felurite modele %i mari podoabe adumbrite verticale plante ce strivesc satîruri sfîrtec! mun&ii creuza&i în fluviile popoarelor ciripite. Un astfel de munte viciat, un astfel de unduitor s!lbatic ce trece printre vîrfuri de alminteri nu poate decît s! atrag! amintea spre simplele vindec!turi de fragede lunec!ri materne. O vid! aluat! ce desprinde culoare în judecat! predestinat!.

PIEDICI BLÎNDE Întorcîndu-m! la al u#ilor sidefiu mecanism Întorcîndu-m! la organicul ivor zîmbitor, Încerc s-ating cu vorba minunea tic!irilor lor, S! pot s! trec pe o alt! parte de u#!. Îmi spun mul$ii c! u#a îi de fier, C! geamurile-i-s n#el!toare Iar adîncimile ap!s!toare ale culorilor, Sînt numai efectele sedativelor asimilate din atingeri incerte. A# povesti urm!rile, A# povesti pa#ii urm!tori din dosul u#ilor tremurînde, Numai c! pe vîrfurile sclipitoare ale memoriei S-au a#ternut privirile umede ale recilor pauze îngîndurate. A p!lit timpul #i cu el regretul trecerilor. Cum pot povesti eu $ie, minune, Cum pot transporta pe ne#tiut-n trecere? Spuneau pe atunci c!ci cica te întorci mut, C! trebuie s! a#tep$i s! î$i creasc! p!rul la loc, C! trebuie s! stai în cl!diri de oameni pline S! se învîrte în mijlocul nebunilor, Pentru ca orice alt salt de timp, S! d!uneze neamului sortit la piedici blînde.

CHIRCIT Chircit destul de bine, Nu m! atinge nimic. Ie#i afar!! Ie#i afar!! Afar!! Afar! lumea canibal!, Femei, b!rba$i, copii, cîini, pisici, insecte, p!s!ri, Se bat unii cu al$ii Furîndu-#i buc!$i mari de carne, Ca s!-#i înlocuiasc! ce au pierdut. Totul ar fi frumos Dac! nu ar durea atît de tare.

STEAGUL !I STEGULE%ELE Sînt aici "i nu acolo Stau aici "i nu fac nimic acolo Stau aici "i nu simt nimic/nimeni acolo Aici, de#i lini#te, M! aud în mii de g!l!gie. Sînt aici "i nu m! cred deloc, De ce sînt acolo? Pentru c! aici nu este nimeni. F!r! g!l!gia #i perfuziile de acolo, Exist! nimic aici Pentru c! de#i notez, Noteaz! nimeni. "i de#i gîndesc Gînde#te nimeni. "i de#i sînt Pentru mine nu simt. Nu am g!sit înc! Pl!smuirea potrivit! Sculptura sufleteasc! Imaginea corpului #i min$ii, Steagul #i stegule$ele Cu care s! m!r#!luiesc Dac!-mi vei da vreodat! trei Ce se sub$ire-ntrep!trund M! pierzi în complicarea-i. Unul lîng! unul este cel mai mult.

O SINGUR" IDEE o minte alb! o aten$ie complet exterioar! nici o lume interioar! din fug!, culese din fug! nel!sate s! se dezvolte buc!$i mici sau mai mari de plante care c!zute pe p!mînt se înmul$esc vezi p!mîntul? vezi buc!$elele a#a c! renun$!m de fiecare dat! la procesul acela îndelungat #i inutil s! nu m! r!sfoiasc! nimeni sau dac! a#a este via$a, s! citeasc! în vitez! tot ce poate inclusiv pe mine îmi e greu s! cred c!… îmi e greu s! m! mai $in de o singur! idee parc! m! $in de ea, ca de o ma#in! care vrea s! plece parc! sînt distrug!torul ideilor mele parc! nu sînt ale mele #i eu, numai, m! intersectez în drumul lor nici una nu se continu! în mine, nu e r!u e bine c! vin, e bine c! le întîlnesc sau poate e un asalt asupra min$ii mele de abia a#tept s! v!d desimea lor, agresivitatea #i intensitatea, durata, lungimea, structura #i complexitatea în timp, la o alt! via$! poate 40. poate 50.

UN SPART CERC#CONCENTRIC sĂŽnt un om inutil o fiin$! inutil! o iner$ie vital! o via$! neprogramatic! un spart cerc concentric

ÎNTRE SINELE DE MINE Îmi este cel mai fric! De nelumina lumii. Nu voi s! pot a poate S!-mi fiu eu între sinele de mine. Îmi este cel mai fric! S! dobîndesc averea de dreptate S! nu mai pot vedea Cea dreapta r!suflare de un alt. Îmi este fric!, s! te trag în mine, S! m! despart de dulce-a ta c!rare De am!ruia-$i paralel-ascuns! De r!suflarea ta cea colorat! mat!. "i-apoi, într-un apoi nefiresc S! î$i fiu împinsul de pe strad! Cofragul strîmt, "i lumea cea p!tat!. Mai bine în friic!, Eu însumi tu, a fi eu însu$i, Pentru a fi prin placul t!u Acela care-mi înc!… nedispare.

EROARE VIE Filosofia mea, eroare vie, Cu fiecare spus cuvînt atac! via$a, P!mîntul #i puterea lui. Întinderea #i timpul ei. Adîncul #i nespusul. M-am în#elat cu altul. Sînt cel care se-mpac! iar cu sine. Cît de fidel #i-ndr!gostit de calea c!z!toare Este acela care-a#teapt! s! m! întorc la el. "i m! întorc La fel ca la o stea ce cade, Din nou s#i iar pe partea dreapt!. O umbr! de lumin!-n întuneric, Dar fals! #i-numan!. Nefireasc! îns!#i. Un adev!r, real, pietrificat în genera$ii E-un voal de scai aprins-n jalbe fumigene. "i înecat. M!-ntorc la oxigenul meu sulfos. Fi mîndru omule, Mîndru la chip #i la moral!, C!ci drumul t!u e drept U#or curbat la dreapta ‘ntr-un cerc prea lung s!-l po$i vedea cu mîna, S!-$i sim$i opusu-n dreapta, "i nep!trunsu-n stînga. (i-e drept, #i-al meu i-e ghemuit. (i-e drum, #i-al meu i-e fir de a$!. Oricît l-ai toarce tot un drum, Oricît eu l-a# s!pa, tot a$!.

PERE%I Conteaz! Conteaz! Conteaz! Conteaz!

cumva ce îmi place mie? cumva ce îmi este greu? cumva ce doresc s! am? c! sînt?

Singura dovad! a existen$ei mele este în tine, De#i înc! nu sînt sigur c! e#ti. Dac! sim$urile m! mint, Gîndurile m! mint, Emo$iile m! mint, Cum pot eu #ti c! tu exi#ti? Pot eu ca s! te v!d? Cu altceva decît cu ochiul? Cuvinte… Pere$ii în ruin! ale camerelor ascunse pline de comori. Pere$i.

B"TRÎNUL Cerem ajutor omului, S! ne pov!$uiasc! c!tre Neom, Cerem ajutor omului, S! ne hr!neasc! #i s! ne citeasc!. Cerem ajutor omului, S! ne ad!posteasc!, Po$i omule s! î$i devin coast!? M! sim$i tu în nevoia ta? Po$i s! vie$uie#ti altfel? Nu "i ne-am aruncat în gura lui, Printre m!sele-i folosite cu atîta drag, "i ne-am a#ezat în patul lui, "i pe sc!unelul de la bucatarie. Omule! Mai po$i? Sîntem aici ca s! î$i sugem via$!. S! te îmb!trînim, s! te otr!vim, S! î$i cre#tem moartea în carne. Sim$i? B!trîne Om, bunule Te-am omorît, Auzi? Ce suflet verde ai? Uite…

CURAT Îmi amintesc posesia uman!, Sacrificul mamar, Descrierea puterii de a frînge Po$iunea jarului salbatic. Dar de ma învirt în umbrele stîlcite, Reap!rînd mizeriile colectate, Trenez doar partea joasa de lumin!, "i inc! nimic emotional. La sud de vene inghinale, St!ri de gra$ie amorf!, Cotiledonate înfometate "i untur! la discre$ie. Judec acvilin, Un sloi de a$! atins! de probabilitatea, Cosoarele ag!$ate pe noroiul verde, M-au cur!$at. Curat, servesc cur!$enie molcom!, Dep!#esc turnuri fumegînde cu stîrvuri, Recl!desc #i eu, cimbrul, scrobul, Danaid!.

CORIDOR Uit!-mi aripile ridicate în vînt, P!r$ilor de carton, Evadeaz!-m! din mine. "i dac! te voi descoperi vreodat!, Dezgolindu-$i istorii policolore? Poate m! înve$i înc! odat!, Degetul sub$ire. Iar curcubeul marginal, Marginal înc! lumineaz! coridorul etajului 7. Lîng! poft! de pr!jituri reci, Cu egrasii plîng!toare, Cu cîrti$e oarbe, "i soare de ora 14. Ceasul înc! bate ora, Limbile-nc! vorbesc trupul, Oamenii, omul, #i e-a, M!… prive#te… De cînd î$i zgîrie privirea, Mi-a devenit incomfortabil! pl!cerea. Te-ai trezit special azi? Pentru mine? Nu În afara ta, mai e doar un ghiveci cu frunze #i p!st!i, Iar în n!untru, parc! disting o larv!, E#ti tu? Nu. Mul$umesc.

TRACT"RI Supliciul apei rotunde #i m!dularele stropilor prelin#i, Adierea rece a umezelii prezente Fiorul verde al p!mîntului curs. Plînset de copil în ropoteala apei Lini#tea din ochii celor trei… Visele halucinante "i portul tradi$ional prelins pe printre geamuri. Sufletul acoperit în palm! "i lumina proasp!t! din spatele lui. Iarba tremurînd! aburind p!mîntul C!r!rile din ce in ce mai înguste. Filantropie emo$ional!, Cuget nemîncat, Spectacol omenesc între ghilimele, Tract!ri. Remorc!ri. Interconexiuni.

CALUL-CREZ Un lup asfin$it cu putere Plou! pe întinderi trecute Zeci de rînduri curbate pe dealuri Picur! b!l$ile lunii lui vrute. Iar lupul ce d! cu putere Dore#te s! aib! clopotul gata. Prin tumb!-nainte, redevine, o fat!, Zgîriind ochi#orii cuptorului #apte. Prin gîndurile buricelor ei, O clip! de soare, ve#teji peste cer, Un ochi îi clipi înd!r!t C!lcîiele toate-nodate. Dintr-o inim! alb!, I se învîrti în afar!, O lun! pictat!-n revers. Durerea îi rupse, Piele-animal!, Din ea înflorind calul-crez. În coline vopsite #i ceruri degradate, Siluete albe decupate. Calul #opte#te fetei blajine: ‘Lupul #i mielul Mîn! de mîn!, Î#i vomit!, r!ul pervers’. …

F"PTURA Omul e mort, Cu el a murit ura, Crîmpeie de iubire, "i lipsa de voin$!. Motoriza$i de traume b!trîne, Am fost împin#i cu to$ii peste ochi "i f!r! oase, sensuri #i direc$ii, Ne-am transformat cu to$ii într-un TO(I. "i-acum, ascun#i în suflet de f!ptur!, Ne zbatem în pl!cu$ele mentale. Acolo unde totul e nesigur "i cel mai sigur lucru e minciun!. Ascun#i în suflet de f!ptur!, Lumina e constant! #i e rece. "i str!zile sînt lungi #i-aglomerate, "i lini#tea e stingherit! dintre col$uri. F!ptura este om, C!ci omul este mort, F!ptura sufer! #i ea C!ci suferin$!-i lesne ca s! fie. F!ptura este om "i omul este mort. "i moartea e mai vie decît via$a. F!ptura st! la margine de zid "i-a#teapt! l!crimînd s-apar!, De pe p!mîntulmoale #i-aromat, De diminea$a unui soare.

COMPUS Cra, cri, cra, Abur mi#c!tor de lîn!, Surprinde colectiv. Motorolul rînde. Disjunctiv, Elementar plutiv, Îmbrîncit, îmblînzit, Ucide. Compus, Sedentar compus, Amînat, Compus.

COMPUS II Flip, flap, Diagonal sacadat, Legat, Maroniu încarnat. Stron$iu, Cu linie prim!, Scopit, Antiliniat. Mat, Metal încovoiat, Regat, Anagra… (A se citi pe silabe, intr-un ritm low, sincopat si sarit. Tam tam… taaam, tam tam. ) $ - Bun de vers pentru melodie

UNTUL FO!NIT Untul fo#nit pe piatr! de urs, În umbra desenelor rupestre, Se prelinge mocnit Într-o strachin! din osul gol de uliu. C!r!ri metalice Se îndoiesc în jurul serpentinelor zbur!toare, Amenin$ind mun$ii potrivnici, Roz... Roz... Roz... Într-un cer concav, Plou! în ritm tandru de-opal, Balamale condensate. În jurul focului mocnit, Respirînd, Animalul cald Împr!#tie luminare. Cu ochii desprin#ii de pe frunzele de tei, Înf!#urati în pasen$e r!coritoare, Nervii unui vraci palid, Se desprind din ochii, ochilor de carne. Chitara b7 c7 /bare/ 7,8 fret

E VIU Fumegînd aduse contururi, Felicit!rile toate, Vorbind maimu$e colorate Fixeaz! por$i cuprinz!toare. Capace foiletonate Scad treceri zeci de zeci, Fiin$a renumeroteaz! C!deri întregi de perci. "i dac! toate sun!-alese Pe straturile înclinate, Feliile de tort turtite Strivesc înalturile reci. Dar omul care trece peste Cu talpa viul coloratu’ "i #terge timpul în om!tul Decalibrînd etajul 4. Omul, care trece peste, Sim$ind statarea comparat! Se-ntoarce peste colea zece Înc!-odat!. Apoi pitic cu ochii mari Revendicînd r!pciunea, Se scarpin! bolnav pe cap Rupînd trei col$uri #i minciuna. Dar pasul care-l tot repet! "i drumul petrecut de el Cu m!surin$a spintecat! Se las! viu înc! ni$el. E viu, m!car c!-i colorat Înfrico#at #i-nfl!c!rat Se simte-n aer un miros amar E poate capul primului corsar. Decolorat, iar, figitînd în jos Omul cu capul dep!#it pe dos, Înfrînge importan$a pa#ilor m!run$i "i cade-mpr!#tiat în singura calea#c!.

E sincer zgomotul lui sec Un sec adînc #i rotunjit pe margini, E mare, adînc #i rotunjit pe margini E rotunjit pe margini. Se zvînt! locul salivat "i omul pare c! nu este b!rbat, Se înc!lze#te aburul diform Curgînd mai drept Pe un obraz corect. Iar începutul cuiului calin Pe dup! gîtul lui sublim Se-ntinde rotitor, modern, Amfibiînd trei trepte de proptire. "i nu v!zuse oscilînd nimic Blînde$ea unui o biect erect, Doar calmitatea sublim!rii unei ape "i a roturii dungilor întinse. E colorat, întregul peisaj Pe partea-ntunecat! Un alb pasaj. Dar omul, nu b!rbatul, Întinde cuprinz!toare, clem!.

CE NU-S în afara jocului cu sticl!, o pas!re zboar! lin pe ogor, femeia deschide sticla la gur! #i somnul e lin ca vinul pelin. pe masa rotund! o und! de soare despic! scîndura dreapt!. o vrabie cade pe partea din spate, albastrul se închise deodat!. dar cuprinsul de mese diforme ce înfloresc din p!mîntul gropit t!g!duiesc floarea desf!cut! din poala femeii diforme. dar culmea structurii desprinse din vam!, c!l!re#te pruncul fermecat. o via$! deschis! prin larv! acompaniaz! dudul ple#uv. apoi, cum f!r! stare se zdruncin! marea, o singur! floare desprins! din mare se comprim! pe masa cu can!. #i orice felie de pepene verde dac! are cu$itul înfrînt în perete va def!ima conturul directu’ dac! v!marul cuprinde terestrul. e duioas! afînarea ple#uv! ce se desface sinistr! în apa meduz!, spitec!tura de piele ce evacueaz! odorul salivînd curios dulci fermec!turi decapitate. e frumos #i dulce cuprinsul terestru e faimos alcalinul perversu, o cale de#art! fuge din #esu dedicat! faptei eterne. pe o atare ar!tare calea deschis! din furnale.

se desparte fermecat! pe partea cea dreapt! se c!s!tore#te cu vac! de crava#! se apune pe cuvîntul privitor în dep!rtare. iar pe dep!rtarea deschis! o c!l!torie permis! doar dac! se face primar se poate executa plenar. întin#i pa#i f!cui prin p!turile desf!cute înainteaz! defect pe por$ile vrute, dar orice îndoire de metal vorbitor nu are cum s! $eas! binef!c!tor. drumul este întins de-alungul liniilor imaginare, deschis criptic la buzunare se apropie folositor de calea stearp! dar fa$a de pern! este de#art!. #i distins cu capul de um!r se ridic! din #ezut în picioare p!#e#te defect pe por$i vorbitoare #i dispare. #i de#i ne r!mîne #tampilat peste ochi prezen$a lui ‘vînt!toare #i de#i îl sim$im prin pridvoare, ne îndoim de noi în#ine #i de puterea celor ce nu-s.

O FAT" ÎNTR-O %EAV" Cronometrînd buricele de fat!, La suprafa$a blocurilor turn, Motociclete feliate-n înghe$at!, Zac lene#e pe cîmpul termopan. O fat! retrograd!, Cu p!rul ei brunet, St! cuib!rit! într-o $eav!, Plîngîndu-#i lipsa de buret. Îi cere alte-i ei s! o salveze, S! o s!rute pe t!cere, S! bage mîn! #i s! o castreze, S! îi ating! sting! colacul de pl!cere. …

EU !I CU C"%ELUL !CHIOP S!ri pe urma mic! mare Doar de este omul tare, F!-m! ieftin, deblocat Sus pe ieder! urcat. Ciripind pe col$ de scar!, Gut-amar!, gut-amar!, Serio#ii ochi de par!, "i-n sutien de roat! goal!. Iar dac! ai aripie, Trage tare de cîmpie, Preg!te#te miezul mu#tei, "i atacul corcodu#ei. Cuie fierte, saci m!run$i, Te iubesc ca pe-un b!nu$ Suie repede pe horn S! se rup! capul corn. Iese frunza vi#inie Din p!staia maronie Dac! vrei s! bei mujdei Înfrunze#te trei alei. Toac!-le m!runt, m!runt "i amestec!-le cu-nt, Fierbe apa rece rece "i îmbie boxa zece. Nu #tiu dac! iese bine Îns! $ine-te de mine Uite cît de tare fuge B!l!ria care muge. Pietre albe, ro$i m!runte, Sufletul pe gard se rupe Bucuria stelelor Caria m!selelor. C!$elu#ul cel mai #chiop F!c!le$ul meu miop, Burni$a cu capul patru "i bundi$a fetei strop. Se v!d toate colorate, Toate, toate num!rate, Eu #i cu c!$elul schiop, C!l!rind, zburînd pe …op Am zburat cu mîna-n sus,

Poezia mea de dus, Ziua alb!-a poeziei, Stelele dau foc hĂŽrtiei.

SECRETUL G"LBENU!ELOR Pulsa$ia terestr! #i cuiul alcalin, Spintec!tura ura #i micul mic #i plin, Dreptatea de pe scar!, Refugiul strecurat, Albania e $ar!, "i circul nu e pat. Buricul plutitor pe masa verde Cre#te întemeietor c!ci crede "i cît de strig!toare e Albina movalie, O singur! lucire cred Este mai ciomparlie. Fuiorul care #terge T!iet!tura c!rnii moarte Bo$e#te mreana care #ade "i toarce chiar pe spate. Sîntem deci ca #i cum eram s! fim Dar chiar #i-a#a c! va s! zic!, Dormind pitica, se plivi pe furc!, Se r!st!lm!ci cu rîndul "i nimeni nu mai u#ur! pisica. E bine zis cînd focul stinge apa, Cînd damigeana sfor!ie în p.z.! Secretul g!lbenu#elor, Secretul g!lbenelilor.

CACA, MACA Caca, maca, foi de dafin, Clare fete-mpodobite, Cuie, caie, ropotite "i creioane colorite. Ne-am aliniat aiurea Motopîr$ul #i securea "i calea#ca rozalie Ce alearg! pe cîmpie. Bun!t!$ile-ap!rute Strea#inile coborîte "i triunghiu-n cornorat, Care zace beat, beat, beat… Privighetoarea cînt!, Lini#te v! rog, Lua$i loc, lua$i loc, Cioc, cioc? Cioc, cioc?

FILIPINE Filipine drepte, Ortodentare Fumeg! mustind Aeropagare. Alc!tuirile Firimitudinilor Orînduiesc acolea Primidurilor. Dar ochiom!dularul Scormonice#te vesel, Recapitulînd plecarea, Stratului de pesmet. Ei, dar iat!, iute, Calopidoperele Cum z!ng!nesc alene Prin spa$ii ortodentare. Pe col$ul fumuriu Al patrupedelor mustînde, Rîsul fraged De animal naiv Se înal$! în rîurile necurg!toare. Sorbea ap! Ap! cald! Gustul îi era întins De la limp! pîn’ la talp!, Ap!-n ceasul cel pretins. A întors capul Cu ochii biliformi M-a atins pe buze-le uniforme. A fost revigorant S! beau ap! Din privirile Unei filipine.

PE O POTEC" Pe o potec! Într-o p!dure, Era un cîrd De a-a lune, "i pe o parte a cestei poteci, E-era un cîrd de melci. Aoleu, aoleo, S! $i-o trag în direct pleo, Figurativ e-o s! merg Pe un cîrd de lazambeg. Niciodat! n-o s! suui, Cu o talp! într-un cuui, Am nevoie de o rim!, N-o gasesc acuma rîm!, Toat! lumea este pe WC-u Virgul!, virgul!, punct aliniaaat, Toata lumea se uit!-n ogli-nî-d!.

O=U oul vine de la magazin oul vine de la g!in! laptele vine de la cutie laptele vine de la vac! laptele vine de la g!in! oul de la lapte.

P"S"RELE BIBELOU E cald #i orice pan! Se învîrte#te permanent, Un cle#te plin cu st!ri de pe#te Devine foarte, foarte-atent. E înc! prea devreme Ca s! mai vin! toamn!, Dar pernele cu paie (in cald la p!s!rele bibelou. Iar dac! în feliile de soia, O vr!biu$! ar s!ri pe cal Din miile de curm!lu$e încovoiate O blînd! viitur! ar fi zburat intércontinental.