MIȘCARE
Cum putem fi activi fără să ne accidentăm?
Razele de soare ne atrag să facem mai multă mişcare în natură, însă, pentru unii dintre noi, primele antrenamente se încheie la ortoped, la medicul de familie sau chiar la unitatea de urgenţe. Printr-o pregătire pe măsură înaintea mişcării fizice propriu-zise, riscul de accidentări poate fi redus considerabil. Accidentările sportive de-a lungul întregului an
Luxaţiile, rupturile de muşchi şi de tendoane reprezintă aproximativ 80% din numărul tuturor accidentărilor suferite în timpul sportului. Motivele pentru care reluarea activităţii sportive se încheie atât de des în cabinetele medicale sunt slaba pregătire şi supraestimarea propriilor capacităţi fizice, în aproximativ 70% din cazuri. Tipurile de sport practicate primăvara şi vara au un efect diferit asupra musculaturii şi articulaţiilor faţă de cele practicate în sezonul rece. Sportivii profesionişti sunt conştienţi de aceste diferenţe şi se antrenează diferit pentru a evita accidentările.
Top 10 cele mai frecvente regiuni accidentate
• Articulaţia călcâielor • Genunchii • Umerii • Articulaţiile mâinilor • Coatele • Degetele • Craniul • Toracele • Coloana vertebrală • Tendonul lui Ahile
Sfaturi pentru începători
În primul rând, se recomandă un control medical înainte de începerea oricărei activităţi sportive, în special persoanelor care au depăşit vârsta de 40 de ani. În cazul unor eventuale afecţiuni medicale sau al unor restricţii fizice, solicitaţi sfatul medicului.
52
Această recomandare se adresează în special persoanelor cu factori sporiţi de risc, cum ar fi diabet, supraponderabilitate, nivel sporit al grăsimii în sânge, persoanelor cardiace şi celor care suferă de afecţiuni vasculare. Persoanele aflate sub tratament medicamentos trebuie să consulte medicul de familie sau farmacistul înainte de începerea oricăror activităţi sportive. Este foarte important ca intensitatea activităţii sportive să crească treptat. Încercaţi pe cât posibil să practicaţi un sport în cadrul unui club sau într-o sală de sport, iar frecvenţa activităţii sportive să fie de cel puţin 2 zile pe săptămână. Sportul trebuie să solicite efort, însă nu trebuie să vă epuizeze. Optaţi mai degrabă pentru antrenamentele mai lungi, dar care vă fac plăcere, decât pentru antrenamente scurte care vă epuizează. Este important să respectaţi pauzele şi timpul necesar pentru refacere. Persoanele suferinde sau cele care au febră ar trebui să ia o pauză de la activităţile sportive până la vindecarea afecţiunii. Eventualele infecţii nevindecate pot conduce la o răspândire a viruşilor şi bacteriilor din sânge în muşchiul inimii. Puţini sportivi amatori acordă atenţia necesară echipamentului pentru sport. Îmbrăcămintea de antrenament nu trebuie să fie la modă, ci trebuie să fie practică şi funcţională: în timpul iernii trebuie să fie călduroasă, însă să permită în continuare pielii să respire. Vara, pe lângă îmbrăcămintea lejeră, nu trebuie să uitaţi de protecţia pentru cap. Dacă sunteţi fani ai plimbărilor în păduri şi parcuri, acoperiţi-vă picioarele cu pantaloni lungi şi braţele cu mâneci lungi, pentru a evita muşcăturile de căpuşă.
