FAMILIE
Joaca - nevoia, dreptul și vindecarea copilului Diana Amza, Psihoterapeut
Activitatea principală a copilăriei este joaca – și nu întâmplător, căci ea reprezintă cel mai eficient mod de a cunoaște, a învăța, a crește sănătos din punct de vedere emoțional și social. Un copil sănătos este un copil care se joacă, iar un copil mai puțin sănătos se va recupera tot prin joacă, chiar și atunci când intervine ghidajul specialistului. Potențialul copiilor de a depăși problemele este fantastic – îi ajută flexibilitatea, creativitatea, imaginația, spontaneitatea; cu alte cuvinte, toate ingredientele de seamă ale jocului. Structurată sau liberă, împreună cu un adult, cu alți copii de aceeași vârstă, sau chiar independentă, joaca pregătește copilul pentru rolurile viitoare de adult, îl ajută să își dezvolte motricitatea, încrederea, competențele sociale și cognitive, luarea de decizii, motivația intrinsecă și pasiunile. Iată mai jos câteva impedimente în calea jocului, precum și argumente pentru care jocul rămâne, la vârsta copilăriei, cea mai
23
bună investiție în copilul dumneavoastră.
„Sunt adult. Am treabă, să se joace singur.”
Deseori adulții sunt acaparați de problemele cotidiene, astfel încât nu mai găsesc sensul jocului. Copiii au nevoie de părinți, bunici și îngrijitori dispuși să se joace și să lase frâiele jocului în mâinile copilului – nu degeaba jocul este o nevoie și un drept legal al acestora. De asemenea, relaționarea cu copilul prin intermediul jocului oferă adultului numeroase portițe de explorare și beneficii pe termen lung, printre care: • Cunoașterea mai bună a copilului (perspectiva lui asupra lumii, nevoile sale);
• Conectarea emoțională (copilul se simte privit, important, iubit – din această postură, copilul va fi mai dispus să coopereze cu adultul, să asculte, să îl urmeze, să reducă opoziționismul); • Rezolvare de probleme (abordarea problemelor în mod metaforic, fără ceartă sau frustrare).
„Copilul meu nu are timp de pierdut. El trebuie să învețe!”
Pauzele scurte la școală, insuficiența activităților care implică mișcare, artă, muzică, și programarea în timpul liber a multor activități care presupun statul pe scaun, cititul și scrisul, ajung să lucreze împotriva bunei dezvoltări a copilului.
