Când trebuie scoase amigdalele?

Amigdalele sunt mici formaţiuni din ţesut limfatic (bogat în limfocite), localizate de o parte şi de alta a omușorului, în spatele cavității bucale. Ele fac parte din sistemul imunitar şi constituie prima linie de apărare împotriva virusurilor şi bacteriilor, producând anticorpi şi ajutând organismul să lupte împotriva infecţiilor. Amigdalele sunt, astfel, vulnerabile la infecţii, fiind primele care suferă în urma contactului cu factorii patogeni din aer, mai ales în cazul copiilor.

Cauzele amigdalitei

Amigdalita este cauzată, în marea majoritate a cazurilor, de virusuri, şi doar în 15-20, maxim 30% din cazuri, de către bacterii. Aşadar, chiar şi atunci când sunt dese, amigdalitele virale cu gât roşu, cu durere şi amigdale inflamate, fără prezenţa petelor albe purulente, vor fi tratate adecvat, fără antibiotic. În cazurile de amigdalită bacteriană, agentul patogen primar este Streptococcus pyogenes (streptococul β-hemolitic de grupa A), iar tratamentul cu antibiotic este prescris de către medicul ORL sau pediatru doar pe baza antibiogramei rezultate în urma unui exudat faringian.

Nu confundaţi faringita cu amigdalita! În cazul faringitei, doar peretele posterior al gâtului este inflamat şi roşu, iar senzaţia este una de gâdilătură şi gât uscat, de durere în gât şi tuse uscată.

Amigdalectomia – când este necesară scoaterea amigdalelor

În funcţie de frecvenţa cazurilor diagnosticate de medic, de complicaţiile amigdalitelor sau de alte elemente stabilite de medicul ORL sau pediatru, acesta va decide dacă este necesară amigdalectomia – o operaţie extrem de frecventă de scoatere a amigdalelor.

Criteriile care stau la baza deciziei de efectuare a operaţiei sunt: • infecţiile frecvente ale amigdalelor: 7 episoade întrun an, mai mult de 5 episoade/ an în ultimii 2 ani sau mai mult de 3 episoade/an în ultimii 3 ani consecutiv; • infecţia amigdaliană sau abces, care determină convulsii febrile, dureri articulare, afectează inima sau funcţia renală; • hipertrofia amigdaliană (mărirea amgidalelor, cauzată de infecţii repetate), ce determină probleme severe în înghiţire și respiratie, tulburări de somn, sau complicaţii cardiace şi pulmonare; • infecțiile frecvente ale urechii (otită medie), asociate cu amigdalita; • flegmonul periamigdalian (abces la nivelul țesutului din jurul amigdalelor palatine); • amigdalita cronică sau repetată, rezistentă la tratamentul cu antibiotice, la pacienţii purtători de Streptococ β-hemolitic; • creşterea în dimensiuni a unei singure amigdale, suspectă de a avea o origine malignă și ce necesită biopsie.

Scoaterea amigdalelor trebuie să fie justificată şi argumentată medical, întrucât intervenţia chirurgicală implică o perioadă de recuperare şi posibile complicaţii. În plus, nu trebuie neglijat rolul amigdalelor în apărarea naturală împotriva infecțiilor.