Diversificarea - pași mici pentru un om mare

Mulţi proaspeţi părinţi se sperie de noua etapă din viața bebeluşului - diversificarea hranei. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), mulţi pediatri şi nutriţionişti recomandă începerea diversificării alimentaţiei de la 6 luni, considerând că până atunci laptele este tot ceea ce au nevoie bebeluşii pentru a se dezvolta normal, indiferent dacă sugarul este alimentat exclusiv natural, mixt sau artificial. OMS recomandă alăptarea exclusivă la sân până la 6 luni şi continuarea alăptării până la 2 ani sau mai mult. Laptele matern oferă o jumătate din necesarul energetic al unui copil între 6 şi 12 luni şi o treime între 12 şi 23 luni.

Doamna farmacist Mădălina Drăistaru este farmacist-șef în cadrul farmaciilor Lara Farm.

A absolvit Facultatea de Farmacie din cadrul UMF “Gr. T. Popa” Iași în 2008, iar din 2014 este farmacist-specialist în farmacie clinică.

Diversificarea clasică reprezintă introducerea de noi alimente treptat, adaptate vârstei. Mâncarea este pasată, administrată cu linguriţa şi, odată cu trecerea timpului, se mărunţeşte din ce în ce mai puţin, până se ajunge la bucăţi întregi. Autodiversificarea este o metodă prin care se introduc alimente solide în alimentaţia bebeluşului şi acesta se hrăneşte singur, ghidând astfel diversificarea prin alegerea alimentelor cu gustul şi textura preferată.

Bebeluşul este pregătit de diversificare după vârsta de 6 luni, când ştie să mestece, să înghită alimente de consistenţe diferite şi poate deprinde gusturi noi. Începerea diversificării se face după vârsta de 6 luni, deoarece funcţiile enzimatice intestinale nu sunt complet dezvoltate. Fiecare bebeluş are propriul ritm de dezvoltare, de aceea decizia începerii diversificării trebuie luată împreună cu medicul pediatru, cel care a urmărit bebeluşul încă din primele clipe de viaţă. Începerea diversificării se face când bebeluşul este în perfectă stare de sănătate şi funcţiile digestive sunt echilibrate. Autodiversificarea se începe după ce bebeluşul poate să stea în şezut nesusţinut, reuşeşte să prindă în mână alimentele, să le ducă la gură şi să le mestece, adică să se hrănească singur. Indiferent că se optează pentru diversificarea clasică sau autodiversificare, sunt anumite alimente care trebuie evitate până la vârsta de un an. Alimente cu risc alergenic crescut: albuşul de ou, fructe cu seminţe mici (zmeură, căpşune, kiwi), mierea, oleaginoase (alune, arahide, migdale, nuci). De asemenea, sarea şi zahărul sunt interzise complet.

Diversificarea clasică

Se face respectând anumite principii: - se introduce un nou aliment o dată la câteva zile - alimentul nou se introduce progresiv, în cantităţi care sunt crescute gradual - alimentele se dau de către părinte, pasate şi cu linguriţa - nu se introduc în acelaşi timp două sau mai multe alimente noi - în cazul în care bebeluşul refuză un aliment nou cu desăvârşire, se renunţă pentru o perioadă administrarea lui, ea putând fi reluată ulterior.

Diversificarea clasică începe cu administrarea de piureuri de fructe sau legume. Ideal este să nu se combine mai mult de 2-3 fructe sau legume, astfel încât bebeluşul să poată deprinde gustul fiecărui nou aliment introdus în alimentaţie. La 7 luni se pot introduce în alimentaţie mai multe alimente: iaurtul, brânza de vaci, gălbenuşul de ou şi carnea de pui. La 8-9 luni se pot adăuga în alimentaţie: leguminoasele (linte, mazăre), carnea slabă de vită, paste făinoase, ficat de pui şi smântână. Începând cu 10 luni, se pot introduce peştele alb, caşcavalul sau orezul. Începând cu această vârstă, bebeluşul va mânca din ce în ce mai mult alimente solide sau semi-solide.

Autodiversificarea

Aceasta încurajează independenţa şi încrederea în sine a bebeluşului, acesta având libertatea de a face propriile alegeri. Această abordare îi oferă oportunitatea de a descoperi alimentele, prin gust, miros, culoare şi textură. Ea ajută la dezvoltarea capacităţii de coordonare între mână şi ochi şi a abilităţii de masticare.

Autodiversificarea constă în oferirea bebeluşului alimente de culoare sau consistenţă diferite. La o masă nu se oferă mai mult de 3 alimente, pentru a nu copleşi bebeluşul. Se începe cu feluri de mâncare pe care le poate ţine în mână, tăiate astfel încât să-i faciliteze prinderea lor. La început, cele mai potrivite sunt beţişoarele groase sau fâşiile lungi - beţişoare de legume fierte sau preparate la aburi, fâşii de fructe crude sau preparate la aburi, fâşii de carne.

Orice masă în familie este o ocazie de a participa şi bebeluşul. La început, acesta va explora şi va învăţa textura alimentelor. Momentul mesei trebuie ales cu grijă - bebeluşul să nu fie flămând sau obosit - altfel îşi va pierde răbdarea foarte uşor. Lângă alimente se va pune şi un pahar cu apă, pentru a putea bea singur când şi dacă îi este sete.

Mulţi părinţi se tem de riscul de înec. Faptul că bebeluşii deţin controlul deplin a ceea ce ajunge în propria gură îi ajută să înveţe să gestioneze mâncarea în siguranţă, iar lucrul acesta face să scadă riscul de înec, faţă de bebeluşii care sunt hrăniţi cu linguriţa şi nu pot controla cantitatea de mâncare ce ajunge în gură. Totuşi, părinţii se pot informa privind manevrele de prim a j u t o r în caz de înec cu alimente. Înainte de începerea autodiversificarii, este util ca părinţii să se familiarizeze cu diferenţa între greaţă provocată de alimentele ce sunt introduse prea adânc în cavitatea bucală (gag) şi înecul real cu alimente, o situaţie care se întâmplă foarte rar.

În autodiversificare, toate alimentele pot fi introduse de la 6 luni, dacă nu există suspiciuni de alergie sau intoleranţă la anumite alimente.

Câteva s e m n e de alergie sau intoleranţă: erupţie la nivelul feţei, balonare, diaree, secreţii nazale sau oculare, agitaţie fără motiv. Părinţii nu trebuie să se aştepte ca bebeluşul lor să mănânce cantităţi mari de mâncare

de la început. Este chiar posibil ca o perioadă să nu mănânce mai nimic, ci doar să exploreze sau să se joace. Bebeluşul nu trebuie grăbit, ci trebuie lăsat în ritmul propriu. El nu trebuie lăsat n e s u p r a v e g h e a t în timpul mesei, mai ales în cazul autodiversificarii. Această nouă etapă trebuie să fie una frumoasă şi distractivă pentru toată familia.

Vesela, tacâmurile şi scaunul pe care bebeluşul le foloseşte trebuie să fie adaptate vârstei acestuia şi este bine să fiţi pregătiţi să se facă ceva mizerie.

Este posibil să petreceţi o perioadă mai lungă de timp pentru a pregăti ceva special de mâncare, iar bebeluşul să refuze categoric.

Este foarte important să le creăm copiilor obiceiuri sănătoase, iar puterea exemplului contează foarte mult. Bebeluşul nu trebuie forţat să termine tot din farfurie sau să mănânce când nu îi este foame. Mâncarea trebuie să fie proaspătă şi din ingrediente cât mai puţin procesate.

Toţi părinţii îşi doresc tot ce este mai bun pentru copilul lor, iar ascultând semnalele pe care acesta le transmite, reuşesc să ia cea mai bună decizie pentru întreaga familie. Părinţii trebuie să se bucure de fiecare etapă din viaţa copilului lor, oferindu-i dragoste şi suport.

Referințe: Diversificarea naturală , Gill Rapley și Tracey Murkett http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs342/en/ http://www.who.int/nutrition/publications/infantfeeding/9289013540/en/ http://www.who.int/maternal_child_adolescent/documents/9241593431/en/