NOUTĂŢI MEDICALE
De unde vine rezistenţa bacteriilor la antibiotice? Rezistenţa bacteriilor la antibiotice este o problemă medicală globală. Organizaţii naţionale şi internaţionale ale sănătăţii emit constant recomandări medicilor şi pacienţilor, referitor la protocoalele de prevenţie şi control al bolilor, ce au nevoie de tratament cu antibiotice. Mecanismul prin care bacteriile devin rezistente, rezidă în mutaţii genetice, transformări ce le ajută să evite acţiunile specifice ale antibioticelor. Multe tratamente devin, astfel, inutile, iar capacitatea de adaptare a bacteriilor creşte. Exemple de bacterii rezistente la antibiotice sunt cele regăsite în spitale, care provoacă infecţiile nosocomiale, dar şi E. coli, Klebsiella pneumoniae, Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumonia şi Salmonella spp. Acestea se regăsesc în mod normal în flora din cavitatea bucală, intestine sau pe piele, însă pot provoca uneori infecţii ale gâtului, căilor aeriene, alte tractului digestiv sau ale celui urinar.
Cauzele rezistenţei la antibiotice sunt utilizările greşite şi excesive: • administrarea acestora animalelor sănătoase din ferme, doar pentru a preveni îmbolnăvirea; • tratarea excesivă a culturilor cu astfel de substanţe;
• automedicația și prescripția eronată de antibiotice de către medici pentru infecţii virale şi fungice, asupra cărora acestea nu au niciun efect; • prescrierea de antibiotic cu spectru larg, pentru tratamentul infecţiilor bacteriene ce impun antibiogramă şi iniţierea unui tratament ţintit. Un studiu realizat în Statele Unite ale Americii în anul 2016, pe 184.032 de vizite la medic, a relevat faptul că, la fiecare 506 de recomandări ale unui antibiotic, per 1000 de cazuri, doar aproximativ
353 erau adecvate infecţiei. Acest lucru duce la mutaţii genetice ale bacteriilor, rezistenţă şi la tulburări inutile ale microbiomului intestinal. În plus, în anul 2020, cercetătorii de la Universitatea din Göteborg, Suedia, au descoperit că mutaţiile genetice care determină rezistenţa la antibiotice provin, în principal, din specii de bacterii patogene, ceea ce poate deveni îngrijorător pentru acele specii de bacterii benefice, de la nivelul microbiomului uman şi animal, ce sunt afectate de tratamentele cu antibiotic, întrucât nu au dezvoltată capacitatea de apărare.
Limitarea abuzului de antibiotice se va realiza prin: • Prevenirea infectărilor prin igiena constantă a mâinilor; • Tratarea infecţiilor virale (răceală, gripă) şi fungice (micoza piciorului, candidoza) fără antibiotic; • Realizarea de antibiogramă şi tratament cu antibiotic ţintit în caz de infecţie bacteriană; • Respectarea indicaţiilor medicului curant în timpul tratamentului cu antibiotic.
11
