AFECȚIUNI
Amețeală sau vertij? Aproximativ 15-20% din populația adultă a lumii suferă, anual, de tulburări de echilibru. Amețeala și vertijul sunt două dintre cele mai frecvente probleme raportate de pacienți, iar în continuare veți afla cum le puteți identifica și aborda corect. Diferențe între amețeală și vertij
Echilibrul este determinat de buna funcționare a vederii, a sistemului vestibular, al urechii interne, proprioceptiv localizat în mușchi și articulații, acestea trimițând informații consolidate către creier. Atunci când apare o problemă la oricare dintre ele, se produce dezechilibrul, resimțit ca amețeală sau vertij.
Amețeala are ca simptome: senzația
de plutire și cap ușor, instabilitate asociată pierderii echilibrului, leșin și oboseală. Acestea pot fi declanșate sau accentuate de mișcarea și ridicarea capului și chiar de mers, uneori necesitând așezare sau chiar întindere. Episodul poate dura de la câteva secunde, până la o zi sau mai multe zile și poate reapărea. Cauzele au legătură cu probleme circulatorii, precum o circulație deficitară sau o scădere temporară a tensiunii arteriale, anemia
feriprivă sau hipoglicemia, afecțiuni neurologice de tipul bolii Parkinson. Amețeala poate fi provocată și de deshidratare, hipertermie, efecte secundare ale unor medicamente sau asociată anxietății și atacurilor de panică.
Vertijul reprezintă senzația
falsă că împrejurimile se învârt sau se mișcă, fără ca persoana afectată să fie în mișcare, fiind asociată tinitusului, hipoacuziei sau senzației de plenitudine auriculară. Vertijul poate fi periferic sau central. Principala cauză a vertijului periferic este o afecțiune a urechii interne, ce transmite creierului informații diferite de ceea ce transmit vederea și terminațiile nervoase senzoriale, creând confuzie la nivel cerebral. Alte cauze includ migrena și neuronita vestibulară, sindromul Meniere, vertijul paroxistic pozițional benign (VPPB). Vertijul central, provocat de afecțiuni ale cerebelului sau trunchiului cerebral, precum
33
accidentul vascular celebral și altele, presupune și tulburări de vedere, vorbire sau deglutiție.
Când este necesară evaluarea medicului?
Recurența simptomelor, durata și serveritatea acestora, afecțiuni cunoscute ce pot fi asociate pierderilor de echilibru sau vârstei înaintate, vor determina o vizită la medic și investigații din sfera ORL, oftalmologie, cardiologie, neurologie, precum și analize de sânge.
Tratament și remedii
Tratamentul poate sau nu, să fie unul medicamentos, în funcție de diagnostic. Cel mai important, însă, este menținerea unui tonus muscular și psihic bun, determinate de activitate fizică: mers activ, exerciții de echilibru, aerobic cu impact scăzut sau Tai Chi.
