SFATUL PSIHOLOGULUI
Depresia în izolarea socială Diana Amza, psihoterapeut
Măsurile de izolare socială aplicate în ultima perioadă pot avea efecte nedorite asupra stării de psihice a oamenilor, deși intenția lor este una pozitivă – aceea de a limita răspândirea coronavirusului. Totuși, cum nu orice tristețe reprezintă o depresie, este bine să clarificăm ce înseamnă aceasta din urmă și ce putem face pentru a preveni instalarea acesteia la cei dragi la sau la noi înșine. Cine este mai vulnerabil în această perioadă? Fiecare persoană are punctele sale slabe și forte – vulnerabilități și resurse – iar manifestarea lor depinde de contextul în care persoana se află, motiv pentru care acestea pot reacționa diferit la situația prezentă, care impune limite și frustrări nu doar în plan social, profesional, ci și familial și personal, afectând stabilitatea financiară, proiecte, planuri, speranțe și relații. Persoanele cu dizabilități, persoanele care au o problemă de sănătate mintală, fie ea cronică sau temporară, copiii,
adolescenții, persoanele aflate într-un regim rezidențial închis (cămine, închisori), pot fi mai vulnerabile la efectele secundare ale izolării, deoarece stresul actual se adaugă unor deprivări deja existente și a unor abilități scăzute de a face față adversității.
Reacții firești la izolarea socială prelungită
Persoanele care experimentează o perioadă îndelungată de izolare socială pot dezvolta anumite simptome, precum iritabilitate, stres, anxietate, insomnie, epuizare
13
emoțională, teamă, apatie, confuzie, vinovăție, tristețe sau chiar depresie. Tristețea este o emoție tranzitorie, o reacție firească la conștientizarea unei pierderi – în contextul actual, pierderea temporară a unui stil de viață, a unor activități, locuri de muncă, sau a contactului apropiat cu persoane dragi. Starea emoțională este puternic influențată de modul de gândire și de perspectiva pe care persoana o întreține asupra situațiilor în care se află. Suportul psihologic poate ajuta persoana să depășească
