îmi ridic palmele să acopăr două fântâni goale ce domnesc peste centrul feței mele, peste centrul creierului meu, miezul sistemului meu legat de imagine. se scurg căprui și se umflă dureros, căci ziua este lungă, iar oamenii își ascund ghimpii în spatele mătasei trandafirii... iedera stacojie se împletește cu buruieni în jurul acestor două relicve
ale unui timp fluid și ale unui trup obositamintirile din spatele lor sunt insipide, canceroase, bolnave... îmi încleștez degetele ca să reînsuflețesc