Page 1

R evist a ca re

ăd

e vo

rb i t !

Numărul 4 • 2008 • www.revistaon.ro

id

n î i a t i LIm a ta ! e t n i O m 2 H r e id r x 3 e d

Mountain Bike Angajat în câmpul munții

Dance Summit Episodul 1 a rulat!

8 megafestivaluri Vacanța asta ai program...


4

Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper Whisper

Vara asta stăm acasă?

HATE HATE HATE HATE HATE

HATE

10

HATE

Alinax stă pe Flickr

HATE

HATE HATE HATE HATE HATE HATE

HATE

8

HATE

HATE HATE

HATE

HATE

HATE HATE HATE HATE HATE HATE HATE HATE HATE HATE

HATE

HATE HATE HATE HATE HATE

HATE

HATE HATE

HATE HATE

HATE HATE

HATE HATE

6

SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT SHOUT

PREPARE PREPARE PREPARE PREPA

act

FIGHT

LOVE LOVE LOVE

PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN PLAN

SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK SPEAK

DEMAND

THiNK

DECIDE Unde te-a prins DECIDE revoluția? DECIDE DECIDE DECIDE DECIDE DECIDE GPS-ul DECIDE încotro...

VISUALIZ

Lăsați scriitorii în pace!

12

FEEL FEEL FEEL FEEL FEE FEEL FEEL FEEL FEE


Un festival cu mesaj

RE REPARE

14

GIVE

SEE SEE

act act act act act act act act act ACT act act act act act act act act act ACT

WATCH WATCH WATCH WATCH

LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN LISTEN

L FEEL FEEL FEEL L FEEL FEEL FEEL FEEL

HEAR

WATCH WATCH WATCH WATCH WATCH WATCH

Hagi susține tinerii

look look

LIZE

TAKE 18

Reach REach reach reach reach reach reach reach reach reach reach reach

T o u c 16 h

react react react react react react react

Miruna pleacă la drum

TOUCH TOUCH


ON: [ intro ]

Unde te-a prins

revoluţia? M

ai actual ca oricând, un celebru proverb chinez (sau american, sursele nu au căzut de acord) zice că „o imagine valorează cât o mie de cuvinte“. Ca orice proverb, e greu de contrazis, dar merită aprofundat. În media, reclame, fashion sau pur și simplu în comunicare, limbajul vizual câștigă teren în faţa limbajului verbal. Din ce în ce mai des e mai ușor să vizualizezi decât să verbalizezi, iar cultura vizuală egalează în importanţă cultura generală. Mai e ceva până când aparatul de fotografiat și Photoshopul vor înlocui alfabetul, dar nu mai e atât de mult. Mai ales dacă ai trăit pe viu cele Trei Revoluţii Digitale. Totul a început în 1990, când a fost lansat pe piaţă modelul Logitech Fotoman, prima cameră foto digitală pentru marele public. I se mai spunea și Dycam Model 1, dar lucrul ăsta e mai puţin important. Important e că în ’90 s-a tras primul cadru din Prima Revoluţie Digitală – eveniment istoric care a transformat fotografia, un domeniu accesibil până atunci unui cerc de iniţiaţi, în fenomen de masă. Rapid, camerele digitale au devenit din ce în ce mai complexe, omniprezente și ieftine, iar astfel oricine putea să-și exploreze talentele fără ­să-și mai bată prea mult capul cu timpi de expunere, aperturi și filtre. Arta fotografică a devenit astfel prima artă democratică, deoarece distanţa dintre profesionist și amator s-a micșorat considerabil. A Doua Revoluţie Digitală a început șapte ani mai târziu, când au apărut primele telefoane cu cameră foto încorporată, sub mărcile Sharp și Kyokera. Performanţele lor ca aparate foto erau modeste, dar impactul comercial și cultural a fost foarte mare. Ceilalţi producători de mobile au trebuit să ţină și ei pasul cu noul trend, iar în doar câţiva ani era deja greu să mai găsești un aparat FĂRĂ cameră.

Din 2002 a devenit simplu să trimiţi altor posesori de telefoane pozele tale, de vreo doi ani poţi să-ţi urci pozele de pe telefon pe internet printr-o singură apăsare de tastă, iar camerele încorporate în mobile înregistrează imagini la rezoluţii impresionante. Ce înseamnă de fapt asta? Hai s-o luăm așa… Dacă în anii ‘80 doar un om din zece mii făcuse vreodată o fotografie, în anii 2000 un om dintr-o sută apasă aproape zilnic pe declanșator. Chiar, tu când ai făcut ultima poză? Să nu ne înţelegem greșit, simpla posesie a unei camere foto nu te face automat fotograf, așa cum simplul apăsat pe buton nu face automat o poză bună. Există, chiar și în România, profesioniști care cer și primesc sute sau chiar mii de euro pentru o ședinţă foto, fotoreporteri care lucrează luni întregi la un subiect sau fashion-photographers ale căror fiţe sunt egale cu cele ale vedetelor pe care le imortalizează. Pe unii dintre ei îi vei cunoaște în paginile următoare. Există însă și sute sau chiar mii de aspiranţi la titlul de profesionist, pasionaţi de fotografie care fac lucruri spectaculoase cu resurse minime. Pe unii dintre ei îi cunoști probabil personal, pe alţii i-ai cunoscut pe Flickr.com sau Deviantart.com. Site-ul Flickr pomenit mai sus, de fapt, platforma Flickr, a marcat cea de-a Treia Revoluţie Digitală. Flickr a adus răspunsuri la dileme foarte importante: „Am mii de poze în format digital. Ce fac cu ele? Unde le stochez? Cum le arăt prietenilor?“. Deși are doar vreo 4 ani, Flickr a adunat deja comunităţi de milioane de fotografi profesioniști și amatori, care expun online, schimbă impresii și sfaturi, critici și laude. Revoluţionari digitali de toate vârstele ţin aproape, conspiră și plănuiesc următoarele schimbări. Suntem cu ochii pe ei. Suntem cu ochii pe tine. Vlad Ioan Tăușance

UN PROIECT VODAFONE Editor: S.C. Supercar S.R.L. Adresă: Str. Vasilea Milea 2F, et. 6, sector 6, 061344, București Telefon: 021 307.91.71, 021 307.91.72 revista_on_ro@vodafone.com www.revistaon.ro Redactor-șef: Vlad Ioan Tăușance Secretar de redacție: Mona Voinescu Art Director: Alec Pop DTP: Cornel Radu, Doru Măxineanu, Elena Diaconu Foto editor: Roxana Comes Director General: Alexandru Ciocâlteu Director Editorial: Andrei Crăciun Director Executiv: Alice Predescu Project Manager: Maria Gavrilă Colaboratori: Sânziana Fănică, Jean-Lorin Sterian, Carp Popescu, Alina Floroi, Miruna Cugler, Sandra Ghiţescu, Nicoleta Marin, Alin Copilu, Dinu Lazăr, Daniel Rareș Todoran Foto: Corina Olaru, Ionut Ţică, Camil Dumitrescu, George Popescu (poqe.com), Sharky, Șerban Roșianu, Radu Vlad Tartan, Guliver, iStock, Stockexpert Ilustraţii: Dinu Bodiciu, Andrei Crăciun, iStock, Stockexpert, Valeria Moldovan Make-up: Mirela Păvăloiu Producție: Doru Măxineanu Tipar: Infopress Publicitate: Newline Media House Adresă: Str. Năstase Pamfil 22, sector 2, București Telefon: 031 805.94.64/5 Fax: 021 211.51.18 Email: office@newlinemedia.ro Mulțumim: Vlad Nancă, H2O (h2o.ro), Expose, ­Adidas R­ omânia, Alex Gâlmeanu. Publicație auditată de

4

ON


news: [ telecom ]

Serie limitată Cu ocazia calificării echipei naţionale a României la EURO 2008, Vodafone a lansat, în ediţie limitată, colecţia de cartele valorice cu Echipa Naţională. Fiecare valoare – 4, 6, 10, 15 și 21 euro – are câte două layout-uri, fiecare layout reprezentând câte un jucător al Naţionalei. Colecţia include 10 cartele diferite, totalizând 20 de portrete de fotbaliști. www.vodafone.ro

Carp Popescu este trimisul nostru special în misiuni imposibile tehnologic.

AL B T O F

Știu unde sunt! Ce mă fac? Carp Popescu

pasionat IT&C

Ce îi trebuie unui telefon cu navigaţie încorporată ca să aibă succes? În primul rând hărţi locale aduse la zi cu posibilitatea de actualizare automată sau periodică, pentru că dacă un drum este închis și navigatorul îmi spune să trec pe acolo, mai mult pierd timp, decât economisesc.

Pachet cu autograf Pentru că anul acesta este anul fotbalului, Vodafone îţi pune la dispoziţie un pachet special, purtând numele legendei Gică Hagi. Pachetul include o ediţie limitată Hagi a telefonului Vodafone 527, dar și DVD-ul de colecţie „Hagi – Volumul 1 Naţionala“. Telefonul V 527 are cameră VGA, suport Bluetooth, slot pentru card ­microSD și are ecran ce ­reproduce 65.000 de culori. www.vodafone.ro 6

ON

hagi

Aici intervine a doua condiţie, aceea de a avea un calculator performant de rută care să lucreze cu opţiuni și condiţionări multiple pe care să i le pot dicta eu. Punctele de interes trebuie continuu întreţinute, astfel încât să acopere un spectru larg, dar și ușor de personalizat. De exemplu, dacă am ales o pizzerie pe hartă și descopăr că acum e magazin de pești, n-am făcut nimic. Accesul la istoria de trafic a segmentelor de drum este de mare ajutor pentru că, dacă știu că la o anume oră o intersecţie este sufocată, o să caut o altă soluţie. Informaţiile de trafic live îmi optimizează ruta și mai mult pentru că și noi, șoferii, avem capacitatea de a funcţiona pe bază de predicţii. Localizarea corectă a radarelor fixe și poziţia posibilă a celor mobile ne poate scoate de multe ori din încurcătură și determină economii serioase. Iar peste toate acestea, posibilitatea de personalizare este ­crucială, deoarece ar fi obositor ca navigatorul să încerce să ne spună tot ce știe. Dacă s-ar întâmpla asta, nu am mai putea valorifica ce ne interesează cu adevărat. Aceștia sunt doar primii pași. Mai există

hărţile extinse, ghidurile turistice, conectarea cu agenda proprie și cu soluţiile de messaging și broadcasting. Sincronizarea rutelor și calcularea timpilor optimi este o idee fantastică pentru că este reconfortant să știi că navigatorul va trimite un SMS de scuze în momentul în care știe că vei întârzia la o întâlnire. Cum participanţii la trafic interacţionează, una din funcţiile interesante este localizarea persoanelor. Astfel ai informaţia completă despre prieteni – unde sunt și dacă sunt disponibili. Pentru că vorbim de interacţiune, avem și posibilitatea de a încărca conţinut în navigator și astfel de a deveni vizibili în comunitate. Tipul de conţinut pe care îl poate aduce fiecare utilizator depinde de cât de sociali suntem și cât alegem să contribuim. Cel mai probabil tip de conţinut pe care îl vom încărca va fi notificarea de erori și informaţie nouă, recomandări de rute, fotografii, recomandări de puncte de interes și activităţi. Pe toţi ne mănâncă degetele să scriem o corecţie când găsim o eroare și toţi suntem gratificaţi când vedem că această este luată în seamă. Iar informaţia pe care o generăm va fi încărcată de pe orice terminal, deoarece acestea vor fi legate la Internet. Interesul producătorilor de terminale, al furnizorilor de hărţi și al operatorilor de telefonie mobile este de a face acest transfer de informaţii ușor de realizat, eficace și ieftin; așa cum și telefoanele cu GPS devin din ce în ce mai ieftine. Lista de aplicaţii utile poate continua, dar spaţiul articolului se cam termină. În loc de concluzie, vă spun că această vacanţă este printre ultimele pe care le petrecem fără navigaţie pe telefonul mobil.


news: [ tech » online ]

Web pe bune

Un ninja își pune întotdeauna tag-uri la poze.

Dacă cumva ai ajuns la fundul sacului de bookmark-uri, intră pe webbyawards.com. Site-ul adună la un loc câștigătorii și nominalizaţii premiilor Webby 2008, cele mai populare și importante premii pe online. Anul acesta, au fost patru secţiuni mari de concurs: Websites, Interactive Advertising, Online Film & Video și Mobile, fiecare dintre ele având foooooarte multe subcategorii. Câștigătorii au fost anunţaţi în mai, așa că poţi să vezi cu ochii tăi care sunt cele mai bune lucruri de pe web în acest moment. Categoriile la care am avut favoriţi (și pe care ţi le recomandăm călduros) sunt: Activism, Artă, Jocuri și Ciudăţenii. www.webbyawards.com

Premiile Webby

La 20 de mii de view-uri fac petrecere. Serios!

Versiune nouă

Platforma de video, muzică și foto Trilulilu a profitat de primăvară și s-a reînnoit. Designul a fost îmbunătăţit, devenind mai închegat și mai ușor de folosit, fără să se renunţe la elementele cu care ne-am obișnuit din versiunea anterioară. Acum, dacă ești logat, poţi adăuga fișierele dorite în playlist, iar sistemul Trilulilu va face restul. Poţi avea un număr nelimitat de playlist­uri salvate, pe care le vei împărtăși cu prietenii sau asculta/viziona mai târziu. La fel ca sistemul de căutare, pagina de upload a fost regândită în totalitate. Cei de la Trilulilu au optimizat procesul de încărcare a fișierelor – în noua versiune el are loc întrun singur pas, în loc de doi, cum era până acum. www.trilulilu.ro

Trilulilu 2 .0

8

ON

Alinax

Digital ninja

Oglindă, oglinjoară, cine are cele mai multe view-uri pe Flickr din ţară? Poate că nici oglinda nu știe să zică, dar eu sigur am aproape 20 de mii, adunate în trei ani de zile. Pot părea multe sau pot părea puţine, dar, în mod sigur, pentru mine au fost motive de bucurie și dependenţă de Flickr, portalul de socializare prin fotografii. Poate că dependenţă pare un cuvânt cam tare, dar ce spuneţi de faptul că ­aproape în fiecare zi în care am intrat pe ­internet m-am logat la Flickr? Verific p ­ erformanţa propriilor poze, mă uit ce au mai pus prietenii – oameni pe care îi ­cunosc și pe care i-am infectat cu Flickr, dar și „oameni de pe net“. Bogăţia de fotografii este atât de mare pe Flickr, încât e imposibil să nu găsești o zonă interesantă, fie că e vorba de poze cu pisici sau portrete alb-negru. Atentatele de la Londra, poze de familie, obsesii, dragoste, prieteni, familie, totul e pe Flickr. Așa se face că reţeaua cu p ­ ricina

a ajuns una din cele mai mari resurse de imagini din lume, care adăpostește ­peste două miliarde de poze de amatori și ­profesioniști deopotrivă. O asemenea cantitate de imagini este ­intimidantă, dar există instrumente care te ajută să găsești acul în carul cu fân. Pozele sunt arhivate cu ajutorul unor ­etichete (tag-uri), în care intră ­inclusiv ­descrierea fotografiei. Pe lângă asta, Flickr ierarhizează pozele după cât de interesante sunt. „Interestingness“ este rezultatul intersecţiei dintre numărul de membri cu autoritate care s-au uitat la fotografia ta, numărul de vizualizări, ­numărul de adăugări la ­favorite și etichetele pe care le are. Cine are scor mare la „interestingness“ apare în ­Explore, o ­arhivă zilnică în care vezi cele mai ­frumoase poze. Asta este recunoașterea totală pentru cei cu veleităţi de ­fotograf! Pe lângă publicarea de albume, Flickr te ajută să îţi editezi pozele într-un fel ­prietenos, iar, mai nou, permite și postarea de secvenţe video, care nu pot însă depăși 90 de secunde. Cum Flickr a fost cumpărat acum doi ani de Yahoo!, ­ID-urile și parolele din acest sistem au garantat un acces și mai lejer la gigantul foto. A se c­ onsuma cu moderaţie.


news: [ urban » event ]

The Mission Dance Weekend

Metropotam este un animal imaginar și urban care bifează toate evenimentele și iese foarte des în oraș.

ri a d o Năv

Roger Sanchez, Trentemoller LIVE, Livio & Roby, Pagal. Toată gașca asta la un loc? Păi se poate? Se poate – pe 11 iulie, la Plaja Hanul Piraţilor din Năvodari – și nu se ratează. Dacă mai ai tălpi la adidași și nu te-ai prăbușit răpus de febră musculară, nebunia continuă sâmbătă 12 iulie, cu Fatboy Slim, Timo Maas și Optick. Hai că se mai și exagerează! www.themission.ro

Trimite un SMS gratuit la 8877 cu textul „Metropotam“ și primești un link prin care poți accesa Metropotam ­direct pe telefonul tău, prin Vodafone live!

Vara asta stăm acasă Metropotam

House Parade

House-ul n-a murit, e bine-merci și se mută în Banat. Sub (re) numele House Parade Festival, între 15 și 17 august, Timișoara și toată ţara vor dansa până la epuizare și a doua zi dimineaţa. Line-up-ul este lung cât un afterparty și îi urcă în camioane pe: MC Gunner, Cosmic Gate, Phynn, Infected Mushroom (live), Randy Katana, Markus Schulz, Tocadisco, Ernesto vs. Bastian, Joop, Leon Bolier, Galen Behr, Cliff Coenraad, Sied van Riel, Delirious (live DJ set), Marusha. Invitat de frunce – Dr. Motte, omul care a inventat practic brandul de petrecere ­House Parade, la mama lui în Germania. www.houseparade.eu

TM

10

ON

Site urban

Apuse sunt vremurile în care românul însetat de muzică își desfăcea baierele pungii și lua drumul Europei, vânând concerte și festivaluri ca un derviș transpus. Vara asta muzica vine la Mahomed. Sezonul de vară începe promiţător cu o lună mai unde Kylie Minogue apare la concurenţă cu Moonspell, iar Anathema rivalizează cu Rock’n Iași și Korpiklaani. Iunie e o lună suspect de pustie, însă bănuim deocamdată liniștea dinaintea furtunii. Un început timid cu Goldfrapp și Vive la fete la festivalul Beck’Sperience, un sfârșit mai puternic cu mult-așteptaţii Queensryche la București și cu la fel de mult doriţii, dar mai puţin așteptaţii – pentru că sunt deja a treia oară în România – Lake of Tears, acum la SamFest-ul din Satu Mare, spre bucuria Ardealului. În iulie se dezlănţuie iadul. În luna pentru sesiuni, licenţe sau vacanţe departe de junglele urbane, scena nu mai lasă nici o scăpare flămândului de mare sau munte, deopotrivă lacom după muzici. În fruntea listei tronează iarăși B’Estfestul (fostul B’Estival), acum într-o nouă prezentare. Pe lângă capetele de afiș Cypress Hill, Stereophonics, Manic Street Preachers, Nelly Furtado și Manu Chao, mai apare o zi de rock, AfterShock, unde vin Judas Priest, mo-

ment pentru care toată lumea se scobește în buzunare până la fund… Dacă nu cumva preferă Def Leppard și Whitesnake. În ciuda capacităţii limitate a buzunarelor, distracţia continuă. Melomanul își va alina vara fierbinte cu Leonard Cohen, apoi își va turna iar gaz pe foc la Metallica și la Lenny Kravitz. Nu doar Bucureștiul e blagoslovit de belșugul de lumini de scenă. Tot în iulie are loc ARTmania, cu Tiamat, Lacrimosa și alţii, într-o frumoasă tradiţie tot la Sibiu, în ciuda vocilor nemulţumite care vor să expulzeze festivalul din Piaţa Mare. La Târgu Mureș eșuăm iar la sora mai mică a Szigetului unguresc, Peninsula locală. Cam tot pe atunci, în miez de Apuseni răsună nu tulnice, ci saxofoane – Festivalul de Jazz Gărâna se adună iar pe Muntele Lupului. După vârtejul de lumini din iulie, în august bântuie „Fear of the Dark” – vânaţi prin toată Europa anii trecuţi, Iron Maiden vin după 13 ani iar în România, de data asta cu Bruce Dickinson, în premieră naţională. Epuizaţi de adrenalină și decibeli, ne târâm la mare, nu pentru liniștea valurilor, ci pentru că urmează Stufstockul. Undeva, departe, în mijloc de ţară, muzici medievale plâng în cetăţi. Nu e vorba de Sighișoara, care nu reușește să ridice la un nivel decent festivalul său de vară, ci de Sibiu, care aduce In Extremo la festivalul „Cetăţi transilvane”. Vara asta stăm „acasă”, dar nu ne pare rău. www. metropotam.ro


news: [ carte » film ]

Cu ochii în browser

Uneori, Lorin își urăște meseria. Scrisul cere sacrificii.

În mai, savedem.ro a împlinit un an. Nu e treaba noastră să facem bilanţuri, dar putem să-i felicităm – au făcut treabă bună. Pentru cei care au dat click mai târziu, savedem.ro este un blog care se adună și difuzează informaţie vizuală: clipuri, filmuleţe, fotografii, ilustraţii, portofolii. Se recomandă curioșilor care vor să-și ia constant o porţie de imagini ­inedite, în mișcare sau nu. Arhiva vorbește de la sine, pe blog au fost prezentate jocuri, reclame TV, animaţii ș.a.m.d. iar administratorii au dovedit că au un ochi bun. Să vedem ce urmează. www.savedem.ro

Să vedem…

Scurt pe .ro! S-a lansat și la noi Future Shorts, cea mai mare reţea de scurtmetraje din lume. Proiectul are ca obiectiv promovarea filmelor de scurtmetraj prin organizarea de evenimente lunare. Platforma Future Shorts plănuiește câte un eveniment de tipul „proiecţie + afterparty” în fiecare lună, în București sau în orașele din ţară. Lansat în 2003, în UK, proiectul Future Shorts funcţionează în circa 25 de ţări, numărând 15.000 de participanţi pe lună. www.futureshorts.ro

Future S h o r ts

9 reguli de respectat pentru a aborda un scriitor Jean-Lorin Sterian

scriitor

Nu știu dacă ai întâlnit vreodată un scriitor. Cred că se întâmplă foarte rar să mergi la un party și să cunoști pe cineva care să se prezinte așa. Dacă totuși ești la o petrecere și o prietenă îţi arată pe cineva spunând „uite-l vezi pe bărbosul ăla, a publicat câteva cărţi“ în caz că dorești să-l cunoști, te-aș ruga să respecţi câteva reguli: ­ u afirma niciodată, „whoah, ce cool e N să fii scriitor“, dacă observi că are tricoul destrămat. Nu-l întreba ce gen de cărţi scrie. Scriitorii detestă etichetările. Nu-i povesti întâmplări interesante din viaţa ta, menționând că s-ar putea scrie o carte după ele. Nu te plânge că nu ai timp să citești sau să mergi la teatru pentru că muncești

12

ON

prea mult. Complexele culturale sunt extrem de plictisitoare. Nu te simţi obligat/ă să vorbești ­despre ­literatură. Un început bun ar fi o ­conversaţie despre ce tipuri de băutură se pot găsi la bar. Citatele din Derrida și Lacan pun ­orice om pe fugă, mai ales pe scriitori. Aici Lorin a scris ceva ilizibil. Nu-l considera un expert în gramatică, punându-i întrebări de genul: „cum se spune corect, funicular sau ­f urnicular?“ Scriitorul scrie în limbă română, nu e ­profesor de limba română. Nu-i cere cu împrumut cărţile, ­spune-i că o să le cumperi și că o să vorbești despre ele abia după ce le citești. Evită, sub orice formă (în caz că nu ­arăţi ca PJ Harvey), să menţionezi că și tu ai scris cândva și că, poate, ar putea fi ­interesat să te citească. Dacă un scriitor ar primi un leu pentru fiecare om care i-a povestit că și el scrie, nu i-ai mai vedea niciodată la petreceri, stând de vorbă cu persoane ca tine. www.ublog.ro


news: [ eco » travel ]

FAPTE BUNE

Da, se poate!

Deși pare greu de crezut, lumea mai face și fapte bune fără interes. Sătule de blogurile care împroașcă cu noroi, trei fete și-au unit puterile și au lansat multumeste.net, un loc în care poţi să citești despre lucrurile bune care li s-au întâmplat altora, sau să povestești faptele bune pe care le-ai făcut. Vei vedea cum un bolnav de diabet a fost salvat de pasagerii unui autobuz, cum portmonee se întorc la proprietari sau cum necunoscuţii te ajută să prinzi un tren. Contribuţiile sunt binevenite! www.multumeste.net

Harta verde

S-a lansat hartaverde-bucuresti.ro – prima hartă online care pune accentul pe mediul înconjurător. Harta Bucureștiului include obiective culturale și sociale, dar și obiective naturale, reprezentate și identificate printr-o serie de simboluri valabile la nivel global. Până în prezent, pe harta verde a Bucureștiului sunt incluse: 158 de monumente istorice, 51 de biblioteci, 28 de galerii de artă, 33 de pieţe agroalimentare, 10 cantine sociale, 3 puncte de belvedere, 27 de terenuri de sport și ­ 4 ­skate-parcuri. În acest moment sunt în lucru hărţi similare pentru Cluj-Napoca și alte orașe din ţară. La mai verde! www.hartaverde-bucuresti.ro

TI BUCUREȘ

14

ON

Sandra vrea să se reîmprietenească cu planeta.

Procese de conștiință ecologică și nu numai Sandra Ghițescu blogger eco-conștient

Cu ceva timp în urmă, m-am autodeclarat, cu mândrie, fiinţă urbană. Nu-mi venea să mă despart de asfalt, de luminile orașului, de viaţa lui de noapte, nici măcar de mirosul de fast-food de la colţul marilor artere! În timp, m-am maturizat. Am început să simt că respir mai ușor de îndată ce ies din Otopeni și să observ cum mă încrunt inconștient când mă întorc în București deși, în continuare, iubesc orașul. Am început să citesc despre mediu, despre impactul activităţii oamenilor asupra planetei gazdă și m-am speriat puţin. Nu mai las apa să curgă în neștire când spăl vase, nu mai arunc chiștoace pe stradă, nu mai primesc pungi de plastic etc. Vara asta am hotărât să iau o doză „violentă” de conștiinţă ecologică. Mi-e clar că nu mă voi responsabiliza „pe bune” până nu voi trăi o experienţă intensă în acest sens, iar experienţa pe care am ales-o este Boom Festival (www.boomfestival.org), eveniment ce are loc în Portugalia, pe malul la-

cului Idanha-a-Nova, între 11 și 18 august. Când am auzit de Boom, am zis că se lasă cu muzică electronică, diverse happeninguri artistice, mult soare și multă distracţie. Am aflat de pe site că este mai mult de atât. Boom se vrea un „amplificator și un convertor de concepte”, dorind să dărâme paradigme pentru a le înlocui cu responsabilizare, creșterea conștienţei și conștiinţei, totul în spiritul „we are one”. Mă aștept să ajung acolo și să fiu copleșită dincolo de puterea mea de imaginaţie actuală. Copleșită de natură, de ­feeling-ul pe care îl creează și-l trăiesc mii de oameni care se adună timp de o săptămână pentru a celebra umanitatea, natura, exprimarea artistică... Creaţia cu C mare! Mă aștept să mă întorc schimbată. Sper să pot aduce înapoi și să dau mai departe cât mai multe povești, cât mai multe experienţe, cât mai mult din acea trăire a oamenilor care se adună pentru a simţi și gândi împreună. Sper ca relaţia mea simbiotică și ușor bolnavă cu orașul să se transforme într-una mai atentă, mai responsabilă și în mai multă grijă pentru Pământul pe care suntem în vizită amândoi. pensees-lutze.blogspot.com


news: [ travel » muzică ]

Ia-mă, nene! Prin Europa

Dacă ai buget limitat pentru transport, dar vrei să vezi Europa, încearcă hitchhikers.org, site-ul Agenţiei Europene a Autostopiștilor. Acesta e locul unde găsești șoferii cu locuri libere în mașină care au nevoie de distracţie, conversaţie serioasă sau de o (mică) recompensă. Dacă cauţi o „ocazie” prin Europa, trebuie să dai un AUTOSTO clic pe perioada care te interesează și să-ţi alegi P destinaţia. Preţurile cerute de șoferi sunt foarte rezonabile, un drum Budapesta-Amsterdam, de exemplu, costă 55 de euro. Călătorie plăcută! www.hitchhikers.org

Planifică-ţi vacanţa! PE NET WAYN (Where Are You Now) este o reţea de socializare despre care am mai scris, însă vrem să fim siguri că o ţii minte. Este un fel de Hi5 al hoinarilor unde, după ce ţi-ai făcut un profil și ţi-ai ales destinaţia, poţi să-ţi faci prieteni din toată lumea, să afli ponturi despre zboruri sau viaţa de noapte locală și, de ce nu, săţi ţii familia la curent cu drumurile tale. Site-ul este foarte util mai ales dacă plănuiești excursii la care participă mai multă lume, având un sistem de alerte prin mail care anunţă tot grupul despre eventuale schimbări de plan. www.wayn.com

16

ON

Trimite un SMS gratuit la 8877 cu textul „călătorii“ și primești un link prin care poti accesa cele mai interesante ­site-uri de vacanță direct pe tele­ fonul tău, prin Vodafone live!

Mirunei îi place printre oameni.

Vara asta o să te-ndrăgostești… Miruna Cugler

călător profesionist

…sau nu, depinde doar de tine. Și de noroc, circumstanţe, muzici, alcoolul disponibil și alte multe necunoscute (sau necunoscuţi, după caz). Glumesc, desigur, dar vorbesc serios cu vara. Te-ai gândit ce faci cu ea? Repede, că și-așa low-cost-urile în România, mai ales în sezonul estival, sunt cât clasa business la alţii. Hai să vedem ce, cum și unde prin Europa. Poţi să fii „backpacker” la vară, adică ­să-ţi iei desaga la spinare cu tot cu cartoanele pe care scrii destinaţiile dorite. Cultura autostopului e încă într-o etapă subdezvoltată la noi, dar afară lumea te duce cu dragă inimă. Dacă bugetul scârţâie tare, intră pe www.hospitalityclub.org și caută-ţi gazdă „moca”. Prea extrem? Încearcă atunci www.tripadvisor.com, site-ul care ierarhizează hostelurile în funcţie de impresiile oaspeţilor lor. Rezervă-ţi un loc și descoperă la pas, după gust, muzeul Prado (Madrid), Hyde Park (Londra), arhitectura lui Hundertwasser (Viena) sau ­coffee ­shop-ul din colţ (Amsterdam). Nu uita de

InterRail, biletul de tren cu care te plimbi prin toată Europa cu doar 2-300 de euro. În cazul în care muzica e pasiunea ta, concurenţa B’estfest-ului te așteaptă cu braţele deschise în Belgia. În 3-6 iulie festivalul Werchter vine cu un line-up de zile mari: pe lângă „greii” REM, Radiohead, Moby, Chemical Brothers, Beck sau Lenny Kravitz, îi pune la bătaie și pe The Verve, Mika, Sigur Rós, Duffy, Counting Crows, dEUS, Gnarls Barkley, Roisin Murphy, Nightwish, The Raconteurs, Jay-Z sau Slayer. Totul la doar 165 de euro. Dacă simţi că inima ta moare atunci când sunetul dispare, notează: Balaton Sound & Boom. Primul e un festival găzduit de fraţii unguri lângă lacul Balaton de pe 10 pe 13 iulie. Acolo nu vin „decât” ­Fatboy Slim, Massive Attack, Goldfrapp, B52s, Koop, David Guetta, Armin Van Buuren, Richie Hawtin, Satoshi Tomiie, Booka Shade, Jose Padilla și mulţi alţii. Costă 69 euro în avans, cu campare inclusă. Nu vrei festivaluri? Mai sunt atâtea alte opţiuni, pentru sufletul și buzunarul oricui, de la sejururi burgeois pe plajele din Croaţia sau în cabanele din Alpii elveţieni la weekenduri furate în Vamă sau în Crai. Vara asta o să te-ndrăgostești. De drum și drumul de tine. Ne vedem la răspântie. www.omuleti.blogspot.com


news: [ events ]

Hai în piaţă! Pe întreaga perioadă a Campionatului European de Fotbal EURO 2008, Vodafone ţi-a pregătit cele mai bune condiţii pentru a vedea meciurile pe care le va disputa echipa ­naţională a României. Vino în Piaţa Revoluţiei din București și alătură-te celorlalţi suporteri care vor urmări partidele tricolorilor live pe ecrane uriașe. Între 7 și 29 iunie, Chivu, Mutu & Co au ­nevoie de cel de-al 12 jucător, așa că ești și tu convocat. www.vodafone.ro

EURO 2008

Jay știe cum stă treaba cu petrecerile.

Evenimente, Organizatori, Artiști și Public Mihai Mironenco

event manager

Dacă în urmă cu 2 ani ne bucuram să vedem 5-6 mari nume internaţionale pe scenele noastre, acum nu știm în ce direcţie să o luăm când ieșim vinerea sau sâmbăta din casă, asta în cazul în care ieșim. România încă e în formare în ceea ce privește organizarea de evenimente. Mă numesc Mihai Mironenco (Jay) și sunt event manager la Fabrica, un club din București, dar și fondatorul Yazee.ro. Oamenii în general au multe lucruri în comun, dar, când vine vorba de genul muzical, pot ieși niște discuţii de crezi că vorbești de­spre religie. Un organizator nuși permite păreri în zona asta, ar trebui să fie imparţial faţă de genul muzical și chitit spre a face publicul să se simtă cât mai bine la eveniment. De exemplu, muzica electronică a luat amploare de ceva ani tocmai pentru că organizatorii și‑au dat seama că fenomenul aduce stivă de public. Cei mai tineri (da, și mai tineri decât noi) sunt deja o altă generaţie, diferită, cu aceleași interese, însă mult mai îndrăzneţi în a combi-

na diferite stiluri de muzică, lucru scos din discuţie acum ani buni. Publicul maturizat însă preferă muzică cu rădăcină clară, mai „liniștită” și ușor de identificat ca gen. Oricât de mulţi DJ-i ar apărea, piaţa nu se supraîncarcă, dimpotrivă, este apreciat noul. Cu toate astea, live act-urile românești lasă de dorit, artiștii având impresia că muzica vorbește de la sine și ei nu mai trebuie să facă nimic. Publicul vrea stil, vrea să te poată identifica prin amprenta personală pe care o pui unui live act, vrea să vadă spectacol, să-i dai punct culminant. Publicul vine pentru show, nu doar să asculte muzică. Cât despre ce-i oferi plătitorului de bilet, e mai delicat. Preţul de intrare este ridicat în funcţie de notorietatea artiștilor, ziua în care faci evenimentul, preţul locaţiei, ­facilităţi. Și mai e ceva, dacă vrei să-ţi selectezi ­publicul, piperezi preţul. De obicei nu este ceva ce ­nu-ţi poţi permite, în sensul că pot veni și elevi cu banii de buzunar număraţi de părinţi. Evenimentele cu artiști români (ca mai orice în ţara asta, dacă nu se vinde în sute de mii de exemplare) nu prea au sponsorizare. Cei care-și vând în mod normal produsele la bar participă cu promovare prin sampling, dar mai niciodată nu se implică financiar, plătind artistul sau chiria spaţiului. Pe de altă parte, producătorii exploatează la maximum spaţiul de publicitate pe care li-l pui la dispoziţie ca organizator, de cele mai multe ori primind prea mult pentru cât oferă. Ca să închei într-o notă optimistă, vă zic că piaţa-i mare și nu destul de explorată. Pentru că nu i se cunoaște potenţialul real, lucrurile pot părea tulburi, dar sigur sunt interesante. www.yazee.ro

Saturnalia

PARTY

Creamfields este unul dintre cele mai ­cunoscute brand-uri de party din lume, o petre­ cere ce că­lă­torește neobo­sită din ţară în ţară și din continent în continent. Se oprește și în România, unde vor ţine sus steagul pe plaja Saturn: Marco V, ­Robbie Rivera, Brian Cross, David Guetta, Seb Fontaine, Cristopher Lawrence și Tall Paul. Totul se întâmplă pe 2 august. Muzica va fi electronică, Marea Neagră va fi albastră, ţinuta va fi lejeră, iar noi vom fi acolo. Poți să vii să verifici. www.yazee.ro ON

17


tags: [ sport » competiție » interviu ]

M-am întâlnit cu Hagi... Le-am ­repetat prietenilor mei fraza asta până s-au plictisit. Ce nu le-am zis este că m-a primit degajat și comunicativ, ajutându-mă să trec ușor peste emoţiile interviului. Da, emoţii, pentru că nu te întâlnești zilnic cu o legendă a sportului românesc. Am stat de vorbă despre multele sale proiecte, despre tineri și despre cum e să porţi un nume cunoscut de o lume întreagă. Text: Dinu Lazăr Foto: Vodafone

Avem datoria să susţinem tinerii! P

ovestiţi-ne puţin despre Cupa Hagi-Vodafone. Cum v-a venit ideea? Prima competiţie la care am jucat, la 11 și 12 ani, se numea Cupa Speranţelor, Cupa Cravatelor Roșii. Ideea mea a fost să creez o competiţie pentru copii, trebuie să ne gândim și la ei, primul gând este să-i sprijini, să-i formezi pentru marea performanţă. Mai târziu, drumul lor va fi foarte lung, greu, și nu știm cine va ajunge până la capăt. Acum, la început, avem datoria să-i sprijinim. Îmi plac copiii, observ că în ultima perioadă s-a potrivit să fiu mereu alături de ei. Trebuia să creăm o competiţie valoroasă la nivel naţional cu participare judeţeană, zonală și cu un turneu final la Constanţa, o competiţie care să creeze entuziasm. Cupa Hagi le dă ocazia să vadă la cel nivel sunt, chiar dacă sunt foarte mici. Îmi place să fac lucruri serioase și să le fac până la capăt. Am parcurs deja cinci zone – Timișoara, Cluj, Iași, Galaţi și Pitești – și am văzut un entuziasm extraordi18

ON

nar. Vezi lucruri pure, sincere, lucruri făcute din pasiune și instinct. Când stai printre copii, vezi în primul rând sinceritate. E primul an, am mers și eu ca să vadă lumea că totul este adevărat, că e Hagi acolo. Există deci speranţă pentru viitorul fotbalului românesc printre cei mai tineri? Trebuie să luăm lucrurile de jos. Copiii există, tu trebuie să te duci să-i cauţi, să le oferi o scenă pe care să concureze. E ca la școală, trebuie să dai o teză din când în când ca să vezi la ce nivel sunt, nu poţi să faci doar ore. Antrenamentul și practica sunt bune, dar trebuie să existe și un examen. Alt­ fel nu poţi să progresezi. Aţi lansat de curând DVD-ul „Hagi – Volumul 1 ­Na­ţionala“. E un cadou frumos pentru fani… Am muncit doi ani să obţinem drepturile pentru acele secvenţe. Fiind vorba de UEFA și FIFA, nu a fost

un lucru de joacă. Tot ce se încasează de pe urma acestor DVD-uri este destinat unor scopuri caritabile – vom susţine competiţia despre care am vorbit, vom face donaţii, totul prin fundaţia Gheorghe Hagi. Mă simt un om împlinit, care a dat totul. De aceea, mă gândesc că e bine să las ceva în urma mea. A trebuit să strâng tot ceea ce am putut să strâng, imagini, faze, acţiuni – multe dintre ele nici eu nu le văzusem – astfel încât spectatorii, fanii, lumea pentru care Hagi a însemnat ceva să poată să mă cunoască mai bine. Cei care m-au văzut jucând, care au prins perioada mea, pot să aibă astfel strânse toate aceste momente, ceilalţi au ocazia să mă cunoască mai bine. Am separat activitatea mea în două, pe de o parte cei 18-19 ani de echipă naţională, cu șase turnee mondiale, au apărut în primul volum al DVD-ului; pe de altă parte va fi un DVD cu fotbalul pe care l-am jucat la diferite cluburi. N-am vrut să confund echipa naţională cu echipele de club. Echipa naţională e de suflet...


tags: [ sport » competiție » interviu ]

Se vorbește mult despre un „nou Hagi“… Nici un fotbalist nu se aseamănă cu altul. Există doar calităţi care se regăsesc la mai mulţi jucători, deși ca persoane sunt foarte diferiţi. La un sportiv, ca la o femeie, vezi prima dată înfăţișarea și calităţile: e ­înalt, e mic, e iute… Diferenţa o face însă ceea ce ai înăuntru, respectiv caracterul, personalitatea, și asta nu ai cum să o știi niciodată. Ce părere aveţi despre Naţionala de azi? E un moment bun al acesteia. Această calificare a dovedit că există un grup valoros de jucători experimentaţi de 25-28 de ani, dar și unul de tineri talentaţi de 18-20 de ani. Aveam nevoie de această calificare, au muncit și suferit pentru ea; sunt la Campionatul European, pe o scenă pe care și-o doreau, ne-au dat senzaţia că există potenţial, acum trebuie să confirme, să continue cu rezultate bune. E o vorbă care zice că e ușor să ajungi sus, dar e mai greu să te menţii. Chiar dacă grupa este grea, nu trebuie să plece la drum gândindu-se că nu se poate. Trebuie să aibă încredere, la fel cum și noi trebuie să avem încredere în ei. Aţi simţit vreodată faima ca pe-o povară? Dacă încerci să fii tu însuţi, nu o să ai probleme. Dacă încerci să fii altcineva, să copiezi… nu o să mai fie așa de bine. Eu încerc să fac ce-mi place și când muncesc, și când stau acasă. Nu pot să stau într-un loc dacă nu sunt fericit. M-am bătut, am luptat mult pentru asta, pentru libertatea mea personală. Mă simt bine, dar și mult mai responsabil – sunt conștient că reprezint ceva. Când fac lucruri, îmi place să le gândesc, să am control, echilibru, cred că tocmai echilibrul face diferenţa. Sunt fericit cu mine și nici nu vreau să dau alte exemple. Mă simt mândru… răspunsul cel mai bun la tot ce am realizat a fost meciul meu de retragere. Pe un timp care nu a ţinut cu noi, publicul a fost extraordinar, a fost alături de mine. Eu nu mai jucasem în România de atâţia ani și tocmai de asta răspunsul publicului mi s-a părut extraordinar – am văzut un stadion plin de oameni care veniseră pentru mine. Atunci mi s-a confirmat că am făcut ceva pentru ei, că sunt în sufletele lor. Eu rămân cu ei. Dacă am ceva, acel ceva sunt fanii și spectatorii pentru care am jucat. Am spus-o întotdeauna. Chiar dacă au fost și greșeli, doar cine nu joacă nu greșește – cred că am produs multă bucurie.

Aţi fost un ambasador al României în afara graniţelor. Avem motive să fim mândri că suntem români? Românii au potenţial. Vorbim mult despre talent, dar eu cred că de fapt suntem iuţi la minte și în viaţă viteza de gândire face diferenţa. Stăm mai rău cu munca, cu disciplina, cu seriozitatea, cu profesionalismul în general. Printre altele ar trebui să ne respectăm mai mult cuvântul dat, să nu ne schimbăm de la o zi la alta, să ne respectăm promisiunile. Dintre jucătorii tineri v-a atras cineva atenţia? Torje e un nume care mi-a atras atenţia, de asta l-am și promovat la 16 ani. A confirmat la 18 ani, a avut un transfer important la o echipă mare, joacă la Naţionala de Tineret… În doar șase luni de muncă în România am avut câţiva jucători promovaţi de mine la Naţionala de Tineret: Torje, Bicfalvi, Scutaru… Dar, bineînțeles, mai sunt și alţi jucători tineri care au confirmat, Stancu, Deac… La fel, și la Galatasaray am promovat nouă jucători tineri. Cred că am un ochi bun pentru tineri. Îmi place presiunea, munca la nivel înalt, dar îmi fac timp pentru ei. Le dau timp, îi sprijin, construim, dar, evident, verific după un timp dacă asimilează lucrurile pe care li le zic. Ca să progreseze, un tânăr trebuie să aibă capacitatea de a asimila foarte repede. ON

19


42

Simplu ca mersul pe bicicletă

Povestea Vespa

28

B-Boys & B-Girls

38


- - PC - - PC - - PC - -

32

--

PC - - PC - -

Program de festival

--

PC

--

PC

--

PC

---

PC

--

PC

--

PC

---

PC PC

テ始 cトブtarea adrenalinei

22


LIMITA-I ÎN MINTEA TA!

tags: [ sport » extrem » interviu ]

22

ON

Am tot vorbit până acum despre sport extrem, dar n-am ­reușit să facem lumină în zona ­acestui termen, nici măcar la nivelul d ­ efiniţiei. De fapt, este vorba de ­senzaţie, senzaţia e extremă, nu sportul în sine. O să vă explic. Text: Mona Voinescu Foto: Sharky, Șerban Roșianu, Radu Vlad Tartan

E cool să fii extremer în ziua de azi, e o modă… periculoasă, ai zice. Nu e chiar așa, pericolul apare doar dacă te arunci în cap de nebun, dacă nu știi despre ce e vorba sau dacă ai orgolii de bucătăreasă și te apuci de asta fără să ceri părerea unui sportiv avizat. Pionierii acestor sporturi erau extremeri în sensul de „puţin inconștienţi“, acum însă zona asta este pe cât de spectaculoasă, pe atât de sigură. Odată ce ai înţeles cum funcţionează lucrurile, n-ai cum să te mai pui în pericol. De aici încolo tu hotărăști: dacă îţi place continui, dacă nu… vinzi tot și te apuci de biliard. Eu am întâlnit trei oameni care nu numai că nu au renunţat nici­ odată, dar au făcut din sport extrem mai mult decât prăfuita expresie „un mod de viaţă“ – au devenit modele în viaţă, pentru mine și pentru ceilalţi care nu își doresc să se trezească la șapte dimineaţa, să stea ore în șir în trafic și să ajungă la birou. Cei trei despre care e vorba în articol preferă să se trezească la ora șase, fără ceas, ca să ajungă pe plajă (kiteboarder-ul), în parc (roller-ul) sau la aeroport (skydiver-ul). În România există o singură echipă de sport extrem combinat, adică rideri sponsorizaţi cu echipamente, cheltuieli de participare la turnee, susţinere financiară. Este echipa H2O, iar eu am vorbit cu trei dintre cei mai buni.

KIT DIN EBO GS GA SIV RB


ITEBOAR I N GWAK BOARDIN SKYDIVIN AG G R E S VEROLLE BLADING ON

23


tags: [ sport » extrem » interviu ]

Moise „Baloo“ Valentin, roller

S-a apucat de rollerblading într-a opta, când și-a cumpărat prima pereche de role „aggressive“. Pe bune însă s-a apucat la 16 ani, acum mai bine de cinci ani. Este rider H2O de aproape doi ani. „M-au ajutat foarte mult cei de la H2O, am reducere la magazin, primesc bani pentru călătorii, am ajuns astfel la foarte multe event-uri. Am fost aproape prin toată Europa datorită

lor: Germania, Italia, Elveţia, Olanda, Franţa, Ungaria... Tot ei au ajutat foarte mult rollerblading-ul de la noi prin skatepark-ul din Herăstrău, unde au organizat foarte multe concursuri.“ Baloo face parte din prima generație de rolleri români care reușește să se impună în afara granițelor. Rezultatele lui vorbesc de la sine: locul 2 la singurul eveniment internaţional de rollerblading din România, Trick Master, unde s-a întrecut cu rideri din opt ţări, printre care Germania, Israel, Ungaria, Bulgaria. „Am câștigat anul acesta locul I și la concursul din Cluj, locul II la Pitești și am luat locul I afară, în Ungaria, la un concurs de park.“ La noi nu există nici un club de rollerblading, nu există instructori pentru așa ceva: „Ne dăm pe stradă, în parc. Locurile unde ne antrenăm includ orice, orice borduri, orice obstacol“. Este un sport în care înveţi din mers, de la cei care sunt mai buni decât tine. Nu îţi explică nimeni cum îţi faci trick-urile, le prinzi din zbor, apoi stai și exersezi ore în șir până îţi iese. „Nu există școală pentru pasionaţii de role aici, când m-am apucat de rollerblading – am văzut băieţii care se dădeau și am vrut să învăţ și eu. M-am uitat la ei și am încercat să fac la fel. Când eram mic îi aveam drept model pe Mili, Bully, Dumy, care se dau de mult timp.“ Nu e un sport foarte costisitor, dar tot trebuie să investești câteva sute de euro pentru o pereche de role OK, după care, în funcţie de cât te dai, mai bagi câte o sută-două, din două în două luni, în șine și rulmenţi care se tocesc. Sfatul lui pentru cei care se apucă de rollerblading este să bage banii în role OK de la început: „Să nu înceapă cu fake-uri, nu are rost să dai 100 de euro pe o porcărie, când poţi să dai 200 pe ceva care știi că o să te ajute“. Pe viitor, Baloo vrea să se implice mai mult în zona acestui sport și chiar să‑și câștige existenţa așa. „În primul rând vreau să-mi deschid un magazin. 24

ON

Vreau să continui să mă dau pe role, dar vreau să fac ceva și pentru zona asta din sport, pentru a promova rollerblading-ul: să organizez concursuri unde să fie premii mai mari, pentru că rollerii trebuie motivaţi cumva.“ Pentru moment mai are în față câțiva ani de concursuri și drumuri în zigzag prin Europa.


tags: [ sport » extrem » interviu ]

Șerban Roșianu, instructor de kiteboarding, wakeboarder etc.

Este ceea ce se cheamă un om fericit. Punct. Nu a muncit niciodată într-un birou, a refuzat sistemul, dar nu la modul anarhic. Toată viaţa și-a dedicat-o sportului, iar la 38 de ani a ajuns la performanţa de a se trezi la 6 dimineaţa, fără ceas, ci „doar pentru că vreau să mă duc pe apă“. În ultimii ani a văzut cele mai exotice locuri din lume: Egipt, Filipine, Caraibe, toate acestea datorită „meseriei“ pe care o practică: e kiter profesionist. Face kitesurfing de la 33 de ani, adică de 5 ani. Are un trecut glorios în ceea ce privește sporturile de apă (și nu numai). A fost instructor de wakeboarding timp de 10 ani, dar și instructor de scufundări în Egipt în 1992; experienţele astea l-au ajutat enorm în evoluţia lui către kiteboarding, deoarece „kite-ul le îmbină pe toate“. Este unul dintre primii care s-au apucat de acest sport la noi în ţară și singurul care a ajuns la nivelul de performanţă care-i permite să se bată în concursuri internaţionale. Se antrenează între 3 și 5 ore pe zi, zilnic, timp de 4 luni, în Filipine, ceea ce înseamnă că practică intensiv. „Cam tot ce fac eu e extrem, am făcut wakeboarding, sunt vicecampion naţional la snowboarding, fac motocros și mai nou m-am apucat de skydiving.“ Este sponsorizat de H2O, iar vara colaborează cu ei, fiind instructor de kitesurfing. Cu toate sacrificiile pe care le-a făcut, deși el nu le consideră sacrificii, a reușit să-și cumpere „a ticket to heaven“. Expresia nu pare exagerată când îl auzi povestind: „În Egipt există un sandbar, undeva în mijlocul mării, unde nu e nimic în afară de o limbă de nisip la care se ajunge cu barca. Se merge cam o oră de la zona de hoteluri. Sandbar-ul este perpendicular pe linia vântului, iar sub el apa e ca-n pahar, chestie care pentru freestyle e aur. E locul ideal. În Filipine sunt șapte mii și ceva de insule din alea idilice, gen cărţi poștale: nisip alb, doi palmieri și atât“. Deci nu sunt puse în Photoshop, am exclamat noi. „Te cam fac să amuţești locurile astea. Mergem mai mulţi cu cortul, pescuim, ce prindem prăjim și tot așa. Da, e un mod de viaţă interesant!“ Bine zis!

După ce-l asculţi nu pare atât de greu să-ţi schimbi modul de viaţă. Eu, de exemplu, vreau să vând tot și să mă fac instructor de surfing în Australia. I-am zis lui Șerban asta și, spre deosebire de alţii care s-au uitat la mine ca la o lunatică, el mi-a zis doar atât: „Da, e frumos și în Australia. Au vânt bun! Dar de ce nu te faci instructor de kite, e mult mai fun!“. Chiar, de ce nu?

ON

25


tags: [ sport » extrem » interviu ]

Radu Vlad „RadMan“ Tartan, skydiver Porecla RadMan a obţinut-o în Noua Zeelandă, pentru că prima aterizare a făcut-o radical: într-o turmă de oi, după care direct într-un hangar. A început să sară pe la 16 ani, la început sporadic, apoi a făcut o pauză „servind o cauză nobilă: Facultatea de Arte Plastice“. Din 2007 s-a apucat serios de acest sport, devenind un „dependent cronic“. Dar înainte de toate astea a fost și el mic, a făcut și el febră la un moment dat, iar la 42 de grade vedea norișori albi și avioane pe tavan, după cum l-a informat mama ulterior. După această primă experienţă extremă, la întrebarea „Ce vrei să te faci când te faci mare?“ răspunsul lui era prompt: „Pasăre!“. E clar, totul este conectat în lume! Radu e de părere că skydiving-ul nu este un sport atât de extrem pe cât se crede, chiar explică statistic cum e mai sigur să sari cu parașuta, decât să conduci mașina. Ironic, zice el. Suntem de acord. Când vine vorba de antrenament recunoaște că nu prea are nevoie: „Ca să zbori nu prea îţi trebuie antrenament, ci stare de spirit. Nu-mi cere să-ţi explic cum îţi antrenezi sufletul, pentru că nu știu“. Dacă e s-o luăm așa, parașutismul pare că e cel mai poetic sport extrem. Are la activ vreo 400 de salturi, zice „vreo“ pentru că le-a pierdut șirul după ce și-a spart altimetrul unde avea înregistrat și numărul lor. „Oricine se poate apuca de acest sport“, crede el, explicând-și afirmaţia cu o vorbă a parașutiștilor: „Nu cerul e limita, ci Pământul!“. Tradus ar însemna că tu ești limita a ceea ce faci. „Poţi să sari dacă nu ești destul de limitat ca să nu o faci“. Este un sport costisitor, dar poţi să faci din el o meserie extrem de bănoasă. „Poţi să trăiești chiar foarte bine din asta, unii dintre noi lucrează pe aerodromuri, în turism sportiv. Am lucrat și eu, uneori salariile ajung la mii de euro. Prefer să fac acest sport pentru plăcerea mea, nu-l văd ca pe o meserie, ci ca pe o evadare.“ Până acum, skydiving-ul l-a ajutat să vadă lumea, inclusiv locuri foarte îndepărtate, ca Noua Zeelandă sau Alaska. Și, nu, nu are de gând să se oprească. 26

ON

Celor care vor să se apuce de acest sport, RadMan le recomandă câteva cursu­ri la îndemână. În ţară cele mai cunoscute cluburi de parașutism sunt cele de la Tuzla, mai există cursurile făcute de Adi Costache prin Regional Air Service, iar la Ploiești ai la dispoziție două variante, Total Air sau U-Fly.


tags: [ moto ツサ mトビci ツサ trend ]

Buongiorno,

Principessa 28

ON


da to b os ne fet A f boi t su m răz to ne um o din i spu a-fr l p să- pre agu iar e dr D

tă o

un ţa ră e ul sc ș trist ă i Ita o fat o fam ieșită oa lia, fa ă. De ilie c dintru a ve sei lo milie dragu re-și d n i l ști o i, d r fete să-i zi poveș rea ce ăp t s agi ă-i sp m Pia ii, ţării une na. g .. m V gio, esp a.

ON

29


tags: [ moto » mărci » trend ]

O vedem pe stradă, condusă deopotrivă de fete și băieţi, în filme clasice („Vacanţă la Roma“) ori moderne („Alfie“, cu Jude Law) sau în revistele de modă, însoţind ­superbele manechine. Vespa a devenit un obiect de cult, depășindu-și cu mult ­condiţia și ajungând simbolul unuia dintre cele mai importante ­ lucruri din viaţa noastră: libertatea.

S

pre ultimii ani ai războiului, Enrico Piaggio pusese la cale construcţia unui scuter ieftin și ușor de condus, bazat pe o motocicletă ușoară folosită de infanteriști. După ce rătăcirea generalizată cunoscută sub numele de cel de-a doilea război mondial s-a terminat, familia Piaggio a trecut la fapte. Cum nu mai era nevoie de bombardiere (în sfârșit), aveau la dispoziţie muncitorii, dar și stocurile de materiale ca să-și îndeplinească visul (în sfârșit). Așadar, l-au rugat pe Corradino D’Ascanio, unul din cei mai talentaţi designeri ai companiei, să îl deseneze. Numai că acestuia nu-i plăceau deloc motocicletele, fie și ele scutere. Le considera greoaie, inconfortabile și, din cauza transmisiei pe lanţ, le credea murdare. Așa că s-a apucat de proiectat noul vehicul în singura modalitate în care știa: din perspectivă aerodinamică. După ce a revoluţionat modul de a gândi suspensiile, poziţionarea rezervorului și transmisia, a reproiectat corpul vehiculului cu un singur gând în minte: acela de a oferi conducătorului protecţie în orice condiţii. Cu zeci de ani înaintea studiilor despre ergonomie, 30

ON

noul prototip oferea celui de la ghidon o poziţie confortabilă și sigură. De această dată, Enrico Piaggio s-a arătat deosebit de încântat de designul noului prototip. „Arată ca o viespe!“, a spus el, dând astfel și numele noului model: Vespa, cuvânt ce în italiană desemnează obraznica insectă. Așa era și motocicleta, obraznică prin design, dar greu de ignorat.

Vespa cucerește lumea La scurt timp după ce existase doar pe planșetă, noul scuter a fost prezentat publicului. Italienii l-au primit cu reacţii contradictorii, lansarea nefiind neapărat una cu aplauze generalizate. Cu toate acestea, Piaggio nu s-a lăsat descurajat. A ordonat începerea producţiei în serie a Vespei, fiind foarte încrezător în capacităţile acesteia. Iniţial au fost fabricate 2.000 de bucăţi, dar către sfârșitul următorului an Vespa a avut parte de o explozie a vânzărilor. Succesul modelului a trecut repede de graniţele Italiei, Vespa fiind apreciată de toţi cei care își doreau un mijloc de transport ieftin, ușor, dar amuzant și, de ce nu, elegant. Vespa a devenit produsul de bază al lui Piaggio, Enrico fiind în mod special atașat de ea. Datorită ambiţiei lui ieșite din comun,


tags: [ moto » mărci » trend ]

De-a lungul timpului, Vespa a devenit un fenomen unic în istoria motociclismului. La moartea lui Enrico Piaggio, în 1985, se vânduseră aproximativ 3.350.000 de exemplare numai în Italia, ceea ce ­înseamnă o Vespa la fiecare 50 de locuitori. Până în prezent s-au produs la nivel mondial peste 16 milioane de exemplare, iar cifrele de vânzări sunt în creștere. Legenda continuă, mai tânără ca niciodată.

reţeaua Vespa s-a extins în mod considerabil. În 1953, erau înregistrate nu mai puţin de 10.000 de puncte de service în toată lumea, inclusiv în America și Asia. Adevărul este că momentul lansării sale nu putea fi unul mai potrivit. Euforia de după război, alături de creșterea economică la nivel mondial, au făcut din Vespa un simbol al libertăţii de mișcare, de comunicare.

ll Vespa este o prezență

obligatorie în manualele de design industrial. Sau cel puțin în cele serioase.

ll

Ușor-ușor, Vespa devenit aproape imediat un adevărat stil de viaţă, prezenţa sa tonică fiind înregistrată peste tot: în televiziune, în literatură, dar și în publicitate. La numai patru ani de la lansare, compania a deschis prima fabrică în Germania. În anii ce au urmat, au fost acordate licenţe de fabricaţie în Marea Britanie,

Franţa, Spania sau Belgia. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Au urmat uzinele din Brazilia și Bombay – în India modelul fiind produs până de curând sub titulatura de Bajaj. Succesul comercial a fost de fapt o urmare firească a consacrării sale ca icon de design. A apărut alături de cele mai vedete dintre vedete – de la Ursula Andress la Sarah Jessica Parker, de la Charlie Chaplin la Jerry Seinfeld, de la Marlon Brando la Leonardo DiCaprio – atât pe ecran cât și în viaţa de zi cu zi. Sper că e evident că nu lipsește din colecţia de supermașini și motociclete a lui Jay Leno, da? De fapt, are trei exemplare. Mickey Rourke a fost arestat în starea avansată ce-l caracteriza încercând să intre cu o Vespa pe autostradă, Salvador Dali s-a semnat pe una și i-a crescut valoarea cu câteva milioane de dolari, iar Tiger Woods și-a parcat două bucăţi pe iahtul personal pe post de accesoriu bling. Fiecare vedetă s-a descurcat cu ea cum a putut, după obiceiuri, năravuri și personalitate, iar noi... noi am mai câștigat un punct de bifat pe lista de obiecte visate. ON

31


tags: [ muzică » live » travel ]

VODAFONE PASSPORT Întinde-te la vorbă cu Vodafone Passport! Acum nu mai contează minutele și secundele. Cu Vodafone Passport poţi suna acasă din cele mai populare destinaţii europene la tarifele standard naţionale, conform planului tău tarifar, numai pentru o taxă de conectare a apelului.

32

ON


tags: [ muzică » live » travel ]

Cam toată lumea normală bifează la hobby-uri muzica și călătoriile. O vacanţă în care calci porţile unui mare festival de muzică „de afară“ ar trebui deci să fie idealul. Acum, că trecem graniţa doar fluturând buletinul, e bine să știm ce și unde vom asculta la vară. Text: Vlad Ioan Tăușance Foto: Guliver, iStockphoto

S

oare, vară, sute de mii de oameni de vârsta ta, trupe de la care ai toată discografia, sau de care ai auzit doar pe myspace.com… Cam ăsta e filmul festivalurilor europene. Și ai de unde alege. Dacă vrei să-ţi facem noi program, ajunge să-ţi pregătești rucsacul și să dai pagina. Și să nu uiţi că festivalurile sunt în general locuri în care singura ta problemă e distracţia, organizarea fiind mult peste ce o să vezi în vreo staţiune de pe la noi. Ai la dispoziţie totul, de la standuri de mâncare exotică la corturi de relaxare, de la ATM-uri la bungeejumping. E bine să păstrezi totuși minimele măsuri de siguranţă și reguli de bun simţ: n atitudinea prietenoasă poate fi mereu una câștigătoare, mai ales pentru că te-ai dus acolo să-ţi faci prieteni, n nu uita că banii și telefoanele se fură și acolo,

n e bine să știi măcar în mare care sunt legile, ­regulile de circulaţie și amenzile.

Un pic de istorie Dacă te întrebi de unde a apărut nebunia marilor festivaluri, răspunsul sunt anii ’70. Probabil cel mai celebru eveniment din epocă este Woodstock-ul din State, unde s-au bucurat de muzică peste 500.000 de spectatori. Problemele de organizare și excesele frecvente de alcool și droguri au determinat rapid autorităţile să facă presiuni pentru interzicerea acestui gen de manifestări. Una din amintirile triste din acea perioadă este concertul de la Altamont, unde motocicliștii de la Hell’s Angels s-au ocupat de securitate, eveniment soldat cu 4 morţi și zeci de răniţi. În Europa, ideea a fost rapid preluată de englezi, care au organizat în perioada ‘68-’70 trei concerte-

mamut la Isle of Wight, printre oamenii care au urcat pe scenă numărându-se: Bob Dylan, The Who, Jimi Hendrix, The Doors, Ten Years After și Free. Tradiţia a fost reînnodată de abia în la mijlocul anilor ’90 când apar Benicassim (în Spania), Sziget (în Ungaria), ­Lollapalooza (în SUA, la Chicago), iar altele, ca Rock am Ring (Germania), încep să crească în proporţii.

Ce-ai ratat până acum S-au cam dus, sau nu mai sunt bilete la: Isle of Wight 2008 din UK (Sex Pistols, The Police, Kaiser Chiefs, Feeder), Nova Rock din Austria (Rage Against the Machine, Incubus, The Verve, NOFX, Sex Pistols, Motörhead), Rock am Ring din Germania (Metallica, Rage Against The Machine, Die Toten Hosen) și Sonar din Spania (cel mai important eveniment european pentru muzica experimentală). ON

33


tags: [ muzică » live » travel ]

SZIGET

12 – 18 august

Unde: Budapesta, Ungaria Transport: ~50 euro (tren dus-întors), ~300 euro (avion dus-întors) Cost bilet: 150 euro (camping inclus) Public anul trecut: 371.000 Cazare: locul de cort sau rulotă e inclus în preţul biletului, hosteluri în Budapesta de la 20 euro/noapte Line-up (selectiv): Iron Maiden, R.E.M., Kaiser Chiefs, Jamiroquai, Kasabian, Apocalyptica, Sex Pistols, Leonard Cohen, Iced Earth, Die Ärzte, Pendulum, Ferry Corsten, Vitalic, Meshuggah, Avantasia, Yonderboi, Roisin Murphy, Exodus, 3 Inches of Blood, Carl Cox. Szigetul e în mod clar primul pe lista noastră. E ridicol de aproape, aproape peste gard, și, oricât de pretenţios ai fi, ai de unde alege. Sunt o mulţime de scene și scenuţe: Main Stage, World Music Main Stage, HammerWorld Stage, Party Arena, Wan2 Stage. O mulţime de genuri și subgenuri, de la punk old-school la ultimele subtilităţi trance. Pe lângă asta, ai tot felul de locuri cool de vizitat: celebra Silent Disco (un ­party la care toată lumea ascultă muzică la căști) sau psihedelicul Kinetrip (loc de zăcut și visat la cai verzi pe pereţii cortului). Vrei să sari cu coarda elastică? Se face. Vrei tricou cu Manowar sau mâncare indiană? Au. Vrei să donezi sânge, vrei să bagi un paintball, vrei psiholog sau yoga? No problemo. Vrei români? Sunt la greu. La fel și englezi, nemţi sau francezi. Peste jumătate din spectatori sunt din afara Ungariei, așa că pregăteștete pentru o babilonie cu acte în regulă. O săptămână de party non-stop te va costa undeva în jur de 400 de euro (fără bilet și transport). www.sziget.hu

EXIT

12 – 16 iulie

Unde: Novi Sad, Serbia Transport: ~70 euro (tren dus-întors), ~400 euro (avion dus-întors) Cost bilet: 90 euro Public anul trecut: 190.000 Cazare: camping dedicat – 20 euro/4 nopţi, hosteluri în Novi Sad de la 15 euro/noapte Line-up (selectiv): Manu Chao, Kruder and Dorfmeister Live Tiga, Laurent Garnier, Juliette and the Licks, Soulwax Live Booka Shade Live, Gossip, M.I.A., 2 Many DJ’s, Deep Dish (Dubfire & Sharam), Primal Scream, Claude VonStroke, Ben Watt, Francois K, Sven Vath, Ministry, Gogol Bordello, The Hives, Paul Weller, Nightwish, Sex Pistols. La fel de vecini, sârbii s-au orientat pe un festival unde muzica electronică primează. Dacă anul trecut au fost peste 10 scene, anul ăsta vom avea un doar un Main Stage și Dance Arena. Vești proaste pentru r­ ockeri, vești bune pentru cei care nu-și permit voiaje în insule din Spania. La EXIT poţi să iei într-o doză concentrată cam ce primești pe insula spaniolă în câteva weekend-uri de sezon. Anul ăsta ai parte de Sven Vath, unul din mulţii părinţi ai muzicii electronice, și de veteranul Laurent Garnier. În rest, numai bine… Sârbii sunt foarte prietenoși, dar o să auzi accente englezești de la mama lor, pentru că o treime din public vine din Anglia sau Irlanda. Festivalul are loc într-o fortăreaţă medievală care arată impresionant și are o reţea impresionantă de catacombe. Așa că, dacă vrei să scapi de bași, poţi să încerci un tur ghidat. Eu zic că ar fi și păcat! eng.exitfest.org 34

ON


tags: [ muzică » live » travel ]

BENICASSIM

19 – 22 iulie

Unde: Benicassim, Spania Transport: 100-150 euro (avion dus-întors) Cost bilet: ~ 160 euro Public anul trecut: ~50.000 Cazare: camping inclus pentru un număr limitat de bilete, hosteluri în Castellon de la 30 euro/noapte Line-up (selectiv): Babyshambles, Leonard Cohen, My Bloody Valentine, Siouxsie, The Rumble Strips, American Music Club, Jose Gonzalez, Metope, Metronomy, The New Pornographers, Robert Babicz, Vive La Fete, Justice, Acquaviva, Micah P. Hinson, Mika, Moriarty, The National, Roisin Murphy. Festival Internacional de Benicassim (FIB) a împlinit 14 ediţii, dar nu s-a schimbat prea mult. E locul ideal pentru a asculta live trupe independente care se vor auzi la radio abia peste 3-4 ani. În afară de câteva nume mari ca Leonard Cohen, la FIB cântă trupe cu un sound foarte experimental, aflate în căutarea confirmării. Merită văzut ce se mai inventează prin Europa! Cele mai importante scene sunt Escenario Verde (Green Stage), Escenario FIB Club (FIB Club Stage), Escenario Fiberfib.com (Fiberfib.com Stage), Escenario Electronico (Electronic Stage), Pista Pop (Pop Dance Floor). Un sfat de la oameni care au mai fost pe acolo: beţi multă apă. Zona e uscată, căldura se anunţă mare, iar cazurile de leșin sunt relativ frecvente. Nu din cauza emoţiei, ci din cauza deshidratării. www.fiberfib.com

OPEN’ER

4 iulie – 6 iulie

Unde: Gdynia, Polonia Transport: ~200 euro (avion dus-întors) Cost bilet: ~80 euro Public anul trecut: ~20.000 Cazare: camping inclus pentru un număr limitat de bilete, hosteluri în Gdynia de la 20 euro/noapte Line-up: Chemical Brothers, M.I.A., Gentleman and The Far East Band, ­Massive Attack, CocoRosie, Sex Pistols, The Raconteurs, Goldfrapp, The Cribs, Jay-Z, Interpol. Nu știu dacă aveai în plan să vizitezi Polonia, dar un festival cu nume serioase pe afișe și o intrare de doar 80 de euro mi se pare un motiv suficient. Staţiunea G ­ dynia face parte, alături de Gdansk și Sopot, dintr-un triplet turistic cu un ­renume bun. Ai marea la doi pași, muzică foarte OK și bere foarte bună. Nu întâmplător, evenimentul poartă și numele unei mărci cunoscute – Heineken. Mie îmi sună bine. O chestie mai rar întâlnită este că, odată intrat la festival, banii îţi sunt înlocuiţi cu cupoane-voucher. E bine de știut! Atenţie la Gentleman and The Far East Band – o formulă de live care promite reggae de calitate și dureri de picioare de la dans. Line-up-ul nu este foarte lung, dacă e să-l comparăm cu alte evenimente prezentate mai devreme, dar să nu uităm că festivalul e doar la a șasea ediţie. Merită avut în vedere și pentru anii viitori. www.opener.pl

SE POATE ȘI AȘA Dacă vrei o experienţă care să-ţi schimbe optica despre ce înseamnă petrecerea, poţi încerca Love Parade, mutat de curând de la Berlin la Dortmund pentru măcar 5 ani. La ultima ediţie au dansat umăr

la umăr în jur de 1.200.000 de oameni. Bun, trebuie să-ţi placă înghesuiala și techno-ul & house-ul de inspiraţie germană, cam obositor pentru unii. Love Parade se va întâmpla pe 19 iulie. Dacă ajungi, să vă așteptaţi la camioane pline de boxe și

DJ puși pe treabă. Dacă ai o problemă cu nuditatea parţială, ei bine, ai o problemă! Lumea se poartă destul de dezbrăcată, nu întâmplător printre sponsori numărânduse mărci de prezervative. www.loveparade.com ON

35


tags: [ muzică » live » travel ]

ROCK WERCHTER

3 – 6 iulie

Unde: Werchter, Belgia Transport: ~250 euro (avion dus-întors) Cost bilet: 165 euro + 17 euro camping Public anul trecut: 100.000 + Cazare: camping pentru un număr limitat de locuri, hosteluri în Werchter de la 20 euro/noapte Line-up (selectiv): The Raconteurs, Gnars Barkley, Panic at the Disco!, Deus, Beck, Underworld, Kaiser Chiefs, The Kooks, Nightwish, Justice, R.E.M., Lenny Kravitz, Mika, The Chemical Brothers, Counting Crows, Soulwax, 2 Many DJs, Moby, The Verve, Digitalism, Duffy, Jay-Z, Babyshambles, Slayer, Duffy. „Apărăm o viziune: calitate la un preţ rezonabil pentru cel mai mare număr de spectatori posibil!“. Asta își zic organizatorii festivalului de la Werchter de aproape 20 de ani. Să-i credem? Dacă te uiţi la trupele care au confirmat prezenţa și la preţul biletului, tinzi să crezi să știu foarte bine despre ce vorbesc. Dacă vreţi bilet, trebuie să știţi câteva lucuri: băuturile sunt vândute pe cupoane și nu pe bani cash, iar un cupon costă 2,5 euro, deci destul de mult; dacă îţi rezervi un loc în camping prin mail, telefon sau SMS e mult mai ieftin; locurile în camping sunt împărţite în zone, iar odată ce ai fost repartizat într-o anumită zonă nu poţi să-ţi pui cortul unde ai tu chef. Chiar dacă nu mergeţi la festival, intraţi pe site, e unul din cele mai frumoase, spectaculoase și simple site-uri de festival pe care le-am văzut, și am văzut câteva! www.rockwerchter.be

DOUR FESTIVAL

17 – 20 iulie

Unde: Dour, Belgia Transport: ~250 euro (avion dus-întors) Cost bilet: 100 euro cu camping inclus Public anul trecut: 144.000 Cazare: camping inclus, hosteluri în Mons de la 17 euro pe noapte Line-up (selectiv): Agnostic Front, Alpha Blondy, Beat Torrents, ­Birdy Nam Nam live, Brodinski, Death By Stereo, Dreadzone, ­Gogol Bordello, Ice Cube, Lagwagon, , SebastiAn, Shy FX, Meat Puppets, Roni Size/Reprazent live. 144.000 de oameni? În Belgia? Wow! La Dour se întâlnesc mulţi oameni, dar și multe genuri muzicale. Timp de patru zile ai de ales între alt-country, alternative, breakbeat, breakcore, dance, dancehall, doom, drum’n’bass, dub, dubstep, electro, experimental, folk, hardcore, hip-hop, indie, jazz... mă opresc la litera J, sunt sigur că ai prins ideea. Festivalul se definește ca „eclectic și alternativ“ și se ţine de promisiune. În cele patru zile cât durează ai de ales între 6 scene și mai mult de 200 trupe și DJ. Pentru spectatori festivalul are câteva reguli clare: este interzis accesul copiilor sub 12, este interzisă camparea cu rulote, este interzis accesul cu câini sau alte animale de companie. Dacă vrei să vii cu mașina există un parking amenajat, iar contra sumei de 6 euro poţi să-ţi lași acolo mașina pe toată durata festivalului. Oferta de mâncare și băutură nu e atât de diversificată ca la Sziget, de exemplu, așa că va trebui să supravieţuiești jumătate de săptămână cu hamburgeri, pizza și bere. Asta e, vorbim de un festival de muzică, nu de unul de gastronomie. www.dourfestival.be 36

ON


tags: [ muzică » live » travel ]

MELT! FESTIVAL

18 – 20 iulie

Unde: Ferropolis, Germania Transport: ~200 euro (avion dus-întors) Cost bilet: 85+ euro cu camping inclus Public anul trecut: 16.000 Cazare: camping inclus, pensiuni de la 20 de euro Line-up (selectiv): Bjork, Booka Shade, Crookers, dEUS, Editors, Ellen Allien, Franz Ferdinand, Gui Boratto, GusGus (live), Hercules and Love Affair, M.A.N.D.Y., Miss Kittin & The Hacker, Miss Platnum, Modeselektor, Roisin Murphy, Stereo MC’s, The Wombats, Uffie & Feadz, Zoot Woman. Grafenhainichen e un nume greu de pronunţat chiar și pentru germani, probabil de asta l-au rebranduit ca Ferropolis, Orașul-Fierului. Locul e deja celebru pentru muzeul în aer liber pe care-l găzduiește – o colecţie de mașini și mașinării, unele dintre ele cântărind spre 2.000 de tone, reprezentând multe perioade din secolul 20. Lista de participanţi urmează destul de fidel reţeta anunţată de organizatori: „Aici se întâlnește rock-ul cu muzica electronică“. Din toate ­festivalurile pe care le-am inspectat, măcar pe net, Melt! are cea mai coerentă selecţie a artiștilor ce urmează să (se) dea în spectacol. Aleși pe sprânceană, numai buni pentru un playlist alternativ complet. După ce vizitezi site-ul o să-ţi dai seama că ar fi bine să ai un prieten translator care să te însoţească: pe pagina de web, la fel ca în ţara unde are loc festivalul, se vorbește exclusiv limba germană. www.melt-festival.de

CREAMFIELDS CE FESTIVAL 17 iulie Unde: Aeroportul Breclav, Cehia Transport: ~200 euro (avion dus-întors) Cost bilet: 80 euro Public anul trecut: 30.000 + Cazare: camping inclus pentru un număr limitat de bilete, hosteluri și hoteluri în orașele din apropiere de la 20 euro/noapte Line-up: Sasha, John Digweed, Ferry Corsten, Booka Shade (live), Gus Gus, Sebastien Leger, Smokin Jo, Funk D’Void, Lexicon Avenue, Lucca, Corvin Dalek, Preach, Hot X, Wehbba, Chriss, Michael Burian, Monkey Business. Creamfields Central Europe Festival face parte dintr-un lanţ de evenimente care au loc cam peste tot prin lume sub marca (înregistrată) Creamfields. Este vorba despre un brand de petrecere care se plimbă constant, de la Buenos Aires la Punta del Este, din UK în Turcia. Pentru organizarea ediţiei europene a fost preferat un aeroport din Cehia. Locul este ales strategic, fiind convenabil de aproape de multe orașe importante: Praga (250 km), Bratislava (80 km), Viena (80 km) și Budapesta (260 km). Sunt așteptaţi însă fani din toată Europa, așa că mulţimea adunată va fi cu siguranţă cosmopolită. După cum se vede încă de la numele cap de afiș, festivalul este dedicat exclusiv muzicii electronice, așa că dacă vrei să faci pogo, nu merită să dai banii aiurea. Eu aș fi curios să văd cum arată ascultătorii de house din alte ţări. Sper în surprize plăcute. www.creamfieldscentraleurope.eu

STAI ACASĂ? Nici o problemă! Avem și noi festivalurile noastre. B’Estival și-a schimbat numele în B’estfest, iar line-up-ul din 2008 îl întrece în mod clar pe cel de anul trecut. Anul ăsta la RomExpo, în București, vin: Nelly Fur-

tado, Alanis Morissette, Manic Street Preachers, Judas Priest, Manu Chao, Cyp­ress Hill, Kaiser Chiefs, Miss Platnum, Roisin Murphy, Apollo 440, Stereophonics, UNKLE, Deluka, Primal Fear, Sunrise Avenue, Nouvelle Vague. Dacă nu ţi se pare sufici-

ent, verifică și www.peninsula.ro, site-ul festivalului Peninsula de la Târgu-Mureș (23-27 iulie) sau site-ul Delta Music Fest - www.deltamusicfest.ro. Ambele festivaluri urmează, în principiu, să-și anunţe trupele participante. ON

37


tags: [ dans » event » muzică ]

Muzică dată tare, dansatori profesioniști pe ­scenă, ­dansatori de plăcere în public, Smiley ridicând ­mâini în aer… pare un scenariu bun pentru un club. S-a ­întâmplat însă în aer liber, în curtea liceului Lazăr din București, unde Vodafone le-a oferit celor ­câteva sute de spectatori un show ideal de inadecvat: ­ Dance Summit, un spectacol cu și despre street-dance. Text: Nicoleta Marin Foto: Corina Olaru, Ionuț Țică Machiaj: Mirela Păvăloiu Echipament: Adidas 38

ON


ON

39


tags: [ dans » event » muzică ]

D

acă ai văzut evenimentul de la Lazăr, fie pe viu, fie în Vodafone live!, ţi-ai închipuit probabil că în spatele lui stă o echipă de organizare de profesioniști, eventual o agenţie de publicitate. Cele câteva sute de spectatori, liceeni și nu numai, au avut parte de un show în toată regula susţinut pe rând de crew-uri de dansatori și încheiat de trupa Simplu. DJ-ul și-a făcut treaba foarte bine, s-au dat premii, fotografii și cameramanii au fost ocupaţi non-stop... Surpriza maximă a venit când am stat de vorbă cu persoana care a pus totul pe roate: Alina Ionescu are 17 ani și e elevă în clasa a 10-a la Colegiul Gheo­rghe Lazăr. Cum adică, un eveniment de proporţii a fost organizat de o liceancă? Păi da! Cum i-a venit ideea? Propunerea cu nume de cod „Dance Summit“ a fost lansată de o comisie a elevilor din Lazăr – CMGL (Cultura și mass-media Gheorghe Lazăr). Cum simţeau nevoia să-și facă datoria de lăzăriști: „ne-am unit min40

ON

ţile și am găsit un subiect: street-dance-ul, cel mai mediatizat ­hobby al elevilor din zilele noastre. Plini de optimism, am pornit pe un drum ce nu ni-l imaginam. Odată cu găsirea primului sponsor: Vodafone (sponsor principal)… această idee a evoluat la un adevărat EVENIMENT organizat de elevi“. Așa s-a născut evenimentul de pe 23 aprilie, o ocazie perfectă pentru demonstraţii de street-dance din partea unor trupe profesioniste și pentru battle-uri (concursuri de dans) dedicate amatorilor. I-au stat alături ca parteneri și consilieri: Upevents,


tags: [ dans » event » muzică ]

Concertul trupei Simplu a fost momentul-cheie al Dance Summit. Ca de obicei, băieţii au făcut un super-show. Să nu uităm că lor le datorăm popu­ laritatea de care se bucură street-dance-ul în România.

un grup pasionat de dans, dar și Living Dance, o școală de dans. Pe scenă au urcat pe rând crew-uri profesioniste: show-ul a fost deschis de Street Style, o trupă formată din liceence din Ion Barbu, Kiriţescu și Caragiale, a urmat Lazăr Crew, trupa liceului, și a fost încheiat în forţă de Suki Dance Crew. Big up pentru DJ Tavi, liceean și el, care a dovedit că are tot ce-i trebuie ca să ţină lumea în picioare. Cum a fost? Ca să-l cităm pe Mayo, unul dintre dansatori: „A fost ceva nou, foarte mișto… Battle-urile au fost foarte comice, Simplu au rulat, iar atmosfera a fost grozavă!“. Florin Grozea (e-ok.ro) plusează: „Mi-a plăcut. A fost un eveniment relaxat, cu copii, cu muzică. Ar trebui să existe unul în fiecare lună, în fiecare liceu“. Se rezolvă și asta!

Dacă avea cineva dubii, Dance Summit a demonstrat că streetdance-ul este un adevărat fenomen în liceele din București. Chiar dacă microbul acestui gen de dans a fost depistat de abia acum vreo doi ani, la Cupa Liceelor, care s-a desfășurat între 23 februarie și 8 martie, au participat 64 de trupe... adică 64 de licee. După cum mi-a explicat Alina: „Aproape fiecare liceu are acum o trupă de street-dance. La Cupă am fost în echipa organizatorică... Așa am început să mă gândesc cum ar fi să organizez chiar eu un astfel de eveniment“. I-a ieșit atât de Intră în Vodafone live! și bine încât nu are nici un gând să se oprească aici. Dacă luurmărește înregistrările crurile merg bine, Dance Summit ar trebui să devină rapid demonstraţiilor de un brand de eveniment, ce s-a întâmplat la Lazăr fiind doar dans și un megaconcert un episod-pilot. Alina plănuiește un turneu cu demonstraţii al trupei Simplu. de dans și concerte în toate liceele unde există interes pentru ­street-dance. Îi ţinem pumnii și suntem cu ochii pe ea!

DANCE SUMMIT

ON

41


tags: [ extrem » sport » mtb ]

42

ON


Mai ca mersul pe bicicletă simplu

?

Lumea zice că bicicleta există din secolul IV î.e.n., iar din cauza asta, mersul pe bicicletă este un ­etalon pentru memoria latentă. Toată ­lumea știe să se dea sau măcar își reamintește rapid lucrul ăsta, nu-i așa? Crede că știe, am completa noi, pentru că mountain biking-ul a dus prietenia omului cu velocipedul în niște zone noi și spectaculoase. În vârf de munte, ca să o spunem pe nume. Text: Mona Voinescu Foto: Guliver, Stockexpert

ON

43


tags: [ extrem » sport » mtb ]

Există deja câteva comunităţi de mountain bikeri care se ocupă cu organizarea evenimentelor și amenajarea traseelor. Mai mult, pe site-urile lor (ciclism.ro, batesaua.ro, h2o.ro sau surmont.ro) găsești răspunsuri la o grămadă de întrebări legate de echipament, concursuri și trasee. Dacă vrei să vezi de aproape o competiţie, e bine să știi că în perioada imediat următoare, în 5 și 6 iulie, la Poiana Brașov, au loc Campionatele

Naţionale de MTB XCO.

M

ountain bikingul, prescurtat MTB, este unul dintre cele mai cool și spectaculoase sporturi extreme, deși un „search“ pe YouTube te va convinge probabil că e rezervat nebunilor. Chiar și așa, sunt multe laturi ale acestui sport care te pot cuceri pe loc: se întâmplă în aer liber, presupune ture lungi pe munte și prin pădure, vezi rapid rezultatele asupra masei musculare etc. Însă nu trebuie să uiţi: ca orice sport extrem, se recomandă celor cu o condiţie fizică decentă. Profesioniștii spun că „dacă ești mai sedentar de felul tău, ar fi bine să începi și să exersezi pe un teren plat“. Traseele de coborâre prin pădure sau turele lungi pe teren accidentat te umplu de adrenalină, dar solicită enorm organismul.

Studiu de caz Laurian „Lolo“ Bardoș din Brașov s-a apucat de mountain biking acum 17 ani. Prima bicicletă și-a luat-o când era în clasa a noua, de la niște băieţi care se ocupau cu importul. Schimbul a fost corect: „Am dat pe ea un ceas și un skate44

ON

board, era un mountain bike cu schimbător în butuc, avea trei viteze, mă uitam la ea ca la o minune a tehnicii“. Primul traseu pe care l-a încercat a fost Drumul Vechi din Brașov. Apoi, ca orice „extremer“, a luat la rând stilurile. Freestyle-ul nu a fost însă cu noroc: „La un moment dat am modificat

ll M-am lăsat o bună bucată

de vreme de sărituri, a fost trist, dar m-am apucat de cross country.

ll

un Pegas în atelierul de la Tractorul Brașov, i-am sudat bare de rezistenţă și i-am pus cauciucuri de mini-Mobră. Săream peste bănci la Sala Sporturilor până când am pierdut pedalele în aer și am avut un accident nefericit. M-am lăsat o bună bucată de vreme de sărituri, a fost trist, dar m-am apucat de cross country“. Câţiva ani mai târziu, cu banii strânși din alocaţie și-a luat primul MTB oficial, care „arăta bine, dar atât“. Tot cam pe atunci a început să facă enduro mountain


tags: [ extrem » sport » mtb ]

ll Numai începătorii își

asumă riscuri inutile de dragul adrenalinei. Profesioniștii au transformat asta în știință exactă.

ll

biking, împreună cu un prieten. Făceau ture lungi, extenuante, dintre care 70% off-road. A participat și la concursuri de coborâre, a avut și câteva accidente, după care a rămas cu pasiunea, deși a abandonat performanţa. În prezent a ajuns la o altă „performanţă“: a dat pe o bicicletă câteva mii de euro (ca să nu zic mai mult) și acum pleacă vara prin lume să facă freeride. Ultima dată a ajuns în Elveţia.

Câteva repere MTB-ul a început să prindă și la noi de abia pe la sfârșitul ­anilor ’90, când au început să apară primele biciclete profesionale, aduse de obicei cu TIR-ul din Germania. Rider-ii care practicau acest sport erau de multe ori aceiași care se dădeau iarna pe placă. De altfel, unii dintre ei susţin că fac asta

vara ca să nu-și piardă condiţia fizică, sau să și-o îmbunătăţească pentru iarna care urmează. Comunitatea a crescut enorm în ultimii ani, iar dacă vrei să i te alături, ai nevoie de curaj, timp liber, răbdare și o bicicletă bună. Preţul pe care îl vei plăti pentru ea pleacă de la 4-500 de euro, dar poate să sară lejer de 5.000 de euro. În funcţie de stilul care îţi face cu ochiul – cross country, freeride, downhill etc. – va trebui să‑ţi alegi un model dedicat sau, pentru avansaţi, să-l construiești (cadrul, suspensii, frâne) alături de un specialist. Odată aleasă bicicleta, e timpul să adaugi pe lista de cumpărături echipamentul care-ţi garantează că vei termina traseul întreg: cască, protecţii pentru coate, tibii și genunchi, mănuși, ochelari ș.a.m.d. Un echipament complet mai include pantaloni întăriţi cu burete, minitrusă de chei, bidon de apă, dar și un telefon rezistent la șocuri, cu funcţie de GPS și bateria încărcată. Echipamentul ţi-l poţi cumpăra de la magazinele specializate în sporturi extreme, deși există și unele shop-uri dedicate MTB-ului. Ca să-ţi faci o idee despre bugetul necesar intră ­pe: H2O (h20.ro), Surmont (surmont.ro), Himalaya (himalaya.ro) sau Mybike (www.mybikebrasov.ro). ON

45


tags: [ extrem » sport » mtb ]

Cross country (XC) – cel mai popular stil de MTB, se concentrează pe abilitatea rider-ului de a-și manevra bicicleta pe un teren accidentat. Include urcări de pante. Bicicletele corespondente au suspensii minime, sunt ușoare, dar nu neapărat foarte rezistente. Downhill (DH) – stil care se bazează pe coborârea unei pante cu obstacole contra cronometru. Bicicletele sunt solide și rezistente la șocuri, au suspensii performante, iar rider-ii folosesc, în general, o singură viteză. Enduro/All-mountain (AM) – este vorba de curse lungi, cu diferenţe de nivel considerabile. Bicicletele au suspensii bune și pot fi folosite pentru a urca pante. Rider-ii folosesc schimbătorul din plin. Freeride (FR) – este un stil tehnic, traseele implică în mare parte ­coborâri și sărituri, fiind deseori amenajate pe pârtii de schi. Bicicletele sunt solide și ușoare, în schimb sunt greu de folosit la urcări.

Unde te dai Traseele de MTB sunt, la fel ca pârtiile de schi, ușoare, medii și dificile. Din prima categorie, un traseu popular este: Bușteni – cabana Babele (2.200) – staţia de telecabină Peștera (1.610) – hotel Peștera sau cabana Padina. În zona Brașov, pe lângă Drumul Roșu – pârtie de schi ușoară iarna – mai poţi încerca Drumul Vechi care leagă Poiana Mică de Brașov sau traseele de la Bunloc. Batesaua.ro, un site interesant dedicat ciclismului, propune câteva itinerarii în zona Rucăr-Bran, dintre care îţi recomandăm următorul traseu: Podul Dâmboviţei (730 m) – Valea Cheii (850 m) – Fundăţica (1.170 m) – Podul Dâmboviţei. Pe bikeattak.ro poţi afla cele trei trasee pe care 46

ON

se desfășoară Banat Mountain Bike Maraton. Pentru începători există un traseu scurt cu o lungime de 15 km și o diferenţă de nivel de 600 m: Reșița – Dealul Ciorii – Valea Starnic – Reșița. Recomandat avansaţilor, traseul mediu are o lungime de 50 de km și o diferenţă de nivel de 1.300 m; iar pentru cei mai rezistenţi, există traseul lung cu o lungime de 80 de km și o diferenţă de nivel de 2.200 m. Până la urmă, orice pantă accidentată sau orice drum prin pădure poate să fie un traseu de MTB, atât timp cât îţi estimezi corect forţele și priceperea. Dacă ești începător, nu e indicat să faci sportul acesta de unul singur; îţi recomandăm călduros să vorbești cu oamenii care se pricep cât de cât la asta, mai ales dacă ești dintr-un oraș care nu are un munte aproape. Chiar și pe trasee dedicate, dacă nu te îndrumă cineva care cunoaște zona, riști să rătăcești „singur-singurel/bing-bang/printre copaci/bing-bang“, ca într-o foarte inspirată reclamă.


Ce cumpărăm online?

50

Job profile: fotograf

54

ON OFF

58


Dobrică de la Șuie

62

Patrice, la Arenele Romane

64

„Boogie“ – un film de văzut

65


tags: [ online » comunitate » trend ]

Trimite un SMS gratuit la 8877 cu textul „shopping“ și primești un link prin care poți accesa cele mai bune site-uri de cumpărături direct pe telefonul tău, prin Vodafone live!

50

ON


pen m a

e t.r

Cum și pe ce ne dăm banii online? O întrebare care ne frământă de ceva vreme! Am încer­cat să-i dăm de cap ­împreună – ­Ruxandra (cititor-colabo­rator), Sânziana (shopping addict) și Tăușance (editor). ­Ne-am intersectat și corectat răspunsurile în cel mai bun și la modă spirit web 2.0. Că tot vorbim despre net! Text: Ruxandra, Sânziana, Tăușance Foto: www.sxc.hu, iStockphoto

cem

a i R

uxandra+Sânziana: Să îţi plătești facturile pe Internet sau să îţi verifici soldul contului curent online deja nu mai sunt acţiuni ce pot fi catalogate ca „moft“, ci au ajuns o necesitate. Atunci când ai ratat pentru a mia oară vizita cititorului de contoare la lumină sau ţi s-au închis ușile băncii în nas, că deh, „Avem program numai până la 6“, plăţile online devin o soluţie cu adevărat salvatoare. Și cum „Time is money“, mai bine fentezi toate cozile de tristă amintire, funcţionarele sictirite sau, preferatele noastre, vânzătoarele cu atitudine de „Suntsigură-că-nu-îţi-permiţi-să-cumperi-ce-vând-eu“ și încerci o sesiune de e-shopping. De unde acum câţiva ani exista o reţinere destul de mare vizavi de shopping-ul online, astăzi imaginea unor mici grupuri formate în jurul unui calculator pe care se lici-

o

m p ar u c

tags: [ online » comunitate » trend ]

tează acerb pe ebay.com începe să devină familiară în multe birouri sau internet cafe-uri.

Ce cumpăr azi? Ruxandra: Conform statisticilor, cele mai cumpărate produse online sunt cărţile, CD-urile și aparatura electronică, deoarece acestea pot fi descrise detaliat pe pagina de prezentare a site-ului. Totodată, succes în vânzarea pe internet pot avea și produsele unicat sau care sunt mai greu de găsit în magazine, ca, de exemplu, produsele specializate pentru o anumită categorie profesională, antichităţile sau artizanatul. Tăușance [later edit]: Hai să dăm și niște exemple… Cărţi poţi găsi pe Librarie.net, LibrariaOnline.ro sau TarabaCuCarti.ro. Bijuterii hand-made foarte șui se

găsesc la tricksbox.ro, jucării la toysmall.ro, streetwear la enshop.ro și kickback.ro și… anvelope la depozituldeanvelope.ro. Pentru electronice cel mai indicat e să ieși la shopping pe emag.ro, pe domo. ro sau pe altex.ro. Prefer prima variantă pentru că la multe produse poţi vedea părerile altor cumpărători evitând astfel surprizele neplăcute. Nu-ţi ajung banii? Încearcă să obţii un credit la ecreditor.ro! Sânziana [later edit]: Amazon.com sau abebooks. com te vor ajuta să ajungi fericitul posesor al unor volume care în mod normal ar costa în librăriile din România aproape dublu, asta, bineînţeles, dacă ar fi importate vreodată. Oricine a încercat să găsească cărţi din domenii actuale ca marketingul, publicitatea, new-media sau designul industrial știe că oferta este limitată și mai ales foarte piperată ca preţ. De când România a devenit membru al UE, problemele cu livrările în ţară au început să se rezolve ușor-ușor, evitându-se situaţiile jenante în care trebuia să-ţi falsifici adresa la modul: „București, Hungary“ ca să înșeli vigilenţa administratorilor. ON

51


tags: [ online » comunitate » trend ]

Dacă vrei liste cu magazinele online de la noi și nu numai, există numeroase directoare care le adună pentru tine. Așadar, cam tot ce poţi cumpăra online, de la bijuterii la mașini de spălat, se găsește frumos aranjat pe domenii la www.magazine-online.ro, www.icumparaturi.ro, www.doilei.ro sau www.comanda-online.ro. Dacă vrei să afli mai multe despre ­modalităţile de plată online, ai un site bine scris la platesteonline.com, dar și un ­forum întreţinut de profesioniști în domeniu sau oameni păţiţi la ­forum.seopedia. ro/32-comert-electronic-e-commerce. Dacă vrei să știi mai multe despre e-commerce în ­România de la cineva din domeniu, îţi recomand blogul lui ­Mădălin Matica – blog.dotcommerce.ro.

Tăușance [later edit]: Dacă nu ai chef să cumperi un CD la modul fizic, poţi să-ţi cumperi mp3-uri la bucată pe legalsounds.com, emusic.com, Yahoo Music sau prin magazinul virtual al Apple, iStore, direct din playerul iTunes. Mă rog, e mai greu să cumperi de pe iStore, pentru că România nu are propriul magazin online. Poţi însă să iei muzică pe alese la 1 dolar/piesa de pe iStore Germania folosind cupoane de cadouri cumpărate în prealabil pe eBay. Sânziana [later edit]: Pentru că tot ai vorbit mai devreme despre muzică și vara e aproape, odată cu dezvoltarea e-commerce-ului și în ţărișoara noastră putem cumpăra în avans bilete la ­Benicassim sau Sziget sau orice alt festival muzical care îți face ţie cu ochiul. Tăușance [later edit]: Evident, vei cumpăra tot online bilete de avion necesare ca să ajungi acolo. E mai simplu, mai ieftin și uneori se lasă și cu premii. Știai probabil deja de blueair-web.com sau de aripi.ro, nu?

Care sunt dezavantajele? Ruxandra: Așadar, din punctul de vedere al economiei de timp este mult mai rentabil pentru oricine să încheie o afacere pe internet, oricât de mică 52

ON

de cinstit, fără trișări pe reţeta: „10 cm în plus, 5 kg în minus“), poţi să îţi dai seama la fel de bine ca într-un magazin cum ţi-ar sta hainele respective. În cabina de probă online nu e nimeni care să îţi arunce priviri impacientate ori de câte ori deschizi ușa ca să te admiri într-o oglindă mai mare. Tăușance [later edit]: Să nu uităm că Nike, Converse sau Adidas au magazine online cu opţiuni avansate care te lasă chiar să-ţi personalizezi pear fi ea. Dar oare lumea virtuală poate înlocui pe bună dreptate lumea reală? Unde ar mai fi plăcerea shopping-ului, alergatul prin magazine, posibilitatea de a atinge, de a vedea în mărime naturală produsul, înainte de a lua decizia achiziţionării sale? Sânziana [later edit]: Spre deosebire de lumea reală, online nu sunt ambuteiaje care să te împiedice să ajungi la magazin înainte de ora de închidere. Sunt încă foarte mulţi care ridică încruntaţi din umeri și mormăie în barbă despre lipsa experienţei tactile sau că „ăia de la bancă…“, dar, încet-încet, shopping-ul online începe să devină o experiență interactivă. Pe www.hm.com, de exemplu, poţi să îţi creezi un avatar după chipul, greutatea și înălţimea ta pe care să îl faci să probeze haine din colecţia curentă a magazinului. Poate părea o experienţă cam anostă, dar, odată customizat avatarul (cât se poate

ll Din punctul de vedere

al economiei de timp este mult mai rentabil pentru oricine să încheie o afacere pe internet, oricât de mică ar fi ea.

ll

rechea de pantofi cumpărată. Iar dacă vreau să-mi comand calculatoare sau telefoane mobile online, nu trebuie să pun mâna pe ele: am mii de forumuri și site-uri de review-uri unde pot să-i consult pe cei mai riguroși și cârcotași critici.


tags: [ online » comunitate » trend ]

„Phishing“ înseamnă furtul de date confidenţiale de ­acces pentru aplicaţii de tip bancar, aplicaţii de trading (E-bay, PayPal) sau informaţii referitoare la cărţi de credit. Un atac de tip „phishing“ constă, în mod normal, în ­trimiterea de către atacator a unui mesaj electronic, ­folosind e-mailul, programe de mesagerie sau chiar SMS-ul. În mesaj victima este sfătuită să-și dea datele confidenţiale pentru a câștiga anumite premii sau este informat că acestea sunt necesare din cauza unor erori tehnice care au dus la pierderea datelor originale. În mesajul electronic este indicată de obicei și o adresă de web care conţine o copie a site-ului de web al băncii. Atenţie la neatenţie sau te vei trezi cu contul gol!

Cum cumpăr? Tăușance: Recunosc că de cele mai multe ori ­site-urile de cumpărături online made in RO sunt o dezamăgire. Nu poţi cumpăra practic nimic, poţi doar să faci comanda și să răsfoiești un catalog virtual. Cel mai des nu poţi plăti cu cardul, trebuie să completezi profile stufoase… pe scurt, pierzi timp în loc să câștigi. Ruxandra: Un cumpărător online experimentat definește un site eficient ca fiind acel site care câștigă atenţia utilizatorului, îl orientează spre produsul sau serviciul pe care îl caută și în același timp permite utilizatorului să execute acţiuni în cel mai simplu mod și în cel mai scurt timp. De exemplu, Amazon.com reușește să fie cel mai „client-friendly“ site: informaţia este structurată impecabil, iar comanda online se face, după motto-ul site-ului, în „doar trei click-uri“.

Tăușance [later edit]: Bun, de comandat, am comandat, dar cum plătesc? În România, clienţii, dar și vânzătorii, preferă plăţi în numerar la livrare sau plăţile prin ordin de plată/virament bancar. E adevărat că aceste variante sunt și cele mai sigure, recomandabile dacă nu ai încredere în site-ul de pe care cumperi. Alte variante populare de plată care funcţionează în UE și SUA sunt plata prin card de credit MasterCard sau Visa, res­pectiv plata prin servicii specializate în plăţi online ca PayPal (recent introdus și la noi) sau Money­ Gram. Ultimele două servicii sunt considerate foarte sigure, fiind echivalentul unui cont într-o bancă normală. Sunt sigure însă doar atât timp cât avem grijă de datele noastre personale. Ruxandra: Pentru prevenirea fraudelor este important să verifici întotdeauna adresa de web pe care ai intrat și, eventual, certificatul SSL al acesteia. Există niște elemente de securitate pe care poţi să le verifici ușor atunci când intri pe pagina de procesare a plăţii: adresa URL trebuie să înceapă cu https://, icoa-

ll Cel mai des nu poţi plăti cu

cardul, trebuie să completezi profile stufoase… pe scurt, pierzi timp în loc să câștigi.

ll

na lăcăţel închis prin care se deschide certificatul de securitate al companiei care deţine pagina (procesatorul plăţii), precum și sigla băncii care a emis cardul respectiv. Siguranţa tranzacţiilor pe internet poate fi sporită și prin folosirea unui soft ­anti-phishing. ­Noile versiuni de Internet Explorer și Mozilla Firefox 2 ­includ module de anti-phishing. ON

53


tags: [ foto Âť interviu Âť job ]

54

ON


tags: [ foto » interviu » job ]

A fi

sau a nu fi

fotograf ntrebările de mai sus pot continua la nesfârșit. Ce este de fapt fotografia și ce înseamnă să fii fotograf? Se poate studia meseria asta? Se poate fura? Cum se poate practica? S-o luăm pe rând. Este scris negru pe alb în Clasificarea Ocupaţiilor în România că fotografia ar fi o meserie, iar practicantul acesteia este un tehnician ce lucrează cu aparatură optică pentru captarea imaginilor video. Nu sună prea interesant. Ce te-ar împinge să faci așa ceva? Dincolo de cunoștinţele tehnice, valoarea adăugată a fotografiei este dată de viziune și talent. Odată bifate sau măcar bănuite acestea două te-ai putea îndrepta spre o școală de profil unde se poate studia în amănunt arta foto-video, deoarece videogramele nu sunt până la urmă altceva decât 24/25 de fotograme (fotografii) derulate pe parcursul unei secunde. Vei afla asta

Î

„Fotografii urgent – 15 minute“ stă scris pe o bucată de tablă, iar o ­mânuţă ­desenată stângaci îţi arată ­drumul ­către un gang întunecat. Nu sună prea ­convingător! Măcar pentru poze de ­buletin știi unde să mergi – la ­Romană, „acolo, la coloane!“. Problemele însă apar dacă ești fotomodel, persoană ­publică sau agenţie de publicitate. Ar fi ­nevoie de un loc special amenajat, ­poate de un decor exotic și, poate, de cineva mai ­experimentat decât pozarul din gang. Un fotograf profesionist. Dar stai, ce fel de fotografii vrei? Text: Nicoleta Marin Foto: Guliver

rapid urmând cursurile foto-video ale Universităţii Naţionale de Arte sau cursurile de Imagine ale UNATC-ului. După alegerea cursurilor adecvate, când deja știi cum se apasă pe declanșator, cum se alege un cadru și cum trebuie să cadă lumina, vei vrea probabil să îţi definești stilul: să arăţi cum se vede lumea prin ochii tăi! În paralel, nu ar strica să câștigi niște bani, nu? E bine că ai de ales între multe domenii, grupele mari fiind: fashion & beauty, fotojurnalism și fotografie de evenimente, fotografie comercială și de produs, concept & fine art. Asta dacă nu cumva te-ai hotărât să inovezi fotografia și citești articolul acesta doar ca să te distrezi. Unii fotografi aleg să lucreze ca grup, poate pentru ușurinţa cu care poţi atrage clienţi atunci când ai de oferit un pachet complet de servicii. ExposE, de exemplu, este un grup de cinci fotografi – Ale-

xandra Sandu, Bogdan Dincă, Arnold Vancea, Vlad Bîrdu și Sabina Dimitriu – care încearcă să transpună în România conceptul de grup foto comercial. Alexandra Sandu lucrează, printre alte proiecte, pentru Oriflame, fiind responsabilă cu fotografia de produs. După cum ne-a povestit: „Nu am o pasiune deosebită pentru fotografia de produs, fac asta din simpla și sincera dorinţă de a trăi din fotografie, îmbinând părţile ei comerciale cu cele ­care-mi sunt dragi în mod special“. Aparent e vorba despre un compromis frustrant. Aparent, doar. „Când am început nu știam absolut nimic despre ce înseamnă să fotografiezi un produs în așa fel încât să se vândă. Cred că asta e partea frumoasă, călătoria, procesul de «împrietenire» cu studioul, cu lumina, cu fundalul, confruntarea cu limitele și provocarea de a găsi mereu câte ceva nou. Până la urmă, ON

55


tags: [ foto » interviu » job ]

fotografia de produs te învaţă să fii atent la detalii și răbdător, proprietăţi care n-au cum să-ți dăuneze.“ Alex Gâlmeanu, fotograf cunoscut pe piaţa românească mai ales pentru pictorialele lui de modă, își descrie jobul astfel: „Fotografia de modă, chiar dacă este o fotografie comercială, împrumută caracteristici importante ale fotografiei de artă sau ale portretului. Este o ramură a fotografiei strâns legată de industria modei și reflectă tendinţele și abordările din acest domeniu. Asemenea fotografiei de portret, fotografia de modă se bazează pe comunicarea directă dintre fotograf și subiect, folosind în același timp subtilitatea și originalitatea fotografiei de artă.“ Din ce povestește Alex, pare un job ideal, combinaţia perfectă de glamour, bani și expresie artistică. E însă greu să faci asta? „Posibilităţile de afirmare sunt la îndemână pentru un fotograf bun, iar veniturile sunt cel puţin decente. Pe de altă parte este un domeniu elitist. Atât în ţară, cât și la nivel internaţional, 56

ON

proiectele importante sunt realizate de o mână de oameni. Fotografii din domeniu suportă investiţii importante, au studiouri proprii echipate corespunzător și asistenţi angajaţi.“ Bun, după ce ţi-am povestit unde poţi să ajungi și ai văzut că poţi să-ţi câștigi existenţa din meseria asta, e bine să știi de unde să începi. Kiko, reprezentant al magazinului de specialitate F64, ne-a ajutat să ne facem o idee despre investiţia iniţială pentru un echipament entry-level. „Kitul aparat plus obiectiv, adică un zoom standard, costă acum 1.500-2.500 RON. Aceste kituri pot include și un card de memorie și/sau o geantă/husă pentru transport. Luate separat de kit costă cam 100-150 RON amândouă. Ar mai fi nevoie de un trepied entry-level, al cărui preţ începe de la 60-70 RON și ajunge până la 150-200 RON. Cu 150 RON adaugi și un set de filtre de bază – UV/protecţie și polarizare circulară – iar cam asta e tot ce-i trebuie pentru început unui amator cu pretenţii, sau unui entuziast. Echipamentul acesta ar trebui să-i permită să înveţe și să progreseze.“ Cam ăsta e cadrul în care vei munci. Nu rămâne decât să apeși pe declanșator. De câteva zeci de mii de ori.

Cursuri de fotojurnalism găsești la Centrul pentru Jurnalism Independent. Dacă vrei să urmezi cursurile unei facultăţi de profil, în București te poţi înscrie la UNATC – Facultatea de Imagine de Film și Televiziune, sau la Universitatea Naţională de Arte – Facultatea de Fotografie. Dacă vrei să cumperi echipament, încearcă magazinul F64 (f64studio.ro). Dacă vrei sfaturi și tutoriale online, mergi din click în click până la fotopedia.ro sau fototarget.ro/forum.


tags: [ foto » interviu » job ]

„Cel mai mult îmi place să fotografiez oameni“

Pe Camil Dumitrescu îl cunoști ca fotograf chiar din numerele trecute ale revistei noastre. Deși s-a apucat relativ târziu de meseria asta, și-a făcut rapid un nume prin portrete și pictoriale de modă. Am încercat să-i iau un interviu, dar am abandonat ideea rapid – l-am lăsat să și-l ia singur. Uitasem că și scrie bine…

I

nteresul meu pentru fotografie s-a manifestat destul de târziu; am început să cochetez cu fotografia de modă în continuarea unei perioade de câţiva ani în care am lucrat ca stilist pentru diferite reviste. De aici derivă probabil și interesul meu pentru fotografie ca mijloc de comunicare a esteticii. Cred că pentru oricine intră în treaba asta e important să își stabilească direcţia stilistică, să vadă ce are el personal de spus faţă de ce vede în jur. În primă instanţă, am încercat să mă ţin deoparte de portrete de cerșetori, bătrâni, nuduri alb-negru și alte asemenea clișee de fotoclub. Nici ce vedeam prin revista „Photo“ nu prea îmi spunea mare lucru. În schimb, îmi place mult muzica, cu sute de coperţi de albume mai mult sau mai puţin obscure care ­mi-au rămas pe

retină de-a lungul timpului, îmi place viaţa de noapte, cu lumini de neon și figuri misterioase în colţurile cluburilor, îmi place moda deviantă, din afara oricăror tendinţe. Per total, îmi place ceea ce, îndeobște, se observă mai puţin. Pentru că restul e destul de plictisitor. Cel mai mult îmi place să fotografiez oameni și în primul rând să-i fotografiez pe prietenii mei. De când exist ca fotograf profesionist, am investit probabil mai puţin de 20.000 de euro în echipamentul propriu; cu siguranţă mult mai puţin decât o seamă de colegi de breaslă. Dar nu pot spune că lipsa echipamentului a reprezentat vreodată o problema reală. Oricum, acest fapt nu justifică frecvenţa incredibil de mare a întrebării: „Ce aparat folosești?“ și a variaţiunilor sale. Vreau să insist un pic pe ideea asta, pentru că, în cei 3-4 ani de când trăiesc ex-

clusiv din fotografie, au existat mai multe ocazii în care m-am confruntat cu curiozitatea unor persoane tinere interesate de domeniul meu, iar întrebarea asta a revenit obsesiv, fiind aproape singurul loc comun din aceste discuţii, incluzând aici două seminarii în cadrul unor festivaluri studenţești. Pe undeva, am impresia că abordarea asta strict cantitativă este caracteristică pieţii românești. Am întâlnit cazuri de aspiranţi sau chiar de fotografi profesioniști care nu știau ce artificii financiare să mai facă pentru a-și pune pe picioare un studio cât mai impresionant sub aspect tehnic, în loc să se dedice construi­ rii unui portofoliu cât mai bun cu mijloacele existente. Este un fel de a pune căruţa înaintea boilor pentru că, în definitiv, clienţii aleg în primul rând în funcţie de portofoliu, nu în funcţie de dotări. Raportul satisfacţie/frustrare cred că este partea care îmi convine cel mai tare în treaba asta, din simplul motiv că totul depinde doar de mine, de ceea ce fac. Metoda cea mai simplă de a preîntâmpina frustrarea este să te dedici propriilor proiecte. Iată marele avantaj de a funcţiona ca freelancer. www.camildumitrescu.com ON

57


ON: [ on » off ]

ON Planuri de 1.000 de euro (dacă-i ai). Zece zile la Praga, trei luni în Goa, o săptămână la ­Amsterdam… Plus shopping discret. Oricare variantă e OK, pentru că apuci să vezi lumea și să-ţi dai seama, dacă mai era cazul, că Pământul nu se învârte în jurul unui shop Louis Vuitton. ON Poluarea sonoră. Superboxe de mașină din care urlă muzica în curtea unei mănăstiri, telefonul transformat în ghetto-blaster cu manele… toate astea sunt deplasate, chiar dacă pentru unii par obligatorii. Se poate și altfel, nu? Îi dăm și noi mai încet? Sau măcar facem o chetă pentru căști? ON Vama Veche. Și totuși… În iunie e OK, pe final de august e la fel de OK. Vama rămâne plină de amintiri și de prieteni. Încă. Drumul e neasfaltat, pot umbla desculţ, Blonda pune muzică la Expirat. Încă. Ovidiu face cafele la fel de pline de zaţ. Șoni gătește uneori și ardelenește. Știu exact cu cine o să mă întâlnesc, știu unde și, în mare, știu și ce o să vorbim. O să oftăm „S-a stricat Vama…” și-o s-o luăm de la capăt. În mare… e OK. Încă! ON Festivaluri pe bani. Să plătești bilet de intrare pentru a-ţi vedea trupa preferată înseamnă să o susţii. Dacă am aplica regula asta, n-am mai plânge ulterior după oameni care s-au lăsat de cântat, oftând: „Ce mișto erau!”. Festivalurile sunt locuri în care trupele sunt plătite corect – organizatorii au dare de mână, pentru că numărul de spectatori e mare. Unde mai pui că de obicei ai de ales între mai multe scene, că biletul de intrare pentru 3 seri costă cam cât biletul de intrare la concertul unui cap de afiș, că poţi descoperi nume noi, dar și oameni noi.

OFF Fiţe de 4.000 de euro. O masă închiriată pentru trei nopţi într-un club din Mamaia, în perioada 1-4 mai, costa frumușica sumă de 4.000 de euro! Da, panică! – așa ne‑am gândit și noi, dar ce să faci când dai 5.000 de euro pentru o gentuţă pe care trebuie să o și arăţi, nu? Cum să coste mai mult geanta decât distracţia?! Care nu se face! OFF Vama Veche. Gata, s-a terminat! Nu mai e fun-ul de altă dată, nu mai există boemă! Locul ăsta e prea: comercial, plin, manelist, punkist, textilist, trist, agitat, murdar, scump, mediatizat, analizat, hulit, fotografiat, televizat la ora 5 etc. Mâncarea e proastă, vilele sunt omniprezente, Mircea Toma e pe baricade, berea e scumpă, apa e rece, fetele sunt urâte, băieţii sunt burtoși, iar terasele dispar de pe plajă. Vă implor, nu mai veniţi! OFF Ia o pauză. Renunţă măcar în vacanţă la gadgeturi producătoare de zgomot și încearcă să asculţi mai multe sunete naturale. Muzica e necesară, dar încearcă să stai într-o seară pe malul unui lac de munte și să-i asculţi toate sunetele. O să rămâi surprins ce tare e ultimul album „Lacul Sfânta Ana”, de exemplu. OFF Șușe gratuite. Uneori sunt pomeni electorale organizate în pripă pentru a cuceri electoratul tânăr. În alte dăţi sunt cadouri ale municipalităţii cu ocazia vreunei sărbători reale sau inventate. Câteodată sunt transmise în direct de vreo televiziune. În orice caz, „concertele” de gen amestecă neinspirat pe scenă playback-ul sexy-pop românesc cu folkul expirat și, eventual, vreo trupă de alternative cu impresar nebun. Publicul e răsfirat, artiștii se simt penibil, nu există nici o vibraţie sau comunicare între scenă și spectator.

58

ON

Text: Mona Voinescu & Vlad Ioan Tăușance


ON: [ gadget ]

Filmăm și noi mai cu talent? Era și timpul! Serios acum, eram ­câteva zeci de ­milioane de inși care vroiam să ne ­jucăm de-a regizorul, dar ne apuca ­durerea de cap când puneam mâna pe o cameră. Prea multe butoane, prea ­multe reglaje, prea multe ­CD-uri de ­instalare. Păi, până când? Până acum! Text: ­Nicoleta Marin

F

lip Video este o cameră pentru generaţia YouTube, un gadget „Shoot & Publish“ care a renunţat la orice sofisticărie preferând eficienţa. În funcţie de model, camerele îţi asigură 30 sau 60 de minute de filmare la o calitate decentă pentru web. Butoanele au fost reduse la strictul necesar: Zoom, Power, Play, Delete, Record, iar lucrul acesta garantează că e ușor de folosit nu doar de către orice mamă atehnică, dar probabil și de către un marţian venit în vacanţă. Dacă ești amator de specificaţii tehnice sau pur și simplu vrei să impresionezi pe cineva, notează datele astea: spaţiu de stocare de 512 MB, 1 GB sau 2 GB, rezoluţie de 640 x 480 pixeli (ideală pentru YouTube), sensibilitate la lumină mai mare de 2,0 V /lux-sec (adică poţi filma în penumbră), rată constantă de 30 de ­frame-uri pe secundă (decent, filmuleţele nu vor fi sacadate). Formatul video în care este tradusă informaţia este Advanced Profile MPEG4 AVI. Flip Video are un ecran LCD care te ajută să păstrezi încadratura corectă și este alimentată de doi acumulatori AA, care-i asigură o autonomie de două ore. Zicem că Flip Video nu are nevoie de CD de instalare. Softul necesar bunelor relaţii cu PC-ul se găsește chiar pe memoria Flash a camerei, așa că după ce vei primi mesajul „New Device Detected”, vei putea începe să transferi instant materialul filmat pe PC sau să-l publici pe web. Totul în câteva minute. Detalii ai pe www.theflip.com, iar de cumpărat, poţi s-o cumperi de pe www.amazon.com. Preţul este invers proporţional cu răbdarea pe care o ai să cauţi printre oferte; în cel mai bun caz, modelul cel mai simplu costă cam 100 de dolari americani.

Anul trecut, Pure Digital Technologies, compania care produce ­camera, a lansat un program cu scop umanitar: până în 2012, urmează să doneze 1.000.000 de camere Flip Video. Beneficiarii sunt organizaţii neguvernamentale din toată lumea care, cu ajutorul acestei tehnologii, pot să-și facă ­cunoscută munca sau să tragă semnale de alarmă. Dacă lucrezi la un ONG ­ și vrei să-l înscrii în program, accesează www.flipvideospotlight.com ON

59


ON: [ online » jocuri ]

Turele, turele, turele! Ai remarcat și tu că jocurile de Flash au devenit din ce în ce mai complexe și populare. E și normal, acum poţi să-ţi relaxezi creierul și să-ţi anchilozezi mâna pe mouse, deschizând doar o fereastră de browser. Chiar dacă par simple și inofensive, joculeţele de gen pot să-ţi fure fără remușcări urmele de timp liber pe care le mai ai. Dintre ele, cele mai periculoase par a fi jocurile tip Tower Defence. De ce? Vezi tu! Text: Ioan Lupan

T

Pe riscul tău! Dacă ești gata să ratezi examene sau deadline-uri la birou (cazul meu), îţi recomand cu căldură www.kongregate.com, un site foarte bogat în jocuri de ­Flash. Kongregate.com, câștigător pe bună dreptate al titlului „Best Gaming Site 2008“, oferă multe lucruri interesante: reţea de socializare, chat, competiţii săptămânale, medalii și cărţi de joc virtuale, pe scurt, tot ce-i trebuie dependentului de internet.

Trimite un SMS gratuit la 8877 cu textul „jocuri“ și primești un link prin care poți descărca cele mai tari jocuri direct pe telefonul tău, prin Vodafone live!

60

ON

oată nebunia a început cu o hartă din jocul Starcraft care se numea Turret Defence. Câţiva ani mai târziu, Blizzard, producătorii jocului, au dezvoltat ideea în Warcraft III, oferind fanilor o hartă mult mai complexă care se numea Elements Tower Defense. Scenariul e simplu: trebuie să-ţi aperi teritoriul (your base, dacă vrei) de hoarde de dușmani monstruoși (waves of creeps, pentru cunoscători) folosind diferite turele. Combinând puterile elementelor (apă, foc, pământ) trebuia să gândești o strategie care să facă faţă cu succes diverselor tipuri de inamici care te atacă în valuri urmând meandrele unui labirint. Harta s-a dovedit atât de populară, iar strategia atât de adictivă în simplitatea ei, încât acum câţiva ani, vreo trei, zic site-urile de profil, a apărut și primul joc de Flash din seria Tower Defence. Creat de David Scott, unul dintre mulţii eroi necunoscuţi ai internetului, Flash Elements TD și-a câștigat rapid fani. În mai puţin de un an de la apariţie, au fost postate pe YouTube cam 100 de filmuleţe în care jucătorii își demonstrează strategiile; iar în prezent, deși jocul pare deja cam prăfuit, pe site-ul oficial – novelconcepts.co.uk – sunt zilnic postate cam 3.000 de scoruri ale aspiranţilor la gloria din Top 100. Evident că între timp au apărut și zeci de forumuri în care poţi să compari decizii tactice și strategice. Îmi dai dreptate când spun că avem de-a face cu un fenomen? Încă nu? Încearcă-l! În ceea ce mă privește, Flash Elements TD a fost doar primul simptom dintr-o „boală“ care m-a ţinut blocat zile în șir în faţa laptopului. Au urmat Stalingrad (îl găsiţi pe freeonlinegames.com), Ultimate Defence și Elite Forces Defense (ambele disponibile la towerdefencegames.com), apoi Desktop Tower Defence și, ultima obsesie, Protector (ultimele două sunt găzduite de kongregate.com). Desktop Tower Defence, un joc de Flash amuzant și foarte stufos ajuns deja la versiunea 1.5, este aparent cel mai popular din toată seria, fiind deja jucat de zeci de milioane de ori. În acest moment găsești pe net peste 30 de jocuri tip Turret/Tower Defence, arhivate de fani pe site ca towerdefence.net și towerdefencegames.com. Dă un click pe riscul timpului tău liber!


ON: [ gadget ]

Partea cea mai interesantă este preţul. N770 ­costă puţin peste 300 USD, iar N800 costă în jur de 400 USD. Nici prea-prea, ­nici ­foarte-foarte. Deși aparent pot părea ­gadgeturi pentru „avansaţi”, sunt convins că vor ­convinge o grămadă de oameni care vor pur și simplu I­ nternet la purtător.

Net de buzunar Chiar dacă sunt produse de Nokia, nu sunt telefoane mobile. Deși ­poartă în nume majuscula N, care le dovedește înrudirea cu o populară ­serie de smartphone-uri, N800 și N770 sunt două terminale gândite pentru ­Internet. Bine gândite. Text: Ioan Lupan

P

entru mulţi pasionaţi de gadgeturi telefoanele mobile sunt Nokia sau nu sunt deloc, iar seria N nu a făcut decât să le confirme părerile. N73, N95, N80 se califică deja pentru titlul de „minicomputere”, funcţia lor efectivă de aparat telefonic căzând undeva într-un plan secund. După ce au schimbat regulile jocului în comunicaţiile mobile, laboratoarele Nokia și-au stabilit o nouă ţintă: Internetul mobil. N770 și N800 sunt două „tablete pentru Internet” create special pentru cei care și-au mutat viaţa online. Pentru cine sunt de fapt aceste produse hibride? La ce sunt bune de fapt? De exemplu, N770 și N800 sunt perfecte pentru un weekend petrecut departe de computer, weekend în care nu ai chef să cari după tine un laptop. Ambele gadgeturi îţi vor rezolva nevoile de internaut: chat, navigare și blogging; asigurându-ţi în plus și porţia zilnică de clipuri de pe YouTube sau muzică ascultată online. Deși sunt portabile, nu obligă un utilizator obișnuit cu laptopul la compromisuri majore: ecranul sensibil la atingere are o rezoluţie bună, comenzile sunt intuitive, iar sistemul de operare este bazat pe platforma Linux, deci e rapid și stabil. Ce știu să facă aceste gadgeturi? Păi să vedem. Au un browser Opera 8 cu Flash 7 care te lasă să te plimbi în voie pe site-uri. Permit configurarea mai multor conturi de mail și au un reader de feed-uri RSS foarte util ca să-ţi păstrezi blogurile preferate sub observaţie. Tabletele „prind” mai multe posturi de radio via Internet, dar se pricep și la redarea fișierelor video sau audio. Chiar dacă touchscreen-ul este optimizat pentru butonare cât mai comodă, e bine să știi că modelele se potrivesc la o staţie de andocare care include o minitastatură. Blogerii hiperactivi ar trebui să fie mulţumiţi. Cum se conectează la net? Dacă ești într-o reţea wireless, se vor conecta automat. Dacă nu, poţi să-ţi folosești telefonul mobil pe post de modem. Ce zici? Te bagi online?

ON

61


ON: [ muzică » event ]

Cu zâmbetul pe buze Șuie Paparude e un brand greu de ignorat, în afara cazului în care nu ești născut în România sau ai o pasiune ascunsă pentru Taraf TV. Presupun așadar că ai auzit de trupă și, în consecinţă, de Mihai Dobre, unul dintre membrii ei fondatori. Noi ne-am auzit cu el la o cafea, am povestit despre DJ-ing și clubbing, am notat păreri și am tras concluzii. Cu zâmbetul pe buze, vorba cântecului. Text: Vlad Ioan Tăușance, Foto: Camil Dumitrescu

După blogurile gri. Pe „cel mai bun din blocul turn [punct] blog spot [punct] com“ Mihai Dobre scrie despre lucruri personale și „nimic despre Șuie”. De văzut și de citit, mai ales că Dobrică se declară un mare consumator de bloguri, obicei căpătat de curând. 62

ON

O

vorbă mare zice că România nu e București, iar Bucureștiul nu e Kristal. Mihai Dobre a.k.a. Dobrică a.k.a. (DJ) Haute Culture știe foarte bine lucrul ăsta. „De doi-trei ani pun muzică mai mult prin ţară. În orașe mai mici, nefiind sufocaţi de evenimente, oamenii chiar se bucură când vine cineva, chiar se distrează. Încerc să pun muzica care îmi place, dar și să mulţumesc oamenii. Acum să nu înţelegi că o să pun orice bullshit-uri doar de dragul de a-mi lua niște bănuţi. Cum am multe concerte cu Șuie, am o libertate mare, când prind o zi liberă îmi pot fixa un gig și îmi pot alege locurile mișto. Lucrez prin agenţia de impresariat Main Events și agenţii știu unde să mă trimită.” Îi e greu publicului să facă distincţie între Șuie Paparude și Haute Culture? – am venit noi cu o întrebare. Nu îţi cer oamenii piese de-ale voastre? A zâmbit. „Ca DJ pun muzică total diferită faţă de ce fac cu Șuie. Îmi place să pun în locuri neumblate, mi se pare cel mai mișto pariu pe care poți să-l faci cu tine însuţi faţă de public. Am pus în Sighișoara, Petroșani, Odorheiul Secuiesc, Târgu Neamţ, man! – locuri pitorești în care nu credeam că o să iasă așa de mișto petrecerile.”

Mihai Dobre are 37 de ani, iar de la 24 de ani s-a dedicat trup și suflet muzicii electronice, ca frontman al Șuie, ca producător sau ca DJ. Rentează zona asta? „De doi ani trăiesc din muzică, iar dacă mi-ai fi spus asta acum 10 ani îţi ziceam că aberezi. Să ne nu ne înţelegem greșit, nu sunt și nici nu suntem bogaţi. Câștigăm 1.000+, un salariu bunicel din publicitate, doar că nu muncim atât cât se trage acolo. Și nici nu facem sloganuri sau grafică pentru vreun bulion.” Ai regrete? – am insistat. „Mă sperie uneori că am 37 de ani și mă întâlnesc cu cei de seama mea care sunt manageri de companii, au familii. Chestia e că tot ei arătau mai prost decât mine. Dacă privim așa lucrurile, nu regret nimic.” Nu puteam încheia fără să cerem informaţii de la sursă despre „A fost odată”, ultimul album Șuie. „Șuie s-a reinventat într-un fel ca sound. Pe ultimul album sunt sunete de minimal, sunt sunete de ­techno. E mai apropiat de Modeselektor și de zona germană. Am pierdut din fanii drum and base, dar am câștigat mulţi ascultători care nu ascultă în mod normal muzică electronică.”


ON: [ film » dans ]

Planet B-Boy

La Hollywood, filmele „cu dans” includ în mod obligatoriu o poveste de dragoste siropoasă și un final ­fericit. „Planet B-Boy” nu este un film de Hollywood, ba dimpotrivă. Deși în el se dansează de la un capăt la ­altul, nu are povești de dragoste, dar are mișcări spectaculoase, nu are un ­happy-end, dar personajele par ­fericite pe scenă. Am uitat să vă zic că este vorba despre un documentar… Text: Dinu Lazăr Foto: Benson Lee

P

Fără bani. Deși este impecabil ­filmat și montat, „Planet B-Boy“ este un film low-budget. Echipa de ­filmare a strâns cu greu sumele ­pentru bilete de avion și cazare, dar asta nu i-a împiedicat să călătorească și să filmeze pe trei continente.

lanet B-Boy a fost filmat în 2006 și urmă­ rește patru tineri care se pregătesc pentru BOTY 2006, unul din cele mai mari concursuri de B-Boys din lume. B-Boys, adică ­breakdanceri, BOTY, adică Battle Of The Year. Sinopsisul filmului e cam așa: un dansator american din Las Vegas încearcă să dea lovitura; un tânăr coreean încearcă să-și câștige respectul familiei prin dans; un puștan de 12 ani din Franţa se ceartă cu familia rasistă... Destinele personajelor se întâlnesc în Germania, la mult-așteptatul concurs unde echipe din 18 ţări își dispută titlul de campioni mondiali. Poate nu pare mare lucru din ce vă povestesc eu, dar dacă apucaţi să vedeţi trailerul de pe ­apple.com veţi înţelege de ce m-a fascinat. Dincolo de portretele fascinante surprinse fidel de către regizor, firul narativ este tocmai evoluţia acestei școli de dans născute în cartierele rău famate din New York. Veți vedea demonstraţii de măiestrie și acrobaţie demne de gimnaști profesioniști, în decoruri familiare sau exotice, la Paris, Seul, Osaka și Las Vegas. Filmările realizate în cinci ţări demonstrează chiar și celor mai sceptici privitori cum fenomenul B-Boy ignoră graniţele, prejudecăţile și diferenţele culturale. Dansul este un limbaj universal, iar filmul reușește să scoată asta în evidenţă fără ostentaţie. Regizorul Benson Lee explică: „B-boying-ul este esenţa culturii hip-hop: să faci ceva din nimic și să-ţi exprimi creativitatea. Mulţi dintre cei pe care i-am filmat trăiau sub pragul sărăciei, dar asta nu i-a împiedicat să se antreneze zilnic cu entuziasm și devotament”. Jos pălăria!

ON

63


ON: [ muzică ]

Jamaica & Germania. La București Concertul lui Patrice de pe 23 iunie este cel mai important eveniment din zona reggae întâmplat vreodată în România. Dacă ai dansat măcar o dată pe piesele lui, cu picioarele în nisip și gândul la Jamaica, acum poţi să vezi cum îţi ies pașii pe iarba de la Arenele Romane! Text: Ioan Lupan Foto: Events

P

rin 2003, în Vamă, i-am ascultat pentru prima dată albumul „Ancient Spirit”, lăsat pe repeat de către doi barmani cu dreadlocks. Am fost entuziasmat fără rezerve – pe vremea aia, în România, reggae însemna exclusiv Bob Marley, iar oamenii cu codiţe rasta erau suficient de rari pentru a părea exotici. Câţiva ani mai târziu, lumea, printre care deja mulţi purtători de dread-uri, dansa deja pe „Everyday Good” sau „Murderer”, iar „No Excuse” și „Fear Rules” deveniseră deja hituri. Pe bună dreptate – albumul de debut al lui Patrice era deopotrivă șlagăros și politic, combinaţie greu de trecut cu vederea de public sau critici. De pe următoarele albume – „How Do You Call It” (2002) și „Nile” (2005) – doar două piese au reușit să intre în playlist-urile de club sau radio: „Up In My Room” și „Soulstorm”, din păcate, ultima dintre ele fiind difuzată până la limita alergiei. Un lucru e cert, după ce le-ai ascultat, e greu să-ţi scoţi din cap refrenele, indiferent dacă vorbesc despre petreceri pe plajă sau oprimare politică, mândria rasei sau rebeliune. Patrice este una din vocile (și chitarele) care au readus reggae-ul în mainstream, în Europa Vestică și nu numai. Deși pentru orice profan sună 100% jamaican, Patrice Patrice Bart-Williams este german la origine. Ce treabă are muzica asta cu Germania? Are, are chiar foarte multă treabă, dacă stăm să ne gândim că tot din Germania vin Gentleman și Seed, două nume cu greutate în reggae-ul european. Practic, atât sunetul, cât și mesajul s-au potrivit ca o mănușă pe mișcarea antiglobalizare, anticonsumism și antirasism ce a început să ia amploare încă din anii ’90. Patrice se autointitulează afro-german – mama sa este de origine germană, iar tatăl său este un respectat scriitor, activist politic și folclorist din Sierra Leone. Pe scenă și în unele piese folosește numele tradiţional Babatunde, tradus în română prin „Întoarcerea Tatălui”, Patrice fiind născut în aceeași zi în care bunicul său murise. Amănuntele astea vă pot ajuta să vă faceţi o idee despre substanţa și moștenirea culturală care stau în spatele personajului. Chiar dacă gurile rele pot să-i denunţe muzica drept „comercială” (nu sunt de acord cu ele!), e clar că Patrice nu este un impostor. Sper să te convingi pe viu de lucru ăsta. Ne vedem în faţa scenei! 64

ON

Album nou. În 2008 Patrice a lansat un album nou: ­FREE PATRI-ATION. Pe patriceonline.net poţi asculta câteva piese și poţi arunca un ochi la videoclipul „Clouds”, primul single promovat pe TV și radio.


ON: [ film ]

Boogie, personajul principal, este jucat de Dragoş Bucur, unul din cei mai prolifici tineri actori români, pe care-l ştiţi din „Marfa şi banii” (cinefilii) sau din miniseria TV „Băieţi Buni” şi emisiunea „Marfă” (posesorii de t­ elecomandă). De fapt, Dragoş a apărut ca personaj central în toate filmele lui Radu Muntean, rolurile din „Furia” şi „Hârtia va fi albastră” fiind puncte importante pe CV-ul lui.

Do you Boogie? Noi, da! De 1 Mai la mare e vânt, apa rece ca gheaţa, jumătate din hoteluri goale, terasa Belvedere din Olimp pustie şi bowlingul închis. Orice om normal schimbă ruta spre Mamaia, Neptun sau Vama Veche. Radu Muntean a preferat să facă un film… Text: Dinu Lazăr Foto: boogiemovie.com

B

ine a făcut! „Boogie” a ajuns la Cannes, fiind selectat în secţiunea specială „Quinzaine des réalisateurs”; iar prima proiecţie în România a avut loc la TIFF, cel mai important festival de film de la noi. Valoarea filmului nu este însă dată de selecţii şi participări la festivaluri, ci de subiect şi modul în care este el tratat. În 102 minute, Radu Muntean schiţează povestea unei generaţii ajunse la 30 de ani, o generaţie care şi-a câştigat statutul social, dar şi-a cam pierdut identitatea. Pe boogiemovie.com, găsiţi întregul sinopsis al filmului, din care cităm: „Plecat cu soţia şi copilul de 3 ani la mare, în minivacanţa legală, Bogdan Ciocăzanu se întâlneşte întâmplător cu cei mai buni prieteni din liceu, la data şi locul de care îi leagă cele mai glorioase escapade bahico-sexuale din tinereţe. Penescu, agent la o firmă de turism, şi Iordache, stabilit de câţiva ani în Suedia, sunt liberi şi

puşi pe distracţie. După masa de seară, servită pe terasa unui hotel care-i trezeşte amintiri din tinereţe, Bogdan, sau Boogie, cum îi spun prietenii, se vede prins între obligaţiile de familie şi tentaţia de a retrăi o seară ca în vremurile bune, când viaţa părea simplă şi frumoasă”. Dacă situaţia nu vă sună cunoscut, staţi liniştit, o să vă sune în câţiva ani! Am fost entuziasmat de distribuţia pe care Muntean a reuşit s-o construiască – în film, prietenii lui Boogie sunt jucaţi de Mimi Brănescu şi Adrian Vancica, iar soţia este interpretată de Anamaria Marinca („4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, „Sex ­Traffic”). Fii atent la Mimi Brănescu, un actor perfecţionist care ştie exact ce înseamnă să intri în pielea personajului. Gata, te las să vezi trailerul şi apoi filmul. Nu uita că, plătind bilet la cinematograf, susţii o echipă de actori supertalentaţi şi un regizor român de viitor. Hai România! ON

65


ON: [ fashion » design ]

Cercei, broșe și coliere așa cum nu s-au mai ­văzut poţi să îţi iei după ce ai verificat care mai e desfășurarea poveștilor de pe www.virginiatoma.blogspot.com. ­Preferinţele cu privire la model, culoare și dimensiuni se exprimă fie prin viu grai la telefon, fie într-un e-mail. ­Comanda o primești după câteva zile chiar din mâna Virginiei dacă stai în București. În ţară, comenzile se livrează prin poștă.

A fost odată… …ca niciodată o ţară un pic „din altă lume“, cu „desene animate“, cu „fete vesele“ și „libelule“ care se întâlneau printre altele și cu niște „monstruleţi“ care spuneau monovocalic „ooooooooooo“ ori de câte ori auzeau glăsuind „păsările gălăgioase“ care nu se încumetau să mânânce „peștișorii“ care trăiau într-o lume a lor aflată, bineînţeles, „sub ape“. Text: Sânziana Fănică Foto: Virginia Toma

A

șa ar putea să înceapă oricare dintre poveștile pe care Virginia Toma ­le-ar putea ţese în jurul cerceilor, broșelor și colierelor pe care le confecționează manual. Fiecare dintre personajele și locurile puse între ghilimele reprezintă o minicolecţie de accesorii gata oricând să adauge un plus de „nu-mai-e-nimeni-ca-mine“ oricărei ţinute. Primele accesorii realizate dintr-o ceramică specială au luat naștere în toamna lui 2007. Atunci au apărut niște monstruleţi, primele desene animate și primele fetiţe. După ce câteva poze realizate pentru un târg de accesorii au făcut turul inbox-urilor fashionistelor bucureștene, accesoriile și-au găsit și o vitrină virtuală unde puteau fi văzute și cerute de toată lumea pe virginiatoma.blogspot.com. Deși face parte dintr-o aceeași colecţie și ar părea că seamănă un pic cu ceva văzut, fiecare 66

ON

nouă creaţie care iese din mâinile Virginiei este cu totul și cu totul unică și irepetabilă. În același timp fiecare nou personaj este perfect integrabil într-o lume specială cât se poate de colorată și veselă. Accesoriile ce par venite dintr-o poveste postmodernă sunt râvnite și admirate nu numai în Bucureștiul autohton, dar și la Milano sau la Paris, pe unde, umblă vorba, unele fete vesele s-ar fi plimbat și în timpul Săptămânei Modei. Creaţiile noi nu se nasc după schiţe; multe din personajele noi, spune Virginia, „se întâmplă să iasă așa; dacă îmi place ce iese continui tema; întotdeauna am făcut ce mi-a plăcut mie și pe urmă le-a plăcut și altora; așa a început totul“. Preţurile, în ciuda faptului că vorbim de accesorii create special pentru a satisface gusturile viitorului proprietar, sunt mai mult decât prietenoase. Broșele și cerceii pornesc de la 20 de RON, iar colierele de la 40 RON.


ON: [ foto ]

Fotografiile lui George ­Popescu se găsesc la www.poqe.com, un blog foto pe care merită să-l adaugi în bookmark-uri.

Fotograf de weekend

În numărul acesta din ON am tot vorbit despre arta și meseria fotografică. Normal, am stat de vorbă cu profesioniști. Pentru că toată lumea începe de undeva, ne-am gândit să vă prezentăm și un amator/entuziast, sau, cum se autointitulează chiar el, un fotograf de week-end. Text: Vlad Ioan Tăușance

W

eekend-urile lui George Popescu (Gică, pentru mulţii lui prieteni) sunt și ale mele, iar dacă te uiţi atent la imagini s-ar putea să descoperi că sunt și ale tale. Când îţi dai seama de asta, e prea târziu, deja te-a cucerit și vei începe să-i scormonești prin fotoblog în căutarea unor imagini în care apari și tu. Pozele lui Gică dovedesc un „ochi de cronicar” – cadrele par desprinse dintr-un documentar, sau, de ce nu, dintr-un film de ficţiune despre generaţia anilor 2000. Toate lucrurile dureros de familiare sunt puse la păstrare printr-un clic la momentul potrivit: „vacanţele” de trei zile la mare, concertele de punk și rock (chestie de gust, știu), petrecerile care încep pe masă și se termină pe plajă, verile și berile (atenţie, consumul excesiv de alcool…). Cel mai bine îi ies portretele, instantanee cinstite care surprind un zâmbet strâmb, o fluturare de mână sau ochii închiși pentru a trăi mai bine muzica. Ai senzaţia că nu a apăsat pe declanșator, ci pe butonul de pauză al aparatului complicat numit „realitate”. În cadrele lui, oameni pe care poate nu i-ai observa devin personaje – vii, libere, colorate. Tot ­ce-ţi rămâne de făcut este să-ţi imaginezi povestea lor. Asta doar dacă nu ai trăit-o și tu. ON

67


@

@ @ @@

@ @ @ @@

@ @ @ @@@ @ @@ @@ @ @ @@ @@

@@

@ @@ @ @@ @ @ @@ @@@ @ @ @@ @

@

@@

@@@ @@ @ @ @@ @

@

@@ @

@@

@ @@ @ @ @@@@ @

@ @ @ @ @@ @

Cum să alegi o cameră foto

Ne vede m la mare?

@

76

77

@

0 7

ne a fo oze e l p e 6 t e la n bu

(( (((O))) )) ) ( (( (((O))) )) )

( (( (((O))) )) ) ( (( ((( ))) )) )

( (( (((O))) )) )

O


78

hetezi c a p m î ă s Cum pa pentru Euro

C pe e-ți nt tre ru bu VJ ie - in g

79


ON: [ telefoane ]

Zâmbiţi, vă rog! Pe vremuri, fotografiile făcute cu telefonul mobil nu impresionau nici prin culori, nici prin claritate. De aproape un an însă, piaţa s-a umplut de telefoane cu camere din ce în ce mai performante, care intră în rivalitate cu aparatele foto digitale. Am ales 6 modele care ar trebui să mulţumească un fotograf ocazional, dacă nu chiar amator. Vrei mai multe? Intră pe www.vodafone.ro

Laboratorul foto Nokia N82 Dimensiuni: 112 x 50,2 x 17,3 mm Greutate: 114 g Stand-by: până la 225 h Timp de convorbire: până la 4,3 h Cameră foto de 5 MP (2592 x 1944 pixeli), lentile Carl Zeiss, autofocus, ­f lash-xenon – N82 se dovedește la fel de deștept ca un aparat de fotografiat „entry-level”. Pachetului de programe de pe telefon nu-i lipsește decât Photoshop-ul, dar poţi să-i instalezi un program suplimentar pentru editarea pozelor, având în vedere că N82 rulează sistemul de operare Symbian. Dacă vrei să-ţi transferi pozele pe PC sau laptop, ai mai multe variante, pentru că modelul se conectează ușor la reţele de internet wireless și comunică degajat prin Bluetooth și USB v2.0. Hai că nu mai insistăm, e clar că e tare!

70

ON

Claritate și stabilitate Sony Ericsson C902i Dimensiuni: 108 x 49 x 10,5 mm Greutate: 107 g Stand-by: până la 400 h Timp de convorbire: până la 9 h C902i este un telefon care completează inspirat gama CyberShot a producătorului Sony Ericsson. După cum îi spune și numele, această gamă de telefoane include modele dedicate pasionaţilor de fotografia digitală. La fel ca la Nokia N82, avem de-a face cu o cameră de 5 MP cu autofocus – adică cam tot ce există mai bun pe piaţă în acest moment. Ce aduce în plus C902i este mult-lăudatul stabilizator de imagine, o funcţie vitală atunci când faci fotografii din mișcare. Designul nu iese prea mult din tiparul cu care ne-a obișnuit SE, dar nici nu deranjează, având în vedere că modelul este ergonomic și tastele sunt la îndemână.

Fără compromisuri Samsung F490 Dimensiuni: 115 x 53,5 x 11,8 mm Greutate: 102 g Stand-by: până la 220 h Timp de convorbire: până la 6 h Samsung este un brand de la care nu știi niciodată la ce să te aștepţi, fiind poate cel mai plin de surprize dintre marii producători de telefoane. Modelul F490 îmi dă dreptate: se conformează noilor standarde ale camerei foto (2592 x 1944 pixeli), dar nu este un simplu „telefon-ce-face-poze-bune”. Vorbim de fapt despre un mic computer multitasking pe care e greu să-l pui în încurcătură când trebuie să-ţi redea fișiere audio (MP3, AAC, AAC+ sau WMA) sau chiar fișiere video (WMV, MPEG4, H.263, H.264). Am remarcat cu bucurie, e greu să n-o faci, touchscreen-ul ce-ţi oferă acces la un meniu logic și bine organizat.


Tinere talente Samsung U900 Dimensiuni: 105 x 49,5 x 12,9 mm Greutate: 112 g Stand-by: 160 h Timp de convorbire: 3,5 h

Simplu și capabil Nokia 6124

Anunţat acum puţine luni, U900 și-a câștigat deja fani devotaţi printre pasionaţii de gadgeturi din lumea întreagă. Dacă-l căutaţi pe Google veţi găsi numeroase cronici și teste care-i demonstrează, în cele mai multe cazuri, performanţele camerei de 5 Megapixeli. Unii îl compară cu N95, alţii îl proclamă vârf de gamă… oricum, lumea îl vorbește de bine. Performanţele sale sunt aproape identice cu cele ale modelului F490, căruia îi seamănă în soft și structură.

Dimensiuni: 105 x 46 x 15 mm Greutate: 89 g Stand-by: până la 250 h Timp de convorbire: până la 3 h Sub aparenţele cuminţi și designul clasic se ascunde un computer mic și capabil. Viteza procesorului este de 369 MHz, iar memoria modelului este de 64 MB SDRAM, respectiv 128 MB ROM. Nu mă voi supăra pe tine dacă uiţi cifrele astea, important e să nu uiţi că e rapid și precis când umblă cu fișierele tale. Dacă ai nevoie de mult spaţiu pentru pozele tale la rezoluţie mare, avem vești bune: memoria flash poate fi upgradată până la 8 GB. Camera foto duce rezoluţii de 1600x1200 pixeli și are flash. Pentru apeluri video există o cameră secundară.

Click și stil LG Viewty Dimensiuni: 103,5 x 54,4 x 14,8 mm Greutate: 112 g Stand-by: până la 430 h Timp de convorbire: până la 4 h Îmi plac designerii de la LG pentru că duc lucrurile până la capăt. De data asta tema lor de casă a fost „cel mai tare telefon cu cameră foto“. A ieșit un model care arată ca o cameră foto cu telefon, dar nu arată deloc rău! Rezoluţia camerei este de (ești gata?)... 5 MP, mai precis 2592х1944 pixeli. Dacă vrei să filmezi cu el o să ai doar surprize plăcute: filmuleţul tău nu va fi deloc sacadat, pentru că mobilul înregistrează, în modul VGA, 30 de frame-uri pe secundă, iar în modul QVGA până la 120 de frame-uri pe secundă. Adică mult! Are blitz, autofocus... ce mai, are tot ce-ţi trebuie să debutezi ca regizor.

ON

71


ON: [ telecom ]

Navighează gratuit pe Internet direct de pe telefonul tău mobil. Detalii pe www.vodafone.ro

Stai de pe net pe mobil! Pentru că toată lumea știe cât timp stai pe net, Vodafone a lansat serviciul Vodafone Internet pe mobil. Noul pachet îţi garantează accesul mai ușor și mai rapid la Internet de pe telefonul mobil, precum și un conţinut îmbogăţit. Acum te poţi conecta de pe mobilul tău oriunde în aria de acoperire a reţelei Vodafone România – poţi să-ţi vezi e-mailurile, să stai pe messenger sau să îţi citești blogurile preferate la tarife superavantajoase. Text: Ioan Lupan

P

rintre noutăţile aduse de ofertă se numără interfaţa grafică optimizată care te lasă să te bucuri de servicii pe care le accesai în mod normal de pe computer. Care sunt celelalte avantaje ale pachetului? În primul rând ai acces la toate website-urile din lume, iar în Vodafone live! găsești linkuri către peste 40 de site-uri locale și internaționale adaptate pentru mobil. În al doilea rând, navighezi fără grijă, cu numai 4 euro/lună. Nu uita că Vodafone Internet pe mobil îţi dă acces, direct din portalul Vodafone live!, la Yahoo messenger și e-mail, la Google. com, cel mai popular motor de căutare pe Internet, precum și la mai multe comunităţi online, inclusiv din România. De asemenea, noua ofertă cuprinde o serie de site-uri de știri și informaţii adaptate pentru telefonul mobil, unul dintre cele mai populare site-uri locale de recrutare, ghiduri turistice și rezervări de bilete, divertisment și timp liber, bloguri, precum și o mare

72

ON

varietate de site-uri de pe care poţi descărca și achiziţiona jocuri, filme și conţinut pentru mobil. Vodafone Internet pe mobil este disponibil pe orice telefon compatibil Vodafone live! și pe toate modelele de telefoane care includ în meniu funcţia de browser Internet. Dacă ești client Vodafone, ai la dispoziţie o gamă largă de telefoane mobile care permit conectarea la Internet, de la modelele mai simple, precum Nokia 2630, Samsung E250, Samsung J700, până la modele care oferă cea mai bună experienţă de utilizare, precum Nokia N95 8GB, Sony Ericsson W910, Nokia N81, Sony Ericsson K850. Printre modelele de succes din portofoliul Vodafone, mai menţionăm Nokia N73, Nokia 2630, Nokia 6234, Sony Ericsson v640i, Samsung J700. Vodafone Internet pe mobil este disponibil în toate planurile tarifare de abonament, precum și în oferta de servicii preplătite a Vodafone România.


ON: [ jocuri ]

Disponibil în Vodafone live! Block Breaker Deluxe poate fi descărcat dacă trimiți un SMS gratuit la 8877 cu textul „blockbreaker“. Vei primi un link care te duce direct la joc!

Block Breaker Deluxe Se dau: o platformă plutitoare, un zid complicat construit din „cărămizi”, o bilă care sparge cărămizi… Ce rezultă? Unul dintre cele mai vestite jocuri din istorie, pe care-l poţi juca acum și pe telefonul mobil. Text: Ioan Lupan

J

ocurile gen Block Breaker au apărut la începutul anilor ’80, fiind, alături de Pac-Man și Pong, un străbunic al tuturor jocurilor video. Remarcabil e faptul că, la 30 de ani de la apariţie, jocul este la fel de amuzant și captivant ca în ziua lansării. Block Breaker Deluxe aduce pe telefoanele mobile același sistem de joc simplu și de efect, într-o prezentare grafică sclipitoare. Pentru cine are nevoie de o poveste, ea există – „inteligenţa artificială” a jocului comunică cu tine, îţi dă misiuni și te felicită când câștigi. Adversarii vir-

tuali devin din ce în ce mai pricepuţi pe măsură ce progresezi de-a lungul celor 50 de niveluri, iar ca să le faci faţă trebuie să îţi îmbunătăţești viteza de reacţie și strategia. Gameloft, producătorii jocului, îl recomandă drept „cel mai bun joc pentru mobil din clasa lui” și se laudă cu câteva cifre semnificative: 50 de niveluri, 7 hărţi, 5 inamici tip „boss”, 11 feluri de cărămizi și 14 feluri de „power-ups” (în traducere liberă, „abilităţi suplimentare”)! Dacă simţi că scorul tău are șanse de-a intra în top, e bine să știi că Gameloft acordă premii săptămânale. Hai, spor la tastat!

Block Breaker Deluxe este un joc genial (și) pentru că este ușor de controlat. Cu tastele 4 și 6, sau cu tasta multidirecţională, îţi miști platforma în stânga și dreapta. Cu tasta 5 lansezi o bilă nouă sau îţi activezi o „abilitate specială”. Cam asta e! Pe www.gameloft.com poţi să joci o simulare online și astfel să-ţi faci o idee mai clară despre cum se mișcă. ON

73


tags: [ online » comunitate » fashion ]

u ncea and ra S nold Va ncă d n a ), Ar n Di triu Alex erii gspot.com ), Bogda a Dimi g g o Bl nu.blo rget.ro , Sabin ad Bir l u a ) (alex cea.fotot om/blog t.ro) și V otografi . e E f n c g i. a r r n v a (a devine .fotot .ro) su t l EXPOS ri u t u lu (seria adimitri fototarge din grup ini în sti n g . , i e a u t b r d o a m i r a (s ladbi p edea i , fash n i fac v du ( sioniști ș r puteţi v de studio ă, până la ne l i profe gurile lo tografie nceptua alele onl o o e o l n f c r b a u l e Pe te, de ografi ciale. J ă imagin . ă i difer ty sau fot teme so aranteaz abordat a g u u c c i a fi j t e a a a r t b epor fotog e tem fotor lor cinci iferent d e ale c litate, ind de ca

74

ON

DJ Va vrem li Bărbul e bule e în renu scu se t r măs scu. Evi mitul fot ansform ură: dent ă de o g ra b com . Fot arbulesc , are și un f Vali Bă ceva ogra cu p upho rfoto f i re, sc ctorialele ul convin tograph blog pe y Când ot în evid sale – p ge ușor p .blogspo t atrac vezi ima enţă o n ozele lui rivitorul . atura sunt Cosmin Bumbuţ, poate cel mai cunoscut ţ g i i e n , i P echip hoto le lui V leţe a claa s fotograf comercial român, are și el un sites a m h c ent f op (p li, vez unsă blog . i o r fotoblog – bumbutz.ro. Aici puteţi vedea print găsiţi ze tografic ea) bine mister, ci de r m d e e â e atât pictoriale comandate de revistele glossy 4 n le la Cr onic și iubita poze cu .000 eur uit și a Câ f o românești, cât și proiecte personale. Bume . l rcota ui, beb te frum Pe șilor. elușa oase buţ dovedește că este întotdeauna în căutaDelia , de re de noi forme de exprimare, are o viziune pură și foarte simplă asupra multor subiecte deja categorisite ca clișee. Dacă vreți să vedeți povești în imagini, accesați jurnalul online al lui Bumbuţ.

uiza l tinerei L fotoblogu gspot.com) – e c la p i Îm .blo luizapuiu ters. Nu Puiu (foto t Mediafax și Reu e. n e d e bin n ri c o coresp dar și s ze bune, e pe blog o p r a o d face de min ă, relatând n l post citit În ultimu re copiii de la stâ agini în im desp !) te tă ș is e x rb e i o v (da, ma i, vă promit că ă c ti ri io viaţa m ccesați blogul e nui ndurile u .A și cuvinte , așa o să aflați gâ ă tot ce că rind o să vă pla care vrea să surp să misiur e joa rt ra o u p fotore sant (c s și intere ape nici un detaliu o m u fr este i sc nd să nune!), sperâ re o înconjoară. a ca din lume


Andrei Pungovschi (unfoto.blogspot. com) a primit premiul Award of Excellence la „Pictures of the Year International pentru Sports Action“ (februarie 2008). Și Andrei lucrează la agenţia de presă Mediafax. Blogul lui e o veritabilă galerie virtuală, cu multe imagini expresive, „rupte“ din realitatea social-politică a României. Am remarcat multe fotografii reușite semnate de el, dar vă las să îl descoperiţi singuri. Vă recomand poza cu cele două bătrânele care trec prin faţa a două locomotive.

u ul să blog stea e p ă z pove alul ostea ter p insolită – spre jurn ica. r o p mă tore a de rinra Alt fo ini cu o te ste vorb a – ma blogul c E e i g . i a l a im lictise arin R intrați p lmul“ p fi unei e al lui M Când o să vedeți „ n naraă . n c i l m a on pot.co presi ste un bu omed e Revenind blogs ă aveți im i. Marin ecial pe dă plă- Fotobloggeriţa Andreea la r s p ă s l o i d p p hip.ro) am Crișan (www.tib lu ntâm în mo ă sur rin emeilor. Câmpeanu surprinde fragî v eri f a , i i ă a e un imagin d că o s ma ziu al site-ulu flat că este Projec u.linuxsiberiu mente din realul imediat: chipul t Manage ar bun, T juri bestmu d r, to a tor în ocial. Cre despre te m sic r e nător“ al unei fetiţe într-un tramvai, târguri de logger a ă intru p imaginii .ro. Este un „vâniul s ostul său Un fotob a recomandat s elean, un perfecte, c , ă Andreea ru … stradali ţi ia muzican , vechituri îi p id u plac r n in cut Crișan, m e al Andreei A te reușite. gine de p e să privească. Fie divid ca mulți alți posesori de jurnale online, e blog are c l onlin lte autoportre lu a n im o poveste are imacut una d mu blog ai / u nu postează un CV pe blog, dar o găsești c m f in . o M ra .c p g i-a plă a ri mele dee foto tru click pe i- pregătește pen o Waiting – făc imagini – Old M menționată în blogroll-ul unor fotografi n u ă p u ă e u s D as lângă Tea tă într-o cârcium an Andreea ca cinev buni. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre trul Naţio ă presia că edetă, sperând le autopornal din C de pe v e intraţi o lumea z e cum vede ea luj. Este cariera d o să-i publice po ea are talent poză interesantă și nu re și Accesând www.andreiac.com. remarce fiu însă rău, And blogul lu e singura. u i Crișan, o n o ă b S serv tret. în pozele i rapid finețea deta să renţă. e v e rs e p re liilor și alizate de el.

Nu sunt un fotograf bun, dar sunt un mare „consumator“ de imagini artistice și comerciale. În ultima vreme mă simt răsfăţat. Odată cu apariția fotografiei digitale, toată lumea face poze și, mai nou, le promovează în spațiul virtual pe diferite platforme de bloguri. Nu-mi propun să fac o cronică de artă fotografică, ci doar o trecere în revistă a câtorva fotobloguri românești. Să vedem ce spun artiștii, de fapt, ce spun imaginile lor… Text de Daniel Todoran

ON

75


ON: [ telecom » lifestyle ]

Sâmbătă 01.21, Terasă MTzR Auzi, dar n-o luăm mai bine pe la Ostrov? Trecem cu bacul, alea-alea, traversăm Munţii Dobrogei. Păi, nu e mai lung? Și ce, n-avem timp? Până la urmă când pleacă primul ferry? Apare un Blackberry, ne dăm pe net, dăm de-un forum de Softpedia, cică prima cursă e la 5 jumătate. La marele fix!

Vineri 23:12, Acasă Ultima strigare pe SMS: „plekm spre vama, 2 mașini. mai avem 3 locuri. rendez-vous point: MTzR la terasa, ora 2. nu xageratzi cu bagajul, avem si un tico :)”. Send to all? Păi, nu? În 10 minute clipocesc 2 SMS-uri, în 20 de minute primim 4 telefoane, în jumătate de oră facem deja liste și se mai confirmă o mașină, într-o oră avem deja bagajele făcute.

Vineri 22:01, Terasă Băi, nu plecăm și noi mâine la mare? Iar? Cică plouă! N-are cum, man! Stai așa! ­ Applications>Vodafone>Divertisment> Vremea. Aţi selectat Mangalia. OK? ­Normal! Mangalia 07.07: regim termic normal, cer mai mult senin, șanse reduse de ploaie slabă, pe arii restrânse, vânt moderat cu intensificări, min 18C, max 30C. Revenind, se bagă cineva la o Vamă?

Sâmbătă 08.03, Mangalia

Sâmbătă 03.01, Undeva pe drum Ieșim pe la Lehliu, da? Nu, ţi-am mai zis, se iese pe la Drajna! Are cineva GPS pe mobil? Stai să sunăm copilotul din Tico! Și tot așa, din satelit în satelit, bucurându-ne la maximum de miracolul triangulaţiei, nu reușim să ne dumirim, până nu se trezește Mona de pe bancheta din spate și ne lămurește că era de fapt Lehliu. Hai înapoi!

Ghid de ieșit la terasă și ajuns la mare. V 1.0 Nu știu exact ce mă scoate vara din casă, dar m-am hotărât să nu mă mai împotrivesc. Știu că ies la bere şi ajung de fapt la mare, iar chestia asta a ajuns să nu mă mai deranjeze. Dacă așa e obiceiul… Text: Dinu Lazăr 76

ON

Sâmbătă 05.29, Ostrov

O fi nimerit orbul Brăila, dar noi n-am nimerit nici un bancomat Raiffeisen în Mangalia. Nu e panică, vorba clubber-ului. Ia, hai… Applications>Vodafone> Financiare>ATM in zona. Dăm cu banul între Str. Rozelor nr. 2 și Sos. Constanței nr. 30. Șoseaua Constanţei să fie, că parcă îmi amintesc semnul de stradă.

Ignorăm demni frigul, așteptăm bacul, ne ­tragem în poze, așteptăm bacul, trimitem poze pe MMS cunoscătorilor rămași acasă, viaţa e frumoasă. Pentru unii. Vine Sâmbătă, cui îi mai pasă, Vama Veche în sfârșit și bacul. Auzi, da’ noi unde dormim când Mona doarme pe bancheta din spate sfidând căldura. Ploaie ioc, nori ajungem? Intră cineva pe la fel. Meteorologii mint de-ngheaţă Marea Neagră. La propriu! Apa net? Intră. Mai au camere la pare bună mai degrabă pentru răcit beri, decât pentru baie. Asta e. ­Mariana? Cică ar mai fi! Ne adunăm la Shire la o cafea? Nu răspunde nimeni. Îi înţeleg. Dragă Samsung, te trec pe „silent” și mă trec și pe mine pe „sleep”.


ON: [ foto » sfaturi ]

Cum să-ți cumperi o cameră digitală În mare, camerele digitale se împart în patru categorii: compacte, subcompacte, SLR și DSLR. În funcţie de buget și cele câteva sfaturi de mai jos, poţi să-ţi faci o idee despre ce cameră ţi se potrivește. Text: Ioan Lupan Ilustrație: Dinu Bodiciu

Marfa și banii

Unde te duci cu ea?

Camerele compacte sunt caracterizate de greutatea redusă, au un preţ ce pornește cam de la 200 de euro și performanţe medii. Subcompactele sunt ultraportabile, au dimensiuni reduse, dar suferă la capitolul performanţe. Pentru că sunt mici și ușoare, preţul lor poate să-l egaleze pe cel al compactelor. SLR-urile și DSL-urile sunt rezervate entuziaștilor și semiprofesioniștilor și au un preţ ce depășește 500 de euro.

Chiar și fotografii profesioniști preferă o cameră compactă fără pretenţii atunci când pleacă în vacanţe. Motivele sunt simple: o cameră Olympus Mju 840, să zicem, nu atârnă greu în bagaj și nu e complicat de montat în momentul când vrei să faci o poză. Mai mult, deoarece este relativ ieftină și oarecum „perisabilă”, nu atrage atenţia hoţilor specializaţi în turiști și nici nu-ţi vei smulge părul din cap dacă o uiţi pe masa din cafenea.

Zoom-ul digital înșală!

Cum comunici cu ea?

Nu te bucura prea mult când vezi cum pe ecranul LCD al aparatului imaginea luată în vizor se mărește. Zoom-ul digital, fie el de 2X, 4X sau 8X, este de fapt mărirea unei bucăţi din imaginea maximă pe care camera o poate surprinde. Poţi să faci același lucru în Photoshop, de exemplu, decupând o bucată de imagine și mărind-o până îţi sar pixelii în ochi. Pe scurt, cu cât dai zoom digital mai mult, cu atât vei distinge detaliile mai greu după ce transferi poza.

Vezi ce posibilităţi de comunicare cu PC-ul îţi oferă camera. Are ieșire pentru cablu USB? E bine! Dacă nu are, va trebui să-ţi baţi capul cu cititoare de carduri de memorie CompactFlash, MiniSD Card sau microSD. Noi zicem că nu are rost! Multe din modelele Canon, de exemplu, pot fi legate direct la imprimantă pentru a-ţi tipări pozele stocate. Dacă nu ai veleităţi de artist vizual, funcţia asta îţi va salva mult timp.

Atenţie la megapixeli!

Ce primești la pachet?

O rezoluţie de 7-8 megapixeli ar trebui să fie suficientă pentru un fotograf ocazional. Rezoluţia asta este oferită de multe camere digitale compacte cu preţuri în jur de 200 de euro. Însă, nu uita, numărul mare de megapixeli nu garantează fotografii impecabile. Chiar dacă are un focus identic cu al unei camere ieftine, o cameră profesională îţi oferă o suită suplimentară de reglaje care contribuie la calitatea pozei.

Vezi ce primești împreună cu aparatul foto. Un pachet complet ar trebui să conţină: CD-uri cu softuri de editare grafică și pentru transfer de imagini, cabluri USB, card de memorie, uneori chiar acumulatori. Nu tot ce la magazin pare o megaofertă, ţi se va părea așa și acasă. Un card de memorie pe care poţi stoca mai puţin de 500 MB va trebui rapid înlocuit, deci vei mai scoate niște bani din buzunar.

ON

77


ON: [ travel » sfaturi ]

Ce împachetezi pentru Europa Vine vara și odată cu ea și dorul de ducă. Dacă planifici o excursie cu rucsacul în spate prin Portugalia, ­Anglia, Franţa sau Suedia, e cazul să citești lista noastră de must-packs. Text: Sânziana Fănică Ilustrație: Dinu Bodiciu

78

Cearceafuri

Telefon mobil

Medicamente

Dacă plănuiești să nu dai prea mulţi bani pe cazare și să stai la hostel, e bine să îţi aduci așternuturi de acasă, altfel va trebui să plătești pentru ele. Un cearceaf care se împachetează compact adus de acasă te va scuti de eventualele neplăceri care vin cu un cearceaf uzat.

Când vrei să vezi ce fac prietenii de acasă sau să îţi suni părinţii să îţi mai pună bani pe card pentru o zi în plus la Paris, telefonul mobil este accesoriul de călătorie care nu trebuie să îţi lipsească; nu uita să îţi activezi și serviciul Vodafone Passport!

Cel mai bine este să pleci cu o provizie din medicamentele cele mai comune. Paracetamoale și, bineînţeles, antihistaminice. Dacă doctorul ţi-a prescris un tratament, asigură-te că ai suficiente medicamente cu tine; ai să descoperi că în anumite ţări îţi trebuie reţetă chiar și pentru pastile împotriva răcelii.

Cablu de siguranţĂ cu lacăt

Șampon, pastĂ de dinţi etc.

Flip-Flops

Atunci când pleci să explorezi orașul nu e bine să te îngrijoreze siguranţa bagajelor tale lăsate la hostel. Cel mai bine este să îţi cumperi un cablu de siguranţă cu lacăt. Dacă nu ai nevoie de el pentru a îţi asigura rucsacul, atunci cu siguranţă îţi va prinde bine dacă închiriezi o bicicletă.

N-are nici un rost să te cari cu toată sticla de șampon, cu balsamul și cu trei tipuri diferite de spumă sau cremă de faţă. O să ai altceva mai bun de făcut. Mergi în supermarketuri sau magazine de cosmetice, acceptă mostre gratuite sau cumpără-ţi recipiente micuţe pentru călătorie.

La băile comune, la hostel sau pur și simplu la o zi de plajă, ­flip-flops-ii sunt accesoriul perfect pentru picioarele tale; te vor ajuta să te simţi cât se poate de comod și nici nu ocupă prea mult loc în bagaj. Mai mult, te vor ajuta să te confunzi cu localnicii, reticenți la sandalele americanilor care le invadează orașele.

Ipod + adaptor cu USB pentru priză

Asigurare – European Health insurance card

Aparat foto digital

Pe drum e bine întotdeauna să ai muzica ta preferată cu tine. Ca să nu ai surprize cu viaţa bateriei și să nu vânezi orice posesor de laptop, ia-ţi un adaptor de priză, care se poate conecta la cablul USB care îţi alimentează preţiosul iPod. Fără muzică e mai greu!

Pentru că banii în călătorii ar trebui daţi pe vizite prin muzee, distracţii și cumpărături, aplică pentru un card de asigurare European Health Insurance ca să nu plătești eventualele vizite la medic. Cardul EHIC are valabilitate de 6 luni, iar pentru eliberarea lui Casa de Sănătate percepe o taxă de 2,1 RON.

E companionul pefect pentru orice vacanţă. Suficient de mic încât să încapă în orice buzunar și cu carduri de memorie suficient de mari încât să imortalizezi orice aventură, iar un internet cafe în care poţi să îţi descarci pozele pe CD este întotdeauna ușor de găsit.

ON


ON: [ vj » sfaturi ]

Cum să te faci VJ În România, meseria de VJ nu există de prea mult timp, dar începe să fie din ce în ce mai căutată. Dacă ai un ochi bun pentru film, fotografie sau animaţie, poţi să încerci să intri și tu în branșă. Vezi mai jos ce-ţi trebuie pentru jobul ăsta. Text: Nicoleta Marin Ilustrație: Dinu Bodiciu

Un laptop decent

Cameră foto sau de filmat

Chiar dacă profesioniștii folosesc mixere și playere video, laptopul este cea mai simplă și accesibilă soluţie dacă vrei să te apuci de VJ-ing. Nu te aștepta să ieși mai ieftin de 1.000 de euro – ai nevoie de un procesor puternic, un hard de măcar 100 GB, o placă video capabilă care să nu fie „on board“ și de măcar 1 GB RAM. Cel mai bine e să cauţi un laptop gândit pentru jocuri sau, evident, un MacBook Pro.

După ce-ai exersat puţin, o să-ţi dorești să-ţi produci propriile filmuleţe sau poze. Vei avea așadar nevoie de o cameră de filmat (nu trebuie să fie foarte deșteaptă) sau de un aparat foto digital care să poată și filma. În paralel, va trebui să te obișnuiești și cu niște programe care prelucrează imagini (Photoshop sau clona lui, GIMP) și filme (Adobe Premiere sau, pentru început, Windows Movie Maker).

Ceva software

Relaţii & promovare

Există o sumedenie de programe și progrămele care îţi permit să mixezi fișiere video și imagini. Dintre cunoscuţii noștri majoritatea folosesc Resolume, un soft intuitiv și logic pe care poţi să-l stăpânești la un nivel OK într-o săptămână. Nu este chiar ieftin, costă puţin peste 200 de euro, dar la fel de mult costă și ArKaos VJ, un alt program foarte popular. O listă lungă și detaliată de programe găsești pe www.softwarevj.com.

Bun, dacă ai reușit să-ţi încropești echipamentul și ai început să te descurci cu programele, tot ce-ţi rămâne de făcut este să-ţi exersezi talentele în faţa unui public „pe bune“. Îţi recomandăm să te împrietenești cu un DJ și să vă vindeţi pentru început „la pachet“. De asemenea e recomandat să te pui bine cu patronii de cluburi (Fabrica, de exemplu) sau organizatorii de evenimente (Synthplants, Nights.ro, TM Base) care ar putea apela la tine. Îţi dai seama că-ţi trebuie o pagină de Myspace și niște mixuri, uploadate pe YouTube, nu?

Material foto și video După ce ai cumpărat sculele, e momentul să te apuci de treabă. Normal, ai nevoie de imagini și materiale video pe care să le mixezi. Netul e mare și plin de jpg-uri, ­gif-uri, flash-uri și avi-uri pe care le poţi folosi. Ca să începi de undeva, intră pe www.archive.org ca să-ţi descarci gratuit filmuleţe sau pe www.triggermotion.com ca să‑ţi descarci fișiere flash. Pentru mai multe informaţii, dă un click pe www.vjforums.com.

ON

79


tags: [ artă » grafică » bandă desenată ]

Povestea unei abordări Ca să fie clar de la început, Bogdan Căruntu n-are treabă cu underground-ul, cu strada și, în general, cu munca pe degeaba, nici măcar când ia forma ei boemă numită artă. A făcut și din asta o grămadă, dar vrea să uite complet reflexul. Text: Andrei Crăciun Ilustrație: Bogdan Căruntu

E

născut în orașul lui Celibidache, ­adică Roman, a ajuns în București cu trenul, ca orice moldovean cu perspectivă, și a ­venit aici ca să-și ajute talentul să găsească ­drumul și către buzunarele oamenilor, nu numai ­către ­intelect. Urăște papagalii fără pene, moare de ­ciudă că se înmulțesc mai repede decât ­celelalte specii de capitală și recunoaște că visează la ­momentul în care se poate căra definitiv către ­locuri mai curate și mai relaxate. Zice că n-are ­fixuri, dar noi știm că minte, și are o părere foarte ­proastă despre orice artă, când e una înțeleasă doar de cei care o fac și de încă o mână de clone ale lor. Nu minimizează aprecierile formale, dar e convins că abia când vinzi ceva se poate spune că 80

ON

ai reușit să percutezi, acela fiind punctul din care crede el că trebuie pornită rafinarea. N-a avut niciodată un job care să nu fi depins de mâna lui, iar acum câștigă bani în principal din design și consultanță. Face și ilustrație, caricatură, și-a dat drumul unui business care transformă arta-unicat – aia de trebuie să te murdărești ca să ­se-ntâmple – într-un hibrid digitalo-palpabil capabil să împuște mai multe cugete, simțiri și buzunare deodată, fără să se cheme însă că-i de masă. Știe că e prea cu picioarele pe pământ și nu prea mai face poezie decât dacă e plătită, dar nouă ne e clar că și atunci o face bine și că, deși aproape că stă cu ­Mac-ul de gât, fără mână, și computerul lui ar fi la fel de bun ca ale noastre la o partidă dramatică de Solitaire.


tags: [ artă » grafică » bandă desenată ]

ON

81


ON magazine nr 4  

Free costumer magazine for Vodafone Romania. PUBLISHER: Vodafone Romania; EDITOR: Supercar S.R.L; Art director & concept: Alec Pop.

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you