140
Elevă în clasa a XII-a a Colegiului Naţional “Petru Rareş” din Suceava. Membră a Cenaclului literar “Săgetătorul”. Laureată la importante concursuri literare (“Tinere Condeie”, “LicArt”, “Gellu Naum”, “Rezonanţe udeştene”, “Moştenirea Văcăreştilor”, “Octavian Goga”, “Costache Conachi” etc.). Premiul Editurii Vinea la Concursul naţional “Porni Luceafărul...”. Creaţia sa a apărut în revistele “Bucovina Literară”, “Dacia literară”, “Actualitatea literară”, “Clipa”, “Convorbiri literare”, “Zona Literară”, “Poezia”, “Hyperion”, “EgoPHobia” şi în revista de atitudine culturală ALECART. Scrie o poezie de notaţie citadină, cu reverberaţii rurale, în imagini intense. Dragostea, timpul şi moartea sunt teme recurente, care îi provoacă poetei “probleme tăcute”. Creaţia însăşi îi solicită o “dublă personalitate”: când fluturând steguleţe juvenile, când arborând pavilionul maturităţii. (Gheorghe Cîrstian)
Mădălina Grosu, CNPR
te privesc de-aproape n-am iubit-o până la capăt, dar ne-am despărţit frumos. (matei vişniec) marginea bluzei e mucegăită copilul tău vrea să poarte nume de sfânt dar ai bluza mucegăită dar tu vino du-te vino du-te viaţa asta ca un ser fiziologic
cu ridurile tale aş umple zeci de borcane cea mai puţin femeie din autobuz îmbracă viaţa ca un frig ca un prieten de sâmbătă seara un cârciumar
trebuia să fii fericit în aerul rece şi mirositor unde oamenii n-au dureri de picioare nu transpiră nici bilet nu plătesc
ilinca ta ar spune că oamenii sunt aşa în preajma crăciunului toţi vor un brăduţ ilinca ta şi-ar desprinde părul şi-ar agăţa de nas cleştişorul ţi-ar controla inima fisurată
nu ştii să priveşti de-aproape ai o frică prea mare eşti prea confuz
uneori un păianjen mare ţi se urcă pe ureche
sunt un capăt de aţă părul îţi creşte tot mai bolnav un ochi zvâcneşte n-ai ştiut cum să mori să fii tigrul laş al ilincăi ilinca ta care se joacă în corturi ilinca ta miroase a iarbă tu înţelegi doar că eşti sătul că locul tău e niciunde
inima e dezlipită de corp îmi creşte ca un fir de păr o unghie un picior ceva