Revista Agrimedia - 1 Octombrie 2022

Perspectivele pieţei agricole din UE

Din cele peste 44,7 miliarde de euro cât a exportat România în prima jumătate a acestui an, 5,4% au fost generate de vânzările de cereale, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Statistică. În termeni nominali, vorbim despre 2,58 de miliarde de euro, adică 72,3% din totalul exporturilor de produse vegetale, sumă ce plasează această categorie pe poziţia a patra în clasamentul pe secţiuni, după maşini şi utilaje (26,5% în total exporturi), mijloace şi materiale de transport (15,8%) şi metale comune (11,2% din total export). Faţă de perioada similară a anului trecut, exporturile de cereale au crescut cu 81,3%, în timp ce valoarea exporturilor de produse vegetale s-a majorat cu 95,4%, astfel că ponderea secţiunii „produse vegetale” a crescut cu 2,8 puncte procentuale. România continuă astfel să fie net exportatoare de cereale, în contextul în care importurile din perioada analizată au totalizat 415,9 milioane de euro, cu 12,5% peste nivelul din 2021. Exporturile de cereale ale UE ar putea creşte până la finalul acestui an cu 14%, la 49 de milioane de tone, mai mult cu 5,6 milioane de tone de grâu, potrivit ultimei prognoze publicate de Comisia Europeană. În perspectivele pieţei agricole din UE, departamentul CE pentru agricultură şi dezvoltare rurală a declarat că producţia totală de cereale din UE ar fi estimată să atingă 293,3 milioane de tone. „Cea mai mare parte a creşterii exporturilor este prognozată pentru grâu, cu 5,6 milioane de tone în plus

faţă de sezonul precedent”, se arată în raport. Între timp, importurile de cereale din UE erau de aşteptat să scadă ca urmare a războiului şi a reducerii exporturilor din Ucraina şi Rusia. Acestea sunt acum prognozate la 18,9 milioane de tone, în scădere cu 10% faţă de 2020/21. România a fost în ultimii ani principalul exportator de porumb al blocului comunitar şi al doilea, după Franţa, la grâu. Au fost însă ani în care cele mai mari cantităţi au rămas în UE. În prima jumătate a acestui an, aproximativ 35% din valoarea exporturilor de 852,7 milioane de euro din cele 2,4 miliarde de euro exporturi totale de cereale, au rămas în interiorul UE în ţări precum Spania cu 238,5 milioane de euro, Italia cu 154 de milioane de euro, Olanda cu 133,2 milioane de euro, Germania cu 60,8 milioane de euro, Bulgaria cu 38,1 milioane de euro, Cipru cu 32,7 milioane de euro, Grecia cu 24,8 milioane de euro şi Franţa cu 21,8 milioane de euro. Cât despre tipul de cereale livrate peste graniţele naţionale, 2,9% din total exporturi au fost generate de porumb, de pe urma căruia s-au încasat 1,28 de miliarde de euro, în timp ce grâul a generat 2,3% din valoarea totală a exporturilor, adică 1 miliard de euro. Deficitul comercial FOB-CIF în prima jumătate a anului a fost de 15,4 miliarde de euro, mai mare cu 4.750,6 milioane euro faţă de perioada similară a anului trecut.

Consiliul Internaţional al Cerealelor (ICG) estimează pentru acest an

agricol o producţie totală în creştere la cereale, urmare a creşterii estimate a producţiei de porumb în Ucraina, India şi UE, cu un total de 4 milioane de tone. Cu toate acestea, instituţia preconizează că blocajele de la Marea Neagră şi preţurile mai mari vor duce la o anumită raţionalizare a cererii. Analiştii ICG apreciază că Ucraina va rămâne practic cu stocuri de aproximativ 6 milioane de tone de cereale. ”Reflectând, în principal, o creştere anticipată a stocurilor în Ucraina, stocurile finale mondiale cumulate sunt acum considerate mai mari faţă de anii trecuţi. Având în vedere că multe depind de evoluţiile din regiunea Mării Negre, proiecţiile privind oferta şi cererea pentru 2022/23 sunt neobişnuit de ezitante”. Pentru cultura de grâu, ICG estimează o producţie mondială de 781 de milioane de tone, faţă de 784 milioane de tone anul trecut. Cantităţile tranzacţionate între state au fost revizuite însă în minus, cu 4 milioane de tone, în timp ce consumul estimat a scăzut la 778 milioane de tone, cu 3 milioane de tone mai puţin. Consumul estimat de porumb este cu 2 milioane de tone mai mic decât prognoza dinainte de conflictul ruso-ucrainean, pe fondul unei scăderi cu 6 milioane de tone a comerţului dintre state. Ucraina asigură 15% din comerţul mondial cu porumb şi orz şi 10% din comerţul mondial cu grâu. De asemenea, Rusia asigură 20% din comerţul mondial cu grâu şi 17% cu orz.

2069 - 1238

SC AGRI MEDIA INVEST SRL

Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti

Tel. 031 / 439.97.46 redactie@agrimedia.ro

Anul XVI, Nr. 17 / 2022 (220) 1-14 octombrie 2022

REDACTOR-ŞEF

Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46

REDACTORI Ana Ioniţă ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32

Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99

Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98

Roxana Drăghici redactie@agrimedia.ro 0760.64.11.99

MARKETING redactie@agrimedia.ro 031 / 439.97.46

ABONAMENTE ŞI DIFUZARE

Oana Neagu 0752.24.25.31

031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro

CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro

SUMAR:

3 Editorial

În dialog cu fermierii

• «Ce importanţă acordaţi îmbunătăţirii

Gheorghe Gurlui, adm. Agri-Sol, loc. Belciugatele, judeţul Călăraşi „Calitatea solului este primordială în realizarea producţiei. Am început prin a efectua cartarea agrochimică iar acum suntem la a treia analiză de sol realizată în decurs de cca 15 ani. Ferma, având o suprafaţă de 1.300 ha, se întinde pe raza a trei judeţe şi solurile sunt foarte diferite, pornind de la cele brun-roşcate până la cele de tip cernoziom şi continuând cu terenuri de luncă. După ce am văzut ce soluri avem, am adoptat măsuri în consecinţă: pe solurile alcaline administrăm îngrăşăminte pe bază de azot - care acidifică iar pe cele cu reacţie acidă aplicăm amendamente. Lucrările pe care le efectuăm sunt puţin diferite în funcţie de solul pe care îl avem. Pe solurile de luncă intervenţiile trebuie să se facă la momentul potrivit pentru că altfel fie le tasezi, fie nu le mai poţi prelucra pentru că devin foarte tari. Pe celelalte soluri, de tip cernoziom, aplicăm o tehnologie convenţională dar avem în vedere ca în următorii ani să trecem către agricultura conservativă, ceea ce înseamnă renunţarea totală la arătură şi lucrarea solului în sistem minimum-tillage sau no-tillage. Anul acesta am hotărât să achiziţionăm gama de utilaje necesare, urmând ca acestea să fie livrate în 2023. Ne dorim un tractor de mare putere, de 500 CP, precum şi o semănătoare model Focus de la Horsch, care poate să semene în teren semipregătit şi nepregătit, având ataşat echipamentul pentru semănat porumb. Am ales această semănătoare, în principal, datorită posibilităţii de a administra îngrăşăminte pe diferite adâncimi de lucru. În primul rând vrem să practicăm o agricultură conservativă pentru a păstra calitatea solului. Solul este principala resursă pe care o avem la dispoziţie şi trebuie lăsat în bune condiţii generaţiilor viitoare. Printre avantajele pe care tehnologia minimum-tillage le aduce amintesc reducerea consumului de motorină şi îmbunătăţirea vieţii microbiene din sol. În primii ani va exista o reducere a producţiei, care vine la pachet cu un consum mai mare de îngrăşăminte chimice, dar solul îşi va recăpăta fertilitatea prin faptul că microorganismele vor lucra fără a mai fi deranjate în adâncime şi atunci ele vor transforma materia organică în substanţe asimilabile pentru plante.“

Andrei Petrică, adm. Agrolemi, loc. Mavrodin, judeţul Teleorman

„ Acordăm o importanţă deosebită acestui lucru pentru că de mai bine de 10 ani fertilizăm terenul cu gunoi de grajd, având aproape o fermă avicolă, precum şi groapa ecologică a judeţului. Transportăm cca 3.000 de tone şi avem o bază bine pusă la punct în care stocăm gunoiul de grajd pentru că se permite doar ca în anumite perioade să fie împrăştiat pe câmp. Această fertilizare organică o facem pentru a îmbunătăţi calitatea solului, lucru care se reflectă în producţiile pe care le obţinem. În fiecare an administrăm gunoi de grajd pe cca 100 ha, pe sole diferite. În privinţa metodelor de prelucrare a solului, noi efectuăm, în general, arătura pentru culturile prăşitoare iar pentru cele de păioase şi rapiţă aplicăm tehnologia minimum-tillage şi suntem foarte mulţumiţi. În cadrul fermei am efectuat lucrări minime în ultimii 3 ani şi am observat că se pot obţine o serie de beneficii: păstrarea apei în sol, o răsărire uniformă a plantelor de cultură şi cheltuieli mult mai mici cu combustibilul. Referitor la cultivarea plantelor fixatoare de azot, noi am ales mazărea care este foarte bună premergătoare pentru culturile de păioase. O soluţie foarte bună ar fi înfiinţarea culturii de soia pentru că are o subvenţie mai mare însă pentru a beneficia de ea trebuie să obţinem o producţie 1.700 kg/ha, ceea ce în zona noastră nu este posibil pentru că nu dispunem de irigaţii. Mazărea o semănăm pe suprafeţe mai mici mai mult pentru îmbunătăţirea structurii solului; în primul rând am semănat-o pentru măsura de înverzire, în afară de faptul că fixează azotul în sol. Am văzut beneficiile aduse de această cultură, prin producţia mai mare obţinută la cultura următoare.“

calităţii solului din ferma dvs.?»

Marius Neacşu, loc. Bucşani, judeţul Dâmboviţa

„Poţi să ameliorezi structura solului în funcţie de lucrările pe care le faci. De exemplu, unii fermieri renunţă la arătură, mai ales pe solurile grele, pentru a reduce numărul de treceri. Se pot cultiva şi plante cu rădăcini pivotante, puternice, care ajută la drenarea solurilor, pătrunzând mai adânc în pământ. Solul pe care îl lucrez este destul de greu, de tip podzol şi rezistă bine la secetă. Într-un an normal în zonă nu se obţin producţii bune. Ferma vegetală este înfiinţată de curând, are o suprafaţă de 60 ha pe care am cultivat în mod egal grâu, porumb şi floarea-soarelui. Terenul a fost pârloagă şi suprafeţele sunt dispersate; am reuşit să comasez o suprafaţă de 12 ha şi sper să reuşesc şi cu restul. Acum terenul nu este foarte productiv, nici nu pot face o comparaţie cu recoltele anterioare pentru că acest an este al doilea de când îl cultiv; mai am de lucru până să îl aduc la potenţialul său productiv. Urmează să fac o cartare agrochimică ca să văd exact parametrii solului pentru ca apoi să ştiu cum trebuie să-i îmbunătăţesc calitatea. Momentan merg pe lucrări convenţionale pentru că sunt la început de drum şi nu am un parc mare de utilaje; am reuşit să cumpăr utilaje clasice şi în viitor, pe măsură ce voi evolua, probabil voi încerca şi alte variante. Ca plantă fixatoare de azot cultiv lucernă, care are un efect benefic asupra culturii ce urmează, aceasta fiind mult mai viguroasă.“

Virgil Gheorghe

Arpăşanu, adm

Arprest, loc. Dragalina, judeţul Călăraşi

„

Solul este baza producţiei agricole şi trebuie întreţinut. Tehnologiile pe care le aplicăm trebuie adaptate în funcţie de sol şi condiţiile întâlnite. Dacă până de curând foloseam arătura, anul acesta am încercat sistemul de lucrări superficiale dar, din păcate, a apărut un inconvenient: înmulţirea exagerată a şoarecilor. În opinia mea, cu toate că mulţi nu recomandă, este ca la fiecare 2 ani trebuie făcută o arătură profundă ca să dispară acel fenomen de hardpan. Lucrarea în profunzime este necesară şi pentru ca apa provenită din precipitaţii să poată să se infiltreze mai adânc în sol, altfel umiditatea se păstrează la suprafaţă şi se evaporă rapid sub influenţa vântului care în Bărăgan este prezent tot timpul. De când lucrez în această zonă, de aproape 50 de ani, nu am văzut o zi în care să nu sufle vântul. În cadrul fermei, din doi în doi ani facem cartarea agrochimică şi în funcţie de rezultate stabilim ce îngrăşăminte trebuie să aplicăm şi în ce cantitate. M-a surprins lipsa de potasiu din sol, cu toate că se susţinea ideea că avem soluri bogate în potasiu în zona Bărăganului. Solul trebuie întreţinut şi prin încorporarea masei vegetative care prin descompunere se transformă în humus, dar în această perioadă se consumă şi azot pentru a avea loc acest fenomen. Referitor la plantele fixatoare de azot, consider că acestea sunt foarte bune, dar au nevoie de apă, pentru că altfel nici bacteriile responsabile cu fixarea azotului nu se vor dezvolta. Faptul că s-au distrus sistemele de irigaţii este o mare greşeală iar canalele mari de irigaţii trebuiau să fie pline cu apă pentru că ar fi creat un microclimat favorabil dezvoltării plantelor.“

Fermierii români sub limita supravieţuirii

Federaţia Naţională Pro Agro, Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) şi Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine (ACEBOP), ne-au trimis pe adresa redacţiei un comunicat cu privire la problemele cu care se confruntă astăzi sectorul zootehnic din România.

"Asociaţiile semnatare ale acestei scrisori deschise reprezintă interesele fermierilor români, contribuind prin membrii lor la realizarea întregii producţii agricole naţionale.

Fermierii noştri se află astăzi sub limita supravieţuirii. Seceta devastatoare, bolile animale (pesta porcină africană la porci, gripa aviară la păsări, scrapia la ovine), creşterile masive de preţuri la materiile prime şi la utilităţi (energie electrică, combustibil, gaz) i-au adus pe fermieri în pragul falimentului. Este o realitate tristă faptul că, fără măsuri urgente de susţinere din partea statului român, mulţi fermieri autohtoni vor fi nevoiţi să îşi închidă activitatea iar producţia naţională de carne – în special în ceea ce priveşte carnea de porc şi pasăre - este în pericol să dispară. În acest context, creşterile de preţ pentru consumatorul final (chiar şi mai mari decât cele actuale) vor fi inevitabile, consumatorul român nu va mai avea altă opţiune în afara produselor din import, iar piaţa naţională va depinde în întregime

de sortimentele şi preţurile impuse de alte pieţe externe. O asemenea situaţie ar fi cu atât mai gravă cu cât se poate pune întrebarea: şi ce vor face alte ţari - care acum exportă produse alimentare - în eventualitatea unei crize alimentare? Vor mai permite acestea exportul de produse alimentare esenţiale precum carnea către diferite pieţe – cum ar fi România - sau aceste produse vor lipsi pur şi simplu? Considerăm că, în această perioadă dominată de multiple tensiuni şi incertitudini, protejarea agriculturii ca şi sector care poate asigura siguranţa alimentară pentru populaţia ţării este de o importanţă strategică naţională. Astfel, una dintre măsurile evidente solicitate cu insistenţă de către fermierii români şi care ar putea fi adoptată cu rapiditate de către factorii de decizie din România o reprezintă introducerea agriculturii în rândul sectoarelor pentru care se aplică recentele prevederi privind plafonarea preţului la energie electrică. Apreciem includerea industriei alimentare ca sector pentru care se aplică deja această plafonare, însă trebuie să ne întrebăm ce va putea procesa această industrie fără materia primă provenită din fermele româneşti? Tocmai de aceea, având în vedere rolul fundamental al fiecărei

ferme în ceea ce constituie lanţul securităţii alimentare, susţinem necesitatea aplicării plafonării preţului la energie electrică pentru toţi fermierii din agricultură, indiferent de dimensiunea şi amprenta economică a acestora. În încheiere, în acest context plin de frământări, fermierii doresc să mulţumească reprezentanţilor Guvernului şi ai Parlamentului şi în special Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi conducerii acestuia pentru deschiderea arătată faţă de propunerile fermierilor transmise prin intermediul asociaţiilor. Sperăm ca împreună şi prin dialog să reuşim să identificăm acele soluţii atât de necesare pentru supravieţuirea fermierilor români şi a producţiei naţionale de carne de porc şi pasăre. Federaţia Naţională Pro Agro, Asociaţia Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR), Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) şi Asociaţia Crescătorilor şi Exportatorilor de Bovine, Ovine şi Porcine (ACEBOP), sunt asociaţii care prin activitatea lor asigură peste 80% din producţia naţională de păsări şi porcine. Fermierii membri produc zilnic mii de tone de carne în viu, asigură zeci de mii de locuri de muncă şi contribuie nemijlocit la securitatea alimentară naţională."

Beneficiarii PNDR îşi pot actualiza valoarea proiectelor în derulare

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale aduce la cunoştinţa beneficiarilor publici decizia emisă de Comisia Europeană în data de 12 septembrie 2022 privind aprobarea modificării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, prin care sunt aplicabile beneficiarilor PNDR prevederile Ordonanţei de Urgenţă (OUG) nr. 64/ 2022 privind ajustarea preţurilor şi a valorii devizelor generale în cadrul proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile.

Astfel, începând cu 13 septembrie – data de referinţă de la care curg termenele prevăzute în OUG 64/ 2022, autorităţile publice şi Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) care derulează investiţii finanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) îşi pot ajusta valoarea proiectelor aflate în curs de implementare în conformitate cu prevederile OUG 64/ 2022. La nivelul AFIR, actul normativ privind ajustarea preţurilor se aplică beneficiarilor care

implementează proiecte în cadrul submăsurii 4.3, respectiv componentele privind infrastructura de irigaţii şi infrastructura de acces agricolă, submăsurii 7.2 Investiţii în crearea şi modernizarea infrastructurii de bază la scară mică, submăsurii 7.6 Investiţii asociate cu protejarea patrimoniului cultural şi submăsurii 19.2 Sprijin pentru implementarea acţiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală, pentru beneficiarii care au derulat achiziţii publice.

Comisia Europeană aprobă planurile strategice PAC pentru Austria şi Luxemburg

În data de 13 septembrie, Comisia Europeană a aprobat planurile strategice PAC pentru Austria şi Luxemburg. Acesta reprezintă al doilea pachet de aprobare a planurilor strategice PAC în urma aprobării, la 31 august, a planurilor pentru Danemarca, Finlanda, Franţa, Irlanda, Polonia, Portugalia şi Spania.

Noua politică agricolă comună, care urmează să înceapă la 1 ianuarie 2023, este concepută pentru a modela tranziţia către un sector agricol european durabil şi rezilient. În cadrul politicii reformate, finanţarea va fi distribuită mai echitabil fermelor familiale mici şi mijlocii, precum şi tinerilor fermieri. În plus, fermierii vor fi sprijiniţi să adopte noi inovaţii, de la agricultura de precizie la metodele de producţie agroecologică. Prin

sprijinirea acţiunilor concrete în aceste domenii şi în alte domenii, noua PAC poate fi piatra de temelie a securităţii alimentare şi a comunităţilor agricole din Uniunea Europeană. La elaborarea planului său strategic PAC, fiecare stat membru a ales dintr-o gamă largă de intervenţii la nivelul UE, adaptându-le şi direcţionândule astfel încât să răspundă nevoilor specifice şi condiţiilor locale. PAC va beneficia de o finanţare de 270 de miliarde euro pentru perioada 2023-2027. Cele două planuri aprobate pentru Austria şi Luxemburg, reprezintă un buget de peste 6,2 miliarde euro, inclusiv 2,1 miliarde euro dedicate obiectivelor de mediu şi climatice şi programelor ecologice. Programele ecologice ale Austriei se concentrează, de exemplu, pe protecţia solului şi a apei, precum şi pe îmbunătăţirea bunăstării animalelor, în timp ce Luxemburgul va sprijini

suprafeţele şi fâşiile neproductive şi va acorda granturi fermierilor care îşi limitează utilizarea pesticidelor. De asemenea, ambele ţări vor sprijini ferm practicile agricole ecologice. Finanţarea PAC în Luxemburg va contribui la creşterea suprafeţei agricole ecologice la 20% până în 2025. Austria are deja una dintre cele mai mari ponderi ale producţiei ecologice din UE. Cu ajutorul PAC, această cotă va fi majorată în continuare la 30% din terenurile agricole. Cu sprijinul PAC, vor fi create peste 11.000 de locuri de muncă şi peste 1.800 de întreprinderi rurale vor fi sprijinite în Austria. Luxemburgul se va concentra pe consolidarea competitivităţii sectorului agricol şi pe reînnoirea generaţiilor. Se va acorda un sprijin specific tinerilor fermieri pentru stabilirea lor sub forma unui ajutor financiar de până la 100.000 euro.

PASTILA SĂPTĂMÂNII

cu Florin Neacşu

Auzim sau citim aproape zilnic despre ma ş ini sau organe de ma ş ini agricole cu denumiri bizare, inventate, unele chiar intrate in folclor, care spun multe despre cei care le utilizează. Dacă ş i pentru voi contează, vă prezint câteva dintre ele ş i vă rog să le utilizaţi corect.

Săptămâna aceasta vorbim despre ceva ce am citit nu demult pe Facebook, “combina cu rotori”. Rotor este un substantiv comun, genul neutru, care are pluralul “rotoare”. De ce să-l chinuim să-l facem masculin?

De fapt, ce înseamnă combina cu rotoare? Toate combinele au rotoare, fie că vorbim de rotoare axiale sau transversale. De ce să menţionăm ceva nerelevant, dacă nu spunem ce fel de rotoare are combina respectivă? În cazul semnalat, autorul s-a referit la combine hibride, cu sistemul de treier cu bătător transversal şi cu separarea pe rotoare axiale, dar putea foarte bine să se refere la combine cu flux axial.

Nu pierdeţi pastila din numărul următor!

Dacă facem o clasificare a combinelor după sistemul de treier şi separare, acestea sunt cu flux transversal (majoritatea) cu separare pe scuturători, cu flux axial (cu unul sau două rotoare axiale), unde materialul intra axial în combină şi în prima parte a rotorului sau rotoarelor are loc treierul şi apoi, separarea şi hibride (cu treier cu bătător transversal şi separare cu unul sau două rotoare axiale).

La jumătatea lunii septembrie, grupul de firme Almos din judeţul Neamţ a fost gazda unui eveniment cu tradiţie dedicat sfeclei de zahăr, la care au participat Agrana România, Federaţia Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din România (FCSZR) şi Asociaţia Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr Roman.

«Ziua sfeclei de zahăr» la Trifeşti

În cadrul manifestării regionale s-au dezbătut problemele actuale ale culturii de sfeclă de zahăr în România şi perspectivele acesteia pe piaţa autohtonă.

În deschiderea evenimentului, Schwihla Herwig, directorul general al Agrana România, şi-a exprimat speranţa că suprafaţa cultivată pe plan local cu sfeclă de zahăr va creşte, în ultimii ani înregistrând un regres. Pentru campania anului 2023 se prognozează că vor fi cultivate 13.000 ha. În completare, Radu Petre, manager agricol la Agrana, a declarat că suprafaţa contractată de fabrică anul acesta se ridică la 8.500 ha şi că, în ciuda condiţiilor climatice dificile, sfecla de zahăr

a tolerat relativ bine seceta, astfel încât se estimează o producţie medie de peste 40 t/ha. „În această campanie estimăm că se va recolta o cantitate totală de 350.000 tone în cca 70 zile, până în jurul datei de 15 decembrie.” Minnegard Mosel, membru în consiliul de administraţie al grupului Almos, care exploatează cca. 4.000 ha de culturi agricole pe raza judeţului Neamţ şi are un spaţiu de depozitare cu o capacitate de 30.000 tone la Secuienii Noi, a afirmat: „Avem o suprafaţă de 730 ha cultivată cu sfeclă de zahăr şi cultura arată, la ora actuală, bine. Suntem curioşi, ca toţi fermierii, de preţul pe care ni-l va propune fabrica pentru anul următor deoarece va fi unul

dificil pe fondul preţurilor foarte mari la inputuri şi ţinând cont şi de celelalte cheltuieli care cresc ne va fi greu să fim profitabili.” În cadrul societătii, obţinerea de producţii ridicate şi de calitate sunt un deziderat, urmărit îndeaproape de Alex Molodoi, director tehnic la Almos.

Ioan Puiu, preşedintele ACSZ

Roman, a spus că suprafaţa cultivată pe plan regional cu sfeclă de zahăr a scăzut spre deosebire de anii trecuţi, când depăşea 13 mii de hectare, însă sprijinul financiar acordat cultivatorilor români este unul consistent, chiar mai mare decât cel primit de omologii lor din alte state membre ale UE. „În România, din cauza condiţiilor climatice dificile, nu putem atinge producţii mari, aşa cum am văzut în statele din vestul Europei, unde o producţie medie multianuală de 70 t/ha este considerată normală. Noi nu reuşim să depăşim pragul de 45 – 46 t/ha producţie medie multianuală.” Mihai Dimitriu, preşedintele FCSCR, a avut o abordare mai optimistă, afirmând că cei care au cultivat anul acesta sfeclă de zahăr se pot considera avantajaţi pentru că veniturile sunt peste aşteptări. „Este adevărat că, pe zone de cultură, în funcţie de precipitaţiile căzute, media producţiei va fi de 35 – 45 t/ha până la 50 – 60 t/ ha. Anul acesta ne-am confruntat cu seceta, cu preţurile care au urcat foarte mult la inputuri şi, implicit cu cheltuieli foarte mari per hectar. Un aspect pozitiv este faptul că insolaţia, acolo unde nu a fost stres hidric şi termic prea mare, a adus un conţinut de zahăr substanţial. Sunt parcele unde sfecla are 18 – 19% conţinut de zahăr, este adevărat că începe să scadă acum

pentru că au venit precipitaţii, dar încă are un conţinut bun. Vreau să aduc o imagine asupra a ceea ce se întâmplă în Europa: cantitatea de zahăr preconizată la hectar este de 11,5 t/ha. În România noi estimăm că se va obţine o cantitate de 6 – 6,5 t/ha. La nivelul nostru mai este Finlanda, dar, desigur, sunt şi ţări fruntaşe precum Olanda cu cca 15 t/ha, Franţa - 13,8 t/ha şi Belgia - 13 t/ha. Europa a redus suprafaţa cultivată cu sfeclă de zahăr cu 3% şi va produce cca 16 milioane de tone. Pentru al patrulea an consecutiv Europa va importa zahăr. Acest lucru şi cantitatea redusă disponibilă au dus la o creştere a preţului la zahăr.” Referitor la plafonul financiar pentru sprijinul cuplat la sfeclă de zahăr, preşedintele federaţiei a afirmat că în urma discuţiilor cu conducerea Ministerului Agriculturii, acesta se va situa în jurul sumei de 16,1 milioane euro. „Poate vom găsi soluţii împreună cu Ministerul Agriculturii de a compensa anumite elemente din tehnologia culturii de sfeclă de zahăr. De exemplu, Polonia a acordat 107 euro/ha subvenţie pentru îngrăşămintele chimice.”

La eveniment a fost prezent şi Ministerul Agriculturii, prin Elena Tatomir, director general la Direcţia Generală Politici Agricole şi Strategii şi Maria Tatu, consilier în cadrul instituţiei. „La elaborarea PNS-ului au fost consultate şi asociaţiile de profil din domeniul dvs. Sectorul sfeclei de zahăr va fi în continuare susţinut prin politicile viitoare şi alocări financiare care vor fi substanţiale. Anul acesta ajutorul tranzitoriu pentru sfecla de zahăr (ANT 6) va fi mărit, chiar dublat, pe considerentul că suprafaţa cultivată, din păcate,

a scăzut. Pe viitor susţinerea va fi substanţială şi ştiţi că viitoarea PAC prevede condiţia ca 4% din suprafaţa fermelor să rămână necultivată, însă noi, România, am cerut, alături de celelalte state membre pentru a fi adoptată derogarea care permite ca întreaga suprafaţă a fermei să fie cultivată. Până pe 30 septembrie a.c vom definitiva PNS-ul care apoi va fi în dezbatere la Comisia Europeană timp de 6 – 8 săptămâni şi preconizăm ca în luna decembrie să fie aprobat pentru a putea adopta viitoarea politică agricolă. România are nevoie de cca 500 mii tone de zahăr iar cantitatea de zahăr obţinută în ţară a scăzut pentru că o singură fabrică, respectiv Agrana, a mai rămas în funcţiune şi de aceea este important să conlucrăm şi să facem demersurile necesare pentru a menţine cultura de sfeclă de zahăr iar cele două fabrici din ţară, una în funcţiune, cealaltă în conservare, să poată lucra. Trebuie să facem eforturi concentrate deoarece zonele unde se cultivă sfeclă de zahăr au tradiţie, cultivatorii au făcut investiţii importante şi este păcat să pierdem o asemenea cultură”, a susţinut Elena Tatomir, oficial în cadrul MADR.

În cadrul simpozionului regional, fermierii au avut oportunitatea de a vedea oferta companiilor producătoare de seminţe (KWS România, Maribo, Strube Ses Vanderhave), de a vizita loturile demonstrative organizate pe terenurile societăţii Almos şi de a afla despre diversele pachete tehnologice menite să asigure buna dezvoltare a culturii de sfeclă de zahăr pe întreaga perioadă de vegetaţie.

Ca urmare a eliminării plafonului de depunere, AFIR va primi pentru finanţare toate cererile fermierilor depuse pentru decontarea primelor de asigurare. Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anunţă eliminarea plafonului pentru depunerea cererilor de finanţare prin submăsura

17.1 „Prime de asigurare a culturilor, a animalelor şi a plantelor” din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020.

AFIR va deconta primele de asigurare

Astfel, solicitanţii pot depune cereri de finanţare online pe www.afir. info, conform precizărilor Ghidului solicitantului şi anexelor aferente, până la data limită de 16 decembrie 2022, indiferent dacă valoarea totală a solicitărilor depăşeşte plafonul comunicat iniţial prin Anunţul de lansare a sesiunii (110% raportat la alocarea financiară iniţială). Totodată, alocarea financiară stabilită iniţial pentru această sesiune a submăsurii 17.1 este de 15,26 milioane de euro şi a fost suplimentată cu disponibilul rezultat în urma finalizării celei de-a treia sesiuni de depunere, respectiv cu suma de 1,31 milioane de euro, existând în continuare posibilitatea realocării altor fonduri din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. „Până la această dată, AFIR a

primit 3.957 de cereri de finanţare în valoare de 17,2 milioane de euro. Este un interes firesc foarte mare şi este evident că fermierii înţeleg că pot găsi la AFIR sprijinul necesar pentru obţinerea finanţării. În continuare, în această sesiune pot fi depuse, până la data limită a sesiunii, cereri de finanţare aferente sectorului vegetal, pentru poliţele încheiate pentru culturile de toamnă aferente anului 2021 şi culturile de primăvară aferente anului 2022, precum şi pentru cererile de finanţare aferente sectorului zootehnic, pentru poliţele încheiate în anul 2022”, a precizat Dorin OPREANU, directorul general al AFIR. Sprijinul public nerambursabil acordat în cadrul acestei submăsuri este 70% din valoarea primei de asigurare eligibile şi plătită efectiv de către fermier, care

este solicitantul finanţării. Riscurile eligibile care pot face obiectul contractului de asigurare se regăsesc definite cu caracter general în Anexa nr. 5 la Ghidul solicitantului. Dintre acestea, amintim: fenomene climatice nefavorabile (seceta, inundaţiile, grindina, îngheţul etc), infestările cu organisme de carantină dăunătoare plantelor prevăzute în HG nr. 563/2007, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, sunt eligibile şi boli ale animalelor conform prevederilor art. 37 din Regulamentul nr. 1305/2013, cu modificările şi completările ulterioare şi care nu fac obiectul despăgubirilor prin alte programe cu finanţare europeană sau naţională (tuberculoza bovină, bruceloza bovină, bruceloza ovină şi caprină etc.).

Nextcelerator şi-a desemnat câştigătorii

Ullmanna, un start-up Agritech din Republica Cehă, Verdefood, un marketplace românesc şi Proofminder, o platformă maghiară de inteligenţă artificială pentru agricultura de precizie sunt câştigătorii primei ediţii a Nextcelerator, programul de accelerare în domeniul agritech derulat de Agricover, SeedBlink şi Microsoft.

Programul a cuprins sesiuni de mentorat pentru a diagnostica lacunele şi oportunităţile de dezvoltare a start-up-urilor, pentru ca ulterior să primească sprijin adecvat sub formă de training, planificare de afaceri, mentorat şi învăţare, precum şi introducere în specificul agriculturii. Obiectivul general al acestui program este de a dezvolta capacitatea start-up-urilor şi a antreprenorilor din domeniul agritech din Europa Centrală şi de Est, astfel încât să aibă un potenţial mai mare de a genera venituri durabile şi de a-i pune în legătură cu parteneri de investiţii de capital de creştere pentru a-şi continua planurile de dezvoltare. După Demo Day şi anunţarea câştigătorilor, participanţii au rezumat beneficiile programului: oportunitatea de a intra în contact direct cu specialişti din domeniu, pregătirea pentru investiţii, conexiunea şi mentoratul 1:1, feedback-ul direct şi legătura

cu fondatorii care se confruntă cu provocări pe verticală similare, dincolo de program.

Cei 10 finalişti au avut acces la sesiuni de mentorat de grup, precum şi la sesiuni individuale axate pe competenţe antreprenoriale, cum ar fi dezvoltarea unui model de afaceri, finanţarea unei afaceri şi planificarea lansării. De asemenea, finaliştii au putut participa la o serie de cursuri de masterclass unice, adaptate la nevoile start up-urilor. Locul 1 - Ullmanna a dezvoltat un produs hardware care se ataşează la tractoare pentru a tăia buruienile de pe rând. Produsul provine din Republica Cehă. Produsul detectează planta şi decide dacă să o taie sau nu. Acesta oferă o soluţie ecologică pentru erbicide şi reduce semnificativ necesitatea plivitului manual în agricultura ecologică.

Locul 2 - Verdefood un marketplace românesc care conectează fermierii locali din jurul oraşelor Bucureşti şi Cluj-Napoca cu cererea

locală de legume şi fructe proaspete. În plus, platforma le oferă fermierilor instrumente pentru a-şi gestiona mai bine procesele de aprovizionare.

Locul 3 - Proofminder este o platformă maghiară de inteligenţă artificială pentru agricultura de precizie - monitorizarea culturilor/ frunzelor pentru agricultori sub forma unei platforme SaaS cu parteneri de producţie cu drone. Platforma se adresează marilor întreprinderi agricole din Europa Centrală şi de Est, producătorilor de seminţe, cultivatorilor de mere (sau alţi pomi fructiferi) şi altor jucători de pe piaţă.

Cincizeci de start-up-uri AgriTech din Europa Centrală şi de Est s-au înscris în Nextcelerator. Printre start-up-urile selectate se numără proiecte de marketplace, proiecte agroalimentare şi proiecte de optimizare a proceselor agricole, majoritatea dintre acestea având deja venituri, cu tracţiune şi intenţia de a-şi rafina produsul şi de a-l extinde în zone geografice mai largi.

Datorită conţinutului ridicat în proteină şi grăsimi al boabelor, arahidele au utilizări variate. Prezenţa proteinelor şi în celelalte organe ale plantei, le conferă şi o mare valoare furajeră. Cercetările efectuate pe psamosolurile din sudul Olteniei au evidenţiat importanţa agrotehnică: se remarcă prin consum redus de apă şi îngrăşăminte, prin producţiile ce se obţin pe psamosolurile sărace, cu un conţinut în humus mai mic de 1,2%, prin îmbogăţirea solului în azot fixat pe cale simbiotică şi în alţi nutrienţi din resturile vegetale rămase pe sol.

Arahidele - cultură de nişă, rentabilă pentru zone cu soluri nisipoase

Fiind plante de origine tropicală, arahidele sunt pretenţioase faţă de căldură, factor limitativ în extinderea arealului de cultivare, având nevoie în cursul perioadei de vegetaţie de circa 3.000°C. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 12°C. În perioada înfloririi şi fructificării au cele mai mari cerinţe privind căldura, fiind sensibile la variaţiile de temperatură de la o zi la alta. În perioada de maturare arahidele au cerinţe mai reduse de temperatură, aceasta putând scădea până la 10-12°C, optima fiind de 25°C. La umiditate, arahidele sunt mai puţin pretenţioase în primele 15 zile de la răsărire, apoi pretenţiile

cresc ajungând la valori maxime în perioada înfloririi şi fructificării după care nevoile de apă scad din nou. Arahidele necesită soluri profunde, uşoare care înlesnesc pătrunderea în sol a ginoforilor şi creşterea păstăilor.

Cultura de arahide este una dintre cele mai profitabile, reuşind să asigure rentabilitatea de la producţii care depăşesc 1.800 – 2.000 kg/ ha şi care se pot realiza relativ uşor în condiţiile respectării unei tehnologii adecvate de cultivare. În februarie - martie se face decorticarea (desprinderea boabelor din păstaie) manual sau cu maşina de decapsulat ricin, apoi alegerea

la masă a seminţelor. Boabele întregi, sănătoase se păstrează în locuri uscate, ferite de rozătoare. Lucrările solului trebuie să asigure un teren bine afânat pe cât posibil pe tot parcursul perioadei de

vegetaţie, deoarece fructificarea are loc în sol. Se recomandă o arătură la adâncimea de 25 cm nivelată prin 1-2 lucrări cu grapa cu discuri prevăzută cu o lamă nivelatoare, în agregat cu grapa reglabilă. Pregătirea patului germinativ se va realiza în preziua semănatului cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili sau, dacă terenul este curat de resturi organice, cu combinatorul, la adâncimea de 6 - 8 cm. La semănat se va folosi sămânţă decojită cu câteva zile înainte de semănat şi aleasă la masă. Cantitatea de sămânţă (boabe) folosită este de 40-50 kg /ha. Pentru prevenirea atacului ciupercilor patogene se vor trata fungicidele: Vitavax 200 PUS (0,2-0,3 kg /100 kg sămânţă) sau Tiramet 60 PTS (0,3-0,4 kg/100 kg sămânţă). Densitate: 80.000 plante/ha, distanţa între rânduri de 70 cm, iar adâncimea de semănat 6-8 cm. Epoca de semănat: în sol la adâncimea de 6-8 cm să se atingă 12-14oC, cu tendinţă de încălzire. Calendaristic, se realizează în perioada 25 aprilie - 10 mai. Cultura de arahide este pretenţioasă la îmburuienare, de aceea trebuie menţinută curată de buruieni. Se folosesc Stomp 4l/ha sau Dual Gold 1,5 l/ha aplicate imediat după semănat (dar înainte de răsărirea arahidelor) şi în vegetaţie Pantera

2 l/ha sau Fusilade 2 l/ha(pentru buruienile monocotiledonate) sau Corum+adjuvant Dash HC 1,25 l/ha pentru combaterea dicotilelor şi în special a Ambroziei artemisifolia, care predomina în zona solurilor nisipoase.

O lucrare de întreţinere deosebit de importantă este bilonarea, de care depinde în mare măsură nivelul producţiilor. Se face la începutul înfloritului şi înlesneşte atât formarea păstăilor în sol, cât şi creşterea şi dezvoltarea lor în bune condiţii. Pe întreaga perioadă de vegetaţie, umiditatea în sol trebuie menţinută la peste 50% din IUA, pentru aceasta fiind necesare 6- 8 udări (în funcţie de precipitaţiile căzute) cu o normă de udare de 350 - 400 m3/ha. Atacul de boli s-a semnalat sporadic, ca şi cel de dăunători, în afară de cel produs de ciori, pentru care se asigură paza culturii. Recoltarea arahidelor se începe când cca. 80% din păstăi sunt mature şi nu au apărut păstăi încolţite. Calendaristic aceste condiţii se realizează la sfârşitul lunii septembrie-începutul lunii octombrie. Recoltarea se face în două faze: 1.smulgerea tufelor, manual sau cu maşina de scos cartofi MSC-2; 2. recoltarea manuală a păstăilor mature de pe tufele smulse. Pentru a preveni mucegăirea păstăilor, care în momentul recoltării au umiditate ridicată, este necesară uscarea acestora, fie natural, prin întindere la soare în strat subţire, fie artificial, în uscătorii. Păstrarea se face în spaţii uscate şi bine aerisite.

Soiuri româneşti. Rentabilitate

Plecând de la cerinţele pe care le au aceste plante faţă de factorii climatici, la SCDCPN Dăbuleni

s-au obţinut prin selecţie două soiuri de arahide omologate în 1997 - Dăbuleni şi Viorica. Ulterior s-au mai obţinut 2 soiuri: Viviana (2015) şi Brâncoveana (2021). Viviana este un soi semitimpuriu, ajunge la maturitate la 130 de zile de la răsărire, poate atinge 21,5 cm cu 5,5 lăstari/ plantă. Boabele sunt mari, roz închis, conţinut de proteină de 28%, MMB de 875 g şi randament la decojire de 70%, potenţial de până la 2.835 kg/ha şi o producţii stabile. Soiul Brâncoveana este semitimpuriu, de 135 zile, creştere erectă care poate ajunge până la 28 cm cu 7,5 lăstari/plantă. Are boabe mari, roz închis, conţinut de proteină de 31,2%, MMB de 1.050 g cu un randament la decojire de 75%, potenţial de producţie ridicat, realizând o producţie medie de păstăi de până la 2.955 kg/ha, cu o stabilitate bună. Cultivarea arahidelor (alunelor de pământ) este o idee de afacere cu profit mulţumitor. Uşor de cultivat şi fără mari pretenţii pentru tehnologia care trebuie aplicată, ele ar putea fi considerate o cultură de nişă, una dintre cele mai avantajoase şi mai rentabile, ţinând seama de rezultatele de producţie ce se pot obţine, de multiplele domenii de folosinţă şi de concurenţa aproape inexistentă în ţară. Cerinţele tot mai mari faţă de diversitatea de produse ce se pot obţine de la această plantă şi faţă de calitatea acestora vor contribui în viitorul apropiat la extinderea suprafeţelor ce se vor cultiva cu arahide, în limitele unei eficienţe economice profitabile. La o producţie de 2.835 kg/ ha, cu o cheltuială de 17.020 lei/ ha se poate obţine un profit de 19.835 lei/ha la un preţ de cost de 6 lei/kg. (dr.ing. Diaconu Aurelia, dr.ing. Dima Milica).

ICDLF Vidra - Fertilizanţi pe bază de alge şi metode de combatere integrată la legume

Anul acesta Institutul de Cercetare-Dezvoltare de la Vidra împlineşte 55 de ani de existenţă, iar sărbătorirea a fost dublată de un alt eveniment: prezentarea principalelor proiecte şi rezultatele cu diversele varietăţi de legume, tehnologii de cultură sau metode integrate de protecţie faţă de agenţi de dăunare problemă (mană, făinare, Tuta absoluta, acarieni etc).

Cercetătorii, mai ales cei tineri, au ales să vină cu studii care au vizat culturile de tomate, vinete, pepeni, castraveţi, ardei, precum şi ciuperci. Ca legumă de sezon, ardeiul gogoşar este mândria celor de la Vidra, dată fiind cererea încă mare pentru soiul Asteroid datorită rezistenţelor dovedite anul acesta şi calităţilor culinare. De altfel, ardeiul a fost şi cel care a deschis sesiunea. Mihaela Buzatu a arătat câteva rezultate promiţătoare pentru două linii de ardei gras (alături de alte două de vinete şi două de tomate) care vor fi introduse în reţeaua ISTIS. Un alt studiu coordonat de dr Ion Scurtu a vizat testarea unor stimulatori de înrădăcinare pe două varietăţi de vinete, urmărind evoluţia răsadurilor şi cum au rezistat stresului de transplantare în câmp. Tot la ICDLF Vidra au fost testaţi la vinete, de data aceasta fertilizanţi pe bază de alge marine din speciile Laminaria digitata, Ascophyllum nodosum, Ecklonia maxima, test în urma căruia s-au putut

observa chiar influenţe negative ale unor alge asupra producţiei. Combaterea biologică sau integrată, sau cu produse cu impact redus este tot mai mult luată în studiu. Cei de la Institut au probat eficienţa a şase produse pentru combaterea acarienilor şi a făinării la pepenele galben (cultură foarte răspândită în România- se pare că am avea, conform FAO 2020, peste 4.000 ha, ocupând locul 4 în Europa). Cele mai bune rezultate ale acestei experienţe au fost cu Taegro şi Sonata, alături de Flipper şi Requiem. O cercetare interesantă a fost şi cea pentru combaterea integrată a musculiţei Tuta absoluta, un dăunător rapace şi cu rezistenţă la multe substanţe. Dintre recomandările autorilor: pentru diminuarea densităţii populaţiei şi stabilirea momentului optim de tratament trebuie folosite capcane feromonale; ca măsuri agrotehnice: rotaţia culturilor, utilizarea plaselor insectproof, răsad sănătos neatacat etc; tratamente cu produse biologice (Bactospain, Oleogran, Konflic, Quamar, Neemx) şi chimice (Voliam Targo, affirm, Alverde, Coragen, Minecto Alpha, alternativ) precum lansarea de prădători şi paraziţi naturali (Tricchogramma spp, Necremnus tutae, Bracon nigricans, Macrolophus

pygmeaus, Nesidiocoris tenuis) . SCDL Bacău a făcut o experienţă, în 2021, pentru a evalua performanţa unor produse de protecţie a plantelor cu impact redus asupra mediului la plantele de castraveţi de câmp în combaterea manei şi a păduchelui verde. Printre produsele cu rezultatele cele mai bune a fost zeama bordeleză, cu o eficienţă evaluată la peste 60%. Staţiunea de la Buzău a făcut o evaluare a colecţiei de vinete, peste 40 de linii. Dintre ele s-au omologat 4 soiuri şi un hibrid (Drăgaica, Zaraza, Romaniţa, Iarina şi Rebeca). Colecţia cuprinde plante cu fruct lung în stil asiatic, fruct rotund, în culori care variază de la alb curat la verde, violet deschis sau pestriţe şi negre. De asemenea directorul staţiunii se mândreşte şi cu o nouă seră verticală pentru produs răsaduri, aflată într-un stadiu avansat de construcţie, pe care speră să o prezinte la Ziua porţilor deschise de la anul. Proiectele privind obţinerea ciupercilor Pleurotus şi a noilor tehnici din domeniu, la Laboratorul de la Mogoşoaia, reînfiinţat recent, au încheiat prezentarea de anul acesta de la ICDLF Vidra a experienţelor din cercetarea legumicolă.

Cel mai recent anunţ al organizaţiei NEPG (North European Potato GrowersFranţa, Belgia, Germania, Olanda) făcut la Potato Europe 2022 (eveniment dedicat industriei de profil) este că recolta acestui sezon va fi cu până la 11% mai redusă din cauza condiţiilor de producţie de peste vară.

Scăderi ale producţiilor de cartofi în zona marilor producători europeni

Reprezentanţii organizaţiei estimează că se va recolta de pe o suprafaţă de 510.938 ha, în creştere cu 3,2% faţă de 2021 şi cu 1,7% faţă de media ultimilor 5 ani. Olandezii şi-au mărit suprafaţa cu 7,7% de anul trecut până acum. Funcţie de evoluţia plantelor, se apreciază o cantitate totală la cei mari patru producători europeni, între 20 şi 21 milioane tone. Cei mai afectaţi se pare că sunt cultivatorii din Franţa şi Belgia (belgienii anunţă scăderi de 20%); olandezii, mai ales cei din partea de nord, au avut culturile afectate de numeroase furtuni, unii neputând să îşi onoreze contractele. Se pare că vara 2022 va fi un record în ceea ce priveşte seceta şi temperaturile, precum şi costurile de producţie mai mari. Valul de căldură

a afectat nu doar cantitatea, ci şi calitatea tuberculilor, cu repercusiuni asupra condiţiilor de depozitare (de amintit şi faptul că, de anul trecut, Comisia Europeană a interzis aplicarea inhibitorului chlorpropham, un produs ieftin şi larg folosit de occidentali la depozitarea cartofilor pe termen lung). Producătorii se plâng de tuberculi subdimensionaţi şi risc mai mare de vătămare la recoltare. Ei sunt îngrijoraţi de o ieşire din repaus mai timpurie, dublată de creşterea costurilor de păstrare. Organizaţia vest-europeană NEPG crede că, spre deosebire de anii anteriori când se puteau importa cartofi din Polonia de exemplu, în sezonul acesta cantităţile disponibile pe piaţă vor fi mai reduse, în condiţiile în care cererea

din partea procesatorilor a fost în creştere în ultimii ani. Vedem dacă tendinţa se va păstra şi în continuare.

Producţii maxime de 30 de tone/ha Situaţia este similară şi la noi. Ion Moroianu, director executiv FNCR, spune că este surprins să vadă depozite goale la fermieri cu suprafeţe mari. Au vândut ce au reuşit să recolteze, dar nu este marfă pentru lunile care urmează. Deşi 85% din suprafaţă este recoltată, în centrul ţării media scăderilor de producţie este la circa 20 de tone/ ha în condiţii de neirigat şi 30 tone/ ha la irigat. Sunt foarte puţine excepţii unde a plouat şi producţia ajunge la 40 de tone/ha. Însă nu se ştie dacă, ceea ce s-a cheltuit pentru diferenţa

de producţie va putea fi acoperit anul acesta. Pe de altă parte au fost zone cu ploi abundente chiar înainte de recoltat, ceea ce a creat mari probleme. Şi calitatea cartofului de consum este puternic afectată, mulţi tuberculi fiind de calibru mai mic. La cartoful pentru industrializare, 70-80% dintre contracte au putut fi onorate, dar calitatea este ceva mai bună. La fel şi la cel pentru sămânţă, însă cantitatea este mult redusă. De aceea, din cauza creşterilor enorme cu inputurile (şi nu numai), vom asista la reduceri de suprafeţe semnificative în primăvară, în ce priveşte cultura cartofului.

Ion Moroianu a dat exemplu de fermieri care au în medie 200 de hectare cu cartofi, iar la anul se

gândesc să nu planteze mai mult de 50 ha. Preţurile mici de achiziţie de la fermă, lipsa susţinerii financiare a acestui sector (de la anul nu se va mai acorda nici sprijinul pentru cartoful de industrializare care a făcut să crească suprafeţele în ultimii ani) şi incoerenţa deciziilor vor duce cel mai probabil sectorul cartofului românesc şi mai jos decât este acum.

Şi alţi europeni încep să renunţe la cultura cartofului În această situaţie se pune problema ”Ce ar trebui să facă producătorii în primăvara următoare?”. Preţurile pentru contractele semnate, sezonul 2022-2023, erau considerate acceptabile. Dar după ce s-a declanşat

conflictul ruso-ucrainean, şi mai ales pe parcursul ultimilor 6 luni, costurile de producţie au crescut dramatic şi diferenţele (plus ce va urma în iarnă) nu sunt acoperite de preţurile actuale. La un preţ pe piaţă de 25 euro/100 kg şi cotaţiile estimate pentru luna aprilie 2023 care nu sunt cu mult mai mari, fermierii sunt extrem de temători în privinţa veniturilor din cultura de cartofi. Ei consideră că aceste creşteri ar trebui distribuite pe tot lanţul. Cu efectele cumulate ale tuturor aceşti factori (costuri mari de producţie şi depozitare, modificări de climă şi războiul din Ucraina) sunt mulţi fermieri care se întreabă spre ce alte culturi se pot orienta la primăvară, spun cei la NEPG.

Musculiţa albă în legumicultură

Musculiţa albă este o insectă mică originară din regiunile tropicale ale Americii, de unde s-a răspândit pe toate continentele, la noi în ţară prezenţa acestui dăunător fiind identificată pentru prima dată în anul 1941. Acest dăunător produce pagube însemnate fiind o insectă polifitofagă, ceea ce înseamnă că atacă orice specie din familiile: Legumisonae, Solanaceae, Curcubitaceae, Labitaea, Malvaceae, Cruficiferae, Rosaceae, dar şi plante ornamentale.

Specialiştii Marcoser precizează că musculiţa albă prefera locurile închise, deoarece la temperaturi de sub 0oC nu supravieţuiesc, iar la temperaturi sub 10oC şi peste 34oC nu se mai reproduc. În condiţiile din seră/solar se dezvoltă pe tot parcursul anului. În urma studiilor s-a constatat că musculiţa albă, datorită unor fotoreceptori din ochi,

reacţionează la culorile luminii, de aici şi faptul că înmulţirea are loc în prezenţa luminii verzi sau albastre. Culturile legumicole sunt atacate în general de două specii: Trialeurodes vaporariorum, denumită şi musculiţa albă de seră, un dăunător caracteristic culturilor crescute în sere şi în solarii şi de Bemisia tabaci, denumită musculiţa cartofului dulce, dar care creează pagube mari şi la celelalte culturi legumicole. Pagubele mari sunt provocate prin hrănire, din cauza populaţiilor numeroase şi prin faptul că sunt vectori de transmitere a unor virusuri deosebit de periculoase (TYLCV la tomate). Ambele specii de musculiţe albe au 3 etape de dezvoltare: ou, 4 stadii larvare şi adult, toate etapele având loc pe partea inferioară a frunzei. Ouăle sunt dispuse de obicei pe frunzuliţele din vârful plantei, eclozarea având loc după 7-10 zile, în funcţie de temperatura. Dacă condiţiile sunt favorabile, în seră/ solar se pot dezvolta 3 generaţii.

Femelele depun ponta după 2-3 zile de la apariţie, pe partea inferioara a frunzei, o femelă poate depune până la 500 de oua. Larvele apar la o temperatura de 20-23oC, după 10-30 zile, având un ciclu de dezvoltare de 4-6 săptămâni în seră/solar şi 7-8 în câmp. Adulţii trăiesc 10-20 de zile, în funcţie de variaţiile de temperatură. Metode de control a musculiţei albe: Marcoser recomandă dezinfecţia solului odată la 2 ani, pentru a distruge dăunătorii, ciupercile şi buruienile existente în sol, distrugerea resturilor vegetale din cultura precedentă, distrugerea buruienilor din cultură, deoarece acestea pot fi plante gazdă pentru acest dăunător, dar şi utilizarea plaselor antiinsecte. Aceste plase se aşează pe partea laterală a serei/ solarului, astfel încât pătrunderea insectelor să fie cât mai redusă. Monitorizarea constantă a culturii prin folosirea de capcane lipicioase de culoare galbenă: adulţii fiind atraşi de nuanţe de galben şi portocaliu.

Roxana DRĂGHICI

La 26 de ani, antreprenorul

Ionel Burtea conduce o afacere în agricultură de 6 milioane de euro din vânzarea de fructe proaspete, are în derulare investiţii cu fonduri europene de 2 milioane de euro în utilaje agricole, spaţii de depozitare, construcţia de sere în spaţii protejate şi agroturism, iar la anul plănuieşte să-şi listeze la Bursă compania, Abund Berry, pentru a atrage capitalul necesar creşterii producţiei locale.

Ionel Burtea realizează o cifră de afaceri de 6 milioane euro din vânzarea de fructe proaspete

Povestea Abund Berry

La 21 de ani, student la ASE, Ionel Burtea decide să pornească o afacere în agricultură. Cu un buget iniţial de 20.000 de euro, începe să cultive mure pe 1 ha de teren şi îşi implică familia în afacere – bunicul, părinţii şi sora. Decizia de a lansa afacerea cu fructe de pădure a fost luată după o atentă cercetare a pieţei, în care au fost identificate probleme de disponibilitate a fructelor româneşti în supermarketuri, precum şi lipsa unei game de vinuri cu arome inedite şi neconvenţionale. De altfel, pasiunea pentru vinuri a stat la baza lansării afacerii în 2017. În timp, creşte suprafaţa cultivată cu mure, iar tânărul fermier decide

să cultive şi zmeură şi căpşune, astfel încât în prezent, Ionel Burtea împreună cu familia sa gestionează o suprafaţă totală de 20 de hectare cultivate cu mure, zmeură şi căpşune la Ţicleni, în judeţul Gorj. Fructele cultivate la Ţicleni sunt vândute sub brandul propriu, Abund Berry. ”În facultate m-am hotărât să lansez o afacere în agricultură pentru că am avut acest vis, să fac ceva pentru şi împreună cu familia mea, pentru zona în care am crescut, să pot oferi românilor fructe de pădure de producţie locală, să pot crea locuri de muncă şi atrage tinerii să rămână acasă, să nu plece afară. Eu şi familia mea avem o pasiune pentru vinuri, aceasta a fost motorul

şi ideea din spatele afacerii. Am descoperit că specialităţile de vinuri din mure sau din afine au un gust şi o aromă deosebite, că pot veni foarte bine în completarea ofertei de vinuri din struguri de pe piaţa din România. Am început să producem din 2017 vin de mure, am lansat brandul Berry Wine / ALAI care poate fi găsit în reţelele partenerilor noştri”, declară Ionel Burtea, fondatorul afacerii Abund Berry.

Parteneriate de afaceri Încă de la începutul lansării afacerii, Ionel Burtea a urmărit să distribuie fructele sale în cât mai multe supermarketuri şi să colaboreze cu firme din domeniul HoReCa. Pentru a asigura

aprovizionarea cu fructe proaspete tot timpul anului, tânărul fermier a decis să-şi extindă afacerea şi sortimentele oferite partenerilor săi în 2020. În acest sens, începe să cumpere afine, zmeură, mure, prune, piersici, nectarine şi căpşune de la cultivatorii din România şi să importe fructe din Olanda, Peru, Chile, Polonia, Argentina, Spania, Portugalia. ”Mă implic personal în colaborarea cu fermierii din România, vizitez fermele şi verific fructele şi legumele, calitatea şi aspectul acestora înainte de a decide achiziţionarea lor şi vânzarea mai departe către partenerii noştri. Parcurg peste 50.000 de km în fiecare an, în toată ţara, pentru a ajunge la fermierii parteneri sau pentru a cunoaşte alţi fermieri. Abund Berry este unul dintre principalii distribuitori de fructe proaspete şi legume pentru Mega Image, Carrefour, Profi, Metro. Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinim sunt foarte riguroase, din acest motiv suntem atenţi la selectarea furnizorilor cu care lucrăm, la asigurarea condiţiilor optime de depozitare şi transport”, declară Ionel Burtea, tânărul antreprenor din Gorj.

Record în 2022

Anul acesta, Abund Berry a marcat un record în vânzarea de fructe prin livrarea a peste 1000 de tone de fructe din producţia locală şi de import către supermarket-uri,din care peste 100 de tone de zmeură. Ionel Burtea explică de ce este o cifră semnificativă şi ce înseamnă să vinzi 100 de tone de zmeură. ”O sută de tone de zmeură înseamnă 800.000 de cutii de 125g, pe care echipa mea le pregăteşte pentru vânzare, le verifică, le sortează, le etichetează, le încarcă

în lădiţe şi apoi în camioane. Este un proces meticulos, care presupune atenţie şi un anumit ritm, în condiţiile în care sunt implicate aprox. 40 persoane în acest flux. Dacă facem calculul mai departe, livrăm aprox 2.200 de caserole cu zmeură în medie zilnic către clienţii noştri. Iar la această cifră se adaugă celelalte fructe care sunt verificate, ambalate, etichetate şi livrate. Efortul nostru este foarte mare, pe măsura cererii”, apreciază Ionel Burtea.

Provocările pandemiei. Focus pe soluţii

Pandemia a adus cu sine noi provocări şi schimbări pentru care Ionel Burtea a trebuit să găsească soluţii şi să ia decizii pentru a merge mai departe. Înainte de pandemie, fermierul participa la târguri şi diferite evenimente în industrie pentru a-şi prezenta produsele şi a căuta noi parteneri de afaceri. Pe lângă colaborarea cu supermarketurile din România, pentru companie un canal important de vânzare îl reprezentau băcăniile, restaurantele şi alţi parteneri din HoReCa. Ionel Burtea avea un proiect în derulare cu fonduri europene, o seră pentru căpşuni la stadiul de şantier, precum şi o investiţie proprie în turism. Pandemia de Covid-19 a perturbat lanţurile de aprovizionare, multe afaceri din HoReCa au fost afectate, unele dintre ele chiar s-au închis. Tânărul fermier a compensat scăderea cifrei de afaceri pe acest canal prin vânzarea pe online, care a crescut semnificativ prin alocarea resurselor necesare – shop în site, reclamă online, newslettere, echipă dedicată, logistică specifică. O altă decizie a fost să oprească proiectul din turism şi să aştepte pentru a vedea cum se stabilizează domeniul, care sunt

cerinţele din partea autorităţilor, aşteptările din partea clienţilor, unde şi cum este necesar să se repoziţioneze, să revizuiască serviciile oferite şi resursele necesare relansării acestui proiect. În ceea ce priveşte proiectele pe fonduri europene, acestea au beneficiat de susţinerea autorităţilor naţionale (AFIR), însă fermierul a întâmpinat probleme cu aprovizionarea utilajelor, echipamentelor de procesare şi materialelor de construcţii de la furnizorii din Italia sau Spania.

Planuri de viitor

Ionel Burtea urmăreşte în continuare creşterea business-ului şi în acest sens a decis ca anul viitor să listeze compania la bursă pentru a atrage capitalul necesar, cu care să susţină extinderea activităţii de producţie locală. Pentru 2023, tânărul fermier şi-a propus o cifră de afaceri de 10 milioane de euro şi depunerea unui proiect pe Horizon, o linie de finanţare direct de la Comisia Europeană. În opinia sa, în agricultură se dezvoltă un trend în direcţia business to consumer, direct de la producător la consumator, cu cerere în creştere pentru fructe şi legume proaspete, preferate fiind produsele locale, deşi acestea în continuare nu au o pondere mare la rafturile din supermarketuri. Ionel Burtea urmăreşte finalizarea serei de căpşuni, un proiect accesat pe Submăsura 4.1a - pomicultură, înfiinţare sere căpşune, unitate de procesare şi depozitare. Valoarea proiectului este de 1,4 milioane de euro cu TVA, suprafaţa vizată este de 4.560 de metri pătraţi, iar zona tehnică de 528 mp. 90% sunt fonduri europene, în timp ce aportul propriu este de 10%.

Campania de semănat rapiţă se apropie de final. Hibrizii Pioneer s-au numărat şi în această toamnă printre principalele alegeri ale fermierilor. Ce au ales? Evident hibrizii ce au oferit producţii ridicate în campania precedentă, adică hibrizii fermierilor campioni, anunţă compania Corteva Agriscience.

Fermierii campioni la rapiţă aleg şi anul acesta genetica Pioneer

În aceste condiţii, reprezentaţii companiei prezintă ultima serie de fermieri campioni din acest an şi urează cultivatorilor de rapiţă să aibă producţii cel puţin la fel de ridicate precum agricultorii de top prezentaţi în cadrul comunicatelor.

Fermierul Nyircsa Andras din localitatea Dalnic, judeţul Covasna, a ales hibridul PT298 şi s-a dovedit alegerea câştigătoare întrucât a recoltat 5.200 kg/ha. Acesta lucrează 110 ha, iar campania trecută a semănat rapiţă pe 36 ha. “Am semănat acest hibrid după cultura de grâu, astfel că terenul a fost arat, apoi pregătit cu discul şi am administrat îngrăşăminte triplu 15+sulf – 300 kg/ha. Am semănat la finalul lunii august şi în toamnă am mai administrat un îngrăşământ foliar pe bază de bor şi un insecticid. Am continuat în primăvară cu aplicarea unui regulator de creştere, apoi un fungicid înainte de apariţia bobocilor şi am fertilizat cu nitrocalcar – 250 kg/

ha. A mai urmat un tratament, după 4 săptămâni de la aplicarea primului, cu fungicid şi insecticid, după care, ultima dată când am putut intra în cultură am aplicat 200 kg/ha de nitrocalcar. Plantele au evoluat bine, nu am întâmpinat probleme, însă am recoltat cu întârziere, la final de iulie şi în primele zile din august. Acum deja am semănat şi plantele au răsărit, sperăm

să fie o campanie la fel de bună ca aceasta pentru că am ales tot hibridul PT298”, a declarat fermierul campion.

În judeţul Teleorman, în cadrul societăţii Esperandza, fermieri campioni au devenit şi domnii Sandu Daniel şi Daniel Drăghici. Aceştia au ales hibridul PT303 şi au obţinut o producţie de 4.867 kg/ha.

fiind cultura premergătoare. Am arat şi am pregătit terenul, am fertilizat cu îngrăşământ triplu 16+sulf – 300 kg/ha, apoi am lucrat terenul cu combinatorul şi am semănat în perioada 25 august – 3 septembrie. În toamnă am aplicat două tratamente cu insecticide şi fungicide, precum şi un foliar pe bază de bor. În primăvară am mai administrat trei tratamente cu insecticid şi fungicid, dar şi două îngrăşăminte foliare. La desprimăvărare am fertilizat cu îngrăşământ pe bază de azot 30% şi sulf 29% - 250 kg/ha, apoi, la un interval de două săptămâni, am mai administrat nitrocalcar - 250 kg/ha. Pot spune că acest hibrid s-a comportat foarte bine, motiv pentru care în această toamnă l-am semănat pe 100 ha”, a specificat domnul Benea.

tratamente cu insecticid şi fungicid. Am recoltat la început de iulie şi pot spune că a fost un an bun, nu am mai întâmpinat probleme”, a punctat fermierul campion.

Şi în localitatea Hărman, judeţul Braşov, hibridul PT303 a excelat. Domnul inginer Ioan Benea a recoltat 4.760 kg/ha.

“Lucrez 750 ha, rapiţă am avut campania trecută pe 250 ha, iar 55 ha au fost semănate cu PT303, grâul

În cadrul societăţii Quality Solution, domnul inginer Robert Iordan din judeţul Teleorman a devenit fermier campion cu hibridul PT275 care i-a oferit 4.200 kg/ha. “Lucrez 1.000 ha, iar hibridul de rapiţă PT275 l-am avut pe 50 ha. Cultura premergătoare a fost floarea-soarelui, astfel că terenul a fost arat, pregătit cu discul şi am efectuat o trecere cu combinatorul. Am semănat în prima parte a lunii septembrie, am administrat îngrăşământ complex – 200 kg/ha, dar am mai fertilizat şi cu uree lichidă – 200 l/ha. În primăvară am erbicidat o singură dată şi am aplicat două

Tot în judeţul Teleorman îşi desfăşoară activitatea şi următorul fermier campion. Domnul Marius Ionuţ

Trifu lucrează 150 ha, pe 30 ha a semănat rapiţă şi a obţinut cu hibridul PT298 o producţie de 3.810 kg/ha.

“Am semănat rapiţa după grâu şi am ales doar hibridul PT298. Am arat terenul şi imediat am intrat cu discul, a urmat o perioadă de repaus iar înainte de semănat am mai intrat de două ori cu discul. Am fertilizat, după care am semănat în data de 20 septembrie. În toamnă am administrat un erbicid pentru buruienile monocotiledonate, dar şi un insecticid. În primăvară, la finalul lunii februarie, am fertilizat cu uree - 250 kg/ha, iar la jumătatea lunii martie am administrat un insecticid şi un fungicid. Au mai urmat două treceri cu insecticide şi îngrăşăminte foliare, iar la una dintre treceri am administrat şi un fungicid. Recoltatul a avut loc la începutul lunii iulie. Pot spune că am fost foarte mulţumit, de aceea în această toamnă voi avea 50 ha cu rapiţă din portofoliul Corteva Agriscience. Sincer să fiu a fost primul an în care am semănat rapiţă şi nu pot spune că sunt un foarte bun cunoscător al acestei culturi, dar sunt mulţumit de rezultatul obţinut”, a declarat domnul Trifu.

Procesele de instalare şi reproducere a afidelor pe plante au un impact economic direct, iar o mai bună înţelegere a acestora precum şi a gazdelor de pe care se răspândesc în culturi, poate duce la îmbunătăţirea strategiilor de gestionare a afidelor. În plus, prelungirea perioadelor cu temperaturi plăcute în toamnă sau episoadele călduroase primăvara devreme au modificat şi ele biologia acestor insecte.

De unde vin afidele în culturi?

Câteva afide „colonizatoare” pot produce sute sau mii de afide pe o plantă în câteva săptămâni Infestările sunt, în general, rezultatul unui număr mic de afide aripate care zboară spre plantă şi găsesc în aceasta o gazdă potrivită. Acestea depun mai multe larve fără aripi pe ţesutul cel mai sensibil înainte de a se muta pentru a găsi o nouă plantă convenabilă nutriţional. Afidele imature sau nimfele rămase în urmă se hrănesc cu seva plantei şi cresc treptat în dimensiuni. Se maturizează

în 7-10 zile şi apoi sunt gata să producă pui vii. De obicei, toţi sunt femele şi fiecare este

capabilă să producă între 40 şi 60 de pui. Procesul se repetă de mai multe ori, ceea ce duce la o explozie uriaşă a populaţiei. Mai puţin de o duzină de afide „colonizatoare” pot produce sute sau mii de afide pe o plantă în câteva săptămâni. Numărul lor poate creşte până când populaţiile sunt atât de aglomerate sau până când planta este atât de stresată, încât se produc forme aripate. Acestea zboară în căutare de noi gazde, iar procesul se repetă. Pentru afla ”de unde vin afidele în culturi?”, trebuie să cunoaştem şi să înţelegem câteva aspecte din ciclul lor biologic foarte complex. În timp ce majoritatea speciilor trăiesc pe o singură plantă gazdă, altele au o gamă largă de

gazde. Speciile de afide au cicluri de viaţă complicate, cu morfe (forme de dezvoltare) specializate în reproducere, dispersie şi supravieţuire în condiţii nefavorabile. În funcţie de modul de utilizare a plantei gazdă, afidele au două tipuri diferite de cicluri de viaţă: heteroecic,

ceea ce implică o alternanţă de gazde şi monoecic/autoecic cu alternanţă de plante ne-gazdă. Speciile heteroecice trăiesc în timpul iernii pe o specie de plantă (gazdă primară), în general lemnoasă, şi migrează în timpul verii către o altă specie de plantă fără legătură taxonomică (gazdă secundară), apoi migrează din nou toamna către gazda primară. În timp ce oviparitatea (depunerea oului de iarnă) se manifestă pe gazda primară, pe gazda secundară are loc reproducerea partenogenetică (fără fecundaţie). Aceste modificări ale ciclului sexual şi ale modului de reproducere depind de condiţiile climatice, de favorabilitatea gazdelor şi explică în mare parte plasticitatea extraordinară a dezvoltării afidelor ca răspuns la indicii de mediu. Speciile de afide care întrerup reproducerea partenogenetică cu reproducerea sexuată sunt denumite holociclice (cu ciclul întreg). Spre deosebire de afidele care au alternanţă de gazde, afidele care nu prezintă o alternanţă de gazde rămân pe tot parcursul anului fie pe aceeaşi specie gazdă, fie pe specii gazdă apropiate. Acestea efectuează atât ciclul de viaţă sexual, cât şi ciclul de viaţă partenogenetic pe aceeaşi specie gazdă. Spre deosebire de acestea,

există specii care nu produc ouă şi care sunt cunoscute sub numele de anholociclice. Unele specii, mai ales cele cu distribuţie cosmopolită, prezintă atât holociclul cât şi anholociclul, ambele în acelaşi timp în zone geografice diferite. Prezenţa atât a ciclului de viaţă sexual biparental, cât şi a celui asexual, asigură atât recombinarea genetică a afidelelor necesar evoluţiei, cât şi partenogeneza (foarte convenabilă pentru a exploata plante gazdă cu durată de viaţă scurtă).

Speciile de afide şi plantele lor gazdă, primare şi secundare Cunoaşterea plantelor gazdă primare şi secundare ajută fermierii în luarea deciziilor privind controlul populaţiilor de afide, pe de o parte prin eliminarea arborilor şi arbuştilor din apropierea culturilor ce pot fi gazde primare de iernare, pe de altă parte prin controlul constant al buruienilor şi al samulastrei din culturi şi a celor aflate în apropierea acestora care sunt gazde secundare de vară.

Aphis fabae (păduchele negru al fasolei,bobului): gazde primare iarna sunt Euonymus spp. (salbă moale, salbă râioasă) şi Viburnum spp. (călin). Acest afid se hrăneşte cu o gamă largă de plante, deşi preferă drept gazde de vară plantele din familia Chenopodiaceae. Atacă preferenţial legumele: sparanghel, sfecla, morcov, ţelina, fasole, praz, salata, ceapa, păstârnac, mazăre, spanac, dovleceii, dar şi sfecla de zahăr, porumb, în Europa fiind considerat un vector virotic foarte periculos. Dăunătorul provoacă cele mai mari daune

în culturile de sfeclă furajeră şi de zahăr, cartof, floarea-soarelui şi roşii. Acesta atacă peste 200 de specii de plante cultivate şi sălbatice. Dintre plantele sălbatice, insecta preferă macul de grădină, brusture, lobodă sălbatică, Atriplex rosea lobodă, muşeţel şi pălămidă (scaiete de câmp).

Aphis nasturtii – păduchele de cătină-cartof: specia alternează între cătina comună (Rhamnus cathartica) sau arin negru (Frangula alnus) ca gazde primare şi multe specii de plante erbacee ca gazde secundare, dintre care cea mai importantă din punct de vedere economic este cartoful. Formele sexuale apar toamna. A. nasturtii are o distribuţie aproape mondială; se hrăneşte cu numeroase plante din multe familii. Vara este în principal un dăunător al cartofului. Legumele care pot servi ca gazde de vară sunt: fasolea, sfecla, varza, castraveţii, păstârnacul, salata, dovleceii. Alte culturi care susţin dezvoltarea acestei specii sunt: hrişca, căpşunii, trifoiul roşu şi tutunul. Printre buruienile pe care se dezvoltă se numără: pălămidă, pătlagină mare, măcriş, lobodă sălbatică, ştir, Portulaca oleracea traista-ciobanului, Oxalis spp. (măcrişul comun), troscot, ridiche sălbatică.

Macrosiphum euphorbiaepăduchele dungat al cartofului: gazda primară a speciei M. euphorbiae este Rosa spp. M. euphorbiae. Este foarte polifag pe gazdele secundare, hrăninduse cu peste 200 de specii în mai mult de 20 de familii de plante. Atacă plantele din fam. Solanaceae, în special cartoful şi roşiile. Uneori toamna spanacul

şi salata sunt puternic infestate. De asemenea, se hrăneşte cu sparanghel, sfeclă, ţelină, cicoare, porumb, castravete, vinete, hrean, varză, salată, muştar, mazăre, păstârnac, piper, dovleac, rubarbă, spanac, cartof dulce, nap, dar multe dintre aceste specii de obicei în etapa de răsad. Printre gazdele buruieni se numără Solanum nigrum (zârna), Physalis spp. , Solanum villosum (moară), urda vacii, ciumăfaie, lobodă sălbatică, Lycium sp., Ipomoea purpurea (zorele), Solanum jasminoides (liană); ştir, pătlagină, limba-oii, ambrozie, Malva rotundifolia, traista ciobanului, caşul popii , susai moale, lăptucă; iarna îl găsim pe Barbarea vulgaris (creţuşcă de câmp). Deşi nu este considerat a fi un vector deosebit de eficient M. euphorbiae poate transmite numeroase virusuri.

Aulacorthum solani (păduchele pătat al cartofului): are ca gazde primare: Digitalis (degeţel, scăiuş), vulturică; gazde secundare: plante din familiile Apiaceae (umbelifere), Asteraceae (composite)., Solanaceae etc. Deşi este o specie foarte polifagă, este în principal un dăunător al cartofului. Poate fi găsit pe flori precum: crinul, cineraria, gladiola, salvia, laleaua şi violetele. Printre numeroasele buruieni care

susţin această specie se numără: Solanum dulcamara (zârnă), (specii de piciorul cocoşului), specii de coada racului, Stellaria, Plantago major (limba-oii), măcriş, păpădie de toamnă , crizantemă, specii de ştir, traista ciobanului, Portulaca, Polygonum spp.

Myzus persicae– păduchele verde al piersicului se hrăneşte cu sute de plante gazdă din peste 40 de familii diferite. Gazde primare a lui M. persicae sunt aproape invariabil P. persica (piersic), inclusiv var. nectarina, P. tenella, P. nana, P. serotina şi hibrizi de piersic şi migdal. În lunile de vară îşi abandonează gazdele lemnoase în favoarea gazdelor secundare sau erbacee, din familiile Solanaceae, Chenopodiaceae, Compositae, Brassicaceae şi Cucurbitaceae. Uneori este cunoscut sub numele de afidul de piersiccartof, reflectând două dintre cele mai comune gazde ale sale. Legumele care susţin specia includ: fasolea, sfecla, broccoli, varza, morcovul, conopida, ţelina, porumbul, castraveţii, feniculul, napul, vinetele, salata, muştarul, pătrunjelul, mazărea, cartoful, spanacul, dovleceii, roşiile şi pepenii. Sunt atacate şi tutunul, sfecla de zahăr şi floarea-soarelui.

Numeroase culturi de flori şi

plante ornamentale sunt potrivite pentru dezvoltarea afidelor. Buruieni comune şi răspândite, cum ar fi rochiţa rândunicii, loboda sălbatică şi ştir sunt adesea citate ca gazde importante ale speciei. Aşa cum s-a prezentat, afidele apar primăvara în culturile de cartof de pe plante gazde primare (de iarnă) de obicei specii lemnoase aflate în apropierea câmpurilor, din spaţiile închise (sere, solarii, depozite) sau buruieni rămase în câmp sau în apropiere (care au supravieţuit pe timpul iernii), samulastra de cartof. Buruienile concurează cu culturile agricole pentru nutrienţi şi apă şi sunt printre cele mai importante surse de dăunători şi boli. De aceea, controlul eficient al buruienilor este esenţial pentru a maximiza stocarea umidităţii şi randamentul culturilor, pentru a reduce rezerva de seminţe de buruieni . O posibilă cale de control a afidelor poate fi aceea de a le împiedeca să ierneze pe arborii şi arbuştii din apropierea câmpurilor şi să găsească plante gazdă secundare potrivite dezvoltării şi înmulţirii lor pe timpul verii. Controlul buruienilor este una din secvenţele tehnologice şi ale culturii cartofului pentru sămânţă şi consum. De asemenea, ţinând cont de numărul mare de specii de afide colonizatoare ale cerealelor care, după recoltarea acestora migrează în masă spre culturile de cartof, fiind implicate în transmiterea virusurilor de tip ne-persistent, controlul gazdelor secundare trebuie făcut la fel de riguros şi la celelalte culturi cu care cartoful se află în asolament. (informatii:D. Donescu, N. Bărăscu, D. Petre, INCDCSZ Braşov, vol. 31/2022 )

www.agrimedia.ro

Unele particularităţi biologice ale cerealelor de toamnă

Plantele premergătoare triticalelor sunt acelea care eliberează terenul devreme: leguminoasele anuale pentru boabe, inul pentru fibre, cartoful timpuriu, rapiţa, porumbul-hibrizi timpurii sau masă verde, cânepa pentru fibre, sfecla de zahăr timpurie etc.

Formarea tulpinii - etalarea şi creşterea tulpinii (pai sau culm) marchează trecerea de la etapa vegetativă la cea generativă la cerealele păioase (grâu de toamnă, orz şi orzoiacă, secară, triticale). Pentru a putea să formeze pai, cerealele de toamnă au nevoie de o perioadă de 35-40 de zile cu temperaturi scăzute, cuprinse între 1-5 grade Celsius. Fără acest stadiu parcurs, cerealele de toamnă rămân în faza de rozetă, formează numai aparat foliar şi nu generează spic. Această perioadă poartă denumirea de vernalizare sau iarovizare. După parcurgerea stadiului de vernalizare, în primăvară când temperaturile cresc la 14-15 grade Celsius, plantele încep să-şi alungească paiul, stadiul purtând numele de împăiere. Creşterea tulpinii în lungime se realizează de-o parte şi de alta a nodului, din zona diafragmei. Nodul bazal, deşi mai scurt şi mai subţire, are ţesutul mecanic cel mai rezistent şi mai bine dezvoltat. Internodurile superioare sunt cele mai lungi, dar mai subţiri şi mai slab rezistente. Durata de formare a paiului este

direct influenţată de specie, soi, umiditate căldură, lumină. Creşterea paiului, la cerealele păioase, durează între 50-65 de zile, în funcţie de specie şi condiţiile pedoclimatice. Tulpina cerealelor este alcătuită din noduri şi internoduri, cu interiorul internodurilor plin cu măduva la sorg şi mei, iar la restul speciilor din grupa aceasta este gol. Numărul şi lungimea internodurilor este diferit de la specie la specie, cu înălţimi totale ale tulpinii care variază de la 30-40 cm (la cerealele păioase) şi până la 9 metri la porumb (conv. gigantea). Tot în această fază de împăiere are loc şi formarea organelor de reproducere, diferenţierea organelor florale şi se înregistrează un consum ridicat de apă şi elemente nutritive. Formarea aparatului foliar - cerealele au frunzele aşezate altern, câte una la fiecare nod tulpinal, formate din nod, teacă şi limb (frunze sesile, lipsite de peţiol). Nodul foliar corespunde zonei de creştere a internodului pe care îl protejează. Teaca este despicată pe toată lungimea ei şi îmbracă internodul pe circa 2/3 din lungimea lui, având şi rol de protecţie al tulpinii, iar teaca ultimei frunze protejează inflorescenţa în curs de formare (faza de burduf). Nervurile limbului foliar sunt paralele, iar numărul acestora diferă de la specie la specie: la grâu şi ovăz = 11-13 nervuri, la orz şi orzoaică = 18-24 de nervuri, etc. Lăţimea primei frunze, dată de numărul de nervuri este diferită şi în funcţie de aceasta cerealele se pot împărţi în două grupe: - grupa I - cerealele cu frunza îngustă - grâu, secară, orz,

ovăz, triticale, orez; grupa a II-acereale cu frunza lată - porumb, sorg, mei. La trecerea dintre teacă şi limb se găsesc două formaţiuni membranoase numite ligulă şi urechiuşe (pinteni), diferite de la o specie la alta şi care constituie caractere de recunoaştere şi identificare a cerealelor. Înspicarea - începe odată cu atingerea stadiului de burduf şi etalarea inflorescenţei la cel puţin o treime din partea superioară. Se consideră că un lan este înspicat atunci când 80% din plante şi-au etalat inflorescenţa, la planta principală şi ulterior, în ordinea formării, la fraţii apăruţi. Cerealele prezintă următoarele categorii de inflorescenţe: spic la grau, secară, triticale, orz, orzoaică; - panicul la ovăz, orez, sorg, mei şi porumb, inflorescenţa masculă; spic modificat la porumb, inflorescenţă femelă (ştiulete sau spadix). Spicul este alcătuit dintr-un ax central sau rahis pe care se prind scurt pedunculat sau sesil spiculeţele: axul sau rahisul este format din segmente articulate, drepte sau curbate, glabre sau păroase, mai late la un capăt şi mai înguste la celălalt. Floarea este alcătuită din două palei, care formează învelişul florii, una superioară sau internă şi nearistată şi una inferioară sau externă, care la formele aristate poartă aristă. La baza paleelor se găsesc 2 lodiculi având rol în deschiderea florilor. Organele florale de reproducere sunt: androceul reprezentat de 3 stamine la toate cerealele, cu excepţia orezului care are 6 stamine, gineceul este format dintr-un ovar unicarpelar, uniovular cu stigmat bifid pufos. Paniculul este format dintr-un ax central cilindric,

format din mai multe segmente de diferite lungimi, din articulaţiile cărora pornesc ramificaţii laterale de ordinul I, II, III etc., pe care se prind spiculeţele. Fiecare spiculeţ prezintă una sau mai multe flori, a căror structură a fost descrisă anterior, fiind aceiaşi ca şi la spic. Lungimea şi orientarea ramificaţiilor laterale determină forma paniculului, care diferă de la o specie la alta, iar în cadrul speciei, de la o varietate la alta. Înflorirea - constă în deschiderea paleelor şi etalarea la exterior a staminelor. Se produce la maturitatea plantelor, când organele de reproducere sunt mature, lodiculele îşi măresc volumul, se umflă şi devin turgescente, provocând deschiderea florilor şi fecundarea lor. Deschiderea florilor poate avea loc concomitent cu înspicarea (la orz) sau la 1-2 zile după aceasta (la grâu), ori la 5-7 zile după înspicare (la secară). La cerealele cu spic înflorirea începe de la mijlocul spicului spre extremităţi. La cerealele cu panicul înflorirea începe de la vârf şi se continuă spre bază. În cazul fraţilor, înflorirea se declanşează în ordinea de formare a acestora. O inflorescenţă înfloreşte în 5-8 zile (în funcţie de umiditatea relativă a aerului), florile deschizându-se dimineaţa şi rămân astfel până se încheie fecundarea. Polenizarea şi fecundarea - cerealele prezintă atât polenizare autogama (la grâu, orz, ovăz, orez şi triticale) cât şi polenizare alogama (la porumb şi secară). Eliberarea polenului are loc, de regulă, imediat după înflorire, iar polenizarea se petrece la temperaturi medii de 14-16 grade Celsius, dimineaţa sau seara. Formarea şi coacerea bobuluiprocesul de formare, umplere şi coacere a bobului începe imediat după fecundare şi durează circa 20 de zile pentru speciile care se recoltează vara şi aproximativ 35-40 de zile la

speciile recoltate toamna. În perioada de formare şi până la coacerea deplină, bobul traversează mai multe stadii de coacere, cunoscute mai ales sub denumirea de ”faze de coacere”, după cum urmează : - coacerea ”în lapte” (sau verde) se caracterizează prin: plantele sunt verzi; boabele au conţinut apos, lăptos şi sunt umflate; % apa trece de 50 %; embrionul, deşi format, continuă să crească în ritm intens; germinaţia este foarte scăzută sau lipseşte; după 10-15 zile de la formarea bobului începe să apară şi germinaţia; se asimilează intens substanţele de rezervă; - coacerea ”în pârgă” sau ”în galben” se recunoaşte prin: boabele au mai puţină apă (aproximativ 30 %) şi sunt tari; boabele au consistenţa cerii şi se pot străbate cu unghia; volumul lor se apropie de cel normal; culoarea este caracteristică soiului; embrionul este normal dezvoltat; acumularea substanţelor de rezervă s-a încheiat; plantele sunt galbene la bază şi verzi la vârf, iar la sfârşitul acestei faze se poate începe recoltatul la anumite specii; durata fazei este de 5-8 zile; scuturarea este încă slabă; - coacerea deplină sau maturitatea deplină, se recunoaşte după: plante complet îngălbenite şi uscate; bobul are conţinut scăzut de apă (aproximativ15-16 %); bobul este tare, nu se mai poate străpunge cu unghia; culoarea şi mărimea sunt specifice soiului, hibridului; sticlozitatea este caracteristică soiului sau hibridului; embrionul este bine format şi are o bună viabilitate; faza durează 3-6 zile şi pericolul de scuturare este ridicat. O altă fază nedorită, care se instalează atunci când se întârzie recoltatul este ”răscoacerea” sau ”supracoacerea”, faza în care plantele se scutură, iar în condiţii de

umiditate atmosferică pe seminţe se instalează agenţii patogeni. Fructul - la cereale este o cariopsă, de forme şi mărimi diferite, golaşă sau îmbrăcată în pleve, rezultată din concreşterea seminţei cu pericarpul (peretele extern al ovarului). Ca formă, la cereale se întâlnesc cariopse globuroase, ovale, alungite, eliptice, plate etc., de culoare albicioasă, gălbuie, roşcată, portocalie sau neagră în funcţie de specia, varietatea sau convarietatea căreia îi aparţin. La o cariopsă alungită (exemplu, la grâu, secară, orz, ovăz) se distinge o parte dorsală bombată şi una ventrală, prevăzută cu un şănţuleţ numit canelură, de-a lungul căruia, dedesubt, se găseşte un canal cu aer. La unele specii, la un capat al bobului se gaseşte un smoc de perişori (papus), iar la celălalt capăt se gaseşte situat embrionul. În secţiune longitudinală bobul de grâu prezintă: pericarpul, coaja sau învelişul fructului care reprezintă 6-14 % din masa bobului, alcătuit din mai multe straturi de celule (epicarp, mezocarp şi endocarp): sămânţa - alcătuită la rândul ei din tegument, endosperm şi embrion. Tegumentul sau testa este alcătuit din două rânduri de celule bogate în pigmenţi şi care dau culoare bobului: Endospermul reprezintă 80-86 % din masa bobului şi mai are la exterior un strat de celule aproape pătratice, bogate în aleurona, iar la interior endospermul propriu-zis, alcătuit din celule mai bogate în amidon. Embrionul este compus din: muguraş plumula sau gemula, protejat de coleoptil; tulpiniţa, tigela sau axul hipocotil, prin mijlocul căreia trec vasele conducătoare ce vin din cotiledon: rădaciniţa sau radicela, protejată de coleoriza scutellum sau cotiledonul şi epiblastul (bracteea embrionara) sau rudimentul celui de-al doilea cotiledon.

VĂTĂMANU

Microorganismele şi păstrarea seminţelor

În timpul păstrării, unele seminţe mai puţin mature şi de obicei mai umede constituie un mediu favorabil pentru dezvoltarea microorganismelor şi un factor pentru contaminarea boabelor din jur.

De asemenea, zonele de pe suprafaţa seminţelor care au stat sub influenţa stropilor de ploaie sunt repede invadate. În masa de seminţe, îndeosebi a celor proaspăt recoltate, pot avea loc fenomene de transpiraţie şi de condensare care înlesnesc dezvoltarea bacteriilor şi în special a ciupercilor. Principalii factori care determină invadarea seminţelor de către microorganisme în timpul depozitării sunt: - conţinutul de apă al seminţelor; - temperatura masei de sămânţă; - prezenţa insectelor şi acarienilor, precum şi a impurităţilor organice (seminţe);integrtitatea învelişului şi în general starea seminţelor; - durata păstrării. Pe seminţele sănătoase, proaspăt recoltate predomină Bacterium herbicola aureum, care constituie peste 75% din numărul total al bacteriilor. Deşi nu are capacitatea de a distruge sămânţa, în condiţii nefavorabile de păstrare, această bacterie elimină prin respiraţie multă căldură şi apă, contribuind la declanşarea procesului de încingere. Între bacteriile saprofite

unele sunt capabile să producă hidrolize sau fermentaţii, însă influenţa lor deteriorativă asupra păstrării are însemnătate practică numai în cazuri speciale, datorită faptului că pentru dezvoltarea lor pe bob au nevoie de o umiditate mare, circa 17-18% în cazul cerealelor, umiditate la care astăzi nu se mai păstrează seminţele fără măsuri speciale de aerare şi răcire. Mai numeroase şi prin influenţa lor mai grave decât bacteriile sunt ciupercile aflate pe seminţe. În mod frecvent cele mai des întâlnite în depozit şi care prezintă o importanţă deosebită pentru păstrare, sau pentru lucrările curente din laboratoarele pentru controlul seminţelor, sunt în special mucegaiurile (Mucor, Rhyzoopus s.a.). Foarte numeroase sunt reprezentantele genurilor Aspergillus şi Penicillium, considerate ca ciuperci tipice de depozit, deoarece ele nu invadează seminţele într-un grad apreciabil şi nu se extind înainte de recoltare, ci numai în timpul depozitării. Speciile de Aspergillus sunt adaptate pentru a se dezvolta în special în condiţiile unei umidităţi mai reduse a seminţelor şi constituie principalul pericol în timpul depozitării; unele din ele pot încadra seminţele de cereale începând de la o umiditate a acestora foarte scăzută. În ceea ce priveşte temperatura, majoritatea ciupercilor de depozit se dezvoltă cel mai bine la 30 de grade Celsius; la temperaturi

de 12-15 grade Celsius; multe ciuperci de depozit cresc încet, iar la 5-8 grade Celsius creşterea celor mai multe încetează. Câteva specii de Penicillium pot creşte încet pe seminţe la 0-5 grade Celsius, însă pentru aceasta cer o umiditate a seminţelor care să fie în echilibru cu o umiditate relativă a aerului de peste 90%. În timpul păstrării lor, în afară de bioxid de carbon şi apă, ciupercile elimină o serie de acizi, alcooli şi toxine, care în anumite condiţii pot intoxica seminţele. Unele dintre ciuperci (Penicillium, Aspergillus) hidrolizează amidonul şi celuloza, putând astfel să distrugă învelişul seminţelor. În general acesta asigură o protecţie satisfăcătoare. Sămânţa vie, cu învelişul intact opune o rezistenţă acţiunii ciupercilor; dacă însă învelişul este vătămat şi acestea au posibilitatea de a veni în contact direct cu substanţele din celelalte ţesuturi, rezistenţa este mult diminuată. Când seminţele sunt moarte sunt foarte uşor invadate de alte numeroase ciuperci. În urma acţiunii lor asupra embrionului, anumite structuri ale acestuia sunt distruse, ceea ce provoacă apariţia de germeni slăbiţi şi anormali; în cazul când atacul este avansat, embrionul este complet distrus şi germinaţia pierdută.

Longevitatea microorganismelor de pe seminţe

Compoziţia microflorei seminţelor se schimbă pe măsură ce acestea îmbătrânesc, unele specii dispărând la intervale mai lungi sau mai scurte, în funcţie de particularităţile lor genetice şi de condiţii externe. Această dinamică este importantă îndeosebi pentru longevitatea diferiţilor patogeni care poate varia în limite largi şi care este influenţată într-o anumită măsură de adâncimea localizării lor în seminţe. În numeroase cazuri, durata patogenilor este mai scurtă decât a seminţelor, ceea ce permite combaterea acestora prin folosirea seminţelor mai vechi. Cunoaşterea epocii la care pot dispare unele infecţii este utilă pentru seminţele infectate la unele specii de legume, plante medicinale, flori sau plante furajere, care nu pot primi altă destinaţie şi care pot fi uşor păstrate în acest scop pe termene mai lungi, bineînţeles în condiţii care să nu ducă la scăderea germinaţiei. Se recomandă astfel folosirea după doi ani de păstrare a seminţelor de fasole infectate de bacterioză, a celor de ţelină infectate de Septoria apicol s.a. , dacă bineînţeles vigoarea lor nu s-a diminuat.

Deteriorarea seminţelor în germinaţie prin microorganismele solului Solul conţine o floră microbiană foarte bogată, mult diferită de cea a seminţelor, din componenţa căreia unii intră în acţiune reciprocă, cu sămânţa sau cu microorganismele de pe sămânţă. Locul sau nişa ecologică din jurul seminţei în germinaţie, în care au loc diferite procese care constituie interacţiunea sămânţă-microrganisme a fost numit de Verona spermosfera, iar ansamblul de modificări

declanşate în momentul introducerii seminţei în solul umed, efectul seminţei (seed efect). Când sămânţa este pusă în condiţii de germinaţie se crează condiţii favorabile de dezvoltare pentru cea mai mare parte a microorganismelor: Apa, oxigenul şi substanţele nutritive din sol se întâlnesc cu substanţele nutritive pe care bobul le revarsă la exterior pe toată durata imbibiţiei şi germinaţiei sale şi care exercită o influenţă chimiotactică asupra unora dintre microorganisme care se îndreaptă către el. Această migraţie de substanţe nutritive din bob, începută odată cu imbibiţia, se continuă apoi cu o exudaţie din organele germenului. Ea este proprie tuturor seminţelor dar capătă valori mai importante la seminţele îmbătrânite, sparte sau fisurate. Efectul seminţei - ansamblul de modificări determinat în solul umed de prezenţa seminţei, denumit efectul seminţei, este caracterizat între altele prin modificări de ordin biologic: prezenţa seminţei cu zestrea ei microbiologică şi exudarea de substanţe care favorizează dezvoltarea microorganismelor, fac ca în imediata ei apropiere să se înregistreze un număr sporit de germeni. Paralel cu sporirea activităţii microbiene şi legat de aceasta are loc o intensificare a unor procese biochimice (nitrificarea, celuloliza, fosfatoliza ş.a.). care amplifică şi antagonismul dintre microorganismele bobului şi cele de sol. Putem sublinia importanţa competiţiei pentru spaţiu şi hegemonie dintre ciupercile saprofite şi cele parazite, invazia saprofitelor limitând invazia parazitelor. Cercetările sale cu

grâu arată că la temperaturi sub 12 grade Celsius sunt favorizate speciile de Fusarim nivale şi Septoria nodorum, în timp ce la temperaturi mai înalte este favorizată atât creşterea plantelor cât şi dezvoltarea ciupercilor saprofite Alternaria spp. şi Epicoccum spp., care contribuie la protejarea naturală a seminţelor şi germenilor. Pe baza antagonismului dintre microorganisme s-au încercat chiar metode de combatere a unora dintre patogeni prin introducerea în sol a microorganismelor antagoniste. Aşa de exemplu, prin introducerea în sol a lui Bacillus subtilis sau anihilat efectele lui Helminthosporium sativum la orz. Alte cercetări au reuşit ca prin introducerea în sol a miceliului de Trichoderma spp. să reducă putrezirea seminţelor de fasole.

Tot în legătură cu efectul seminţei trebuie menţionate fenomenele de alelopatie care întovărăşesc germinaţia unor seminţe în prezenţa altor seminţe, fenomene care sunt legate de producerea de substanţe toxice şi difuzarea lor în sol Asemenea substanţe elimină, de exemplu, unele seminţe la care repausul germinativ este determinat de prezenţa anumitor inhibitori ai germinaţiei aflaţi în înveliş. O schimbare esenţială în relaţiile dintre sămânţă, microorganismele spermosferei şi ale solului o produce tratamentul antiparazitar. Aceasta exercită o influenţă considerabilă asupra microflorei bobului şi solului. Eliminând o bună parte dintre speciile parazite şi saprofite şi creând o zonă de protecţie în jurul seminţei se face o selecţie a microflorei şi se creează condiţii mai bune pentru încolţire şi răsărire, în special în condiţii suboptime pentru germinare în sol.

IONIŢĂ

Precizie în lucru cu Dyna Trac

Compania Laforge a dezvoltat un sistem care împiedică deviaţia utilajelor în lucru, acestea menţinând aceeaşi linie de deplasare cu cea a tractorului, fără abateri şi cu precizie înaltă. Sistemul, denumit Dyna Trac, a fost descris de directorul firmei producătoare, Hubert Defrancq, care a fost invitat la evenimentul Power Show, organizat în luna septembrie de IPSO Agricultură.

Sistemul Dyna Trac compensează abaterea utilajului din spatele tractorului, nepermiţându-i să se încline în lateral şi nici faţă-spate, obţinându-se astfel rânduri perfect drepte. „Ştim că într-o parcelă structura solului nu este uniformă şi indiferent ce lăţime vor avea implementele întotdeauna se vor abate în lateral, deplasându-se în dreapta sau în stânga, chiar dacă tractorul îşi păstrează linia foarte precis. Sistemul Dyna Trac compensează deviaţia utilajului.” În cazul tehnologiilor de înaltă precizie, cum este cultivarea în benzi – strip till, sistemul Dyna Trac se dovedeşte a fi extrem de folositor pentru că permite prelucrarea solului şi semănatul exact în zona de interes. „Obţinem practic o repetabilitate pentru că lucrăm pe aceiaşi linie pe care a lucrat tractorul şi informaţiile le putem transmite către sprayer sau combină pentru a urma exact aceiaşi traiectorie. Un alt beneficiu este că dacă, spre exemplu, folosim o semănătoare

pe 6 sau 8 rânduri, datorită acestei precizii foarte mari putem reveni la recoltare cu o combină pe 12 rânduri sau mai mult.” Sistemul Dyna Trac cu tehnologia strip till ajută la reducerea energiei necesare pentru a lucra terenul respectiv şi previne eroziunea solului prin faptul că sunt lăsate mai multe resturi vegetale şi nu mai se prelucrează întreaga suprafaţă. Totodată se obţin economii de inputuri, spre exemplu îngrăşămintele chimice, deoarece sunt aplicate exact în banda semănată. Potrivit reprezentantului companiei Laforge, sistemul este versatil şi universal, putând fi folosit pentru o multitudine de utilaje. „Dyna Trac are un sistem de prindere în trei puncte, precum cel de la tractor. Pentru că este un dispozitiv universal, fiind o extensie a tractorului, nu sunt necesare modificări pentru a putea lucra cu toate celelalte echipamente pe care le avem în fermă şi îl putem monta la absolut orice tractor cu care lucrăm”, a mai spus Defrancq, directorul companiei.

La eveniment dispozitivul a fost instalat pe tractorul JD R410, care a fost echipat cu cultivatorul Kuhn Striger Strip Till.

„Pentru că tehnologiile evoluează şi fermierii vor să devină mai eficienţi, Kuhn prezintă un utilaj care prelucrează terenul în benzi cu o lăţime de 20 cm. În acest mod nu mai lucrăm tot terenul, avem un consum de combustibil mult mai redus (notă: spre deosebire de tehnologia clasică) dar cel mai important aspect din punctul meu de vedere este conservarea mai bună a apei în sol. În contextul anilor anteriori vedem cât de important a devenit acest factor esenţial – apa şi prin această lucrare putem conserva chiar bruma de apă pe care o avem în sol. Cu acest utilaj lucrăm mai eficient terenul şi cu costuri reduse. Tehnologia cultivării în benzi, strip till, se pretează foarte bine pentru plantele prăşitoare, dar şi pentru rapiţă. Tehnologia se bazează foarte mult pe inteligenţă pentru că apoi se intervine cu semănătoarea, de exemplu Kuhn Maxima, şi suntem forţaţi să urmărim traiectoria utilajului anterior. De aceea avem nevoie de o precizie înaltă şi aici intervine şi sistemul Dyna Trac, care compensează deviaţia implementului din spatele tractorului”, a declarat Cornel Chiuaru, specialist produs IPSO Agricultură.

IONIŢĂ

Un trend pe care CLAAS îl promovează pe piaţa de profil

În Germania piaţa de maşini şi utilaje agricole este una evoluată, iar acest avans tehnologic începe să fie simţit din ce în ce mai mult şi la noi prin noile produse pe care companiile din domeniu le propun fermierilor autohtoni. De exemplu, producătorul german CLAAS îşi îndreaptă atenţia spre creşterea eficienţei tractoarelor şi pentru aceasta promovează transmisia continuu variabilă CMATIC, urmând ca peste câţiva ani să o introducă pe toate modelele sale, indiferent de gama de putere din care fac parte. În prezent aceasta este disponibilă pentru tractoarele de peste 120 CP.

„Transmisia continuu variabilă CMATIC asigură confort şi uşurinţă în operare, spre deosebire de transmisia mecanică Powershift, la care trebuie să selectezi trepte şi game, să ştii unde te încadrezi în funcţie de solul pe care îl lucrezi, de lăţimea de lucru a implementelor etc, aşadar pentru fiecare lucrare trebuie o altă treaptă şi o altă viteză, iar acest lucru conduce la uzură, la creşterea consumului de combustibil şi la scăderea confortului operatorului. Transmisia automată îşi asigură singură managementul în funcţie de echipare, de utilajul care se află în spatele tractorului şi de lucrarea care urmează să fie

efectuată. Prin simplul fapt că nu mai intervine factorul uman rezultă un management mai bun al transmisiei şi astfel un consum de combustibil mult mai redus. Consumul de combustibil a devenit foarte important având în vedere preţul litrului de motorină, acesta aproape dublându-se faţă de anul trecut. În cazul în care la un tractor cu transmisie CMATIC se montează sistemul de management automat CEMOS consumul de combustibil scade cu aproximativ 17%. CEMOS este un sistem ajutător care face sugestii în timp real şi transmite ce reglaje şi ce optimizări trebuie făcute în funcţie de condiţiile date. Sistemul CEMOS este opţional şi se poate monta numai în cazul transmisiilor automate, în speţă CMATIC. Un argument cu care noi venim în faţa clienţilor este acela că atunci când cineva se apucă de şofat probabil va avea pe maşină o cutie de viteze manuală şi va spune, din diferite motive, că nu îi trebuie una automată, însă imediat ce va conduce o maşină dotată cu o cutie de viteze automată niciodată nu va mai vrea să

revină la una cu o cutie manuală, determinant fiind confortul.

Pe de altă parte, oricât de bun şofer ai fi, nu poţi să faci un management al cutiei de viteze aşa cum îl face o transmisie automată. În Germania piaţa agricolă este extrem de dezvoltată, a progresat rapid, iar fermierii conduc, în principal, tractoare cu transmisii automate, pe când în ţara noastră procentul este unul foarte mic însă toţi producătorii vor merge în această tendinţă şi vor „forţa” cumva piaţa în această direcţie”, a afirmat George Măndiţă, product manager Claas România, în cadrul unui eveniment organizat de companie la jumătatea lunii septembrie în cadrul Staţiunii Didactice şi de Cercetare Dezvoltare Agronomică Moara Domnească. Manifestarea a făcut parte dintr-o serie de evenimente dedicate dealerilor, fermierilor dar şi studenţilor pentru conştientizarea beneficiilor pe care le asigură transmisia continuu variabilă CMATIC.

Au fost prezentate şi testate trei modele de tractoare Claas echipate cu transmisia continuu variabilă CMATIC: Axion 830, Axion 870 şi Axion 660. Prezentările tehnice şi practice au fost susţinute de specialiştii de produs ai Claas România alături de reprezentanţii companiei mamă. Fermierii prezenţi la demonstraţii au aflat despre avantajele transmisiei CMATIC, printre care enumerăm eficienţa, confortul în operare şi economia de combustibil.

Prelucrarea solului şi gestionarea resturilor vegetale

Pentru obţinerea unui pat germinativ de calitate fermierii trebuie să aibă în vedere o bună prelucrare a solului: să încorporeze în mod optim resturile vegetale şi să-l afâneze, creând un mediu propice pentru dezvoltarea culturilor agricole.

Compania Maschio Gaspardo are în portofoliul său mai multe variante de grape cu discuri ce pot fi folosite şi pe post de cultivatoare, acestea având lăţimi şi adâncimi de lucru diferite. Un model prezentat în cadrul unui eveniment organizat de Claas România, în cadrul căruia s-au făcut demonstraţii în câmp, a fost grapa cu discuri tractată UFO, cu lăţimea de lucru de 5 m. Lucian Stănescu, product manager Maschio Gaspardo România, ne-a prezentat pe larg utilajul. „UFO este o grapă cu discuri agresivă, proiectată să lucreze până la o adâncime de 12 -20 cm, în funcţie de natura solului şi de condiţiile de mediu, atât pentru pregătirea patului germinativ, cât şi pentru gestionarea reziduurilor vegetale în aplicaţii de mini-till. Disponibilă cu lăţimi de la 2,5 m până la 6 m (purtată sau tractată) şi proiectată pentru a lucra la viteze medii de aproximativ 15 km/h, modelul UFO oferă performanţe excelente. Bara de tractare asigură trei grade de libertate oferind o perfectă

copiere a solului şi aceeaşi rază de întoarcere ca cea a tractorului. Discurile dinţate, cu diametrul de 610 mm, grosime de 6 mm, concave, dispuse pe două rânduri la 1000 mm, aşezate la 25 cm pe rând şi decalate cu 17,5 cm, asigură o uniformitate mare de lucru în profunzime, un flux excelent al solului atunci când reziduurile vegetale sunt în cantităţi foarte mari, datorită dublei înclinări de 17 grade faţă de direcţia de înaintare şi 7 grade faţă de orizontală. Prinderea pe cadru se face cu braţ elastic în formă de „C” şi care, împreună cu ansamblul de rulmenţi Culti-Hub, asigură fiabilitate imbatabilă şi întreţinere redusă. Hidraulica grapei cu discuri UFO este complet automatizată, astfel se reglează independent secţiunile de lucru, bara de tractare, roţile de transport, roţile de nivel, şi, în cele din urmă, disponibil la cerere, tocătorul cu lame frontal excelent pentru mărunţirea reziduurilor înainte de trecerea discurilor,

rezultând astfel o înglobare perfectă a resturilor vegetale.

Sunt disponibili 5 tăvălugi ce conferă o nivelare perfectă a solului şi un pat germinativ uniform. Modelul UFO tractat este perfect echilibrat pentru deplasarea rutieră corespunzând cu reglementările europene. Trenul de transport amplasat în spatele tăvălugului posterior, apropie în timpul lucrului centrul de greutate de zona de prelucrare pentru o agresivitate mai mare şi întoarceri uşoare pe tăvălug - aproape întreaga greutate a ansamblului apăsând pe discuri. Conceptul, geometria şi viteza grapei cu discuri UFO asigură un necesar de putere relativ redus ceea ce are ca rezultat şi consumuri mici pe unitatea de suprafaţă.”

Un alt model de grapă cu discuri din portofoliul companiei Maschio Gaspardo este Veloce, în variantă purtată şi cu o lăţime de lucru de 4 m.

Pe piaţa utilajelor agricole găsim o multitudine de produse care sunt dedicate anumitor lucrări agrotehnice, însă între acestea găsim diferenţe care privesc fie modul de fabricare, conceptul de lucru, fiabilitatea, robusteţea etc astfel că în procesul de achiziţie toate informaţiile sunt importante. De aceea nu trebuie neglijată experienţa pe care compania producătoare şi-a câştigat-o în timp şi nici gradul ei de specializare.

Eurospand şi Ovlacdouă companii cu tradiţie

De exemplu, două companii care şi-au câştigat un bun renume pe piaţa internaţională de profil sunt Eurospand, care are o tradiţie de peste 50 de ani în producerea maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte chimice, şi Ovlac, o afacere de familie specializată în producerea de utilaje pentru prelucrarea solului încă din anul 1936.

Marius Mitra , Export Area pentru mărcile Eurospand şi Ovlac în România, ne-a facilitat interviurile realizate cu reprezentanţii companiilor sus amintite pentru a afla mai multe detalii despre produsele pe care

le promovează şi planurile de dezvoltare pe piaţa autohtonă.

Mattia Grosso, reprezentant al departamentului tehnic Eurospand, a declarat următoarele: „Eurospand este o companie specializată în producerea maşinilor de împrăştiat îngrăşăminte chimice încă din anii ’70, având fabrica în Cuneo, în nordul Italiei. În portofoliu se regăsesc mai multe tipuri de distribuitoare de îngrăşăminte chimice folosite în diverse activităţi din fermă, pentru fertilizare atât între rânduri cât şi pe suprafaţă întinsă, pe câmp sau pentru îmbogăţirea solului

între perioadele de recoltare/ însămânţare a culturilor. De asemenea, aceste utilaje au diverse dimensiuni, cu volume care pornesc de la 360 l şi merg până la 3.000 litri. În România ni se solicită

preponderent maşini de împrăştiat îngrăşăminte cu arie largă de acoperire, pentru culturi intensive în exploataţii agricole medii sau mari, dar există cerere şi pentru cele folosite la fertilizarea plantaţiilor pomicole şi viticole. Una dintre particularităţile maşinilor Eurospand este lipsa malaxorului interior, acesta fiind înlocuit de un sistem inovator denumit Vibro System, care permite împrăştierea uniformă a fertilizanţilor. Este un sistem brevetat de Eurospand şi care nu se mai regăseşte pe alte maşini de împrăştiat îngrăşăminte chimice. În perioada următoare vom încerca să creştem cifra vânzărilor de maşini de împrăştiat îngrăşăminte pentru culturi pomicole şi viticole. Un avantaj major pe care îl avem este faptul că ne producem toate componentele utilajelor în fabrica proprie, ceea ce ne asigură un grad mare de independenţă, astfel că putem să asigurăm şi piese de schimb pentru clienţii noştri. Suntem prezenţi în 40 de pieţe la nivel internaţional şi producem aproximativ 4.000 de unităţi anual. Cel mai căutat model în România este versiunea electronică a maşinii de împrăştiat îngrăşăminte cu dublu disc, dar

producem şi versiuni hidraulice sau compatibile cu sistemul electronic ISOBUS.

Pe viitor ne concentrăm pe creşterea vânzărilor de maşini de împrăştiat îngrăşăminte cu sistem ISOBUS. Sistemul ISOBUS asigură o precizie ridicată în împrăştierea fertilizanţilor. În zilele noastre a devenit tot mai important pentru fermieri să reducă cantitatea de îngrăşăminte chimice, să aibă un sistem de distribuţie precis şi eficient şi, desigur, să diminueze costurile.”

Juan de Celis Azqueta , manager export pentru Ovlac, a afirmat: „Ovlac este o companie de familie din Spania care produce utilaje pentru prelucrarea solului: pluguri, cultivatoare, grape cu discuri etc de peste opt decenii. Pentru noi piaţa din România este una cu potenţial de creştere, iar compania noastră câştigă tot mai multă popularitate. Fermierii s-au obişnuit cu produsele marca Ovlac şi suntem convinşi că avem un viitor strălucit pe piaţa din România. Referitor la dimensiunea fermelor pe care le-am găsit aici pot să spun că există similitudini mari cu ceea ce am observat în alte ţări unde distribuim produsele Ovlac. Şi acolo există câţiva producători mari şi mulţi fermieri mici. Apreciez calitatea solului din România ca fiind una bună. Un produs de top pe care îl producem este plugul. Suntem, totuşi, o firmă care a fabricat astfel de utilaje încă de la început, iar asta înseamnă 85 de ani de experienţă. După anul 2000 am început să adăugăm noi utilaje în catalogul nostru de produse, aşa cum este cultivatorul

Ovlac şi apoi plugul MINI, un plug „de suprafaţă” sau de adâncime redusă, cu o adâncime reglabilă a brazdei de la 8 până la 25 cm. Este un utilaj ideal pentru practicarea agriculturii ecologice pentru că prelucrează solul odată cu resturile vegetale, distrugând şi plantele invazive. În exploataţiile ecologice folosirea erbicidelor este interzisă, astfel că popularitatea acestui utilaj este în creştere pentru acest model de agricultură care se răspândeşte tot mai rapid ca număr de exploataţii. În Germania, de exemplu, suprafaţa exploataţiilor agricole ecologice este de 40% din total. A devenit destul de populară şi în Franţa dar şi în alte state europene cu suprafeţe arabile mari. Privitor la tehnologiile de prelucrare a solului consider că fermierii vor recurge la un mix de stiluri de cultivate a terenurilor agricole. În anumite cazuri vor recurge la arătură, alteori vor folosi cultivatoare moderne sau pluguri de adâncime redusă. Distribuitorii noştri din România efectuează în mai multe regiuni evenimente practice astfel încât fermierii să poată aprecia modul de lucru a utilajelor pe care le producem şi calitatea acestora.”

În ţara noastră există o reţea de dealeri care pun la dispoziţie utilaje marca Ovlac şi maşini de împrăştiat îngrăşăminte Eurospand. Din această reţea fac parte şi firmele Agromec Ştefăneşti, Cesivo Agricultură, TechFarm Agro sau Smart Agro Machines, care au personal competent capabil să furnizeze informaţii de interes pentru fermieri.

Campania de toamnă din acest an se desfăşoară sub auspiciile unui an complicat pentru fermierii din România şi atrage elaborarea unor calcule temeinice pentru anii care vin, calcule făcute de fiecare fermier în parte. „Nu este deloc uşor să fii fermier” spune domnul Adrian Alexa, un agricultor din judeţul Neamţ cu o experienţă vastă de peste 50 de ani în acest sector de activitate.

Economistul gospodar, cu o jumătate de secol de experienţă în agricultură

BOGDAN CONSTANTIN, PR & Communication specialist

Nemţean autentic, născut şi crescut la poalele Carpaţilor Orientali, domnia sa şi-a dedicat întreaga viaţă profesională slujind pământul din această zonă. În urmă cu aproape 30 de ani a înfiinţat împreună cu prietenul său, dl. Inginer Agronom Apetrei Ioan, o fermă vegetală, pe care au condus-o împreună spre cele mai înalte culmi ale succesului. Calm şi calculat pe de o parte şi deosebit de ambiţios pe de altă parte, domnul Adrian Alexa a primit în ferma sa SC Tehnoind SRL din localitatea Ştefan Cel Mare, judeţul Neamţ, echipa de comunicare a Titan Machinery România, cu care a împărtăşit

o serie te amintiri, dar şi planuri din prezent ale fermei pe care o administrează cu atâta pasiune.

Titan Machinery România

Care este povestea dumneavoastră, respectiv povestea acestei ferme? Sunteţi un fermier cu ştate vechi, un fermier cu foarte multă experienţă aici în zonă. Când aţi început să faceţi agricultura? Este o tradiţie din familie, sau o pasiune care s-a născut între timp? Această pasiune a început în şcoala tehnică din municipiul Roman pe

care am terminat-o în 1968 cu specializarea contabilitate. Atunci am început această pasiune pentru agricultură. Pe vremurile acelea, la şcolile tehnice se studiau foarte multe discipline cu specific tehnic, respectiv cultura plantelor, cultura

horticolă, culturi furajere, maşini agricole, tractoare, semănători şi toată gama de utilaje agricole. Toate aceste discipline erau în programa săptămânală de studiu, iar acest ciclu de instruire a durat patru ani, cu examene de absolvire în fiecare an. Drept urmare erau nişte şcoli foarte apreciate în acea perioadă. În familie nu am avut tangenţe cu agricultura mare. Familia mea cultiva strict pentru nevoile gospodăriei: porumb, cartofi şi aveam câteva animale domestice, dar cam atât. Am început să lucrez în agricultură de la 1 august 1968, iar astăzi am ajuns să am 54 de ani de experienţă. Am lucrat la CAP-ul din Piatra Neamţ având funcţia de Contabil Şef, apoi am intrat conform repartizării Partidului Comunist la Direcţia Agricolă Neamţ, contrar dorinţei mele. Apoi am ajuns Director Plan Economic, iar acolo m-a prins şi revoluţia.

„Anul acesta am cumpărat utilaje prin credite de aproximativ 540.000 de euro”

Cum au evoluat lucrurile pentru dumneavoastră după revoluţie?

În 1994, pe când aveam 26 de ani de experienţă în agricultură, am înfiinţat împreună cu domnul Inginer Agronom Apetrei Ioan

această unitate agricolă. Am luat un vechi CAP de aici din zonă, care nu avea nimic, decât nişte grajduri dărăpănate şi am început de la prima lopată, apoi primul tractor, urmat de prima semănătoare, prima combină, am început cu cultura mare şi am continuat până astăzi. De atunci ne-am modernizat constant. Am început cu câteva hectare de teren, apoi am tot adunat teren în arendă în jurul fermei. Am avut la început 15-20 de hectare de la care ne-am extins până la 1500 de hectare. Am rotit mai multe tipuri de culturi, iar în momentul de faţă avem porumb 600 ha (din care 180 de hectare reprezintă lot semincer) grâu 450 ha (din care 150 reprezintă lot semincer) cu floarea-soarelui, cu sfeclă, cu cartofi, orz, rapiţă peste 200 ha. Încărcăm întreaga suprafaţă astfel încât să putem face o rotaţie corespunzătoare pentru a putea avea câtuşi de puţin o garanţie că dacă nu ai rezultate la una, ai mai multe şanse la cealaltă.

Culturile dumneavoastră sunt asigurate?

În ceea ce priveşte investiţiile, noi asigurăm culturile, numai seceta nu o putem asigura pentru că asiguratorii nu permit acest lucru, dar la celelalte calamităţi sunt asigurate. Nici banca nu-ţi dă voie să iei credite dacă nu ai asigurate culturile. La ora actuală am luat un credit pentru producţie, un credit pentru investiţie, facem totul prin credite. Fără doar şi poate am beneficiat de anumite fonduri europene pentru proiecte care s-au desfăşurat pe SAPARD şi ulterior FADR şi AFIR, am construit nişte spaţii de depozitare de cca. 6000 de tone pe un proiect european, am mai cumpărat şi nişte utilaje, dar marea gamă de utilaje am făcut-o

din fondurile proprii. Anul acesta am cumpărat utilaje prin credite de aproximativ 540.000 de euro.

„Noi suntem sectorul din economie care băgăm efectiv banii în pământ şi apoi stăm şi aşteptăm şi ne întrebăm dacă îi mai scoatem vreodată”

Cu ce fel de utilaje aţi început afacerea şi cum a evoluat aceasta pe parcurs?

Primele utilaje au fost tractoarele româneşti U 650. Am făcut atunci un credit şi am luat 7 astfel de tractoare cu pluguri româneşti, semănători, etc. Ulterior au pătruns pe piaţă firmele străine mari. Nu ştiu cât de bine este acest lucru, însă un tractor U 650 îl trăgeai pe marginea tarlalei şi îl repara orice fel de mecanizator cu ceea ce avea el la îndemână. Acum, dacă s-a stricat tractorul trebuie să vină componenta din Germania, sau din Austria, Franţa etc. Deci sunt şi părţi bune şi părţi mai puţin bune. Costurile sunt foarte mari, şi te gândeşti de mai multe ori înainte să cumperi o combină de 400.000. Te gândeşti în cât timp o amortizezi şi ce producţie ar trebui să faci în acest timp. Diferenţa este foarte mare. Foarte multă lume se întreabă dacă ai obţinut producţii bune. Acest lucru nu se poate face fără utilaje performante, dar şi efortul este pe măsură, foarte mare. Şi dai peste un an ca acesta, cu secetă, un an distrugător şi pentru sănătate şi pentru agricultură.

Credeţi că este agricultura din România o afacere riscantă?

Noi suntem sectorul din economie care băgăm banii în pământ, îi bagi efectiv în pământ şi stai, stai şi

te întrebi dacă îi vei putea scoate pentru a-ţi plăti datoriile la bancă sau nu îi vei mai scoate. Dacă cumpăr orice materie primă pentru a o procesa şi a o vinde ulterior, am asigurată recuperarea efortului financiar, pe când în agricultură ai băgat banii în pământ şi este posibil să nu scoţi nimic. Pe lângă investiţiile în lucrările efectuate, utilaje, ş.a.m.d., mai este şi motorina scumpă, seminţele scumpe, fertilizant, îngrăşăminte, erbicide, fungicide, manoperă etc. Pe de altă parte, toţi furnizorii de materiale necesare culturilor agricole, dar şi statul, au investiţia asigurată. Însă, fermierul este singurul cu recuperarea investiţiei supusă hazardului. Toată lumea spune că agricultura este un business din care poţi câştiga bani, însă aceasta reprezintă asigurarea alimentaţiei şi trebuie să fie primordială în tot ceea ce se întreprinde în lume.

Cum a fost vremea în această zonă în ultimii 5 ani? Aveţi şi sisteme de irigaţii?

Vremea în ultimii 5 ani a fost în medie deficitară în ceea ce priveşte nevoia de apă, dar în acest an a fost cel mai rău. A fost şi acum 2-3 ani o secetă, dar nu ca în acest an, pentru că avem o secetă cumplită. Avem sisteme de irigaţii la suprafeţele cu lot semincer, dar pentru asta am forat la peste 100 de metri adâncime, pentru că nu avem altă sursă de apă. Acest lucru l-am reuşit cu nişte eforturi financiare foarte mari, pentru că energia electrică nu este în zonă şi este nevoie de consum de motorină şi este extrem de costisitor. Dar altfel nu se poate face irigare, iar pentru hibridare este nevoie neapărat de apă.

„Fertilizatorul Sulky X40+ ECONOV este o investiţie pe care am făcut-o în special pentru a economisi cantitatea de îngrăşăminte”

Cu ce tip de seminţe înfiinţaţi fiecare cultură şi cum descrieţi producţia de grâu din acest an? Lucrăm la grâu atât cu cu soiuri româneşti, cât şi cu soiuri din import şi pot să spun că suntem mulţumiţi. La porumb lucrăm cu firmele consacrate de pe piaţa de seminţe şi am avut rezultate bune. De aceea am decis să producem şi sămânţă pentru acestea. Producţia de grâu nu a fost la nivelul cheltuielilor din acest sezon 20212022. Îngrăşămintele şi celelalte materiale au costat enorm. La grâu nu am avut mai mult de 4 tone la hectar, dar costurile de producţie au fost foarte mari. La fel şi la celelalte culturi. În acest moment cultura de porumb este deficitară, nu are apă. Dacă facem 5-6 tone suntem în pierdere. La recoltat nu se intră mai devreme de 15 septembrie. Bine ar fi fost să vină vreo ploaie sau două, să ne mai salveze.

Când aţi început colaborarea cu Titan Machinery? În ce

an şi cum a evoluat această colaborare?

Cu Titan Machinery am început de mulţi ani colaborarea. Am achiziţionat foarte multe utilaje de la Titan Machinery. Îl cunosc pe domnul Manfred (n.r. Manfred Spendier, Managing Director Titan Machinery România), pe doamna Melania (n.r. Melania Ungureanu, Director Titan Machinery România), cu care am o relaţie foarte bună. Am colaborat foarte bine, avem o varietate de utilaje Case IH: Magnum 280, Farmall 105 A. Am achiziţionat de asemenea, semănătorile Väderstad Tempo

F8 şi Väderstad Rapid 400 C cu care semănăm toate culturile, am achiziţionat un fertilizator Sulky X 40+, cu ECONOV. Dar primul utilaj a fost un tractor Case IH Maxxum 140.

Aplicaţi tehnologia de fertilizare cu rată variabilă ECONOV?

Fertilizatorul Sulky X40+ ECONOV este o investiţie pe care am făcut-o în special pentru a economisi cantitatea de îngrăşăminte chimice pe care le aplicăm la hectar. Maşina asta poate aplica cu rată variabilă, adică exact cât are nevoie solul, dar mai ales unde are nevoie. Noi facem cartare agrochimică, studiul solului cu mostre de sol luate din câmp, facem hărţi cu structură, textură şi nevoile de îngrăşământ pentru întreaga suprafaţa, în funcţie de culturile pe care le înfiinţăm. Aplicăm întreaga tehnologie de fertilizare cu rată variabilă ca la carte cu Sulky X 40+ cu ECONOV şi rezultatele se văd. Fertilizarea aceasta o facem urmărind obiectivele pe care ne dorim să le atingem, respectiv producţii bune cu investiţii optimizate, evitând risipa de bani.

„Noi suntem oameni muncitori, nu ne-am făcut vile şi palate, nu am făcut vacanţe scumpe, nu trăim în lux” Cum apreciaţi tractoarele Case IH? Tractoarele sunt aproape de vârf tehnologic, sunt tractoare bune, îţi faci treaba bine cu ele. Sunt tractoare solide, rezistente şi care au multă tehnologie. De aceea le-am şi ales. Să ne facem bine şi repede treaba cu ele, fără să fie nevoie de multă întreţinere, sau de investiţii suplimentare. Eu cred că sunt printre cele mai bune. De mentenanţa utilajelor şi de coordonarea utilajelor şi a oamenilor în câmp se ocupă partenerul şi prietenul meu, domnul Inginer Apetrei. Noi suntem oameni muncitori. Nu ne-am făcut vile şi palate, nu am făcut vacanţe scumpe, nu trăim în lux. Muncim şi ne rugăm să plouă, sau să nu stăm în ploaie şi să aşteptăm să vedem dacă mai avem timp să recoltăm ş.a.m.d. Nicio bancă nu îţi dă nimic până nu ai pus garanţia. După ce ai pus garanţia îţi poţi amaneta si clanţa de la poartă.

În ceea ce priveşte semănătorile Vaderstad? Sunt scule foarte bune, au o precizie foarte bună şi îşi oferă încrederea că nu mai pierzi bani. Cu aceste semănători ai garanţia că ai făcut o investiţie bună, sigură. Îţi oferă o uniformitate a culturii, un start în vegetaţie aşa cum trebuie şi apoi productivitate. Pentru noi era neapărat necesar să luăm aceste semănători.

„Sunt de acord să-i ajutăm pe ucraineni, dar acest ajutor nu trebuie să fie în direcţia de a

ne distruge pe noi”

Cum descrieţi relaţia pe care o aveţi cu reprezentanţii Titan Machinery din această zonă. Cu domnul Cristi (n.r. Cristian Dabija, Manager de Zonă Titan Machinery România) am o relaţie foarte bună. Îmi răspunde de fiecare dată la telefon, mă ajută de fiecare dată când este nevoie. Îmi plac oamenii de cuvânt, oamenii care se impun prin respect şi care comunică. Nu au fost probleme nici cu echipele de service, totul a fost în regulă.

Planuri de viitor?

Practic în momentul de faţă nu dorim să ne mai extindem suprafaţa. Ne luptăm să rămânem cu aceeaşi suprafaţă. Mai mult, noi suntem în situaţia de a cumpăra din terenul pe care îl lucrăm pentru a rămâne compact şi a evita parcelarea lui. Pentru că dacă terenul va fi discontinuu, atunci nici investiţiile în utilaje nu vor mai fi eficiente. Pentru a rămâne cu această suprafaţă, noi fermierii am recurs la schimb de parcele între noi.

Cum descrieţi situaţia preţurilor la cerealele recoltate, având în

vedere contextul geo-politic de la Marea Neagra?

Eu sunt deosebit de empatic cu poporul ucrainean care suferă. Războiul e un lucru care nu ar mai trebui să se întâmple niciodată, nici măcar prin minte nu ar trebui să-i mai treacă cuiva să mai facă război astăzi. Sunt alături de ei cu sufletul, dar nu ştiu dacă de aceeaşi empatie şi ajutor am fi avut parte şi noi dacă am fi fost în locul lor. Fără doar şi poate sunt de acord să-i ajutăm, dar acest ajutor nu trebuie să fie în direcţia de a ne distruge pe noi. Vedeţi, preţurile acestea pe care le impun, toată infrastructura de transport din Ucraina concentrată către porturile de la Galaţi si Constanta, sunt lucruri care pe de-o parte ne afectează la capacitatea de livrare a producţiei obţinute de noi şi pe de altă parte, ei le oferă şi la nişte preţuri care nouă ne creează o concurenţă fantastică. Spre deosebire de costurile pe care le avem noi la producţie, la ei sunt mult mai ieftine. Este binecunoscut faptul că ei au fost şi sunt mari furnizori de îngrăşăminte chimice, ierbicide, pesticide, etc. La ei motorina este la un cu totul alt preţ, mult mai ieftină, apoi partea de utilaje la fel, mai ales că ei au foarte multe utilaje rezistente, bune, cu consum mai mare de combustibil, dar la ei nu se pune problema consumului. La ei utilajele sunt mult mai ieftine, dar şi mult mai fiabile pentru că nu au făcut niciun rabat de la materialele din care sunt construite aceste utilaje.

La noi dacă ai lucrat 30 de ha nu mai rămâne acelaşi fier de plug.

Din toate aceste cauze ei au nişte costuri de producţie mult mai mici faţă de noi şi îţi permit să vândă producţia mai ieftin, creându-ne o concurenţă total neloială.

Tăierile de formare a coroanelor pomilor fructiferi

Dacă în primăvară, dintrun sâmbure sau dintr-o sămânţă, prin germinare, a început să se dezvolte un lăstar, acesta va continua să crească până în toamnă când după lignificarea completă se va transforma într-un puiete. În momentul acesta poate avea o înălţime considerabilă, care depăşeşte de multe ori 1 metru.

Această evoluţie o poate avea şi un mugure al unui soi altoit pe un portaltoi compatibil. În ambele cazuri, în toamnă puietele sau soiul altoit va avea la vârf un mugure denumit mugure terminal iar lateral va avea mai mulţi muguri situaţi la distanţe diferite pe înălţime unii faţă de ceilalţi şi cu diferite orientări în plan orizontal. Aceşti muguri s-au dezvoltat la subsioara frunzelor crescute din ax în primul an de evoluţie. La anumite soiuri şi specii forţa de dezvoltare a vârfului este mai redusă aşa că pot apărea ramificaţii laterale denumite lăstari anticipaţi chiar şi în primul an. Este cazul piersicului, caisului şi prunului. Există însă şi câteva soiuri de măr cu o evoluţie asemănătoare. În anul al doilea, din mugurii laterali se vor dezvolta frunze şi lăstari. Din mugurele terminal se va dezvolta un lăstar ce va asigura noua creştere anuală a axului. Această nouă creştere este comparabilă ca lungime cu prima, dar tendinţa de dezvoltare de la an la an este în scădere. Noua creştere anuală va avea loc,

la sfârşitul perioadei de vegetaţie, mugure terminal, muguri laterali şi, în cazurile deja citate, ramificaţii laterale. În al doilea an de vegetaţie al pomului, pe segmentul de ax ce a reprezentat prima creştere anuală, din mugurii laterali s-au dezvoltat lăstari şi frunze, iar dacă lăstarii apăruseră deja în primul an de vegetaţie aceştia s-au dezvoltat corespunzător în cea de-a doua perioadă de vegetaţie. Dezvoltarea anuală a acestor lăstari laterali decurge oarecum asemănător cu dezvoltarea creşterilor anuale ale prelungirii axului în sensul că şi aici avem de-a face cu un mugure terminal care asigură noua creştere anuală şi cu muguri laterali din care se vor dezvolta frunze, flori şi lăstari. Câteva deosebiri există, ele sunt foarte importante şi decurg în bună parte din poziţia (vertical-orizontal) pe care o ocupă aceste ramificaţii în configuraţia coroanei care începe să se prefigureze. Astfel, un lăstar care porneşte din axul principal şi are o orientare înspre verticală va avea o creştere mult mai viguroasă decât unul plecat din acelaşi ax, dar cu o orientare orizontală sau suborizontală. De-a lungul unei ramificaţii laterale pornită din ax şi care este denumită ramificaţie principală, se dezvoltă cu timpul alte ramificaţii pe care vor creşte frunze, formaţiuni fructifere etc. Acestea sunt ramificaţii secundare care încep să devină importante din punct de vedere al potenţialului lor productiv, Aici trebuie reamintit că o ramificaţie înclinată ca poziţie, este predispusă unei rodiri mai puternice în

detrimentul dezvoltării ei pe când o ramificaţie cu tendinţă de creştere verticală se va dezvolta mai viguros dar va rodi mai slab. De-a lungul unei ramificaţii laterale, lăstarii crescuţi pe partea superioară a acesteia, au o tendinţă de creştere mult mai mare decât cei crescuţi pe partea inferioară. Lăstarii crescuţi pe lateral combină într-un fel cele două tendinţe. Cele expuse până acum au menirea să ne determine să acceptăm fără rezerve că o dezvoltare la voia întâmplării a unei coroane a unui pom fructifer poate conduce la serioase prejudicii în ceea ce priveşte principalul scop urmărit, recolte bune pe o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Tăierile de formare reprezintă o succesiune de operaţiuni practice bazate pe un fundament teoretic care, la rândul său, este rezultatul unui lung şir de observaţii şi experienţe. Ele au ca scop principal obţinerea de coroane bine echilibrate, bine luminate şi aerisite, pornind de la caracteristicile naturale de dezvoltare ale unei specii, şi în cadrul aceleiaşi specii, ale diferitelor soiuri.

Pentru a nu complica uşurinţa de înţelegere, mai ales a pomicultorului începător, vom expune doar detaliile tehnice ale tăierilor de formare, fără a face vreo referire la o specie sau un soi anume

Clasificarea formelor de coroană

Coroanele naturale şi cele dirijate folosite frecvent în cultura pomilor se clasifică după mărimea volumului, forma conturului proiectat pe sol

şi prezenţa sau absenţa axului. În cele ce urmează vom prezenta tipurile de coroane pomicole cu volum mare. Coroane cu volum mare Piramida etajată modificată - prezintă un trunchi de 70-80 cm şi un ax central cu 2-3 etaje, fiecare cu 3-4 şarpante, dispuse în spirală şi înclinate la 50-55 grade, formând unghiuri de divergenţă de 90-120 grade. Fiecare şarpantă are 3-4 subşarpante alterne distanţate la 50-70 cm, care se subordonează şarpantei şi între ele. După consolidarea ultimului etaj, axul pomului se suprimă. Piramida neetajată modificată (”leaderul ”modificat) - are trunchiul de 60 cm şi ax central de 120-160 cm pe care se prind 5-6 şarpante solitare dispuse în spirală la 35-40 cm una de alta. Primele 2 şarpante au câte 3 subşarpante, şarpantele 3-4 au câte 2 subşarpante, iar a 5-a şi a 6 -a câte o singură subşarpantă. Piramida mixtă întreruptă - are un etaj format din 3 şarpante (ca la piramida etajată) şi alte 3-4 şarpante neetajate (ca la ”leader”) inserate uniform în jurul axului. Prima şarpantă solitară este la 80 cm deasupra etajului, iar următoarele la 35-40 cm. Şarpantele din etaj au câte 3 subşarpante, iar cele solitare 1-2 subşarpante. Tufa - este o coroană seminaturală cu 5-6 şarpante omogene şi

trunchi de 20-30 cm. Şarpantele au ramificaţii viguroase, îndesind coroana şi întârziind rodirea. La unii pomi ultima şarpantă (cea de sus) evoluează într-un ax mai mult sau mai puţin viguros decât celelalte şarpante. Pomii dirijaţi ca tufă au înălţimea de 3-4 metri, în funcţie de specificul ramificării şi vigorii de creştere. Vasul clasic - pomii prezintă trei şarpante formate din muguri succesivi, dirijate sub unghiuri de 45-50 garade faţă de verticală şi ramificate de 2-3 ori prin bifurcare. Prima bifurcare se obţine la 45-60 cm de la baza fiecărei şarpante, iar următoarea la 60-80 cm faţă de prima. Ramificarea prin bifurcare se obţine scurtând prelungirea şarpantei deasupra a 2 muguri cu poziţie laterală. Principalul dezavantaj al vasului clasic este acela ca şarpantele, având punctele de inserţie pe ax prea apropiate, uneori se dezbină. De aceea această formă de coroană este utilizată relativ puţin.

Vasul ameliorat - diferă de cel clasic prin aceea că cele trei şarpante sunt distanţate pe ax cu 12-15 cm, iar ramificarea lor nu se face prin bifurcare, ci bilateral altern, adică pe o parte şi alta a şarpantei. Fiind distanţate pe ax, şarpantele cresc mai echilibrat şi nu se dezbină. În plus, fenomenul degarnisirii la sâmburoase este mai slab.

Vasul întârziat (piramida

întreruptă) - are un trunchi de 60 cm înălţime şi un ax scurt de 60-90 cm pe care sunt prinse în spirală 3 şarpante la 30-40 cm, fiecare cu 3-4 subşarpante. Se recomandă pentru soiurile de măr, păr, prun şi cais altoite pe portaltoi viguroşi. Piramida etajată cu braţe oblice - este destinată livezilor intensive de măr, păr, piersic , prun, cais şi vişin. Are înălţimea trunchiului de 30-40 cm ( la piersic) sau de 5060 cm (la celelalte specii) şi ax central pe care sunt prinse trei etaje distanţate la 60-120 cm. Fiecare etaj are câte 2 şarpante distanţate la 8-12 cm, înclinate la 50-55 grade. La piersic, pe şarpantele primului etaj există 2 subşarpante (din 20 în 20 cm), iar la măr, păr, prun, cais şi vişin câte 4 subşarpante (din 50 în 50 cm), subşarpante conduse orizontal şi uşor ascendent la vârf. Gardul fructifer se menţine la înălţimea de 3-3,5 metri şi la grosimea de 1,5-2 metri la bază şi 1,25-1,50 metri spre vârf. Palmeta neetajată cu braţe oblice - se foloseşte la pomii de vigoare mijlocie şi mică; are trunchi de 40-50 cm şi ax central cu 8-10 şarpante neramificate, cu dispunere alternă la distanţa de 30-40 cm şi o înclinare de 50-55 grade faţă de verticală, gardul fructifer are o înălţime de 2,5-3,0 metri şi o grosime de 1,25-1,50 metri. Palmeta liberă - este o coroană aplatizată obţinută prin tăieri, fără spalieri, are 9-11 şarpante pe ax, solitare sau în etaje la distanţe şi unghiuri variabile, orientate pe rând. Distanţele dintre şarpante se stabilesc după intrarea pe rod, eliminând ramurile slabe, degarnisite, cu poziţie defectuoasă. Unghiurile de ramificare se deschid către vârful şarpantelor, prin transformarea prelungirii pe o ramură anuală exterioară situată pe rând.

Hotărâre nr. 1121 din 07 Septembrie 2022 privind actualizarea valorilor de inventar pentru unele bunuri imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea unor unităţi din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - M.O. nr. 0898 din 2022

Ordin nr. 274 din 12 Septembrie 2022 pentru aprobarea procedurii de acordare a garanţiilor de stat şi a grantului, precum şi a convenţiei de garantare şi plată a granturilor şi a convenţiei de implementare asociate componentei RURAL INVEST din cadrul IMM INVEST PLUS - M.O. nr. 0910 din 2022

Decizie nr. 465 din 15 Septembrie 2022 privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Adrian Savu a funcţiei publice temporar vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - M.O. nr. 0910 din 2022

Ordin nr. 273 din 12 Septembrie 2022 pentru modificarea anexei nr. 3 la Ordinul

viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, nr. 946/2014 privind aprobarea Listei şi a atribuţiilor specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, care fac parte din Oficiul de reglementare a organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare, şi a Listei specialiştilor împuterniciţi să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute la art. 83 din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului legitimaţiei speciale de identificare a acestora şi a modelului procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor în domeniul îmbunătăţirilor funciare - M.O. nr. 0919 din 2022

Ordin nr. 275 din 13 Septembrie 2022 pentru aprobarea Normelor metodologice privind calculul tarifelor de prestări servicii pentru alte activităţi de îmbunătăţiri funciare decât irigaţiile - M.O. nr. 0923 din 2022

Hotărâre nr. 1155 din 21 Septembrie 2022 privind

aprobarea plafoanelor alocate schemelor de sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum şi pentru stabilirea cuantumului acestora pentru anul de cerere 2022 - M.O. nr. 0927 din 2022

Ordin nr. 284 din 22 Septembrie 2022 privind stabilirea cotei pentru decontarea cheltuielilor aferente consumului de energie electrică pentru irigaţii, realizat până la 30 iunie 2022 - M.O. nr. 0932 din 2022

Hotărâre nr. 1166 din 21 Septembrie 2022 privind trecerea unor bunuri imobile aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Secuieni din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din funcţiune, valorificării şi casării, după caz - M.O. nr. 0937 din 2022

Ordin nr. 280 din 15 Septembrie 2022 privind aprobarea Procedurii de implementare a Programului IMM INVEST PLUS pentru componentele: IMM INVEST ROMÂNIA, AGRO IMM INVEST, IMM PROD şi GARANT CONSTRUCT - M.O. nr. 0920 din 2022