Biblioteca Municipală Lugoj - Festivalul „LUCIAN BLAGA” Lugoj 2018 - Cartea - PDF Adriana Weimer by Adriana Weimer

Anii vietii ,

În spaţiu tainic, fără mărturie, mă alesei cândva făptură vie. M-au făurit râzând, cântând, părinţii. Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii, mi-au dat ce-ngăduise soartea: au pus în mine soarele şi noaptea, şi mi-au adus un drum în faţa porţii

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018 Lucian Blaga

"Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii, porneşti din văi s-ajungi în slava minţii." Pe cale-n lumea neagră am plecat. Umblam, vedeam, dar nu mă închegam. Vedeam, umblam, dar încă nu eram. Prin anul lung, ah lung, de altădat' de-abia iubirea m-a întemeiat.

Lucian Blaga şi Cornelia Blaga Brediceanu - la „Casa Bredicenilor” Lugoj (1924 - 1926)

Biblioteca Municipală Lugoj Festivalul International „Lucian Blaga” Lugoj 2018

Biblioteca Municipală Lugoj

Anii vietii , Festivalul InternatIonal ,

„ ucian laga” Lugoj 2018

Editura Eurostampa

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional Blaga” Lugoj L 2018 BIBLIOTECA M“Lucian UNICIPALĂ UGOJ

Anii vietii , Festivalul International ,

Lucian Blaga”

„

Lugoj 2018

Editura Eurostampa

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional Blaga” Lugoj L 2018 BIBLIOTECA M“Lucian UNICIPALĂ UGOJ

antologia Festivalului International ,

Lucian Blaga”

„

Lugoj 2018 Editia a XVIII-a , a IX-a a Concursului de Poezie a VI-a editie internationalã , , -

Editia ,

Si ,

ESEU

1918 - 2018 centenarul marii uniri 1968 - 2018 aniversarea a 50 de ANI de lecturã publIcã lA biblioteca municipalã lugoj

Editura Eurostampa

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018 IBLIOTECA UNICIPALĂ UGOJ

C o n c u r s u l

L u c i a n

B l a g a

d e

Membrii juriului:

Henrieta Szabo Adriana Weimer Simona Avram Ela Iakab Călin Popeţ Coordonator, coperta, concepţia şi tehnoredactarea:

Adriana Weimer 6

C r e a ţ i e

Poezie

(16 - 19 ani)

L u g o j 7

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Ana Maria Siniteanu Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Bibliotecii Municipale Lugoj Kali Din clepsidra albastră fir cu fir nisipul auriu se scurge. Călăuza cerului întunecat coboară. Judecata e acum purtătorul colierului de cranii. Marele ascet din munţi coboară purificând în jurul lui suflete pierdute. Oare când vom realiza noi, simpli muritori neajutoraţi, cât de mult contează Viaţa, Timpul, Ultimul ceas al morţii? 8

Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a XI-a D

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Aleea Castanilor

Unde soarele nu străluceşte

Cu ochi migdalaţi Şi părul lung cât un râu al uitării, Dansaţi sub lună, voi, Mii de copii!

Bătaie după bătaie, o vagă iluzie a lumii fără de sfârşit ne ţine în viaţă.

Ah! Viaţă, frumoasă erai tu, Atunci când cerul albastru Era subţire, mai subţire decât ceaţa.

Undeva, departe, toate problemele sunt inexistente. Cuprinsă de naivitate copilărească, alerg prin codrul întunecat al cunoaşterii. Nimic nu mai are sens atunci când te pierzi în sine. Din nou linişte, ritm accelerat al gândurilor, al noianului de amintiri, cu întâmplări nefericite ale trecutului. Tutunul umed zace în scrumiera de porţelan. De ce, oare, suntem aici? Acorduri minore răsună din vârful degetelor zgâriate. De-aş putea da timpul înapoi, până în ziua în care din nimic s-a făcut totul! Răspunsurile ne aşteaptă, avem nevoie doar de răbdare.

În mormânt soarele nu mai răsare!

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Oana Arpec

În aşteptare

Lugoj, judeţul Timiş

Te duci spre cerul nopţii, lăsând în urmă-ţi moarte, Iar crengile, în vânt, se leagănă duios, Jelind, în suferinţă, a tale roşii arte În cor de nori satirici ce-aleargă pe din dos.

Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj Regăsire

Îţi fumegă şi hornuri, înălţându-şi chemarea; Dup-a ta adormire, durerea despărţirii, Nu poţi ţine piept deşertăciunii firii? Pe tine, verde veşnic, nu te va găsi uitarea.

Pomi fructiferi îţi creionează chipul, Pe când, sub veghea blândului apus, Te laudă glasul veşnic de-apă lină Al lacului ce îl iubeşti nespus. Aripi de văzduh nou spre tine m-au purtat, Lăsându-mă pribeagă între cer şi hău: Privind în viul verde al sufletului tău, Neştiind că mă caut, eu m-am aflat.

Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a IX-a B

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Eteric

Alexandra Jivan

Îţi plâng stejarii frunze de aramă, Te-alintă suflul dulce de brădet; Paşilor tăi vântul le este călăuză, Şi te-aşteaptă, lângă mare, un adet.

Lugoj, judeţul Timiş

Aluneci alene în apusul tainic Şi-i plângi tinereţea cu ploi. O, oare veni-vei vreodată-napoi? Poate Carul Mare te va aduce, crainic.

Premiul I şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj

Şi mă pierdeam Şi mă pierdeam... Mă pierdeam cum te pierzi într-o pădure din abis. În ochii lui verzi mă pierdeam Ca într-o pădure de stele, Ca într-o mare adâncă, Plină de visul spulberat al iubirii. Şi cum mă pierdeam, Mă regăseam învăluită în speranţă. Speranţa iubirii de altădată. Mă gândeam... Să te sun? Să-ţi mai scriu? Să-ţi mai fiu frunza, verdele, dorul?

Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a XI-a D

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Nu renunţa la ea!

Poate, n-am fost prima...

Nu renunţa la ea! Pentru că ea e cea care te-a iubit cu adevărat, chiar şi atunci când nu era capabilă să iubească.

Poate, n-am fost prima care te-a rănit, Dar, cu siguranţă, Prima care te-a rănit mai mult.

Nu renunţa la ea! Pentru că ea e cea care, chiar şi atunci când o durea, se-ntorcea şi îţi zâmbea. Nu renunţa la ea! Pentru că ea, atunci când plânge, se linişteşte cu îmbrăţişarea ta.

Poate, n-am fost prima care ţi-a zâmbit, Dar, cel mai probabil, Prima care ţi-a zâmbit cel mai mult. Poate, n-am fost prima de care te-ai îndrăgostit, Dar sunt sigură că Sunt cea de care te-ai îndrăgostit mai tare. Poate, n-am fost prima care te-a iubit, Dar simt şi ştiu Că eu te iubesc mai tare.

Nu renunţa la ea! Pentru că ea te completează. Lângă ea îţi găseşti liniştea ce o doreşti, fericirea după care tânjeşti şi iubirea pe care doar de la ea poţi să o primeşti...

Biblioteca Municipală Lugoj

Loredana Groza Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II şi Premiul Special al Juriului Doar un moment Vreau mereu să plouă; Să plângă măcar cineva pentru mine. Suflul meu îşi pierde lent Şi ultima răzleaţă lucire.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Astrul Privesc la ele şi mă întreb: Oare sunt trează ? Înduioşată de frumuseţea lor simt iar un dor. Nu cumva miile de stele Sunt singure fără tine ? Astru rătăcit pe cer, În întunericul din urmă Vin, dacă tu mă chemi. Îţi dau şi ce nu mi s-a dat Şi nu mi se va da vreodată. Pentru tine voi crea o lume La marginea acestui univers.

Umbra mea desenează Umbre în albastrul cerului. Trăiesc în lumea mea de cenuşă, Cu sentimentul că sunt o veşnicie pierdută. Când crezi că poţi iubi şi după moarte, ţine-mă de mână, sub razele lunii, Păşeşte cu mine în adâncuri, Acolo unde lumina nu pătrunde.

Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a IX-a B

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Efemer…

Fabio Milazzo

Gingaşe petale albe De sub aurul din soare, Cu speranţă îmi deschideţi Poarta spre frumuseţe.

Lugoj, judeţul Timiş

Înfloresc acum şi merii, Primăvara îşi cântă iubirea. Dar când cade o petală, Menită morţii, Cine plânge? Şi când florile de măr se scutură, De ele cine se îndură?

Premiul III Tu eşti diamantul Abia ne-am cunoscut Şi frumuseţea ta strălucind Mi-a dat curaj să-ţi spun: „Nu vreau să te împrumut o vreme, Nu, vreau să fii miracolul meu împlinit Pentru totdeauna”. Tu eşti diamantul căzut din cer În marea care te-a adus La ţărmul meu. În casa mea. În inima inimii mele. În poeziile mele.

Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a X-a D

Biblioteca Municipală Lugoj

Iartă-mă

Eram prieteni vechi

Crede-mă, până într-o zi, te-am iubit cum nu am iubit, pe nimeni în lume.

Ne-am cunoscut, ne-am înţeles, te adoram.

Apoi, deodată, iubirea mea a murit, inima ta s-a frânt, iar eu am scris plângând, o poezie unică, cum numai gingăşia ta este. Te rog, iartă-mă şi crede-mă, până într-o zi, te-am iubit, cum nu am iubit pe nimeni în lume.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Eram prieteni buni, prieteni vechi, te-am ales doar pe tine dintre toate făpturile lumii. Nu ne-au despărţit visele, credinţele, pietrele. Tu ai plecat, tu m-ai părăsit! Mi-au rămas amintirile, durerile Şi versurile pe care ţi le-am scris.

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018 IBLIOTECA UNICIPALĂ UGOJ

C o n c u r s u l

L u c i a n

B l a g a

d e

C r e a ţ i e 24

Poezie

(12 - 15 ani)

L u g o j 25

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Ana-Maria Frank Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Bibliotecii Municipale Lugoj A sosit iarna A căzut prima zăpadă Peste case, peste stradă, Peste frunzele de vie. Ah, ce mare bucurie! Soarele iubit se-arată Să-ncălzească şi s-aline Frunzele arse de brumă Şi de toamna arămie. Totul pare în zadar, Frunzele încep să zboare. Se desprind uşor de ram Şi se-aşază pe cărare. A venit iarna în sat, Frigul a-nceput a geme, Soarele a îngheţat, Cerul fulgii iar îşi cerne. 26

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VII-a

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Mama

Noaptea ascunsă printre stele

Mama mea, ce să-ţi urez, În prag de sărbătoare? Tu m-ai crescut, m-ai îngrijit, Cu dragoste, ca pe o floare.

Stau singură în noapte şi simt Cum stelele mă privesc sclipind. Prin geamul deschis văd Cum vântul mişcă perdeaua încet Şi pe pervaz luna cerne Praf de stele, ca miere, Ce în gene mi se aşterne. Şi încep să visez cum moş Ene, Îmi şopteşte „somn uşor”! Purtându-mă pe tărâmul viselor Şi-mi agaţă luna de picior.

M-ai ajutat să pot visa, Să cred, să sper mereu, Că orice în viaţă pot avea, Chiar dacă drumul este greu. Mi-ai spus că tu vei fi mereu Un sprijin pentru mine. Şi că, gândind la Dumnezeu, Mereu îmi va fi bine. Azi, îţi urez să ai mereu Parte de sănătate. Şi ştiu că gândul tău ales La poarta inimii îmi bate. Să mă iubeşti ca pân-acum Şi eu să te iubesc pe tine. Şi să-L rugăm pe Dumnezeu Ca viaţa el să ne-o aline.

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Toamna caldă, arămie…

Cutia cu vise

Toamna caldă, arămie A sosit la noi pe-alei. Şi împrăştie cu frunze Pe solitarele cărări.

Am primit azi-noapte-n vis O cutie frumos colorată. Să o deschid repede am vrut, Dar cutia era ferecată.

În caleaşca ei cu fructe Trece mândră prin văzduh Şi presară luna lucie Peste frunzele de nuc.

Am încercat, în zadar, să o deschid, Iar să o sparg teamă îmi era. Să-mi fi fost ferecate visele în ea Sau un fel de cutie a Pandorei era?

Pudră albă şi rugină Peste frunzele de soc A turnat din al ei cufăr… Totul pare că ia foc.

Nu ştiu, răspuns nu am găsit Şi-ncet pleoapele mi le-am deschis. S-a făcut lumină în vis Sau dimineaţa prea repede a sosit?

Ea trece fără să-i pese De flori, de frunze, de culori. În brumă-mbracă tot ce vede Cu răsuflarea ei ce dă fiori.

Biblioteca Municipală Lugoj

Casandra-Andreea Berariu Buziaş, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj Parfumul vieţii Mamă, am ales un trandafir pentru tine, Dar şi-a pierdut toate petalele pe drum. O petală pentru fiecare deziluzie, O petală pentru fiecare an de absenţă, O petală pentru fiecare tăcere Şi pentru fiecare întrebare fără răspuns. Şi totuşi, tulpina cu spini este lungă Şi susţine centrul trandafirului Ce încă păstrează parfumul, Parfumul special pe care mi l-ai dat, Parfumul Vieţii.

Liceul Teoretic Buziaş, judeţul Timiş, clasa a XI-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Le parfum de la vie Maman, j’ai choisi une rose pour toi, Mais elle a perdu tous ses pétales sur la route. Un pétale pour chaque désillusion, Un pétale pour chaque année d’absence, Un pétale pour chaque silence Et pour chaque question sans réponse. Et pourtant la tige épineuse est longue Et soutient le centre de la rose Que conserve encore le parfum, Le parfum spécial que tu m’as donné Le Parfum De La Vie.

Biblioteca Municipală Lugoj

Amelia Bălăgean Vârşeţ, Serbia

Premiul I şi Premiul Special al Juriului Gânduri Gânduri, gânduri înşirate, Gânduri multe, colorate, Poleite-n curcubeu, Mozaicul unui zeu. Le leg cu un fir de lună, Cu o stea strălucitoare, În buchet cu-o albă floare. Ce frumos, e o splendoare! Pe o cale de lumină, Strânse-n pomi, spre zări deschise, Le dau drumul să plutească Sunt în calea lor spre vise. Cine poate să le-oprească?

Liceul „Borislav Petrov Braca” Vârşeţ, Serbia

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Toamna Printre tufe astă noapte, Furişându-se-a umblat, Cu a ei haină bogată, Toamna şi s-a despuiat În crizanteme frumoase Şi culori de neuitat. De la galben care pare A fi de aur „curat” Ori e ca raza de soare De care am cam uitat. Alta parcă-i catifea Purpurie şi frumoasă Şi printre frunzele uscate Parcă este de mătasă. Pe cea arămie, parcă, Mai mult ea a-mpodobit-o Şi cu un miros puternic Darnic toamna a vopsit-o. În sfârşit şi una albă, Floare-i parcă ori e pată? Albul ei ne zice dulce: „Iarna vine rece şi îngheţată”. 35

Biblioteca Municipală Lugoj

Eu şi cu mine Eu cu mine Sunt în ceartă Continuă. Ne contrazicem Fără glas, Fără vorbe, La infinit...

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Reissa Peştenaru Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj Iubesc…

Vorbim la fel, Gândim la fel, Când dintr-un punct Facem cale-ntoarsă. Eu pe drumul meu, Cu mine în drumul lui, Împreună neîmpăcaţi. Eu îl cert, El mă ceartă… şi Nu ne împăcăm Niciodată...

Iubesc când vine vara, Căci este cald, nu friguros. Iubesc şi primăvara, Căci şi atunci este frumos. Iubesc când oamenii zâmbesc Şi sunt împreună. Iubesc când toţi se reunesc La sărbători, cu voie bună. Iubesc când soarele răsare Şi totul se luminează. Şi orice rază ce apare Îmi pare că dansează.

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VI-a

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Şcoala

Arta literaturii

În fiecare dimineaţă Copiii pleacă fericiţi. Toţi sunt silitori şi-nvaţă Şi de profesori sunt iubiţi.

Nimic nu e mai frumos Decât minunata natură, Dar nimic nu e mai graţios Decât a noastră literatură.

Cele mai de bază Şi importante materii Româna, mate şi engleza, Toate cu-ale lor criterii.

Nimic nu e mai frumos Decât un soare sau o lună, Dar nimic nu e mai preţios Decât limba română.

Mai sunt biologia, chimia, Informatica, fizica, Tehnologia, geografia Şi istoria.

Nimic nu e mai frumos Decât poezia, Dar nimic nu e mai preţios Decât ortografia.

Toţi, la sfârşitul zilei, Pleacă fericiţi. Pe diferite alei, Învăţaţi şi străluciţi.

Totul este o comoară, Totul, chiar pictura, Dar nu se compară Cu literatura.

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Timpul

Sentimente

Ce este mai graţios, Tot mai scurt, Tot mai frumos Decât timpul?

Fiecare om are În sufletul său Sentimente de bine, Sentimente de rău.

Ce nu trebuie pierdut, Căci este prea puţin Şi la el trebuie ţinut? Chiar timpul.

Când eşti fericit Doar la bine te gândeşti, Bucuria a-nflorit Şi pe toţi îi îndrăgeşti.

Ce nu preţuim Şi nici n-avem destul? Nici măcar nu-l iubim… E timpul.

Tristeţea te face Să te simţi prost, Nimic nu îţi place Şi nimic nu are rost. Şi frica are rolul De a te-nspăimânta, Iar furia strică tot calmul Ce e în preajma ta.

Biblioteca Municipală Lugoj

Sorina Rîndău

toate aceste atacuri de panică

Suceava

m-am îndrăgostit de galliano şi am visat asta (de fapt am căzut din pat dar mi-era ruşine să-i zic)

Premiul II noi trei fermoare de aţă atârnă de roţile mâinilor e o dimineaţă tristă, un fel de câine plouat al săptămânii umblu pe străzi ca un pantof cu două perechi nu cu una am în mine o petrecere nereuşită şi o tot plimb încercând să-i caut un nume sau o farfurie din care să mănânce un copilaş şi o prostituată dorm pe aceeaşi bancă amândoi au limbi noi şi piele nouă în jurul buzelor eu ştiu că nu merit tocmai de asta nici nu mă plâng m-am oprit în faţa lor vomit un fel de amestec de aer serotonină şi sânge vechi al celor care merită artere noi copilul s-a întors pe cealaltă parte.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Liceul cu Program Sportiv Suceava - profil Filologie

voiam să-mi pieptene cineva părul vezi de asta l-am tuns pe tot cele mai greşite mâini au trecut prin el iar acum arăt ca un băieţel fericit cum ar fi trebuit m-am îndrăgostit de galliano păcat că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un vis-trofeu din care nu pot deduce cum mişc mâna în somn fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede acum nici măcar nu mai am sens strâng unghii strâng mâini strâng poeme mototolite şi le vând la kilogram oamenii le găsesc interesante păcat că eu nu găsesc oameni doar uşi şi atacuri de panică de care fug intrând prin altele.

Biblioteca Municipală Lugoj

lady in red

poezie cu degetele legate

pe drum trece lady in red nu pot face nimic în legătură cu asta anastasia lasă gazul pornit vomită

vreau să gust din semnul ăsta de circulaţie ca dintr-un episod din liceenii ca dintr-o poezie de-a lui Vişniec aici nu vorbeşte nimeni despre confuzii adolescentine te întrebi ce se întâmplă. de ce se întâmplă tot mai des nimic nu poate fi salvat nu ies din sensurile giratorii decât aburi şi viermi şi clipe capsate anapoda într-un dor imens eşti într-un proces aleatoriu un război între tine şi hainele noi ale împăratului deja am obosit nu se mai întâmplă de la o vreme nimic atât de grav încât oasele mele să prevadă cum ajungi lângă oameni care-ţi privesc degetele de la picioare şi se întreabă dacă ai fi meritat sau nu o vorbă în plus.

aştept să ne transformăm în două inimi să rămânem ca seminţele dulci-acrişoare lângă pahare bucăţi de tavan poze cu noi agăţate în loc de lumini nu suntem primii în casa asta totuşi am transformat-o într-un al doilea corp or să vină alţii să absoarbă acelaşi aer între ferestrele care nu se deschid & apăsarea prosoapelor umede numai dragoste rodii & colagen într-un schelet fără mobilă sub care nu plouă fără un încă te mai iubesc şoptit anastasiei pur şi simplu sau cu alte intenţii.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Biblioteca Municipală Lugoj

Miruna-Maria Ghişe Timişoara, judeţul Timiş

Premiul II Stropi Din înaltul fumuriu, Se coboară reci, curate, Lacrime nevinovate Peste lumea de pustiu. Frunzele de chihlimbar, Ca şi aripi de nălbar, Cad purtate-ncet de vânt, Pe pământ. Mâini uscate de bătrân, Mă îndeamnă să amân, Chinul lor ce stă să vină, În grădină.

Şcoala Gimnazială Nr. 24 Timişoara, judeţul Timiş, clasa a VIII-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Raze Luceşte focul său Şi arde raza sa Cum n-a mai ars Din proaspătul ajun. Iar cerul sângerează Ştergându-şi rana crudă Cu nori de vatelină Curaţi, nevinovaţi. Dar noaptea are să spele Ziua de păcate, De rănile ce-o ard Şi-o mistuie în flăcări. Aşa răsare luna, Din prafu-i fin de stele, În centru de infinit Aflat într-un eter.

Biblioteca Municipală Lugoj

Magdalena Sulia Vârşeţ, Serbia

Premiul II Mi-e dor Mi-e dor de cerul casei tale În care te dezmierzi De unul singur În nori, tunet, lună şi soare... Te pândesc cu gândul jucăuş Al sufletului, Cu trupul casei mele... Ca o hoaţă te pescuiesc Pe furiş, în noapte. Se va aprinde vreo stea În spatele geamului Ce plânge încă?!

Liceul „Borislav Petrov Braca” Vârşeţ, Serbia

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Dragoste inocentă Suflet inocent, pierdut prin oceanul de lacrimi îngheţat. Suflet ars, împrăştiat pe pianul mut al imaginaţiei. Suflet trist, îngropat în universul aşteptării Suflet trădat, Suflet aşteptat. Inima mi-e frântă, rănită, de ceară, cusută cu aţa fină a melancoliei. Inimă răstignită, sfârtecată... Iubire mult aşteptată. Cu ochii împăienjeniţi pândesc la poarta viitorului. Te aştept să vii, dragoste promisă. Privesc, tac şi sper.

Biblioteca Municipală Lugoj

Adrian Crăciun Vârşeţ, Serbia

Premiul II şi Premiul Special al Juriului Luminiţa Să iubesc, să iert, Să fiu acolo când e nevoie de mine, Să primesc şi să dăruiesc Grija, gândul, visul, speranţa, Să lupt… Bate Coşava, o luminiţă în vânt, Luminiţa mea în amintirea ta. Cuvântul meu să fie mai tare Decât cuvintele cuvintelor orişicui, Cuvântul meu, lăcaş de dragoste în cuvântul tău. Un gând... Cum să nu fie el însuşi lumină? Lumina sufletului nostru. În Voivodina ...Coşava...

Liceul „Borislav Petrov Braca” Vârşeţ, Serbia

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Coarda Poetică Coarda poetică s-a înfierbântat. E primăvară. Mirosul, lumina şi muzica ei Ne deschid toate simţurile Adormite într-o tăcere perpetuă. Sunet, muzică, cuvânt. Să zbor aş vrea, Dar azi n-am văzut păsări în zbor, Cum aş putea în locul lor Să mă înalţ acolo sus? Mulţumesc, primăvară, Pentru clipa dintr-un verde, Ceasul dintr-un albastru, Viaţa dintr-un roşu... Sufletul nu ar avea curcubeu Dacă ochii nu ar avea primăvară. Să deschidem toate uşile încuiate, Vor ţâşni spre lumină: vieţi, Suflete, nopţi, clipe, sori, ploi şi amintiri.

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Adolescenţa

Cosmin Ivaşcu

Adolescenţa este vârsta Sentimentelor deosebite La care totul ne este permis… Mii de dorinţe neîmplinite… Nu cunoaştem cuvântul „interzis”! Adolescenţa este vârsta Semnelor de întrebare… Uneori, totul ni se pare străin, Apoi trecem la semne de exclamare Şi viaţa se preface în chin. Dar, să nu mai exagerez! Adolescenţa va trece repede, ştiu, De aceea visez, meditez... Până nu va fi prea târziu!

Vârşeţ, Serbia

Premiul II Viaţa Viaţa e ca un val de mare, Care se izbeşte de un mal stâncos. Ea este o rază de soare, Care luminează un chip duios! Viaţa e un spectacol frumos, Unde joacă un singur actor. E o carte cu conţinut fabulos, Citită de un simplu muritor! Viaţa nu e mereu stare de bine Ca misterul de-nceput..., Dar noi păstrăm doar note fine Din momentele care au trecut!

Liceul „Borislav Petrov Braca” Vârşeţ, Serbia

Biblioteca Municipală Lugoj

Raluca Boldizar Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II Toamna

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Afară e ceţos Şi ne-mbrăcăm mai gros, Cu umbrele după noi, C-au venit mai multe ploi. Aşa e timpul afară, Că nu mai e vară, Nu mai e vreme bună, Ne-aşteptăm la brumă.

Toţi pomii noştri verzi Acum sunt şubrezi Şi vântul bate, Iar frunzele cad... iute. Păsările călătoare Acum se pierd în zare, Pleacă în ţări calde, Unde-s multe grade. Legume multe avem, Dar mult mai multe vrem, Şi fructe mari şi mici Le-avem de la bunici.

Şcoala Gimnazială „Anişoara Odeanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VI-a A

Biblioteca Municipală Lugoj

Bianca Pocol Lugoj, judeţul Timiş

Premiul III Toamna Covoare colorate, Din frunze uscate, Norii fumurii, Puţin argintii. Printre dealurile-nalte, Un pom cu fructe coapte! Se zărea şi el pe-acolo Şi toţi strigau: mai încolo, mai încolo!

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

De Crăciun Grădina era plină de nea, Era ca laptele dintr-o stea, Strălucitoare ca argintul. A îngheţat până şi pomul. Cred că s-a plictisit, Aşa că am venit, Am mers la săniuş, Acolo pe derdeluş. Bradul împodobit Deja e pregătit, Afară ninge lin, Paharele-s cu vin. Pregătit e totul, Mai trebuie doar tortul, Se-aud clopoţei, Am mers şi eu cu ei! După ce am colindat, Cadourile le-am luat, Era un bileţel Cu drag de la el.

Şcoala Gimnazială „Anişoara Odeanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VI-a A

Moş Crăciun, Moş Crăciun, Asta era în Ajun, Eu şi tu, tu şi eu, Aşa va fi mereu!

Biblioteca Municipală Lugoj

Amalia Miron Lugoj, judeţul Timiş

Premiul III Cărţile Într-o bibliotecă oarecare, De nu ştiu unde…, Se certau cărţile. Habar nu aveau de ce Şi cum a pornit discuţia. Dar ştiu sigur că nu le convine Să se certe toată ziua. Cine stă şi unde stă, Când stă şi cu cine stă? Care e cea mai bună şi folositoare, Mai citită şi mai uimitoare? Pe toate le durea capul, Dar şi coperta.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Şcoala florilor Dimineaţa, când soarele răsare, Florile se-arată-n zare, În uniforme îmbrăcate Şi cu ghiozdanul în spate. Albinuţele le-nvaţă Să polenizeze şi să împrospăteze, Cum să coloreze şi să bucure Pentru un timp îndelungat. Întorcându-se cu bucurie La rădăcini şi la familie, Jucându-se cu melcii Şi mâncând din seva vieţii. La finalul zilei, ele dorm pe iarba moale, Cu frunza dreaptă peste ochi Şi cu cea stângă la spate, Gândindu-se la ziua trecătoare.

Nu mai suportau învălmăşeala Şi voiau să plece, să se ducă, Numai să nu mai audă. Şi-au plecat, s-au dus toate. 58

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VI-a

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Câinele şi pisica

Fructele certăreţe

Mi-a zis mie pisicuţa Că a venit un câine rău. Are el vreo şapte metri Şi dinţi negri de petrol.

Într-o zi fără de soare S-a ivit Banana-n zare, A venit cu Căpşunica Şi, cu nervi, la Mericica.

M-a chemat, mi-a zis urgent: „Vino, mamă, mă mănâncă!” Cum să nu vin eu la ea? Doar pisicuţa m-a chemat!

S-au certat şi şi-au zis multe, Au făcut şi-un suc de fructe, Plin de furie şi dor, Alintat, uşor, cu frişcă… de ador.

Am plecat în mare grabă. Ce să văd eu mai apoi? Am văzut un pechinez, C-un lătrat de mare soi.

Au plecat acasă, lămurite De tot, de tot, de tot! Fără griji şi cu mult soare La copacul înălţător.

Nu muşca şi era mic, Chiar mai mic decât pisica, Nu avea decât un dinte Şi mergea el ca bunica.

Unde de crenguţe s-au prins ele Şi-au dormit ca nişte iele, S-au trezit cu chef de ceartă Şi cu multă furie… Au trezit livada toată.

Biblioteca Municipală Lugoj

Melancolia Când un om este jignit El se simte un nimic Şi trăieşte în tristeţe, Observând cum se-ofileşte. Mor tinereţea, zâmbetul, iubirea… Se urăşte şi se întristează, Nu se simte ca un om, Ci se simte ca o fiară. Cu oamenii nu mai vorbeşte Şi nici ei cu el defel. Îl dau de-o parte, îl alungă, Nu-l mai simt şi-l uită. În lumea asta doar aspectele contează, Nu valoarea sufletească. Ura e predominantă Şi iubirea e uitată.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Sara Usciuc Lugoj, judeţul Timiş

Premiul III Copilărie Parcă şi acum mai văd Nucul în care ne urcam, Grădina mare a bunicii, În care cu ea săpam. Ciorapi cu mama împleteam Şi apoi iar mă jucam. Iar când noaptea venea, Bucuria mea trecea. Copii cu toţii am fost odată, Nu poţi nega asta vreodată. Copilăria este o perioadă Lungă, dar minunată.

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VII-a

Biblioteca Municipală Lugoj

Amurg

Istoria Curcubeului

Apus de soare, Raze de splendoare. Nori rozalii Şi flăcări aurii.

Într-o noapte înstelată, Şapte stele de pe cer căzură. Pe pământ aterizară Şi de plâns se apucară Când se văzură.

Păsărele cântă, Râul se frământă. Un lup strigă şuierând, Pe toţi înspăimântând. Eu şi vioara-mi cântăm, Din când în când mai ascultăm Minunăţia naturii, Din mijlocul pădurii.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Animalele-auzind, Pe loc au venit. Şi încercând să le ajute, Au spus vrute şi nevrute. Stelele, din plânsul lor, Au format o boltă colorată, Ce numele de curcubeu a luat Când a fost observată.

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Primăvara

Făt-Frumos şi Ileana

A plecat şi Baba Iarnă Uf, că mult a mai şi stat! Păsările şi natura râd Şi cântă ne-ncetat,

Era o prinţesă frumoasă, Ce Ileana o chema. Avea o voce măiastră, Şi toată lumea o iubea.

Şi afară au ieşit, Ghioceii au înflorit, Crizanteme, gălbenele, Multe, multe floricele.

Însă un zmeu rău o răpi Şi cu ea departe fugi. Într-un tărâm îndepărtat, Într-un castel întunecat.

Ursul a ieşit afară, Ca să stea întins la soare. Iepuraşul şi vulpiţa Îşi leagănă-n soare codiţa.

Însă Făt-Frumos apăru, Şi cu zmeul se bătu. Pe Ileana o luă Şi spre casă el plecă. Acolo făcură nuntă mare, Cu alai de sărbătoare. Şapte zile în splendoare, Cu horă şi cu mâncare.

Biblioteca Municipală Lugoj

Emina Voin Vârşeţ, Serbia

Premiul III şi Premiul Special al Juriului Bunica mea Bunică, tu ştii totul despre viaţă, Nu mă laşi să rătăcesc prin ceaţă. Pe tine te iubesc şi te admir, În semn de respect îţi Dăruiesc un trandafir. Bunicuţă, tu îmi îndeplineşti orice dorinţă Eşti pentru mine cea mai dragă fiinţă. De îţi cer ceva, îmi aduci pe loc, Bunicuţă dragă, nu oboseşti deloc. Sufletul tău este bun şi blând, Nu ştii să te superi nici în gând, Întotdeauna eşti pregătită Să-mi vii în ajutor, Mi-ai dat sfaturi bune pentru viitor.

Liceul „Borislav Petrov Braca” Vârşeţ, Serbia

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Visez că visez În mine se-mpreunau Două culori diferite... Mai mult pentru a fi roşii, Mai mult pentru a fi negre. Şi se-mpreunau Două elemente diferite... Mai mult pentru a fi foc, Mai mult pentru a fi gheaţă. Arăta ca moartea, Arăta ca naşterea, Imposibil în posibil, Posibil în imposibil. Mi-e teamă să mă mişc, Poate visez că visez. Aşa m-ai îmbrăţişat de colorat. Şi mii de licurici Au fost uitaţi de pământ Crezând că sunt stele, Mai profund ca oricând În zborul cerului, Aşa m-ai îmbrăţişat De înstelat... Poate visez că visez Mirosul gâtului tău, gutuie, Florile mâinilor tale, Un întreg univers... Poate visez că visez, Aşa m-ai îmbrăţişat de tare!

Biblioteca Municipală Lugoj

Toamna Se aud cântecele toamnei noaptea, Ramuri bat în geam, sărace, Frunze cad muribunde, Cu foşnet îndepărtat, ciudat Pe pământul umed, sărutându-l. Mai aduce vântul Câte una searbădă, Alta haioasă Şi la fereastra mea. Le acompaniază virtuos mişcarea.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Rafael Vârşeţ, Serbia

Menţiune

O dragoste nebună Acel moment când te-am văzut, Inima mi-a recunoscut

Se aud cântecele toamnei noaptea, Un câine latră singuratic Undeva... departe...

O dragoste mare..., Dar care mă-nfioară. Căci de vei pleca, Pe mine mă vei îndupleca, Că eşti aşa frumoasă! Dar tăioasă ca o coasă.

Liceul „Borislav Petrov Braca” Vârşeţ, Serbia

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Atunci când mi-ai zâmbit,

Din moment ce m-ai pupat,

Inima nu mi-am stăpânit,

Natura repede-a zburat

Înduplecând o-ntreagă natură,

Fiind atât de nebună...

Ce inima mi-o fură.

Că suntem împreună.

Dar ochii tăi albaştri

Dar, în timp ce ne-am pupat,

Strălucesc ca nişte aştri...

Natura ne-a dat sfat

Cu părul tău brunet

Să fim fericiţi...,

Vrăjindu-mă încet, încet.

Precum doi îndrăgostiţi.

Chipul tău frumos

Şi acum, spre încheiere,

Mă face iar voios

Vreau să îţi mai dau o cheie,

Şi mă face să cred

A sufletului meu firav,

Că nu am să te pierd.

Dar ce-i cel mai grav..., de bine, E că mă iubeşti pe mine.

Dragoste dacă doreşti să ai, Să ştii că eşti cu-n picior în rai, Mai important decât ce credeai E că lumea o s-o ai.

Biblioteca Municipală Lugoj

Ochii tăi Acum se vede-n zare, curcubeul cum răsare răspândind parfum de soare picurând încet... o ploaie. Pe al codrilor măiaştri

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018 IBLIOTECA UNICIPALĂ UGOJ

C o n c u r s u l

L u c i a n

Strălucesc ca nişte aştri

B l a g a

Ochii tăi cei prea albaştri. Dar acum, ca un ghiocel, Precum un firicel,

d e

De sub nea răsare Un zâmbet de cicoare.

C r e a ţ i e 74

Eseu

(16 - 19 ani)

L u g o j 75

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Darius Ionuţ Stegăriţă Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj

Phoenix Înainte să mă nasc, mi-am ales culoarea ochilor. Marea mea operă de artă, în care mi-am pictat raze de soare. De atunci ştiam că în momentul în care va apune soarele, îmi voi închide ochii. Aşa că am aşteptat răsăritul, dar veşnicia nu are timp. Când privesc în urmă, nu vreau să schimb lucrurile, ci prefer să le observ într-un mod artistic. Am fost născut în amurg, un copil al lunii şi al mării, modelat în întuneric. Când am păşit pe pământ, viorile au cântat. Şi acesta a fost începutul. Dar acum vă voi povesti primul meu sfârşit. Societatea deseori iartă criminalul, dar niciodată visătorul. Iar eu visam. În somn, în mers, la cină. Mintea-mi înflorea grădini interminabile, pline de necunoscut. Era ca şi cum desenam înafara conturului. Atunci a observat. M-a înlănţuit, m-a condamnat. Am fost judecat pentru multele culori ce cântau în mine.

Colegiul Naţional „Coriolan Brediceanu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a XII-a

Biblioteca Municipală Lugoj

A vrut să mă facă gri, dar nu reuşea. Mi-a promis exilul, mi-a dat foc, m-a lăsat în câmp deschis, doar cu fum, cenuşă şi vise neîmplinite. Mi-a tăiat aripile, mi-a străpuns inima cu săgeţi, m-a făcut bucăţi. Soarele a apus. Timpul a trecut peste mine până când veacul s-a împlinit iar viorile au început sa cânte culori de purpuriu şi auriu. Cu fiecare notă ce răsuna, bucăţile se reuneau. M-am ridicat din propria-mi cenuşă, la fel ca mentorul lui Ahile; eu sunt Phoenix. Soarele a răsărit. Ceea ce Ea nu ştia e că mozaicul cel mai frumos este făcut din cioburi pierdute, iar eu eram o operă ce te lăsa fără suflare. Tăcut ca un foc gata să înghită orice în cale, m-am ridicat din locul în care chiar şi zeii au căzut. M-am renăscut frumos pentru ceea ce gândesc. Frumos pentru ceea ce sunt. Frumos pentru razele de soare din privirea mea. Şi după ce va mai trece un veac, soarele va apune iar.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Viciul Cerul era ţesut cu milioane de stele, la fel ca o pânză de păianjen într-o dimineaţă de primăvară, împovărată de rouă, însă fără misterul şi magia nopţii. Te hipnotiza, te captiva. Era intrigant. Vibra. Un titan deasupra unor furnici. Atunci am decis. Stăteam în liniştea nopţii, pe o bancă anume, dar fără motiv. Pur şi simplu simţeam că acolo trebuie să fim. Mi-am aprins ţigara şi am tras un fum. „Viciu” - am gândit. Odată ce ai căzut în lumea lui, încetul cu încetul ai moartea asigurată. Mi s-au înfiripat în minte o suită de cuvinte: dependenţă, instinct, satisfacţie, obicei, fum şi scrum. Ca un venenum al Romei antice, fumul mi-a inundat plămânii cu repeziciune. Viciul otrăveşte omul. Distruge într-un mod lent orice suflet, ascuns sub masca unei satisfaceri de moment, profitând de naivitatea naturii umane. Credem ca e o pată de culoare într-o lume gri, un trandafir narcotic din grădina Edenului. Am privit cum ardea ţigara, odată cu ea şi ura, frustrarea, tristeţea şi confuzia din mine. Ardea pentru mine aşa cum muream eu pentru ea. Parcă mă omora, fiind incapabil de a mai simţi ceva. Era un moment sublim de linişte. Aşa că am aşteptat. I-am dat timpului timp, urmând momentul să mă lepăd de viciu.

Biblioteca Municipală Lugoj

M-am uitat în ochii tăi. Căutam cu disperare o cale de a scăpa din lumea viciului. Oricât de mult îmi plăcea, mă ţinea înlănţuit, în agonie, într-o cădere continuă. Renunţam la ceva ce iubeam, dar nu era altă cale de a mă salva. Ne-am uitat unul la celălalt o vreme. Fără cuvinte. Fără zâmbete. Acea linişte a spus totul. Am stins ţigara, savurând veninul de pe urmă. M-am ridicat şi am plecat, lăsându-te în spate, ca un poem scris în fum, uitat într-o carte veche, pe care am citit-o acum mult timp. Aceea a fost noaptea pe care am închis-o în sufletul meu. Noaptea în care am încetat să cad, în care realizasem că prin venele mele curg fulgere şi tunete. Noaptea în care mai căzuse o stea. Noaptea în care renunţasem la viciul meu. La tine.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Ecaterina-Laura Cioban Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj

Prima zi, prima bancă Prima zi de liceu... o curte plină de copii zgomotoşi şi foarte multe feţe noi. Când am ajuns în noua sală de clasă, doar prima bancă era liberă (avea să îmi fie cea mai bună prietenă până acum) şi mă gândeam la nefericirea mea de a fi condamnată să stau patru ani în prima bancă. Ce coleg întreg la cap ar fi vrut să facă schimb cu mine? Dar lucrurile nu au rămas aşa sumbre odată cu trecerea timpului: am ajuns să fac cunoştinţă cu noii colegi, care sunt foarte prietenoşi, cu profesorii pot spune că m-am acomodat, până la urmă, după cum spune Henry Rollins: ,,Dacă viaţa îţi oferă lămâi, trebuie să spui: Ce mult îmi plac lămâile! Mai ai?”. Toate întâmplările, chiar şi cele mai puţin bune, parcă sunt învăluite într-o lumină aurie şi îmi par atât de departe...

Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a XII-a

Biblioteca Municipală Lugoj

Dar sunt în clasa a IX-a şi nu-mi doresc ca lucrurile bune să se termine repede. Câteodată, timpul trece greu pentru noi, de parcă am fi condamnaţi să numărăm fiecare bob de nisip din clepsidră, unul câte unul. Alteori, avem impresia că timpul fuge de noi, încearcă să evadeze şi ne e frică să închidem ochii, ca nu cumva să ne scape. În timpul şcolii, timpul, de cele mai multe ori, a fost nemilos. Curge încet la şcoală, dar fuge în weekend sau înaintea tezelor. Însă acum, când realizez că am ajuns în clasa a IX-a, îmi dau seama cât de repede a trecut totul, cât de mult oamenii s-au schimbat, cât de mult am crescut cu toţii şi mă gândesc că aceasta trebuie să însemne că ,,am crescut”. Năzbâtii nu ţin minte să fi făcut până acum, dar, după cum mi s-a spus, nu se poate să treci prin liceu fără să încasezi o notă mică de undeva. Ar fi ca şi cum ai bea o cană de lapte fără să-ţi rămână mustăţi. Colegii, profesorii şi activităţile din timpul orelor de curs sunt o parte din lucrurile pe care mi le voi aminti cu plăcere şi, totuşi, cu o urmă de melancolie, mulţi ani după absolvire. Dar mai am mult până atunci, aşa că mă voi bucura din plin de aceşti ani, chiar dacă aceasta înseamnă că trebuie să rămân în prima bancă, ceea ce nu mă mai deranjează absolut deloc!

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Viaţa, un joc de noroc Fiecare om trăieşte o aventură a sa. Toţi trăim aceeaşi aventură, cea a vieţii. În fiecare zi ni se întâmplă lucruri care de care mai spectaculoase şi care ne marchează. Aceasta ne forţează să ne gândim că toate lucrurile se întâmplă cu un sens şi că cineva ne ghidează viaţa. Viaţa, o bătălie de când ne naştem. Când ne naştem începem să trăim, să creştem şi să murim. Ce înseamnă cuvântul „viaţă”? Oare vom afla vreodată ce înseamnă viaţa cu adevărat? Eu cred că viaţa este un labirint cu multe căi de ieşire, dar puţine sunt cele care te conduc pe un drum bun. Fiecare om are rolul lui pe această lume - nimeni nu este născut fără scop. Viaţa, pentru mine, înseamnă prieteni şi duşmani. Prietenii sunt acei oameni, care, la greu, mă pot ajuta cu un sfat bun sau în orice problemă; un om poate avea mulţi prieteni, dar nu prieteni adevăraţi, pentru că rar găseşti o persoană pe care să o numeşti prieten adevărat. Orice prieten, la un moment dat, te va lăsa baltă. Duşmanii sunt acele persoane care ţi-au fost aproape, dar acum îţi fac numai rău şi te lovesc acolo unde te doare, te pun la pământ, chiar dacă tu eşti deja terminat, dar greşeala e pur omenească şi, cum se spune, „nu există om să nu greşească”.

Biblioteca Municipală Lugoj

Uneori, mă simt deprimată, dar acest lucru nu vreau să îi facă pe cei din jurul meu să se simtă la fel, aşa că mă uit în jur şi prind curaj, sunt fericită de ceea ce văd, chiar dacă îmi doresc să străpung aparenţele şi să descopăr ce se ascunde în spatele acelor cuvinte care m-au făcut să mă simt aşa, dar, până la urmă, fiecare citat are sensul lui: „zâmbim în poze, plângem în realitate”. Ce să faci? Aşa sunt oamenii construiţi să judece, să critice, să-şi dea cu părerea, indiferent dacă te cunosc sau nu. Nu ştiu de unde ai plecat sau cât de mult ai tras pentru a ajunge aici. Sunt convinsă că multe probleme ar dispărea din viaţa noastră dacă am vorbi unii cu alţii, nu unii despre alţii. Aşa cum prea bine ştim, defecte avem cu toţii, dar, imperfecţi cum suntem, toţi ştim să facem ceva, acesta este lucrul care contează cel mai mult şi este partea pe care trebuie să o privim. Nu limitele noastre sunt cele importante, ci partea bună pe care o avem. Viaţa este trecătoare, aşa că nu uita să zâmbeşti! Fiecare moment trebuie să te găsească cu zâmbetul pe buze, oricât de dureros este! Un zâmbet nu costă mult, dar valorează enorm!

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Totul în viaţă se întâmplă cu un motiv Vreau să încep cu un simplu citat care m-a făcut să-mi schimb radical viziunea despre viaţă: ,,Viaţa nu se explică, ci se trăieşte!”. Pare un citat ca oricare altul, dar, dacă stăm să medităm puţin şi să căutăm mai adânc în semnificaţia lui, ne dăm seama că nu este chiar aşa. Tu, cel care citeşti, gândeşte-te aşa: dacă nu obţii ceea ce vrei, suferi; dacă vei obţine ceea ce nu vrei, suferi. Chiar şi atunci când vei obţine exact ceea ce vrei, tot vei suferi, pentru că acel lucru nu poate ţine la infinit. Priveşte în jurul tău! Probabil că mulţi dintre noi ştim să judecăm o ţinută. Are ceva prea mult sau prea puţin? Prea negru sau prea roz? Prea… Prea… Copiii din ziua de astăzi consideră că se fac remarcaţi dacă au ultimul model de Iphone, dacă au 4 kilograme de machiaj pe faţă sau bicepşii cât ghiveciul unei flori. Alegerile lor se îndreaptă spre lucruri tot mai ieşite din comun, ceea ce este complet greşit. Niciodată nu ne săturăm să judecăm şi, din această cauză, ajungem la ce nu ne dorim. Ajungem să avem lângă noi un om cu o ţinută impecabilă, dar fără suflet. Realizăm târziu, de fapt, că noi am greşit, că nimeni altcineva nu îţi alege persoanele în viaţă. Trăieşte şi desculţ această viaţă, dar niciodată în genunchi. De ce lăsăm oamenii să distrugă totul în jurul nostru?

Biblioteca Municipală Lugoj

Răspunsul la această întrebare este cât se poate de simplu: căutam o ţinută în loc de un suflet. Încercăm să arătăm bine mereu lângă partenerul de viaţă, dar nu ne punem întrebarea dacă interiorul lui este atât de ,,luxos” precum ,,ambalajul”. În clipa în care vom şti cu adevărat cine suntem, vom avea încredere în noi, dar nici atunci nu vom deveni atât de puternici, încât să aruncăm la gunoi persoanele care au roluri negative în viaţa noastră. Noi încercăm mereu să le luăm apărarea, crezând că se vor schimba. Nu te mai compara cu alţii. Ei sunt ei, tu eşti tu. Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înlăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior. De cele mai multe ori iertăm, pentru că ştim că, fără acea persoană lângă noi, s-ar produce un gol. Nu da vina pe oameni pentru că te-au dezamăgit, dă vina pe tine pentru că ai avut aşteptări prea mari. Ştii cum arată o tablă de şah? Exact aşa este viaţa, unii pioni sunt conduşi de către regi, pentru a câştiga un joc numai de ei ştiut, dând şah-mat, cu mişcări înşelătoare, cu vorbe alese. Înspăimântător de scurtă şi plină de surprize este viaţa. Un motiv pentru a trăi intens fiecare secundă. Totul se întâmplă cu un motiv. Dacă ţi se oferă o a doua şansă, prinde-o cu amândouă mâinile. Dacă viaţa ta se schimbă, las-o să se schimbe. Nimeni nu a spus că viaţa este uşoară, au promis doar că merită trăită.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Cu cărţile pe faţă Ce greu, ce obositor şi, pănă la urmă, ce lipsit de culoare este să faci totul pentru că „aşa trebuie”. Să respecţi nişte reguli, fie pentru că te-ai născut cu ele-n sânge, fie pentru că ţi le-au băgat în cap cei din jur - părinţi, bunici, profesori sau, pur şi simplu, persoane care ţi-au fost simpatice la un moment dat. Faci patul. Te speli pe dinţi de dimineaţă. Seara la fel. Te descalţi la intrare. Mergi la vot. Vopseşti ouă. Ajuţi bătrânele să treacă strada. Mergi la şcoală. Mergi la înmormântări. Cedezi locul, în autobuz, femeilor însărcinate. La biserică, duminica. Îţi faci analizele. Arunci gunoiul. Cumperi sau faci liste. Desfunzi chiuveta. Trimiţi SMS-uri. Faci ordine în şifonier. Faci lecţii (ale tale sau ale celor mai mici). Din nou, te speli pe dinţi. Din nou, faci patul. Şi tot aşa, pentru că… aşa trebuie. Democraţia spune că oamenii sunt egali. Creştinismul ne îndeamnă să privim dincolo de faţă şi să punem preţ pe sufletul omului. A te simţi diferit înseamnă a te simţi special faţă de ceilalţi. Este frumos să fii diferit de ceilalţi, această diferenţă se rezumă la talentul pe care îl ai, la faptele pe care le faci şi la comportamentul pe care îl ai faţă de cei din jurul tău. Eu cred că frumuseţea este în fiecare dintre noi şi constă în naturaleţe şi personalitate.

Biblioteca Municipală Lugoj

Printre toate cele ,,obligatorii”, încerci să fii fericit, dacă mai ai timp, pentru că lucrurile pe care trebuie să le faci sunt prea multe, regulile prea stricte, ochii celor care te judecă - prea încruntaţi, aşteptările lor - prea mari. Nu există timp de plănuit lucruri. Nu există timp pentru un viitor. Ne petrecem fiecare moment al vieţii pentru viitor - mergem la şcoală ca să putem merge la facultate, ca să putem prinde un loc de muncă bun, ca să ne putem cumpăra o casă drăguţă, să ne putem permite să ne trimitem copiii la facultate. Viaţa nu e măsurată de numărul respiraţiilor pe care le avem, ci de momentele care ne iau respiraţia. Nu uita, fericirea nu este ceva gata făcut, ea vine din faptele tale. Nu vei fi, poate, niciodată fericit cu adevărat, în schimb vei avea mereu sentimentul că ai făcut ceea ce trebuie. Cum se spune: „ai procedat corect”. Nu se va uita nimeni chiorâş la tine, nu vei avea niciodată aţintit asupra ta degetul arătător al lumii. Gura ei te va ocoli. Mă rog, în aparenţă, căci, în fapt, nu te va ierta, ci doar va fi mai blândă şi, oricât ai fi de puternic, ea tot te pune în genunchi. Dacă luptăm, putem pierde, dar cei care nu luptă? Înseamnă că au pierdut deja. Şi cum rămâne cu fericirea? Oare faptul că faci mereu ceea ce trebuie şi cum trebuie te face fericit? Ai simţit vreodată că zbori (cu excepţia situaţiilor în care chiar te aflai într-un avion)? Eu nu voi rupe nicio foaie din cartea vieţii mele, pentru că fiecare pagină pe care am întors-o este o lecţie pe care am învăţat-o. Albert Einstein spunea că trebuie să fii un om de valoare, nu neapărat un om de succes.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018 IBLIOTECA UNICIPALĂ UGOJ

C o n c u r s u l

L u c i a n

B l a g a

d e

C r e a ţ i e

Eseu

(12 - 15 ani)

L u g o j 89

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Ilinca Pfeiffer Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Bibliotecii Municipale Lugoj

Povestea sufletelor pereche Stăteau odată, demult, două suflete - suflet frumos şi suflet blând. Stăteau ele pe un colţ de gând şi se priveau. Se-nţelegeau din priviri şi din ocheadele ce şi le aruncau. Mergeau prin gândurile răvăşite, ţinându-se de mână. De vorbe nici nu pomeneau, trăiau frumos şi se iubeau. Suflet frumos se născuse dintr-o adiere de vânt nebunatic de primăvară; iubea florile, cu petalele lor dulci şi mângâietoare, rădăcinile drăgălaşe ce creşteau încetul cu încetul, înălţându-se către seninul cerului, gâzele harnice ce trebăluiau zi de zi. În sfârşit, iubea tot ce e frumos - de la şopotul dulce al apelor, până la răsuflarea bătrânului vânt. Sufletul blând se născuse odată cu facerea unui bine; iubea adevărul şi binele, blândeţea lui era desăvârşită. Nu ar fi făcut rău nimănui. Înainte de a-l întâlni pe suflet frumos, el era neclintit. Trecea prin orice încercare a vieţii celei rele şi neînduplecate cu o expresie de nezdruncinat pe chip, de mirare însă.

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VII-a

Biblioteca Municipală Lugoj

Nu zâmbea niciodată, chiar dacă era blând şi bun. Când, însă, îl întâlni pe suflet frumos, viaţa îi deveni o adevărată provocare alături de acest suflet nebunatic, o explozie de bucurie. Era plin de viaţă, gata oricând să împartă şi cu ceilalţi aceste daruri minunate. Când s-au întâlnit, s-au îmbrăţişat bucuroşi, dar nu au scos niciun cuvânt, chiar dacă aveau atât de multe lucruri să îşi spună. Ei nu şi-au vorbit şi nici nu aveau de gând să facă asta. Bucuria întâlnirii le era suficientă; poate, cândva, aveau să îşi vorbească, dar vor cădea multe zăpezi şi brume peste iarna întunecată a gândurilor care îi înconjurau din mii de părţi. Nu, nu aveau de ce să îşi vorbească, nu le-ar fi fost de niciun folos să îşi vorbească tocmai acum. Cuvintele ar fi destrămat vraja care se ţesuse în jurul lor, ar fi pângărit iubirea care le învăluia. De multe ori, cuvintele rănesc, ele desfac cu mare uşurinţă vrăji ce se leagă apoi cu mare greutate. În acea zi a încolţit un gând rău în mintea băiatului şi nu-i dădu pace toată ziua. Nici noaptea nu îl lăsă pe zănatecul zeu al nopţii să îi mângâie pleoapele cu dulceaţa somnului aducător de linişte. Cu o zi înainte, sufletul neliniştit al băiatului a fost pătruns de energia sufletului blând şi a celui frumos şi, cu uşurinţă, făcu o faptă bună, lucru care l-a surprins, dar mai ales a fost marcat de starea de bine care s-a revărsat asupra lui… ca urmare a binelui făcut.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Acum, bineînţeles că regretă pactul cu cele două suflete, necunoscând sentimentul de bine pe care îl trăia. Sufletul blând şi cel frumos erau profund mâhnite de negura care învăluia sentimentele bune ale băiatului şi şi-au promis să-l aducă pe calea binelui şi a frumosului. Însă planurile celor două suflete nu se potriveau cu cele ale băiatului. Povestea băiatului era simplă, aceeaşi peste tot: tată beţiv, mamă ocupată cu întreţinerea, certuri în familie, copil părăsit de toţi, lipsit de dragostea aceea care marchează viaţa copiilor pentru totdeauna, dragostea maternă. Pe scurt, lipsit de tot ceea ce e mai important în viaţă, IUBIREA. Aşa că, în momentul în care cele două suflete au decis să îl salveze, băiatul se află înconjurat de lipsurile foarte greu de îndurat pentru un copil. Băiatul şi-a dat seama de grija pe care o manifestau faţă de el sufletul blând şi sufletul frumos şi a decis să nu le lase să îi ,,acapareze” sufletul. Parcă îl speria frumuseţea lor, simţindu-se mai vulnerabil. Îşi făcuse deja un plan şi avea de gând să-l pună în practică cât mai curând. Într-o zi, sufletul cel blând şi sufletul cel frumos se plimbau de mână printre aleile unui parc răscolit de gânduri şi priveau florile abia înmugurite ale copacilor melancolici. Nu-şi spuneau nimic, ca de obicei. Deodată, sufletul blând îl părăsi pe cel frumos şi alergă la colţul de gând unde locuia. Simţea ceva nelămurit, o pornire sălbatică de a distruge totul în jurul său, de a lovi cu cuvintele, de a face rău.

Biblioteca Municipală Lugoj

Suflet frumos îl urmă supus, păstrând totuşi o mică distanţă, chiar dacă sufletul blând încă nu-l observase. Descoperindu-l însă, se înfuria şi mai tare. Ce caută sufletul ăsta aici, cu el? De ce îl urmăreau mereu gânduri obsedante, cum de acest suflet, care părea milos şi se bucura de orice îl înconjura, acest suflet voia să-i facă rău? Departe de acest gând, suflet frumos era îngrijorat. Starea prietenului său îl îngrijora. Din ziua aceea, începu calvarul pentru ambele suflete: suflet frumos era chinuit de suflet blând, iar acesta, la rândul său, se simţea îngrozitor, dar, cu toate astea, nu făcea nimic pentru îndreptarea sa; şi aşa se scurgeau zilele pentru cele două suflete chinuite. Armonia se spulberase, dar nimic nu este pierdut atâta timp cât crezi în iubire. Ea este eliberatoare. Suflet frumos ştia că din zbucium va renaşte binele. Suflet frumos suferea zi de zi, văzând cum răul încerca să tulbure sufletul blând. Întâlnirea dintre copil şi un prieten al cărui suflet nu fusese alterat, în care binele şi frumosul vieţuiau în armonie, un suflet care cunoscuse iubirea, a reuşit să producă marea schimbare. A recunoscut sufletul bun şi sufletul frumos şi la acea fiinţă dragă şi temerile lui s-au risipit. „Este adevărat, există suflete frumoase, pline de iubire!”, exclamă copilul, regăsindu-se în frumuseţea acelui suflet. Ajutat să se împotrivească răului, copilul a fost eliberat de acele gânduri, nu tocmai bune, care îi tot dădeau târcoale, dându-i o stare de neîncredere şi nelinişte. Suflet frumos se regăsi cu suflet blând, reluându-şi valsul lor tăcut, trăind din plin bucuria regăsirii.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Alecsia Căpraru Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj O şoaptă... O săgeată de durere mă străpunse în adâncul inimii. Obrajii au început să mi se încălzească, chiar dacă afară era frig, mă simţeam de parcă aş fi stat lângă o vatră. Aveam doar 13 ani. Eram matură deja. Acum conştentizam tot, tot ceea ce se întâmplă, conştientizam că trupurile sfâşiate ce zăceau în faţa mea, pe pământul rece şi tare precum piatra, erau trupurile fară suflare ale părinţilor mei. Chipurile lor, cândva mândre, acum erau mânjite cu un strat gros de sânge. Erau morţi. Gândul acesta m-a plesnit, încât un urlet puternic a fost aruncat de mine, apoi am căzut în genunchi, lângă mama şi tata. Lacrimile fierbinţi îmi curgeau repede pe obraz, urletele şi ţipetele îmi ieşeau din piept fără milă. M-au lăsat fără aer, aşa că, pentru mine, totul devenise negru. Am încercat să mă calmez, dar nu am putut. Mă uitam când într-o parte, când în alta. Nu era nimeni, nu mai aveam pe nimeni.

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VII-a

Biblioteca Municipală Lugoj

De acum, aveam să rămân singură, fără familie, fără mâncare, fără alinturi şi iubire, fără tot ceea ce-mi era drag. O a doua săgeată mă străpunse în piept, făcându-mă să mă strâng. Am închis ochii. Toată furia s-a strâns în piept, la fel şi panica şi vinovăţia. Am deschis ochii larg şi am zbierat: “De ce, Doamne, de ce? Cu ce am greşit? De ce mi i-ai luat? De ce m-ai lăsat singură, de ce? Dă-mi-i înapoi, te rog! Doamne, te rog, dă-mi-i înapoi!” Cuvintele îmi ieşeau pe gură, având o gravă sonoritate, făcându-le să sune spart. Lacrimile mi se rostogoleau pe obraz din ce în ce mai încet. “Îi vreau înapoi!” De data asta, cuvintele au fost rostite cu blândeţe. Îi voiam înapoi. Toată viaţa m-au crescut, iar de acum aveam să trăiesc singură. Mi-am lăsat capul pe spate, ca să văd că cerul devenise şi mai gri decât înainte, iar ploaia dădea târcoale. Stropii ei mi-au ajuns pe faţa roşie şi caldă. Vântul a început să zguduie puţinii pomi şi iarba ce mă înconjura. Soarele s-a făcut nevăzut, vâjâitul vântului prefăcându-se în strigăte neajutorate. Atunci am realizat că nu eram singura care trebuie să îndure greutăţile vieţii şi care plângea. Norii plângeau, vântul striga după ajutor, soarele nu voia să fie văzut cum suferă, copacii se legănau de durere, precum iarba, iar cerul devenise rece precum inima mea. Simţeam cum furia mi se strecoară prin vene, apoi în tot corpul. Un al treilea ţipăt îmi ieşi din piept. Doar datorită acestuia am reuşit sa dau afară durerea şi tristeţea, eliberându-mă din strânsoarea panicii şi ajungând în braţele tihnei.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Mi-am luat părinţii în braţe, simţindu-le, pentru ultima dată, pielea caldă lipindu-se de a mea. I-am luat cuţitul de la cingătoarea tatei şi colierul mamei de la gât, colier pe care îl purta de când o cunoşteam. M-am ridicat, cu greu, în picioare. Îmi erau amorţite. Am plecat. Ştiam că n-o să le mai aud vorbele calde sau cântecele dulci, iar chipurile lor mândre n-o să mi se mai arate, poate doar în vise, dacă am să mai visez vreodată, după tot ce am văzut şi am simţit. Drumul avea să fie greu şi ştiam că n-o să mănânc câteva ore sau zile, dar îmi mai era ceva clar: că vremea avea să se schimbe cât de curând în averse puternice şi dârele albe-argintii au să lumineze cerul. Calea pe care o să-mi decurgă viaţa nu avea să fie uşoară. După o zi şi o noapte de mers încontinuu, prin întunericul nopţii şi prin luminile albe ale zilei, am ajuns la un han. În sfârşit aveam să mănânc şi să dorm. Am scos cuţitul tatei şi am crestat o linie, uşor ondulată, de-a lungul braţului, am ascuns pandantivul mamei şi am intrat val-vârtej înăuntrul hanului. - Vă rog, ajutaţi-mă, sunt rănită şi nu ştiu cât pot să mai îndur! Faţa îmi era roşie, iar suferinţa provocată de rană îmi făcu ochii să lăcrimeze. Toţi şi-au îndreptat privirile spre mine. Nu erau mulţi; era proprietarul, un om mare şi ţeapăn, care avea o barbă neagrăcenuşie şi purta un şorţ. Apoi mai erau două chelneriţe, care nu aveau mai mult de 24 de ani, ambele agitate şi neîndemânatice, dar care, atunci când mă văzură, îşi schimbară expresia feţei. Nu mai era veselă şi atrăgătoare. 97

Biblioteca Municipală Lugoj

Dintr-o dată deveniseră speriate. În rest, în han nu mai erau decât două grupuri, formate din patru bărbaţi şi trei femei. Era devreme, iar lumea nu se strânsese încă, dar la amiază localul avea să fie plin. Nu am mai apucat să spun ceva, că şi chelneriţele şi proprietarul îmi veniseră în întâmpinare. Ştiu că nu a fost corect cum am procedat, dar, după momentele trăite, nu aveam nimic altceva de făcut decât să mă prefac. M-au bandajat şi m-au hrănit. M-au îngrijit şi mi-au dat o cameră, în care urma să mă odihnesc, chiar dacă le-am spus că nu voi putea să plătesc datoria. M-au ajutat. Nu m-am aşteptat ca la un han să existe astfel de persoane, blânde şi bune, dar acum am văzut că există miracole. Dumnezeu mă iubea! După ce am mâncat, i-am povestit proprietarului ce s-a întâmplat, dar, desigur, am împletit realitatea cu minciuna. Nu aveam altă modalitate. După ce am terminat de vorbit, m-a sfătuit să urc în camera mea şi să mă odihnesc. El avea să trimită o chelnăriţă sus, la mine în cameră, să vadă cum mă simt şi să îmi aducă cina. Aşa am şi făcut, am urcat şi m-am băgat în pat. Am închis ochii, căzând într-un somn profund, până când coşmarurile au început să îmi dea târcoale: sânge, ţipete şi urlete. Oameni morţi, printre care erau şi mama cu tata. Dâra de sânge, care pornea de la o piatră spre mama, îmi explica că tata a tras-o lângă el, iar corpurile zăceau unul lângă altul. RĂZBOI, asta era în jurul meu.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Oameni alarmaţi, care fugeau să scape de acei criminali. Am început să aud cum cineva se îndreaptă spre mine, cu paşi repezi, şi deodată... am deschis ochii. Era chelnăriţa care îmi aducea cina. I-am mulţumit şi a plecat. Am mâncat, m-am rugat la Dumnezeu şi am adormit profund, din nou. Coşmarurile continuau să mă bântuie. Aceeaşi temă: moarte, ţipete şi părinţii mei, care erau sângerânzi pe pământ. Totuşi, am dormit până dimineaţa. Când m-am trezit, mi-am luat colierul, am coborât la parter, mi-am luat proviziile, le-am mulţumit gazdelor, le-am dat toţi banii pe care i-am găsit printre propriile haine, mi-am luat rămas bun şi am plecat. Soarele ieşise dintre nori şi, chiar dacă era o primăvară timpurie, afară era cald. Am mers câteva ore, până când am ajuns pe un deal. M-am aşezat pe iarba moale şi am inspirat adânc, lăsând aerul curat să-mi invadeze plămânii. Soarele îşi arunca razele peste tot, precum nişte săgeţi lansate de către cavaleri în război. Păsările cântau melodii fascinante, înflorindu-le ici-colo cu câte un tril. Vântul adia uşor, dintr-o parte în alta, de la est la vest, de parcă nu era hotărât unde să se ducă. Briza lui uşoară îmi făcea părul să se legene tandru. Stăteam pe pajiştea din vârful dealului. La poalele lui, un mic sat îşi făcea loc printre copaci.

Biblioteca Municipală Lugoj

Unde stăteam eu nu era decât un copac, care îmi ţinea umbră şi mă proteja precum o umbrelă în timpul furtunii. Atunci am simţit cum Dumnezeu, împreună cu părinţii mei, mă priveau şi aveau grijă de mine; m-am simţit împăcată. Păsările s-au oprit din cântatul lor, cu triluri, iar liniştea îmi făcea urechile să ţiuie. Acum mai auzeam doar zarva făcută de sat, dar se auzea şters şi în depărtare. Deodată m-a cuprins un fior. Mă simţeam precum într-o noapte cu cer senin, dar fără lună. Totul pustiu. Singurul lucru pe care îl mai auzeam era vântul ce mă mângâia, dintr-o parte în alta, şoptindu-mi câte ceva la ureche.

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Larisa Toma Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj

O zi la bunici Aceea a fost o zi foarte importantă pentru mine. Până la prânz, totul s-a desfăşurat normal. Bunica ne-a pregătit prânzul, am luat masa împreună cu ea, verişorii şi sora mea. Am mâncat, am băut limonadă şi am făcut glume. Văzând-o pe bunica binedispusă, eu şi verişorii mei am rugat-o să ne dea voie să mergem în pădure, pentru a strânge castane. Bineînţeles că bunica a fost de acord, dar nu înainte de a ne da câteva sfaturi, pentru a nu ne accidenta în pădure şi, bineînţeles, pentru a nu ne rătăci. Entuziasmaţi, verişorii mei s-au oferit să ne fie ghizi. Aerul proaspăt al satului, aflat lângă o pădure întinsă pe ambele părţi ale drumului, m-a făcut să realizez că viaţa la ţară nu este atât de plictisitoare cum am crezut eu. Frunzele copacilor semănau cu un covor multicolor, plin de nuanţe ruginii frumoase.

100

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a V-a

101

Biblioteca Municipală Lugoj

Uitându-ne spre cerul de-o nuanţă gri, în adierea vântului, frunzele cădeau precum nişte săgeţi de foc. Această pădure nu era alta decât cea în care stăteam de obicei la iarbă verde. Totul era atât de diferit, poteca era împodobită de stratul gros al frunzelor galben-maronii. Înaintând spre castan, farmecul toamnei a schimbat totul în ceva nemaivăzut. Copacii îmi păreau foarte trişti, având culoarea maronie, iar soarele palid pătrundea printre ramurile nemişcate, luminându-ne calea. Odată ajunşi la castane, privirea mi-a rămas la arborii înalţi şi scorburoşi. Castanele erau de o culoare maronie lucitoare. Verişorul meu mi-a desfăcut o castană, pe care am mâncat-o. Erau atât de gustoase, încât ne-am propus să adunăm cât mai multe şi să ducem acasă, la oraş. Înaintând cât mai mult în pădure, pentru a le aduna, verişoara mea, Adela, a insistat să ne întoarcem. Am fost cu toţii de acord, însă a apărut o problemă. Nu ştiam în ce parte să o luăm înapoi. În pădure era o linişte deplină. Se auzea doar sunetul castanelor care cădeau pe jos. Cărarea nu se mai vedea de frunzele galben-maronii. În aceeaşi clipă, soarele părea că se scufundă în spatele copacilor. Umbre uriaşe parcă veneau peste noi. Trunchiuri şi ramuri groase atârnau ameninţător. Verişorul meu îmi spunea că el cunoaşte pădurea şi ştie pe unde să ieşim, însă ne-am afundat tot mai mult în aceasta.

102

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Din pământ, la picioarele noastre, începea să se înalţe un abur ca o umbră. Tot felul de zgomote tainice şi ciudate se auzeau prin tufişuri. Speriaţi, am început să alergăm. La un moment dat, am auzit un sunet asurzitor în dreapta mea. Verişoara mea şi-a prins piciorul într-o capcană pentru animale. Ne-am adunat în jurul ei, pentru a o ajuta. Verişorul meu a hotărât să meargă acasă, după ajutor, împreună cu sora mea, iar eu am rămas cu verişoara în pădure. Cuprinsă de frică şi durere, Adela a început să plângă. În sufletul meu creşteau tot felul de temeri şi gânduri. Foşnetul fiecărei frunze care se desprindea de pe ramuri îmi dădea fiori. Îmi era teamă şi de mine însămi, dar am realizat că nu era momentul să cedez fricii. Verişoarei mele îi era mult mai greu să depăşească momentul, deoarece era rănită la picior. Am reuşit să o liniştesc, explicându-i că fratele şi tatăl ei vor veni în cel mai scurt timp posibil pentru a o ajuta. Era ca o surioară pentru mine. Mereu activă, punând lucrurile în mişcare. A început să facă haz de necaz de această situaţie, astfel că am reuşit, amândouă, să rămânem liniştite până la sosirea unchiului meu. Seara, bunica ne-a pregătit o cană cu lapte cald şi o farfurie de fursecuri, pentru a ne linişti, spunându-ne că este mândră de felul în care am făcut faţă situaţiei şi ne-am ajutat reciproc. Aşadar, a fost o zi de toamnă de neuitat pentru noi, din care am învăţat că nu e bine să se aventureze copiii singuri în astfel de provocări, fără a avea alături un adult care să-i supravegheze.

103

Biblioteca Municipală Lugoj

Patricia Roşca Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I şi Premiul Special al Juriului Visul unei mici pianiste Era o copilă de unsprezece ani şi povestea un vis, care sigur se va împlini. Era un vis simplu, însă, totodată, destul de complicat. Frumoasa copilă era născută într-un orăşel de lângă Bucureşti, într-o familie modestă, cu părinţi muncitori şi buni. În casa lor modestă trăiau împreună cu surioara ei mai mare, care a studiat pianul la şcoala din oraş. Încă de mică, copila obişnuia să se joace pe clapele pianului vechi din camera părinţilor. De aceea, părinţii au hotărât să o înscrie pe micuţă la aceeaşi şcoală de muzică din oraş. Aşa începe o nouă etapă din viaţa ei, o etapă frumoasă, pe care ea a iubit-o încă de la începutul clasei întâi, când a început să studieze pianul. Aici a cunoscut o tânără profesoară, cu care începe primii paşi ai muzicii. La fiecare oră, mica pianistă învăţa note noi, game, piese scurte şi jucăuşe, pentru copii.

104

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a V-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Fetiţa era fascinată de fiecare piesă pe care o învăţa şi o interpreta cu mare entuziasm. Studiind din ce în ce mai mult, micuţa prindea curaj şi drag de acest instrument uimitor. Apoi, micuţa pianistă a început să asculte muzică cântată de interpreţi de valoare, descoperind şi interpreţi români deosebiţi, care au ştiut să transforme talentul în geniu, care cu aceste calităţi au devenit, pentru ea, sursă de inspiraţie. De exemplu, marea interpretă de origine română, Mihaela Ursuleasa, a fost pentru ea o mare inspiraţie. Atunci când mica pianistă studia o suită românească, asculta frecvent interpretarea Mihaelei, ajutând-o foarte mult. Copila a avut un mare succes cu această suită, pe care a interpretat-o la zece ani. După ore în şir de studiu, piesele sunau minunat. Aşa a început o aventură frumoasă, participând la tot felul de concursuri şi călătorind prin ţară, dar şi în străinătate, unde fata a avut o experienţă deosebită. Una dintre experienţele la care mica pianistă a avut plăcerea să participe a fost un mare festival, în Germania, unde a fost acceptată să interpreteze alături de mulţi interpreţi de muzică clasică din alte douăsprezece ţări. Cu mare admiraţie, fata cunoştea interpreţi talentaţi. Una dintre cele mai plăcute piese a fost cea interpretată de o tânără talentată la un instrument deosebit: harpa. Micuţa fată creştea, studia şi aşa a început să realizeze că a cânta la pian nu e uşor. E greu să cânţi cu ambele mâini aceeaşi temă. E greu să le coordonezi: o mână să cânte ceva, iar cealaltă altceva. 105

Biblioteca Municipală Lugoj

La fiecare competiţie, copila încerca să se pună în piesă, parcă să creeze o poveste a ei, să transmită emoţii pe care numai ea le ştia, aşa cum nici noi nu ştim ce simţeau marii compozitori. Participând la competiţii, micuţa pianistă era mereu pe podium, fiind susţinută de părinţi şi de prieteni. Bucuria era imensă şi răsplata era pe măsură. Cea mai mare răsplată pe care fata o primea era reprezentată de flori şi de îmbrăţişări. Le primea la fiecare interpretare. Micuţa pianistă studiază şi astăzi, cu pasiune, şi, ore în şir, degetele se plimbă, când puternic, când blajin, pe clapele pianului din camera ei. Visul copilei de unsprezece ani este să ajungă să concerteze pe marile scene din Viena, Paris, dar să interpreteze şi în alte ţări, precum Rusia sau China, unde ar vrea să cunoască interpreţi deosebiţi, pe care ea îi ascultă şi din care se inspiră. Studiul zilnic, cât mai multe ore pe zi, ajută la acumularea unor cunoştinţe temeinice. Mica pianistă va deveni o mare pianistă. Totodată, copila visează să compună piese clasice, dar şi moderne, deci să devină şi compozitoare. Să nu uităm că ne naştem cu talent, dar acesta trebuie prelucrat. Fără multă muncă e aproape inexistent. Micuţa pianistă va ajunge printre cei mai buni pianişti ai lumii şi o compozitoare deosebită. Acest lucru se va aplica peste ani şi ani, după depunerea unei munci asidue. Acesta este visul micuţei pianiste, care va deveni realitate.

106

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Raisa Maga Lugoj, judeţul Timiş

Premiul I

Un Crăciun minunat A fost odată o familie modestă. Acea familie cuprinde părinţii, pe nume Emanuel şi Alina. Ei aveau trei copii, două fete gemene şi un băiat. Fetele, fiind identice, erau confundate de toată lumea. Acestea purtau numele de Maria şi Elisabeta. Băiatul era Matei. Aceasta este familia Georgeo. Într-o zi frumoasă de iarnă, părinţii vor să le facă o mică surpriză copilaşilor. Cadoul era un brăduleţ, globuri pentru împodobit, beteală şi lumini. Ei au cumpărat şi nişte acadele de pus în brad. Copiii au fost extrem de bucuroşi când părinţii au ajuns acasă. Au început să împodobească bradul şi să cânte tot felul de colinde. A doua zi, copilaşii şi-au scris scrisorile, care arătau cam aşa: Dragă Moş Crăciun, Numele meu este Maria Georgeo. Anul trecut, în clasa a III-a, am încheiat doar cu FB. Am uitat să spun că eu am zece ani. Aş vrea, dacă se poate, să primesc un nou telefon, un penar şi o veioză. Te aştept cu drag! Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a V-a

107

Biblioteca Municipală Lugoj

Dragă Moş Crăciun, Numele meu este Elisabeta Arlina Georgeo şi, la fel ca sora mea, am încheiat doar cu FB. Am, de asemenea, vârsta de zece ani. Şi eu mi-aş dori un penar personalizat, o bicicletă şi cartea „Comoara din insulă”. Te aştept cu mare drag! Dragă Moş Crăciun, Eu mă numesc Matei Bogdan Georgeo şi am opt ani. De asemenea, am încheiat cu FB, iar materia mea preferată este limba română. Eu vreau o puşcă cu bile, un penar şi o trotinetă, dar şi dulciuri şi un pluş. Abia aştept să vii! Copiii aşteptau nerăbdători seara din Ajunul Crăciunului. În ajun se pregătea cu nerăbdare. Seara, Moşul încă nu ajunsese şi se hotărâseră, mai întâi, să meargă la colindat. Când au ajuns acasă, cadourile erau sub brad. Bucuroşi, rup hârtia frumos aranjată. Fiecare a primit ceea ce şi-a dorit, aşa că toată lumea era fericită. Moş Crăciun le lăsa un bilet: Crăciun fericit! Sunteţi nişte copii cuminţi! - Mami, întrebă Maria, Moşul de unde ştie că noi suntem cuminţi? - Scumpo, Moşul ştie tot. - Şi de unde ştie tot, mami? - Moşul ştie tot, deoarece el trimite elfii să vă vadă. De acolo ştie. Ai înţeles? - Da. Dar cine face cadourile, mami? Întreabă Elisabeta. - Tot spiriduşii.

108

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

- Atunci… câţi spiriduşi are Moşul? - Moşul are foarte mulţi spiriduşi. - Dar unde locuieşte el? - Dragă, Moşul are casa la Polul Nord. - Mami, şi nu îi e frig când vine pe sanie? - Nu. El se îmbracă gros. - Dar câţi reni are? - Moşul are în jur de şaisprezece reni. - Atât de mulţi reni? Întreabă Matei. - Da, pentru că sania e grea. - Acum am înţeles. - E timpul pentru culcare! A doua zi, dimineaţa, se pregătesc pentru a merge la biserică Acolo se întâlnesc cu bunicii. Ajunşi acasă, iau masa alături de bunici. Acesta a fost un Crăciun minunat!

109

Biblioteca Municipală Lugoj

Ana Băltăreţu Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II

Magia Crăciunului Când nopţile se măresc, iar zilele sunt din ce în ce mai scurte, gândurile noastre se îndreaptă către Crăciun. Magia sărbătorii se apropie, iar copiii aşteaptă, cu nerăbdare, să sărbătorească Crăciunul. Este o celebrare a păcii, a iubirii, a bunătăţii şi a speranţei. Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare, pentru că, odată cu ea, îl sărbătorim pe Iisus Hristos. În fiecare an, colindătorii colindă la casele oamenilor, vestind naşterea Mântuitorului. Noaptea, ornamentele şi bradul de Crăciun sclipesc puternic, precum nestematele, iar colindele urcă spre cerul înstelat. Moş Crăciun îşi face datoria în fiecare an şi îndeplineşte dorinţele copiilor. De Crăciun, mai mult decât în oricare altă perioadă a anului, e posibil să întâlnim un spiriduş al moşului, care să ne îndeplinească dorinţele. 110

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a V-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Crăciunul nu ar avea aceeaşi magie dacă nu ar exista colindele, bradul cu stea în vârf şi poveştile minunate despre această sărbătoare magică. Nu există o vreme mai potrivită pentru poveşti decât iarna. Sub brad, Crăiasa Zăpezii are un loc aparte. Crăciunul este şi sărbătoarea familiei, când toţi oamenii se strâng în jurul bradului şi se bucură de aceste momente speciale. Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din luna decembrie, iată care sunt cele douăsprezece cuvinte magice ale solstiţiului de iarnă: - Clipele perfecte petrecute de cei dragi. - Milostenia (să fim mai buni cu cei din jur şi să oferim tot ce putem). - Speranţa. - Fericirea. - Farmecul, magia poveştilor iernii. - Râsetele. - Bunătatea. - Muzica magică. - Plăcerile simple – dulciurile tradiţionale de Crăciun. Dintre toate, ziua de Crăciun oferă cea mai mare bucurie – FERICIREA.

111

Biblioteca Municipală Lugoj

Ana-Maria Nica Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II

Camera de vis Eu sunt Ana şi mereu îmi doresc să se întâmple un miracol. Aş vrea să am şi eu o casă mare şi o cameră de vis. Toţi copiii râd de mine, pentru că eu nu am o casă. Stăm, cu toţii, într-un loc îndepărtat de oraş, ca nimeni să nu vadă mica noastră locuinţă, dacă îi pot spune aşa unui mic acoperiş din lemn, ţinut de patru beţe. În fiecare noapte, înainte de culcare, mă gândesc la acest miracol şi mă rog la cea mai strălucitoare stea de pe cer. Părinţii mei îmi spuneau că acolo, în stea, se află casa unui înger. Acel înger era îngerul meu păzitor. Într-o noapte, după ce mi-am spus rugăciunea, am adormit. În vis, îngerul meu păzitor coborâse din stea şi mă luase cu el. Acolo am văzut cea mai frumoasă casă. Îngerul mă duse în cea mai mare cameră şi cea mai strălucitoare parte din stea. Acolo era chiar camera de vis, pe care eu o doream mereu. Noaptea trecuse foarte repede.

112

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a V-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Când m-am trezit, eu şi familia mea ne aflam în mijlocul oraşului, într-una dintre cele mai frumoase case din oraş. În felul acesta, miracolul meu a devenit realitate. Am fost uimită. Nu înţelegeam cum este posibil aşa ceva. În acelaşi timp, eram cel mai fericit copil de pe această planetă. Am început să merg şi la şcoală. Acolo mi-am făcut o grămadă de prieteni noi şi adevăraţi, pentru că vechii mei prieteni erau două jucării mici de pluş. Încet, începusem să devin unul dintre cei mai populari copii şi acest lucru mă făcea să mă simt mult mai bine. Aveam chiar şi o gaşcă de prieteni cu care mă vedeam aproape în fiecare zi. Viaţa mea începuse să fie din ce în ce mai frumoasă. Nişte ziarişti auziseră de noi şi de povestea noastră, aşa că veniseră să ne ia un interviu. Am ajuns să fim faimoşi, dacă pot spune aşa. Am ajuns să apărem în ziare, reviste şi în ştiri de tot felul, dar, mai ales, am ajuns să fim bogaţi. Nu că m-aş lăuda, dar, pentru mine, să ajung un om bogat a însemnat că pot să am tot ce îmi doresc. Am început să merg la şcoală cu haine de firmă şi să mă comport ca cine ştie ce divă. Am ajuns chiar să am o masă privată, unde mănânc şi stau. Aveam chiar şi propria mea baie, dar, din păcate, toată lumea se uita ciudat la mine, pentru că eu începusem să întrec măsura, adică să ajung să nu îmi mai bag în seamă cei mai buni prieteni. Din nefericire, am realizat acest lucru foarte greu, iar când am făcut-o am zis: Oh! Stop! Ascultaţi-mă cu toţii! 113

Biblioteca Municipală Lugoj

Am urcat pe o bancă, iar ochii tuturor au fost aţintiţi asupra mea. Voiam să le spun că îmi pare aşa de rău că nu am fost mai atentă la prieteniile legate, ci doar la bani şi popularitate. Le-am promis că, de acum înainte, nu voi mai face asta niciodată. E mai important să ai un prieten aproape, decât oricare sumă de bani. Într-adevăr, m-am schimbat. Am început să fiu, din nou, eu – cea normală. Mi-am respectat mai mult prietenii, căci mi-am dat seama că dacă nu ai prieteni nu ai nimic. Nu contează cât de bogat eşti sau câte maşini ai. Contează foarte mult iubirea şi prietenia. Mi-am dat seama de aceste lucruri abia când am văzut că nimeni nu te tratează cu respect dacă nu îţi pasă de ceilalţi. A trecut un an de atunci. A venit şi ziua mea. Am împlinit doisprezece ani. La aniversare, printre alte cadouri frumoase de la părinţii mei, am primit şi un jurnal. În el am început să scriu chiar şi o carte. În acea carte este vorba despre o fată care are aceeaşi situaţia cu a mea. Dintr-o fată care locuia într-o casă abandonată am ajuns o fată bogată din New York. Anii tot treceau, iar eu am ajuns o arhitectă, un model şi chiar un muzician. Acum, la treizeci de ani, am şi eu propria-mi familie. Locuim în Bucureşti şi suntem o familie plină de viaţă şi foarte fericită. Acest lucru e cel mai important. Mai mult decât atât…, ne iubim.

114

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Andreea Pricop Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II Misterul familiei Ema era o fată care, din cauza locurilor de muncă ale părinţilor săi, a fost nevoită să se mute dintr-o şcoală în alta. În acel an, Ema era în clasa a VII-a, într-o şcoală cu profil informatic. Ea ajunsese în clasa a VII-a B din cauza notelor obţinute la fosta şcoală. În clasa în care se afla, ea avea doar doi prieteni buni, aceştia fiind Anastasia şi John. Anastasia şi John se cunoşteau din copilărie şi locuiau la o singură stradă distanţă de şcoală. Anastasia împlinise deja treisprezece ani, în timp ce John încă avea doisprezece ani. Anastasia era o fată cu părul roşcat şi ochii verzi. Avea un semn din naştere, în formă de stea, pe braţul stâng. De asemenea, ea era stângace. Materia ei preferată era matematica. Pe de altă parte, John era un băiat de statură medie, cu păr castaniu şi ochi negri. Lui nu îi prea plăceau sporturile cu multă mişcare, ci, din contră, îi plăceau acele competiţii de strategie. Materia lui preferată era informatica.

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VI-a

115

Biblioteca Municipală Lugoj

În “Săptămâna altfel”, toată clasa lor era plecată într-o excursie, mai puţin ei. Fiecare elev din celelalte clase avea de făcut ceva, mai puţin ei. Aşa că se hotărâră să viziteze zonele din şcoală, în care nu mai fuseseră până în acea zi. Cei trei prieteni ajunseseră în aripa de vest a şcolii, în care nu se prea aflau clase de studiu. Anastasia, amintindu-şi că uitase mai demult o vestă la şcoală şi fiindcă ştia că lucrurile pierdute ajung în pericol, a sugerat ca acolo să meargă. Prin defavoare de voturi, John pierdu şansa să se-ntoarcă la ei în clasă şi fusese obligat să meargă cu Ema şi Anastasia în pod. Găsindu-i vesta Anastasiei, sugerase să plece din pod, dar fetele refuzaseră. Cei trei începuseră să se uite printre obiectele de acolo. Anastasia găsise o oglindă, Ema o carte, iar John o pălărie, cu o pană roşie ca sângele. Ei se întorseseră în clasă şi se jucaseră nişte jocuri aduse de John. Se hotărâră să se întâlnească la casa bunicilor Emei. Toţi îşi aduseseră obiectele găsite în acea zi la şcoală. Anastasia observase scris, pe spatele oglinzii, un nume, care nu putea să fie citit de cei trei. Ema se trezi cu o carte în limba latină în faţa ei, iar John cu o pălărie care avea o pană nemaivăzută până atunci. Toţi începuseră să caute prin pod informaţii despre obiectele lor.

116

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Anastasia dădu de capăt numelui de pe oglindă şi strigă „Esmeralda!”, iar Ema şi John, speriaţi puţin de ţipătul Anastasiei, se uitau nedumeriţi. Atunci, Ema îşi aminti de o rudă de-a ei, mai îndepărtată, decedată cu mult timp în urmă, cu numele de Esmeralda şi începu să caute după jurnalul ei. Ema şi Anastasia începuseră să compare scrisul de pe oglindă cu cel din jurnal şi, cu uimire, constataseră că era acelaşi scris. Ema se uită şi prin cartea ei, ştiind că fostele rude ştiau cel puţin două limbi şi confirmase că era acelaşi scris. Pentru două obiecte se aflase originea, dar pălăria încă avea un trecut incert. Prietenii o studiaseră o jumătate de oră, dar niciun rezultat. Atunci, Anastasia se uită prin jurnalul Esmeraldei şi era surprinsă să afle că şi pălăria era tot a ei. Ora plecării venise pentru John şi Anastasia, dar ei deja aveau planuri pentru ziua ce urma. John căutase informaţii pe internet, Anastasia în bibliotecă, iar Ema în pod. În următoarea zi se întâlniseră la John acasă. Anastasia adusese câteva cărţi cu traduceri din limba latină, iar John informaţii despre locurile din care provine tipul de pălărie pe care o găsise, iar Ema – obiecte vechi ale persoanei care s-a dovedit a fi strămătuşa ei. Cei trei aflaseră că familia Emei mai deţinea o proprietate în apropierea casei lui John. Ei se hotărâseră să meargă de urgenţă acolo.

117

Biblioteca Municipală Lugoj

Când ajunseseră, văzuseră o casă cu un parter şi un etaj. Când au intrat în casă au văzut pânze de păianjen şi obiecte sparte. Primul lucru pe care l-au bănuit şi care le-a ieşit în cale a fost o cutie de bijuterii. Ema a fost prima care s-a uitat în cutie şi a găsit o piatră roşie ca pana. Când prietenii ei ai întrebat-o dacă a găsit ceva, ea a ascuns acest fapt, presupunând că este vorba despre un rubin. Nemaigândindu-se la nimic, ei se îndreptaseră spre primul etaj. Acolo, John observă că, după un dulap, era un fel de intrare secretă. Anastasia, John şi Ema au început să împingă dulapul la o parte. Cei trei începuseră să se certe, pentru a stabili ordinea intrării primului dintre ei în locul secret. Într-un final, Ema decise să intre. Acolo găsi obiecte de care a auzit numai în basme şi obiecte vechi. Ceea ce i-a captat atenţia a fost un dulap cu mânere, cu pietre roşiatice. Când s-a apropiat, a observat că o piatră lipsea. Ea reuşise să deschidă dulapul şi observase o carte cu un scris mai clar decât în fosta carte. De acolo aflase că familia ei era o familie bogată, care şi-a pierdut averea din cauza fratelui Esmeraldei. Mai aflase că familia ei călătorea mult şi, de aceea, toate rudele ei ştiau cel puţin două limbi. Din acea carte aflase şi despre unele rude, pe care nu le ştia până atunci. Dar ce a şocat-o cel mai tare a fost că a văzut numele de familie al Anastasiei.

118

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

În următorul minut, a strigat-o pe Anastasia şi i-a arătat cartea, iar Anastasia nu a fost foarte surprinsă, pentru că ea ştia că are multe rude, pe care nu le cunoaşte. Cei trei voiau să plece, dar au auzit că ceva s-a întâmplat în camera din care de-abia au plecat. S-au întors în acel loc, dar nu văzuseră nimic diferit. Era numai o vază spartă. Anastasia se apropiase încet de vază şi observase un pergament înăuntrul ei. Încercă să nu se taie, luă pergamentul şi începu să îl citească şi să-l traducă. A realizat că erau trecute moştenitoarele familiei. Anastasia şi Ema au plecat la familia Emei, iar John a plecat acasă. Familia Emei a fost puţin supărată pe Ema pentru că s-a dus în acea casă, putându-se lovi. În următorul an, părinţii Emei nu s-au mai mutat, iar Ema nu şi-a mai schimbat şcoala şi a rămas prietenă cu John şi Anastasia. De sărbători au venit o grămadă de persoane în vizită, la mesele de familie, şi au depănat amintiri plăcute.

119

Biblioteca Municipală Lugoj

Bianca Străinu Lugoj, judeţul Timiş

Premiul II

Harly şi povestea ei Sunt Harly şi am cincisprezece ani. Din păcate, de câţiva ani sunt singură. De curând am aflat că am moştenit o bărcuţă. Mi-am pus în cap să plec pe mare, în căutare de lucruri noi. După vreo două săptămâni de lucru şi de adunat merinde, m-am hotărât să plec. Într-una din zile s-a zărit o corabie. Neştiind că e de piraţi, am cerut ajutor. - Ajutor! Sunt aici. Ajutor! Văzându-mă, s-au apropiat. Căpitanul m-a întrebat: - Ce caută o fată aşa de mică, frumoasă şi, pe deasupra, singură pe mare? - Am plecat să descopăr lucruri noi. Pot să vin şi eu cu voi? - Da, dar cu o condiţie. - Care?

120

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a V-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

- De a spăla puntea. - De acord. - Atunci, poftim la bord! - Mulţumesc frumos! În primele săptămâni, toate bune şi frumoase, până când unii piraţi au început să îşi arate antipatia faţă de mine. Uşor, i-au convins şi pe ceilalţi că nu am ce căuta pe mare, din singurul motiv că sunt fată. În fiecare noapte, la ora douăsprezece, mă aruncau în mare şi se distrau pe seama mea. Într-una din zile, s-a zărit în depărtare o insulă. M-am hotărât ca, în noaptea următoare, când mă vor arunca, să nu mai urc la bord, ci să înot până la acea insulă. Zis şi făcut. Doar că nu a fost atât de uşor. Distanţa era prea mare pentru puterile mele, dar, până la urmă, am reuşit. Obosită, am adormit pe mal. Am fost trezită de razele soarelui. Flămândă, am plecat să caut ceva de mâncare. Îmi doream să găsesc un sat sau să dau de ceva omenesc. Din păcate, nu era nicio urmă de civilizaţie. Aşa că m-am mulţumit cu câteva nuci de cocos şi câteva banane. Stând pe mal şi uitându-mă în zare, am realizat că nu voi mai pleca curând de acolo. Aşa că m-am hotărât să-mi fac o cabană. Mi-am făcut, în minte, o listă cu ce aş avea nevoie, mi-am luat inima în dinţi şi am plecat să caut locul perfect pentru noua mea căsuţă. În mijlocul pădurii am găsit o poieniţă cu un mic râu. M-am uitat în jur şi totul era aşa de frumos. Am ştiut că acolo e locul potrivit. 121

Biblioteca Municipală Lugoj

M-am apucat de strâns crengi şi frunze de bananier uscate şi am început să-mi construiesc noua mea casă. Totul prindea contur foarte repede şi era aşa de frumos. Dar toate speranţele mele s-au spulberat când am observat că sunt la poalele unui vulcan. Mi-aş fi dorit să fie inactiv. Dar m-am înşelat. Era foarte activ. Dar am încercat să caut soluţii, în caz că erupe să mă pot pune în siguranţă. Râul era aproape şi se revărsa în mare. Mi-am făcut o plută care era mereu la îndemână. Acum, când s-a rezolvat problema asta, a mai apărut alta! Locul era prea frumos ca să fiu doar eu acolo. Au apărut şi maimuţele. Am încercat să mă fac nevăzută, să nu mă observe prea uşor. Nu mi-a ieşit. Erau nişte maimuţe foarte diferite de ce ştiam eu. Erau deştepte şi, din fericire, prietenoase. Am început să mă înţeleg cu ele. M-am adaptat foarte repede. Au început să mă ajute cu construcţia cabanei, dar şi să-mi caut hrana. Timpul trecea foarte repede, dar şi foarte frumos, până când m-am îmbolnăvit. Trupul meu era prea slăbit din lipsă de carne. Fructele pe care le mâncam zilnic nu-mi alimentau organismul suficient. Prietenii mei s-au gândit să facă o plasă din fâşii de bambus pentru a prinde peşte. În câteva zile eram deja pe picioare. Timpul trecea şi mă înţelegeam de minune cu noii mei prieteni, dar inima îmi spunea că locul meu nu e acolo. Aşa că de trei ori pe zi mă duceam pe plajă şi aşteptam. 122

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Aşteptam să apară un vapor în zare. Timpul trecea…, dar vapoare nu. Vulcanul era cam agitat. Într-una din zile, aşteptarea a luat sfârşit. A apărut un vas de croazieră care ancorase destul de aproape de insulă. O bucurie imensă mi-a invadat inima. - Bună ziua! - Oooooo! Bună ziua! Nu ne gândeam să găsim ceva omenire pe aici. Cum ai ajuns aici? Am început să le povestesc tot ce am păţit. S-au mirat enorm şi au vrut să mă ajute. Au vorbit între ei şi s-au hotărât să mă ia cu ei în marea lor aventură. - Vrei să vii cu noi? m-au întrebat. - Da. Îmi doresc enorm, dar îmi va părea rău pentru noii mei prieteni. - Stai tu liniştită! Nu-ţi vor simţi lipsa. Sunt animale foarte deştepte şi iubitoare. Vor găsi imediat pe altcineva de care să aibă grijă. Asta e casa lor, nu a ta. Auzind toate acestea, mi-am dat seama că au dreptate. Mi-am luat la revedere şi am plecat. Chiar dacă erau nişte animale, eram cu lacrimi în ochi, pentru că, pentru mine, au fost nişte prieteni adevăraţi. Dar acesta este destinul. După trei zile, am ajuns pe un continent cu un nume ciudat, pe care nu-l pot pronunţa nici acum. Dar nu-l voi uita niciodată, pentru că acolo trăieşte o rudă îndepărtată, care mă caută de câţiva ani. Într-un sfârşit, ne-am găsit şi am început o nouă viaţă, pe un nou continent, cu o nouă familie. 123

Biblioteca Municipală Lugoj

Estera Usciuc Lugoj, judeţul Timiş

Premiul III O vacanţă nemaipomenită Într-o vară, Nicoleta merse cu familia ei la mare, în Constanţa. Îşi pregătise bagajele de cu seară. Drumul a fost lung, obositor, dar au ajuns cu bine. Când au ajuns acolo, s-au cazat la un hotel, unde îşi puseseră bagajele şi se culcară. De dimineaţă, se pregătiră pentru a merge pe plajă. Vremea era foarte călduroasă. Plecaseră… Când au ajuns pe plajă, copiii îşi dădură hainele jos şi rămăseseră în costum de baie. Merseseră direct în apă, pentru a se bălăci. Înotau, intrau în apă, se rostogoleau, se distrau. Abia îi mai scoteai să bea puţină apă. Trecuse ora prânzului, ora două, ora trei, dar la trei şi treizeci de minute abia îi scoase tatăl pe copii din apă. Când se făcu ora trei, ieşiseră din apă şi cerură de mâncare.

124

Şcoala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” Lugoj, judeţul Timiş, clasa a VII-a

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

După ce mâncaseră nişte sandvişuri, şi-au luat jucării şi au început să se joace cu nisipul. La un moment dat, Nicoleta îl îngropă pe Edmond în nisip. Doar capul i se mai vedea. Fata îşi chemă părinţii: - Mamă, tată, haideţi să îl vedeţi pe Edmond! - A păţit ceva? - Nu, dar i-am făcut ceva comic. Alergaseră toţi către el. Părinţii se miraseră. - Tu l-ai îngropat? Singură? - Nu, m-a ajutat o prietenă. - Unde este? - S-a dus un pic să înoate, dar o chem. Când Elisabeta veni, părinţii se bucurau că Nicoleta avea o nouă prietenă. Încet, încet, soarele dispărea şi seara cădea. Aşa că, atunci când se vedea apusul, familia se pregăti de plecare. Nicoleta se uită după Elisabeta să o salute. Când au ajuns la hotelul unde erau cazaţi, şi-au făcut baie şi s-au schimbat pentru a merge în parc. În parc se distrau de minune. Au mâncat şi îngheţată. Când plecară din parc, se duseră la cantină şi mâncară. Fiecare îşi alese mâncarea preferată. Când terminară cina, plecară în hotel. Nicoleta dormea cu Edmond în cameră, iar părinţii în altă cameră. Nicoleta auzi nişte bubuituri. Tresări şi se uită pe geam, să vadă ce se aude. Îl chemă pe Edmond: - Edmond, hai să vezi ceva! - Ce să văd? 125

Biblioteca Municipală Lugoj

- Artificii! Uită-le! Probabil că e o nuntă. - Chiar…, cum se mai întâmplă şi la noi acasă. După ce se uitară un timp îndelungat la ele, copiii se puseră în pat şi adormiră. Noaptea trecu cât ai clipi. De dimineaţă, se treziră, mâncară şi se pregătiră de plajă. Când au ajuns acolo, au văzut că e ridicat steagul roşu. Văzând aceasta, se uitaseră spre mare şi văzuseră că valurile erau foarte mari. Atunci, nu merseseră pe plajă, ci merseseră la cel mai înalt etaj al hotelului, unde se afla o piscină. Trecuse ora prânzului, dar ei tot nu ieşeau din apă. Merseseră la o cantină, unde fiecare îşi alesese mâncarea preferată. După câteva zile de distracţie, se întorseseră acasă. Pe drum, trecând pe lângă Dunăre, văzură capul lui Decebal. Se opriseră şi făcuseră câteva fotografii. După câteva zile, mama şi copiii pleacă la plimbare. Edmond, curios, întreabă: - Mamă, cum ţi s-a părut la mare? - A fost minunat, ţie cum ţi s-a părut? - Mie mi s-a părut că a fost foarte frumos şi distractiv. A fost o vacanţă nemaipomenită! - Ştiu. - Dar lui tata cum i s-a părut? - A spus că s-a simţit foarte relaxat. - Mă bucur pentru el.

126

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Când mama şi copiii ajung acasă, Nicoleta mersese la prietena ei cea mai bună. Se făcu ora cinei. S-au strâns cu toţii la masă şi au început să discute. La finalul mesei, Edmond spuse: - Mamă, a fost foarte bună mâncarea! - Mă bucur să aud asta! Nicoleta constată că a fost cea mai frumoasă şi cea mai reuşită vacanţă din viaţa ei. S-a bucurat cât de mult a putut şi s-a distrat la fel de mult.

127

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018 IBLIOTECA UNICIPALĂ UGOJ

F e s t i v a l u l

128

I n t e r n a ţ i o n a l

L u c i a n B l a g a L u g o j 2 0 1 8

129

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Lucian Blaga la „Casa Bredicenilor” din Lugoj – a Bibliotecii Municipale Lugoj În „Casa Bredicenilor” şi în „Casa de la vie” din Lugoj, poetul şi filosoful Lucian Blaga (1895 - 1961), alături de soţia sa Cornelia Blaga Brediceanu, a găsit o binemeritată linişte creatoare, locuind în Lugoj timp de trei ani (1924 – 1926) Adriana Weimer Poet, filosof, dramaturg, jurnalist, traducător, profesor universitar şi diplomat român, personalitate culturală majoră a României interbelice, Lucian Blaga este, poate, cel mai complet gânditor român. Ca o recunoaştere deplină a valorii lui culturale, Lucian Blaga, în anul 1936, a fost numit membru titular al Academiei Române. În acest an, 2018 – al Centenarului Marii Uniri – s-au împlinit 123 ani de la naşterea, în 9 mai 1895, la Lancrăm – SebeşAlba, a poetului Lucian Blaga. În perioada 1914-1916, Lucian Blaga a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917.

130

Lucian Blaga şi Cornelia Blaga Brediceanu cu familia, la „Casa Bredicenilor” din Lugoj (1924 - 1926)

131

Biblioteca Municipală Lugoj

A studiat filosofia şi biologia la Universitatea din Viena, între anii 1916-1920, obţinând titlul de doctor în filosofie. Între anii 1917-1918, în perioada studenţiei la Universitatea din Viena, o fostă colegă, Silvia T. Bălan, îşi aminteşte: „La acest tânăr înalt, cu părul bogat şi uşor buclat, m-a impresionat fruntea înaltă, bombată, privirea scrutătoare şi totuşi de o vagă melancolie, expresivitatea figurii sale, care denota o personalitate aparte. Blaga rămânea gânditor şi tăcut; nu bănuiam că în el se plămădeau atunci poemele viitorului”. Iar, în 1919, Ion Agârbiceanu nota, plin de încredere în poetul şi filosoful Lucian Blaga: „Un tânăr înalt, palid, cu părul negru, creţ, cu o înfăţişare de o înaltă distincţie, tăcut şi liniştit. Din întreaga lui fiinţă radiază ceva imaterial, parcă o viaţă de vis, o lumină discretă, binefăcătoare. De la întâiul contact cu el, o taină în care crede, pe care o înţelege, în care trăieşte”. Viena studenţiei, a poeziei, a iubirii şi a tinereţii a fost pentru Lucian Blaga un timp al acumulărilor spre împlinirea creaţiei de mai târziu. În lungile lui călătorii prin lume, aflat la Viena, Lucian Blaga îşi găseşte, ca loc de refugiu, biblioteca Universităţii, unde o întâlneşte pe Cornelia Brediceanu, lugojeancă, studentă la Medicină. Începutul unui basm s-a înfiripat odată cu apropierea de Cornelia Brediceanu; dincolo de cuvinte ia naştere o dragoste ce s-a dovedit, în timp, profundă.

132

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Într-un „octombrie auriu”, Lucian Blaga îşi petrecea după-amiezele împreună cu Cornelia Brediceanu; plimbări pe străzile Vienei, în muzee, în teatre şi, mai cu seamă, în peisajul pitoresc al Pădurii Vieneze. Despre acest moment existenţial din viaţa lui Lucian Blaga, despre drumeţiile studenţeşti vieneze, din care nu lipsea Cornelia, poetul mărturiseşte: „Umblam în tineresc extaz ca printr-o lume de cristal [...]. Căutam să descoperim tot alte şi alte păduri şi văi. [...] Mă plimbam cu Cornelia. Eram prea tineri, poate, ca să fi putut prevedea liniile istorice mari, ce încercau să se nască sub ochii noştri.” (în volumul autobiografic Hronicul şi cântecul vârstelor). În timpul plimbărilor, cei doi tineri îndrăgostiţi îşi făureau visuri de viitor. În această lume mirifică, Lucian Blaga oscilează într-o nedefinită senzaţie poetică: „Cum stăm în faţa toamnei, muţi,/ sporeşte-mi inima c-o ardere, cu-un gând.” (Vară de noiembrie). Despre această perioadă petrecută de părinţii ei în Viena, fiica poetului Lucian Blaga, Dorli Blaga, mărturiseşte, în volumul autobiografic Tatăl meu, Lucian Blaga (Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2004): „Amândoi părinţii mei au trăit, în studenţie, la Viena, ceea ce nu a avut numai un efect cultural, dar şi un comportament civilizat, corect, european.” (pag. 14). Şi: „Mama mi-a mărturisit că atunci când s-a întâlnit cu Tata, pentru prima dată la Viena în 1916, la biblioteca Universităţii, a fost impresionată de expresivitatea mâinilor lui.” (pag. 15). 133

Biblioteca Municipală Lugoj

Şi: „Nimic nu era exagerat între noi. Tata ne citea unele din poeziile pe care le scria, probabil mult mai multe le discuta cu Mama, care avea o cultură serioasă în ale poeziei, în mai multe limbi. Şi un gust foarte sigur. Da, am stat amândouă în umbra creaţiei lui.” (pag. 13). Şi: „Nu pot însă să separ figura Tatei de a Mamei, căci ei erau o monadă. În viaţa lor nu se pot separa apele, aşa încât ei apar mereu împreună.” (pag. 10). În perioada 1918-1919, la vârsta când nu a putut simţi şi trăi cu jumătăţi de măsură, i-a scris Corneliei Brediceanu rânduri de dragoste şi multe poezii: „[...] ţi-am trimis un poem. [...] Cum ne-adânceam în umbrele de noapte... Curgea în calea ta şi-a mea lumina. [...] Şi totuşi, totuşi, s-a-ntâmplat minunea...” (în Hronicul şi cântecul vârstelor). În 1919, la Viena, Cornelia Brediceanu şi Lucian Blaga decid să se căsătorească. Liniştea şi plenitudinea sufletească au fost sentimente pe care Lucian Blaga le-a trăit în acea perioadă intens. Dragostea a fost pentru Lucian Blaga un impuls al creaţiei poetice şi filosofice. Toate trăirile strânse atunci au dat rod; astfel, în 1919 îi apar două volume: Poemele luminii (volum de poezii, reeditat, în acelaşi an, la Editura Cartea Românească din Bucureşti; manuscrisul volumului a fost trimis de Cornelia Brediceanu lui Sextil Puşcariu, la Cernăuţi) şi Pietre pentru templul meu (volum de aforisme).

134

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

În toamna anului 1919, Lucian Blaga era un nume deja cunoscut, un poet recunoscut. La 16 decembrie 1920 are loc căsătoria lui Lucian Blaga cu Cornelia Brediceanu. Anul 1921 este pentru Lucian Blaga un an plin de realizări literare: astfel, în februarie 1921, Blaga devine membru al Asociaţiei „Viaţa românească”; în aceeaşi lună vede lumina tiparului al doilea volum de poezii semnat de Lucian Blaga, Paşii profetului. La 1 mai 1921 apare la Cluj primul număr al revistei „Gândirea”, printre fondatorii căreia se numără şi poetul Lucian Blaga, detaşându-se, însă, de gruparea „Gândirii”, atât ca poet, cât şi ca gânditor. Tot în 1921, Academia Română îi decernează Premiul „Adamachi” pentru Debut, pentru volumele Poemele luminii (poezii) şi Pietre pentru templul meu (aforisme), Lucian Blaga devenind acum şi membru al Societăţii Scriitorilor Români. Tot în 1921, lui Blaga îi apare şi drama Zamolxe. În 1923 îi apare drama Tulburarea apelor. Anul 1924 a fost pentru Lucian Blaga un nod existenţial, dar şi un pas important al marii călătorii creatoare. În luna mai a anului 1924, Lucian Blaga publică, la Cluj, volumul de poezii În marea trecere, volum în care poezia este o revelaţie interioară, o translaţie între întuneric şi lumină în spaţiul subconştientului, întunericul punând în evidenţă lumina, pentru că, în esenţă, poemele lui Blaga rămân poeme ale luminii.

135

Biblioteca Municipală Lugoj

Cele trei volume de poezii scrise până în acest moment marchează o certă evoluţie în viziunea poetică a lui Blaga. În vara anului 1924, Lucian Blaga se stabileşte la Lugoj, împreună soţia sa, Cornelia Blaga Brediceanu, în „Casa Bredicenilor” – locuinţa distinsei familii a Bredicenilor din Lugoj: Coriolan Brediceanu şi Cornelia Brediceanu (părinţii Corneliei), Tiberiu Brediceanu, Caius Brediceanu şi Sempronia (fraţii Corneliei), Mihai Brediceanu (nepotul Corneliei) – şi în „Casa de la vie” sau „Casa de la grădină”, casa de vară a familiei Corneliei. Despre acest deosebit de important eveniment din viaţa părinţilor ei, fiica lui Lucian Blaga şi a Corneliei, Dorli Blaga, mărturiseşte, în volumul autobiografic Tatăl meu, Lucian Blaga: „Părinţii mei s-au căsătorit la Cluj, în decembrie 1920. Tata îşi susţinuse doctoratul la Viena, apoi s-a dedicat scrisului şi publicisticii. Mama şi-a continuat studiile de medicină la Universitatea „Regele Ferdinand I”, din Cluj. (...) Tinerii locuiau pe str. Moţilor, destul de confortabil. Tata însă câştiga extrem de puţin din publicistică şi cărţi, aşa încât tânăra pereche a mai fost ajutată de generosul frate al Mamei, Caius. Se despărţeau foarte puţin, când Mama mai mergea la băi şi la Mama ei la Lugoj, sau Tata la munte, pe Valea Sebeşului. În 1924, Bunica mea de la Lugoj le-a oferit tinerilor căsătoriţi să se mute la Lugoj, unde Mama putea, chiar în casa părintească, să-şi deschidă un cabinet de stomatologie, pe strada Făgetului nr. 4 (n.n.: actuala stradă Victor Vlad Delamarina). Părinţii mei au acceptat sugestia.

136

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Au stat la Lugoj până în 1926, când Tata a intrat în diplomaţie şi au plecat la Varşovia. În fotografiile făcute la „via lui Caius”, de lângă Lugoj, amândoi arată mulţumiţi. (...) Tata lucra intens. Mama câştiga bine. Era o femeie frumoasă, sigură. Elegant, dar sobru îmbrăcată. La modă, tunsă scurt.” (pag. 251-252). Aceasta este o mărturie care accentuează faptul că, pentru Lucian Blaga, „Casa Bredicenilor” din Lugoj (de pe str. Victor Vlad Delamarina, nr. 4, fosta str. Făgetului) şi „Casa de la vie” (aflată la ieşirea din Lugoj, la poalele Dealului Viilor), au fost locuri pitoreşti, unde: „lumina atinge cu puteri mediteraneene globul solar al boabei de strugure şi unde seara coboară boarea răcoroasă a pădurilor de stejar.” (în Hronicul şi cântecul vârstelor). Lugojul – acest loc minunat – a fost pentru Lucian Blaga un loc de taină, un popas la poarta câmpiei fără sfârşit a Banatului şi un izvor de energii creatoare; aici se întâlnesc nostalgiile muntelui şi ale câmpiei, aici e „raiul provincial de lângă Cimiş” (în Tatăl meu, Lucian Blaga). În tihna „Casei Bredicenilor” şi a „Casei de la vie” din Lugoj inspiraţia poetului a excelat, această perioadă fiind un moment-cheie în evoluţia lui Lucian Blaga ca dramaturg, scriitorul mărturisind: „[...] în teatrul pe care-l scriu mă preocupă îndeosebi problema psihanalitică. Ea oferă un imens material, cu extraordinare efecte dramatice”.

137

Biblioteca Municipală Lugoj

Astfel, în 1925 văd lumina tiparului nu mai puţin de patru drame: Daria (dramă autobiografică în patru acte), Ivanca, Învierea (pantomimă în patru tablouri) şi Fapta (joc dramatic). În 1926 apare volumul Ferestre colorate (însemnări şi fragmente). Tot în 1926, la Lugoj, Lucian Blaga gândeşte şi scrie drama Meşterul Manole (dramă în cinci acte), pe care o definitivează şi o tipăreşte abia în 1927. Cornelia Blaga Brediceanu a mărturisit că, în cei trei ani petrecuţi la Lugoj (1924-1926), în „Casa Bredicenilor”, a părinţilor ei, şi în „Casa de la vie”, Lucian Blaga „a trăit trei ani de tăcere meditativă, schiţându-şi un program de plăsmuiri pentru următorii treizeci”. În Lugoj, Lucian Blaga, alături de soţia sa Cornelia Blaga Brediceanu, a găsit o binemeritată linişte creatoare, concentrându-se în această etapă a biografiei lui asupra zidirii operei lui, făcând un uriaş pas spre autodepăşire. Tot în volumul autobiografic Tatăl meu, Lucian Blaga, Dorli Blaga scrie: “În 1926, Mama îşi continua activitatea în cabinetul de stomatologie pe care îl avea la Lugoj. În acelaşi timp, îi scria şi Tatălui meu lucrările la maşină (n.n.: maşina de scris) şi făcea corecturile. Tatăl meu nu şi-a scris niciodată propriile lui lucrări la maşină. La nevoie poate scria câte-o telegramă, în activitatea de ataşat de presă. Dar şi atunci Mama îi scria rapoartele.” (pag. 264).

138

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Acest cadru de viaţă de la Lugoj a fost pentru poetul, filosoful şi dramaturgul Lucian Blaga un anotimp sufletesc al efervescenţei şi echilibrului lăuntric, temelia construcţiei viitoarei opere, într-un cadru deopotrivă real şi mirific, dar şi poetic. Din marea sa călătorie de viaţă şi călătorie creatoare, Lucian Blaga îşi surprinde, admirabil, propria existenţă în două dintre poeziile sale: în poezia Anii vieţii (din ciclul postum Ce aude unicornul): „În spaţiu tainic, fără mărturie,/ mă alesei cândva făptură vie./ M-au făurit râzând, cântând, părinţii./ Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,/ mi-au dat ce-ngăduise soartea:/ au pus în mine soarele şi noaptea,/ şi mi-au adus un drum în faţa porţii/ „Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii,/ porneşti din văi s-ajungi în slava minţii.”/ Pe cale-n lumea neagră am plecat./ Umblam, vedeam, dar nu mă închegam./ Vedeam, umblam, dar încă nu eram./ Prin anul lung, ah lung, de altădat'/ de-abia iubirea m-a întemeiat.” Şi în poezia Biografie (din volumul Lauda somnului, 1929): „Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,/ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare./ Străin zâmbind, vrăjit suind,/ în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare./ Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind,/ câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund./ De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt/ ochii plini,/ de umblat umblu ca fiecare:/ când vinovat pe coperişele iadului,/ când fără păcat pe muntele cu crini./ Închis în cercul aceleiaşi vetre/ fac schimb de taine cu strămoşii,/ norodul spălat de ape subt pietre./ Seara se-ntâmplă molcom s-ascult/ în mine cum se

139

Biblioteca Municipală Lugoj

tot revarsă/ poveştile sângelui uitat de mult./ Binecuvânt pâinea şi luna./ Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.// Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat şi mai cânt marea trecere,/ somnul lumii, îngerii de ceară./ De pe-un umăr pe altul/ tăcând îmi trec steaua ca o povară.”. Începând cu data de 12 mai 2016, la împlinirea a 100 de ani – 1916-2016 – de la momentul când Cornelia Brediceanu l-a întâlnit pe Lucian Blaga la Viena, în 1916, la biblioteca Universităţii, Biblioteca Municipală Lugoj a primit – ca spaţiu de desfăşurare a evenimentelor culturale şi literare – „Casa Bredicenilor” din Lugoj, care se află în imediata apropiere de biblioteca lugojeană (str. Ion Creangă, nr. 1, colţ cu str. Victor Vlad Delamarina, nr. 4). După cum am mai menţionat, în „Casa Bredicenilor” din Lugoj, casă cu o deosebită încărcătură spirituală şi valoare culturală, a locuit, dinainte de 1918, familia Brediceanu, familie de intelectuali adevăraţi (muzicieni, compozitori, oameni politici, oameni de cultură cu un deosebit simţ cultural şi artistic): Coriolan Brediceanu, soţia sa Cornelia Brediceanu şi copiii lor – Tiberiu Brediceanu, Caius Brediceanu, Sempronia Brediceanu, Cornelia Blaga Brediceanu – soţia poetului şi filosofului Lucian Blaga –, şi nepotul Mihai Brediceanu. „Casa Bredicenilor” din Lugoj este acum un binecunoscut Centru Memorial Cultural al Bibliotecii Municipale Lugoj, care oferă comunităţii, iubitorilor de cultură, evenimente culturale şi literare, cât şi spaţiu expoziţional.

140

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

În cazul Bibliotecii Municipale Lugoj şi a „Casei Bredicenilor” din Lugoj, fenomenul literar şi cultural actual include: lansări de carte ale scriitorilor şi jurnaliştilor consacraţi, din Banat sau care au legături biografice, culturale sau literare cu Banatul, dar nu numai (mulţi dintre scriitori fiind membri ai Uniunii Scriitorilor din România – filialele Timişoara şi Arad), întâlniri literare şi culturale cu oameni de cultură, din Banat sau care au legături biografice, culturale sau literare cu Banatul. În mod deosebit, amintesc întâlnirea cu doamna Dorli Blaga (fiica lui Lucian Blaga şi a Corneliei Blaga Brediceanu), prezentă în Lugoj, în data de 18 aprilie 2011, cu ocazia unei duble lansări de carte: volumul autobiografic Dorli Blaga – „Tatăl meu, Lucian Blaga” şi volumul „Jurnale. Cornelia Blaga Brediceanu”. Biblioteca Municipală Lugoj şi „Casa Bredicenilor” din Lugoj organizează un important eveniment literar-cultural: Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” de la Lugoj, ajuns la cea de-a XVIII-a ediţie – festival care cuprinde Concursul de Creaţie Literară „Lucian Blaga” (poezie şi eseu), ajuns la cea de-a IX-a ediţie naţională şi la cea de-a VI-a ediţie internaţională – deschis tinerilor creatori cu vârsta cuprinsă între 12 - 19 ani, concurs care se concretizează în tipărirea unei ANTOLOGII a Festivalului, cu poeziile şi eseurile premianţilor. Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” de la Lugoj, ediţia a XVIII-a, traversează în acest an 2018 o dublă aniversare: Centenarul Marii Uniri (1918 – 2018) şi aniversarea a 50 de ANI de lectură publică la Biblioteca Municipală Lugoj (str. Ion Creangă, nr. 1; 1968 – 2018). 141

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Lucian Blaga şi Marea Unire din 1918 Mărturia poetului Lucian Blaga Cunoscutul poet şi filosof Lucian Blaga a fost prezent la festivitatăţile organizate cu prilejul zilei de 1 Decembrie 1918 şi a relatat cele întâmplate. Documentele şi imaginile din acea perioadă descriu cât se poate de clar acest eveniment. Dezideratul Unirii avea o istorie îndelungată, românii putând profita, în acel moment, de contextul politic internaţional, care favoriza concretizarea năzuinţelor lor. Pentru început, a fost ales oraşul Alba Iulia, fostă reşedinţă a principilor Transilvaniei şi reşedinţă a conducătorului Unirii de la 1599, Mihai Viteazu. Stabilirea capitalei cunoscutului domnitor în acest loc, dar şi evenimentul care a marcat apogeul Răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, în 1784, i-a determinat pe organizatorii evenimentului de la 1 Decembrie 1918 să aleagă Alba Iulia ca loc pentru desfăşurarea Adunării. Atmosfera acelei zile a fost una de sărbătoare. Au fost prezenţi 1228 de delegaţi oficiali, din toate cele 27 de comitate româneşti, precum şi alte personalităţi ale mediului politic, cultural şi religios românesc şi nu numai. Majoritatea celor care asistau la înfăptuirea actului istoric era constituită, însă, din aproximativ 100.000 de oameni simpli. Relatările participanţilor atestă prezenţa grupurilor imense de oameni care se îndreptau în acele zile spre Alba Iulia.

142

143

Biblioteca Municipală Lugoj

Sute de steaguri tricolore puteau fi văzute în acele zile. Cu toţii se îndreptau spre Câmpul lui Horea. Aici, oamenii politici Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş şi Iuliu Maniu vorbeau despre necesitatea unirii provinciilor româneşti şi posibilitatea ca aceasta să fie transpusă în realitate, prin votul cetăţenilor. Punctul culminant al evenimentului de la 1 Decembrie 1918 l-a constituit momentul în care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii, actul care, practic, consfinţea realizarea vechiului deziderat al poporului român.

La 3/16 octombrie 1918, împăratul Carol I de Habsburg a lansat manifestul „Către popoarele mele credincioase”, privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o federaţie de 6 state ,,independente” (austriac, unguresc, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainian), urmând ca Transilvania să rămână în componenţa Ungariei. În aceeaşi zi, „Corpul voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, dând răspuns manifestului, exprimă voinţa românilor de a dezlipi ţinuturile româneşti de la Austro-Ungaria şi de a le uni cu România.

Printre participanţii la Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 s-a numărat şi poetul Lucian Blaga, ale cărui mărturii au supravieţuit timpului:

În vremea aceea, în 1918, Lucian Blaga era student la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii din Viena, unde se înscrisese în februarie 1918; la Universitatea din Viena, între anii 1916 -1920, a studiat biologia şi filosofia, obţinând titlul de doctor în filosofie. Izbucnirea Primului Război Mondial a trezit în tânărul Lucian Blaga instinctul de conservare, care până atunci, după cum declara el: „nu-şi ridicase niciodată capul în zona sa vegetativă”. Ca student la Viena, Lucian Blaga a îndurat neajunsurile stârnite de război şi bănuia destrămarea imperiului cezaro-crăiesc, nutrind gânduri privind Unirea Transilvaniei cu Patria-Mamă, gânduri pe care le scrie, ca mărturisire, în volumul autobiografic Hronicul şi cântecul vârstelor:

„Era o dimineaţă rece, de iarnă. Pe o parte a şoselei se duceau spre Alba Iulia, scârţâind prin făgaşele zăpezii, căruţele româneşti. Buchete de chiote şi bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeaşi direcţie, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca nişte pumni strânşi ai tăcerii. La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Aveam în schimb avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălţau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau naţiei. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună.” (https://www.descopera.ro/istorie/14898919-ce-s-a-intamplatmai-exact-la-1-decembrie-1918-marturia-poetului-lucian-blaga).

144

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

,,Întregirea naţiunii în hotarele sale politice fireşti era o promisiune pe care încă din copilărie mi-o făceau frunza arinilor, murmurul apelor şi bătaia profetică a aripilor din văzduh. În aerul acestei promisiuni am crescut.

145

Biblioteca Municipală Lugoj

Iar când s-a încins de-a binelea războiul, pe care, pe de-o parte, îl cântăream cu atâta oroare, găseam, din alt punct de vedere, că istoria ne ieşea prielnică în întâmpinare. Căutam, cu alte cuvinte, unui cataclism, declanşat din cauze neghioabe, o semnificaţie coborâtă din tării şi o legitimare, ca preludiu al unei supreme împliniri! De câte ori n-am disperat că micul stat român, spre care inimile noastre se întorceau ca un imens lan de floareasoarelui, a pierdut ocazia, ce nu se va mai repeta. Câteodată mi se părea chiar că «Ţara» s-a împotmolit în pragul destinului ei. Doi ani şi-au picurat clipele în cupa nerăbdării, şi hotarul din vârful munţilor nu se punea în mişcare să vină asupra noastră, să se desfacă un moment, şi-apoi să se-nchidă iarăşi, îmbrăţişându-ne! Numai zvonuri din om în om şi prin vama cucului străbăteau câteodată «de dincolo», ca să mai sufle din spuza vetrelor de aci, şi să scoată iară la iveală ochiul de jar nestins.”. În toiul evenimentelor care anunţau sfârşitul monarhiei austro-ungare, când românilor nu li se dădea nicio nădejde şi niciun fel de ,,fiinţă în conştiinţa imperiului”, Lucian Blaga hotărăşte, împreună cu D. D. Roşca, în ziua de 30 octombrie 1918, să se întoarcă în Transilvania. După o călătorie greoaie, ascunşi într-un tren care transporta militari către Budapesta, sub scutul beznei, fără bilete de tren, apoi în alt tren care mergea înspre Arad, au ajuns la 1 noiembrie la Vinţul-de-Jos şi, mai departe, pe jos, până la Sebeş. La 1 Decembrie 1918, Lucian Blaga pleacă la Alba Iulia, împreună cu o mie de săteni din Lancrăm. La Alba Iulia, Lucian Blaga, s-a strecurat în mijlocul mulţimii, întrucât nu-şi putuse face loc în sala istoricei Adunări. Despre toate acestea, tot în Hronicul şi cântecul vârstelor, poetul mărturiseşte:

146

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

,,În după-amiaza înfrigurată de 3 noiembrie, populaţia românească din Sebeş-Alba, adunată în preajma bisericii de lângă râu, s-a pornit în marş masiv spre centrul oraşului, spre piaţa mare, având în frunte o seamă de soldaţi sosiţi în cursul dimineţii de pe front şi pe cei câţiva intelectuali localnici. În piaţă s-au rostit discursuri, arătându-se că românii din Transilvania doresc alipirea lor la regatul României. În dimineaţa zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Alba Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi, cu vechiul nume) pe jos şi cu căruţele. A renunţat la călătoria cu trenul, căci până la Alba Iulia nu erau decât 16 km. (...) În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. (…) Era ceva ce te făcea să uiţi totul, chiar şi stângăcia, şi totala lipsă de rutină a oratorilor de la tribună”. Seara, în timp ce se întorceau la Sebeş, Lucian Blaga şi fratele său Lionel (primar temporar al Sebeşului) se simţeau purtaţi de conştiinţa că ,,puseseră temeiurile unui alt Timp”. Când au trecut prin Lancrăm, satul lor natal, ajungând în dreptul Cimitirului unde, lângă Biserică, Isidor Blaga, tatăl poetului, ,,îşi doarme somnul sub rădăcinile plopilor”, Lucian Blaga, bănuind că zgomotul roţilor trăsurii în care se aflau pătrundea în mormântul tatălui său ,,şi-i cutremura oasele”, a exclamat, întorcând capul spre crucea din cimitir: ,,Ah, dacă ar şti Tata ce s-a întâmplat!”. La ieşirea din sat, au auzit dintr-o curte, în plină noapte, un strigăt de copil: ,,TRĂIASCĂ ROMÂNIA DODOLOAŢĂ!” (cuvântul ,,dodoloţ” – explică Lucian Blaga – era, în Lancrăm, cuvântul curent pentru ,,rotund”) (http://romaniamare.info/lucian-blagasi-marea-unire/).

147

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Cuprins Concursul de Poezie (16 - 19 ani)

Ana Maria Siniteanu (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul I şi Premiul Special al Bibliotecii Municipale Lugoj Kali Aleea Castanilor Unde soarele nu străluceşte

9 10 11

Oana Arpec (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj Regăsire În aşteptare Eteric

12 13 14

Alexandra Jivan (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul

I şi

Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj Şi mă pierdeam Nu renunţa la ea! Poate, n-am fost prima...

148

15 16 17

149

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Loredana Groza (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul şi

Casandra-Andreea Berariu (Buziaş, judeţul Timiş) - Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj

Premiul Special al Juriului

Doar un moment Astrul Efemer…

18 19 20

Fabio Milazzo (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul

Parfumul vieţii Le parfum de la vie

III

32 33

Amelia Bălăgean (Vârşeţ, Serbia) - Premiul

I şi

Premiul Special al Juriului 21 22 23

Tu eşti diamantul Iartă-mă Eram prieteni vechi

Concursul de Poezie (12 - 15 ani)

Premiul Special al Bibliotecii Municipale Lugoj

A sosit iarna Mama Noaptea ascunsă printre stele Toamna caldă, arămie… Cutia cu vise

150

34 35 36

Reissa Peştenaru (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul II

Ana-Maria Frank (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul I şi

Gânduri Toamna Eu şi cu mine

27 28 29 30 31

şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj Iubesc… Şcoala Arta literaturii Timpul Sentimente

37 38 39 40 41

151

Biblioteca Municipală Lugoj

Sorina Rîndău (Suceava) - Premiul noi trei toate aceste atacuri de panică lady in red poezie cu degetele legate

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

II 42 43 44 45

Cosmin Ivaşcu (Vârşeţ, Serbia) - Premiul

Viaţa

Raluca Boldizar (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Toamna

Miruna-Maria Ghişe (Timişoara, judeţul Timiş) Premiul II Stropi Raze

Magdalena Sulia (Vârşeţ, Serbia) - Premiul Mi-e dor Dragoste inocentă

Adrian Crăciun (Vârşeţ, Serbia) -

54-55

Bianca Pocol (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Toamna De Crăciun

46 47

48 49

Premiul II

III

56 57

Amalia Miron (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul

şi

Cărţile Şcoala florilor Câinele şi pisica Fructele certăreţe Melancolia

III

58 59 60 61 62

Premiul Special al Juriului Luminiţa Coarda Poetică Adolescenţa

152

50 51 52

Sara Usciuc (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Copilărie Amurg Istoria Curcubeului Primăvara Făt-Frumos şi Ileana

III 63 64 65 66 67 153

Biblioteca Municipală Lugoj

Emina Voin (Vârşeţ, Serbia) - Premiul

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

III şi Premiul

Special al Juriului Bunica mea Visez că visez Toamna

68 69 70

Rafael (Vârşeţ, Serbia) - Menţiune O dragoste nebună

71-73

Ecaterina-Laura Cioban (Lugoj, judeţul Timiş) Premiul I şi Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj 81-82 83-84 85-86 87-88

Prima zi, prima bancă Viaţa, un joc de noroc Totul în viaţă se întâmplă cu un motiv Cu cărţile pe faţă

Concursul de ESEU (16 - 19 ani)

Ochii tăi 74

Concursul de ESEU (16 - 19 ani)

Ilinca Pfeiffer (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul 75

Darius Ionuţ Stegăriţă (Lugoj, judeţul Timiş) -

şi

Premiul Special al Bibliotecii Municipale Lugoj Povestea sufletelor pereche

91-94

Premiul I şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj

Alecsia Căpraru (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul I şi

Phoenix Viciul

O şoaptă...

77-78 79-80

Premiul Special al Ziarului “Redeşteptarea” din Lugoj 95-100

Larisa Toma (Lugoj, judeţul Timiş) -

Premiul I şi Premiul Special al Revistei “Actualitatea literară” din Lugoj O zi la bunici 154

101-103 155

Biblioteca Municipală Lugoj

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

Patricia Roşca (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul

I şi

Estera Usciuc (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul

III

Premiul Special al Juriului O vacanţă nemaipomenită Visul unei mici pianiste

124-127

104-106

Adriana Weimer Raisa Maga (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Un Crăciun minunat

107-109

Ana Băltăreţu (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Magia Crăciunului

- Lucian Blaga la „Casa Bredicenilor” din Lugoj – a Bibliotecii Municipale Lugoj: În „Casa Bredicenilor” şi în „Casa de la vie” din II

110-111

Ana-Maria Nica (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Camera de vis

156

Lucian Blaga şi Marea Unire din 1918 Mărturia poetului Lucian Blaga 142-147

Cuprins

148-157

115-119

Bianca Străinu (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Harly şi povestea ei

112-114

Andreea Pricop (Lugoj, judeţul Timiş) - Premiul Misterul familiei

Lugoj, poetul şi filosoful Lucian Blaga (1895 - 1961), alături de soţia sa Cornelia Blaga Brediceanu, a găsit o binemeritată linişte creatoare, locuind în Lugoj timp de trei ani (1924 – 1926) 130-141

120-123

157

Biblioteca Municipală Lugoj

158

Festivalul Internaţional “Lucian Blaga” Lugoj 2018

159