Issuu on Google+

actualitatea literarã nr. 6, anul II martie 2011 n Revistã a Unirii Scriitorilor din România n www.ziarulactualitatea.ro/al n n poezie:

n Boris MARIAN:

Raul Bribete Stefan Ciobanu , Mircea Florin Sandru , Leonard Ancuta , Mircea Crisan ,

A fost Nietzsche un geniu?

n Nicolae SILADE:

sonetul lunii

n Editorial

Despre lume si, nenumãratele ei fete ,

n Tabla

de la Lugoj, de Valeriu Braniste , n Moartea cãlugãritei ,

fãrã noroc (nuvelã ineditã), de Tata Oancea

Ad

r ia

n

AL

G UI

H

R O E

E H G

n prozã:

Mihai MOLDOVAN Liviu ANDREI n meridiane:

Comemorare Rolf BOSSERT Poeme de Roberto, DEIDIER, traducere de Cristina FRÃTILÃ ,


2 actualitatea literarã

A fost Nietzsche un geniu? Dacã ar fi trãit într -o þarã ºi într -un secol în într-o într-un care Inchiziþia împãrþea pedepse ºi cârmuia, Nietzsche ar fi ajuns primul pe rug. Nici astãzi nu sunt mulþi care îl acceptã, de fapt nici nu-l citesc mulþi. De aceea nu ºtim niciodatã cu exactitate ce este un geniu.

Nicolae SILADE

Despre lume ºi nenumãratele ei feþe M-am trezit azi-dimineaþã dintr-un vis care a continuat cu o viziune interesantã, apoi am reintrat în mocirla de nemaisuportat a cotidianului autohton. Se fãcea, aºadar, cã aveam întâlnire pe un pod de piatrã, probabil chiar Podul Michelangelo din Timiºoara, ºi veneam, eu dintro parte, iubita mea din cealaltã, fiecare din lumea sa, fiecare cu o ceaºcã de cafea aburind într-o mânã ºi cu o þigarã în cealaltã. Ne-am oprit exact la mijlocul podului, ne-am aºezat ceºtile pe balustrada lui ºi am început sã tãifãsuim despre ale noastre (în timp ce Bega curgea mai liniºtitã ca Sena pe sub Podul Mirabeau, din celebrul poem al lui Apollinaire), pânã când am ajuns sã abordãm ºi probleme sociale, politice. Cum eu adoram lumea din care venea ea, iar ei îi plãcea lumea din care veneam eu, am ajuns chiar ºi la vot. Eu am votat, bineînþeles, cu lumea ei, iar ea cu lumea de care eu m-am sãturat. În fine, am pornit fiecare spre lumea celuilalt ºi am trãit (era sã zic fericiþi) pânã la adânci bãtrâneþi, departe unul de altul, în timp ce Bega curgea la fel de nepãsãtoare mai departe, despãrþind douã lumi ºi dragostea noastrã. Nu pot spune acum unde se sfârºea visul ºi unde începea viziunea, nici tãlmãcitor de vise nu sunt, dar câteva consideraþii pe aceastã temã cred cã se pot face. Totul porneºte aºadar de la faptul cã lumea în care trãim nu e nici pe departe lumea pe care ne-o dorim, însã unii dintre noi descoperim cã existã o lume care coincide cu lumea dorinþelor noastre. ªi pornim într-acolo, atraºi de mirajul acelei lumi noi, uitând de propria noastrã lume, pentru a descoperi, într-un târziu, nu doar cã cele douã sunt foarte asemãnãtoare, dar cã niciuna dintre ele nu a fost, nu este lumea noastrã. Ajunºi în aceastã situaþie, va trebui sã admitem cã existã o infinitate de lumi într-una singurã ºi cã nici una dintre ele nu ne aparþine, cu atât mai puþin unica lume din care facem parte. De aici încolo, se pare cã îndemnul “Îndrãzniþi, Eu am biruit lumea!”, din Evanghelia dupã Ioan (16, 33), a fost urmat de fiecare dupã firea sa. Lãsãm, deci, la o parte rãzboinicii, care luptã cu lumea din afarã, ºi ne referim doar la cei care luptã cu lumea dinlãuntrul lor. Ei poartã adevãrata bãtãlie a vieþii, ei vor fi mereu învingãtori, iar victoria lor va fi de duratã. ªi lumea, desigur, le va aparþine.

nr.6 n martie 2011

Deºi fiu de preot, Nietzsche a fost un adversar al practicii prin rugãciune, fãrã a nega rolul credinþei, dar el

a dorit cu ardoare eliberarea de oricare prejudecãþi, el a vãzut în om pe Dumnezeul însuºi.

n ilustratiile numarului n Ilustrãm acest numãr cu lucrãri de artã naivã ale artistei plastice Nina Vizireanu.

O întrebare banalã ºi un rãspuns imposibil. În primul rând, noi nu ºtim sã definim geniul. Când înþelegem bine ce spune un autor, în mod obiºnuit nu-l mai considerãm genial. Când nu-l înþelegem deloc, fie îl respingem, fie îl considerãm un geniu pentru cã întrece puterea noastrã de înþelegere. Da, însã autorul poate cã se doreºte ermetic ºi atunci oricare escroc poate fi considerat geniu. Un caz aparte îl constituie Nae Ionescu, pe care unii, inclusiv Sebastian, au ajuns sã-l bãnuiascã de cabotinism, alþii de plagiat, oricum a fost un filosof controversat, iar ca om politic ºtim cã a inspirat Legiunea, a fost chiar trimis în detenþie de regele Carol II. Sã revenim la Nietzsche. În mod cu totul eronat el a fost

ºi unii îl mai considerã un precursor al ideologiei naziste. Teza este total greºitã, filosoful era un schopenhauerean, depãºindu-ºi maestrul, un adversar al clasicismului european, în favoarea civilizaþiei ºi culturii eline, antice, un antidogmatic, ceea ce a contat mult pentru postmodernismul de astãzi. „Voinþa de putere”, sintagmã introdusã de Nietzsche a fost preluatã de fascismul italian ºi apoi de nazism, dar propaganda nazistã nu a reþinut altceva din bogata operã a unuia dintre cei mai importanþi filosofi din istoria culturii. S-au mai preluat, în mod mecanic, elogiul „supraomului”, al sãnãtãþii fizice ºi mentale (deºi Nietzsche a murit nebun), critica iudeocreºtinismului (desigur de pe poziþia admiratorului mitologiei antice, greco-romane). Un rãu imens pentru posteritatea sa l-a adus sora filosofului, care a fost o nazistã fanaticã, desigur ºi antisemitã. Cei care s-au grãbit sã-l punã la index pe Nietzsche au confundat opþiunile surorii cu cele ale filosofului. Nietzsche s-a nãscut în familia unui pastor protestant, în 1844, ºi a murit în anul 1900, nu s-a manifestat niciodatã ca antisemit, dimpotrivã, a detestat antisemitismul fostului sãu prieten, Richard Wagner. Despre opera sa, au scris la noi C. Rãdulescu-Motru, marxistul C. IonescuGulian º.a., iar pe plan european, scriitorii Thomas Mann, Andre Gide, Hermann Hesse, savantul Sigmund Freud, filosoful Heidegger, apoi Emil Cioran, mulþi alþi oameni de prestigiu i-au fost adepþi în postumitate. Ceea ce este de mare importanþã în înþelegerea gândirii lui Nietzsche, care a fost ºi un mare stilist, avea o exprimare clarã ºi, am spune, „luminoasã”, rãspicatã, a fost ºi poet, a scris cicluri de poeme, se poate rezuma, în mod formal, la elogiul „liberului arbitru”. Am putea spune cã Nietzsche a preluat ceva din esenþa protestantismului lui Martin Luther, desigur fãrã fanatismul religios care a urmat reformei provocate de acesta. Nu vom face o analizã exhaustivã a operei filosofice nietzscheene, este un demers pe care puþini ar îndrãzni sã-l iniþieze, dupã o bibliografie uriaºã. Ne vom opri la „zicerile” filosofului, multe ajungând sã fie aforisme... fãrã autor. Subtitlul la „Aºa grãit-a Zarathustra” este „O carte pentru toþi ºi pentru nimeni”. Nietzsche era sceptic în privinþa receptãrii scrierilor sale. Astãzi situaþia este mult diferitã. Titlurile capitolelor sunt incitante: „Despre dispreþuitorii trupului”, „Despre firavul ucigaº” etc. Undeva el spune: „Rãzboinici, eu vã iubesc din toatã inima”. Dacã amintim

Boris MARIAN

Edi tor ial

opiniile noastre

aici cã prima crizã de nebunie a filosofului a fost provocatã în momentul când acesta a vãzut la Torino cum un cal este bãtut ºi ucis, ne îndoim cã sufletul celui care preamãrea rãzboiul era insensibil. Cam tot ce scrie el trebuie judecat din mai multe direcþii, privit cu suspiciune înþeleaptã, pentru cã paradoxul a fost una dintre armele cele mai la îndemâna acestui autor, pe care, de ce nu, trebuie sã-l socotim genial, nu din snobism. El ºocheazã ºi poate produce dezbateri furtunoase. În alt loc el spune: „Prea mulþi oameni se nasc pe lume. Statul a fost nãscocit pentru cei care sunt de prisos”. Putem fi de acord cu asemenea viziune... reacþionarã? Este Nietzsche un anarhist? Este, într-o oarecare mãsurã. Dupã un Hegel care iubea ordinea, dupã ce Prusia impusese ordinea în Germania, vine un filosof ºi râde de stat. „Iubirea de aproapele este reaua iubire de voi înºivã”, este o mostrã de nonconformism greu de acceptat. Dar aici existã o explicaþie: un rãu fãcut cu sila este mai rãu decât rãul. Nietzsche atacã ºi cultul personalitãþii, ironizând pe cei care îºi aleg lãudãtorii, pentru ca apoi sã creadã în aceste laude. Superficialitatea ºi formalismul sunt duºmanii constanþi ai filosofului. Este adevãrat cã el, uneori, se aratã misogin, aceasta se explicã ºi prin drama provocatã de refuzul unei femei remarcabile, Lou von Salome, de a-l accepta ca soþ. Unii au încercat sã caute un antisemitism trezit de aceastã dezamãgire, nimic nu îndreptãþeºte ipoteza. Deºi fiu de preot, Nietzsche a fost un adversar al practicii prin rugãciune, fãrã a nega rolul credinþei, dar el a dorit cu ardoare eliberarea de oricare prejudecãþi, el a vãzut în om pe Dumnezeul însuºi. Era un paranoic? Da ºi nu. Ca ºi Dali, care se declara genial, Nietzsche se expunea ridicolului, fãrã a fi ridicol. El dorea ca toþi oamenii sã aibã conºtiinþa propriei identitãþi, propriei puteri de a crea ceva. Fãrã a etala aceastã chemare, era un post-renascentist, desigur ºi un mare post-romantic, deºi se dorea cinic. ”Nu sunt deloc o sperietoare, un monstru al moralei”, declarã el în „Ecce homo”.... „Omul cunoaºterii trebuie sã-ºi iubeascã duºmanii ºi sã-ºi urascã prietenii”, scrie Nietzsche în detrimentul unui elementar „common sense”. De altfel, în Talmud, pe care, poate, Nietzsche l-a cunoscut, scrie cã „erou este cel care îºi face din duºman un prieten”. O lucrare extrem de pilduitoare este „ªtiinþa veselã”, în care ia în derâdere o serie de postulate, demonstrând strãlucit fragilitatea cunoºtinþelor noastre. Dar el nu era un agnostic. El cerea omului sã gândeascã permanent, sã gândeascã numai critic, sã pãtrundã în orice chestiune de filosofie a existenþei cu o întrebare, nu cu o prejudecatã. „Amurgul idolilor” conþine aforisme de mare frumuseþe ºi profunzime, nu spunem acest lucru ca o închinare în faþa unui monument al gândirii, dar meritã cititã ºi recititã aceastã carte care nu are mai mult de 70 de pagini. „Morala ca manifestare contra naturii” poate duce pe unii în eroare, poate crea confuzii, filosoful singur spune cã aerul tare al înãlþimilor în care el ne invitã nu este pentru firile slabe. Oricare aforism poate produce o ridicare a sprâncenelor, chiar ºi a celor mai ºcoliþi cititori: „Inteligenþa poate pune stavilã cunoaºterii”, de pildã. Poate fi de acord un savant care ºi-a dedicat viaþa studiului într-un anumit domeniu? Dar aici nu savantul este atacat, ci tendinþa noastrã de a ºti totul ºi nimic. Nietzsche s-a considerat un om de o cinste exemplarã ºi a fost. n ”E greu sã trãieºti între oameni, pentru cã este greu sã taci” n ”Suntem judecaþi pentru virtuþi, nu pentru pãcate” n ”Singurul care creeazã este copilul din noi, dacã el mai existã” n ”A spune mereu DA ºtie ºi mãgarul” n ”Rolul pedepsei este de a-l face mai bun pe pedepsitor” (discutabil, dar ce nu este discutabil la acest geniu?) n ”Ceea ce nu ne omoarã, ne face mai puternici” (aforism extrem de rãspândit) n ”Orice convingere este o închisoare” n ”Cea mai obiºnuitã minciunã este aceea pe care ne-o spunem nouã înºine” n ”Rãul nu vine de la cel puternic, el vine de la cel slab” º. a. Dacã ar fi trãit într-o þarã ºi într-un secol în care Inchiziþia împãrþea pedepse ºi cârmuia, Nietzsche ar fi ajuns primul pe rug. Nici astãzi nu sunt mulþi care îl acceptã, de fapt nici nu-l citesc mulþi. De aceea nu ºtim niciodatã cu exactitate ce este un geniu.


cronica literarã

Constantin BUICIUC

nr.6 n martie 2011

Ion Mureºan:

Nicolae Manolescu îl pune pe poetul nostru sub semnul lui Arthur Rimbaud, întrucât cineva sau ceva îl izgoneºte pe Ion Mureºan din poezie. Cu alte cuvinte, poetul simte refuzul realitãþii de a se lãsa exprimatã în vers. În cartea Alcool, este gãsit antidotul: realitatea se lasã exprimatã în poezie prin alcool. Sub formã de votcã, transparentã sau

Poem ocazional sã sune muzical, în ritmuri baladeºti ºi de romanþã, amestecând imundul cotidian (alcoolic) cu transcendentul: “Era întro joi. Purtam atela/ pe osul sufletului rupt./ Gândeam la tine, Arabella,/ ªi mã lãsam de gânduri supt.// (Cãci dupã ce din vodci storc noaptea,/ de la trei sticle mai în sus,/ eu te iubesc

actualitatea literarã 3

cartea Alcool

Ion Mureºan este autorul a numai trei cãrþi de poezie, publicate la mare distanþã în timp: Cartea de iarnã, 1981, Poemul care nu poate fi înþeles, 1993 ºi cartea Alcool (Editura Charmides, Bistriþa, 2010). Având în vedere doar primele douã cãrþi, Nicoale Manolescu, în a sa Istorie criticã a literaturii române (apãrutã în 2008, înaintea Alcoolului), subliniazã valoarea autorului, amintind cã Al. Cistelecan îl considerã pe Ion Mureºan marele poet al generaþiei ‘80. iubirii imposibile într-una posibilã: „Acum, la nici 25 de ani, e o doamnã bãtrânã:/ pungi negre sub ochi,/ fruntea încreþitã, buzele ridate, sânii cãzuþi./ Iar eu ce pot sã fac, dacã ea ºia propus sã-mbãtrâneascã ºi/ îmbãtrâneºte planificat?/ „Din multã iubire – zice – în doi ani o sã fiu ca ºi dumneavoastrã,/ sã nu vã mai fie

sonetul lunii 100 love is money îmi spui fãrã sã rosteºti un cuvânt fãrã sã-þi întorci privirea spre mine love is money îmi spui ºi cu un zâmbet grãbit îmi goleºti portofelul îmi goleºti buzunarele cu un rece sãrut love is money îmi spui ºi-mi razi cardul cu un strip-tease târziu ºi pe trupul tãu gol scriu cu limba cuvinte de dragoste pline ºi pe trupul tãu gol ºi fierbinte sunt un aisberg în cãlduri ºi în trupul tãu gol mã golesc de dorinþe de gânduri de patimi ºi în trupul tãu gol îmi las moºtenirea întreagã în trupul tãu gol love is money îmi spui la plecare dar cel care pleacã sunt eu love is money îmi spui din vila care acum e a ta din bmw-ul care acum e al tãu ºi viaþa mea care acum e a ta în mâinile tale la picioarele tale o arunci ca pe-o cârpã direct la gunoi love is money îmi spun ºi mã gândesc cã poate þi-e dor de mine de banii mei

Nicolae SILADE nicolaesilade.blogspot.com

„pânza albã a vodcii”, cum spune autorul undeva, alcoolul este fereastra imensã, din tavan pânã în podea, prin care poetul vede realitatea. ªi, desigur, transfigurarea aparþine chiar alcoolului, care nu este o metaforã a muzei inspiratoare. Alcoolul este chiar muza ºi lumea se vede prin apele lui, uneori mai groase (adânci), alteori mai subþiri (strãlimpezi). De dupã apele adânci ale alcoolului, care scaldã preajma, se vãd prozaice întâmplãri cu turmentaþi sau fizionomii ale bãutorilor de votcã, prezentate cu ludism, ironie, autoironie ºi cu resemnatã siguranþã. Dar începutul „monografiei” alcoolicilor este ocupat, cum se cuvine, de o odã: “Vai, sãracii, vai, sãracii alcoolici,/ cum nu le spune lor nimeni o vorbã bunã!/ Dar mai ales, mai ales dimineaþa când merg clãtinându-se/ pe lângã ziduri/ ºi uneori cad în genunchi ºi-s ca niºte litere/ scrise de un ºcolar stângaci”. (p. 5). Pentru ca, puþin mai departe, un

cu o iubire/ de care foarte mândru nus!)// Când, Doamne, þi-am zãrit nacela/ plutind peste pãdure, sus./ ªi-apoi balonul, Arabella,/ mergând cu soarele spre-apus.// Tu, ce iubit-ai mandravela/ ce-avea-n dotãri soldatul rus,/ dãdeai acum la manivela/ vremilor care-au apus.// Umflatã rochia-þi, ca vela,/ ºi tu pe punte, ca un mus,/ într-o oglindã, Arabella,/ pluteai din ce în ce mai sus.// Cu pumnii goi am dat în schela/ pãdurii, însã tu te-ai dus./ Drum bun, frumoasã Arabella!/ Mai multe lucruri nu-s de spus” (p. 11 – 12). Poetul ajunge repede, cu nonºalanþã, în Amantul bãtrân ºi tânãra doamnã, la postmodernul poem epic al faptului divers, luat, fireºte, din lumea alcoolicilor: amantul bãtrân este bãtut de trei tineri. Ei doreau sã dea “la pisicuþã lãptic proaspãt”, iar pe “nenea” sã-l trimitã sã facã nani, cãci prea întrecuse mãsura, pipãind, boºorogul, o tânãrã. Iar finalul “desfãºurãrii epice” devine cadru metafizic, prin propensiunea spre transformarea

ruºine cu mine/ seara la bar!” (p. 17). În Bãtaia, lupta dintre beþivi ia proporþii homerice. Nu se mai înfruntã, desigur, Ahile cu Hector, ci omul cu cravatã cu cheliosul: “Apoi îl ia de-o ureche ºi-l scuturã de-i zboarã basca din cap,/ îi toarnã rachiu pe chelie ºi i-o ºterge cu ºerveþelul boþit/ ºi iar îl scuturã de ureche/ ºi-ºi smulge un nasture de la hainã, îl pune în pahar/ ºi îl dã chelului

sã-l înghitã, ca pe o aspirinã”. (p. 32). Când apele alcoolului se subþiazã, versurile devin rugãciuni: “Lumineazã, Doamne, cu luminã/ trupul sub luminã adunat/ ºarpe, rob la aur în ruinã,/ întru vãzul Tãu, nelimitat!” (p. 20). Iar când apele alcoolului se evaporã, rãmâne eul liric extaziat în faþa înãlþãrii Domnului: “iar stânca a prins apoi sã vãlureascã,/ uºor, ca apa râului în munte,/ ºi-un trup de abur a-nceput sã creascã/ din piatrã, ca ieºindu-ne din frunte// furnici de foc peste furnici de rouã./ ªi el a fost, n-am umbrã de-ndoialã:/ venind spre noi a zis doar “Pace vouã!”/ Iar cerul tremura, ca o petalã”. (p. 38). Alteori, tot în lipsa alcoolului, versurile poetului ating limpezimea ºi conciziunea colindului: “Scrisã ni-i viaþa,/ Pruncu-i promis,/ se-ntinde gheaþa/ pe masa de scris.// Gândul cel rãu,/ vaier ºi plângeri/ nu-ncap în aer/ de-atâþia îngeri” (p. 50). În Pahar, alegoria ºi suprarealismul coexistã. Intrarea în pahar e, mai întâi, parþialã (degetul, mâna, capul), apoi, totalã: poetul se aflã în întregime în pahar(ul plin cu votcã, desigur). ªi acolo dãinuiesc peisajele suprarealiste ale alcoolului, descrise cu ironie ºi cu spirit ludic. Ele conþin moliciuni (colþ romantic de naturã, cu izvoraº, lespede, pietricele, iarbã, flori) ºi rare asperitãþi („Cu unghiile înfipte în spinarea dihaniei îi trag capul de sub piatrã”, p. 25). Copiii care înoatã în izvoraº sunt “îngeraºii de pahar”, pe care poetul vrea sã-i protejeze. Apele alcoolului înalþã, din nou, eul liric spre transcendent. Un (anti)cântec de leagãn este, de fapt, un descântec pentru adormit în moarte: „Mie în somn mi-a îngheþat inima,/ pentru cã în somn e foarte frig./ M-au trezit ºi mi-au tãiat-o.// Dormi, puiul mamii, dormi!// Acum sunt mort./ Eu nu voi mai dormi niciodatã.// Dormi, puiul mamii, dormi!” (p. 27). Poem de dragoste este un madrigal rãsturnat, cum ar spune Geo Dumitrescu, dulce - amar, în care detaliile fizice ale portretului sunt metafore pentru spirit: “Ea are ochii încercuiþi de gheruþe./ Ea are ochii încercuiþi de þepi foarte dulci,/… Ea are capcane cu miere în jurul gurii,/ încât îþi vine sã tragi peste ea cearºaful pãdurii” (p. 30). Versurile cu ample desfãºurãri, încãrcate, cu detalii construite cu artã barocã, cu aglomerãri controlate, cu inventare, creeazã suprarealitatea care, în ciuda apelor alcoolului (sau poate tocmai din cauza limpezimii acestor ape), are o dureroasã claritate, cu

contururile de o memorabilã precizie: „ºi patru – cinci mii de chelneriþe urcã înspre pãdure, aºa,/ la patru – cinci metri una de alta, e ca o bandã rulantã pe care stau chelneriþe/ îmbrãcate cu halate roºii ºi ºorþuri albe, cu ºervetul pe braþul stâng/ ºi-n dreapta cu cincizeci de vodcã”. (p. 44); “cuiele se topesc ºi se-nroºeºte ciocanul ºi se face potcoavã ºi ar bate-o-n copitã/ de cal, dar tâmplaru-i bãtrân ºi nuncape în burta iepei ca sã prindã mânzul dormind,/ ºi-apoi, omul bãtrân nu intrã cu fier înroºit sub burtã de cal” (p. 45). Amplul poem Întoarcerea fiului risipitor are în centru beþivul ºi cochilia lui – cârciuma. Dupã Epifania ºi Predica de la „Broasca Verde”, într-o Viziune apare, monografic, cârciuma - centrul lumii alcoolicului, pe pãmânt ºi în cer: “Cârciumile de aici, de pe pãmânt, nu-s decât umbre palide ale cârciumii unice din ceruri, cârciuma aceea rezematã cu un perete de peretele Raiului. Cârciuma cu pereþii galbeni ºi cu ferestre mici ºi afumate, cu ferestre în cruce ºi cu acoperiºul spart, ºi sub acoperiº cuiburi rotunde ºi aurii de viespi, prinse de grinzi, iar sub ferestre, buruieni pestriþe ºi lãzi cu sticle goale” (p. 67). La cârciuma din cer beau, textualist, marii scriitori beþivi ai lumii pãmânteºti. Printre ei: Charles Baudelaire, Virgil Mazilescu, Edgar Allan Poe, Malcom Lowry, Paul Verlaine, Ernest Hemingway, Nichita Stãnescu, Scott Fitzgerald, Dylan Thomas, Mariana Marin, George Bacovia, James Joyce. ªi astfel, beþivul metafizic devine fundament al lumii, iar fericirea celor de sus, cãrora li se vor adãuga cei de jos, este legatã de contemplarea divinitãþii pãrtaºe la destinul lor: “Fericirea este atunci când ies cu toþii la ferestre ºi-ºi pun paharele la ochi ºi vãd pânã acasã, pe Pãmânt ºi-l vãd pe Dumnezeu cum trece înalt ºi majestos, ºi-i ca un cocostârc cu lungi picioare ce calcã de pe-un acoperiº de cârciumã pe altul. Iar fumu-i urcã pe picioare ca iedera descrierii-n poeme” (p. 69). Ion Mureºan schimbã cu dezinvolturã registrele stilistice ºi practicã, discret, dar cu consecvenþã, pastiºa, situându-se la egalã distanþã de poezia tradiþionalistã, de poezia accentuat liricã a anilor ‘70, evazivã ºi rafinatã, ºi de poezia minimalistã a începutului de mileniu. El ia câte ceva din fiecare ºi adaugã de la sine, privind prin apele limpezi ale alcoolului, producând astfel o sintezã originalã.


4 actualitatea literarã

poezie

Mircea Florin ªandru

Poet ºi jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1976. Nãscut la 20 aprilie 1949, în Fãgãraº. Este absolvent al Facultãþii de Electrotehnicã din cadrul Universitãþii „Transilvania”Braºov (1967-1972). Burse de studiu în Statele Unite ale Americii, în 1974 la Washington D.C. ºi, în 1977, la New York. Stagii de pregãtire la Centrul de Studii ºi Analizã al Camerei Reprezentanþilor a Congresului SUA (1996) ºi, respectiv, la Institutul Naþional de Administraþie, INA, Bucureºti (2003). Volume publicate: “Elegie pentru puterea oraºului” (versuri), Eminescu, 1974; “Luminile oraºului” (versuri), Eminescu, 1975; “Melancolia” (versuri), Eminescu, 1977; “Flacãra de magneziu” (versuri), Eminescu, 1980; “Maºina de scris”, (versuri), Eminescu, 1981; “Trupuri pe ecranul de radar” (versuri), Cartea Româneascã, 1982; “Viaþa în infraroºu” (versuri), Eminescu, 1985; “Oraºe suprapuse” (note de cãlãtorie), Albatros, 1986; “În sala vastã” – “A nagy teremben” (versuri), Kriterion, 1988 (traducere în limba maghiarã de Cseke Gabor); “Paºi pe acoperiºul fierbinte” (versuri), Eminescu, 1988; “Legãtura de sânge” (versuri), Albatros, 1989; “Podul Grant” (versuri), Domino, 1992; “Colinele Paradisului” (versuri), Domino, 1993; “Rugã pentru cei blânzi” (versuri), Domino, 1999; “O fiarã desãvârºitã” (versuri), Eminescu, 2001, “Miere neagrã” (versuri), Arvin Graphics, 2002; “Îngerul pe gheaþa subþire” (versuri), Arvin Graphics, 2003; “O femeie second-hand” (versuri), Arvin Graphics, 2004; “Orbul la fereastrã” (versuri), Arvin Press, 2006; “Faþa ascunsã” (versuri), Eminescu, 2010. Colaborãri la reviste: „Amfiteatru”, „Argeº”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Contrapunct”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literarã”, „Flacãra”, „Luceafãrul”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literarã”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viaþa Româneascã”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl’ady”, „Svetova literatura”, „Tworczo”, „Varlik”. Referinþe critice: “Poet remarcabil, original, cultivat. O lume proprie – oraºul, strada, tramvaiele, copacii, agitaþia trecãtorului – o atmosferã densã, aproape senzualã, de o materialitate vibrantã, iatã elementele tipice. Mi se pare notabil acest lirism al aglomerãrii urbane (de sorginte americanã; se simte, sau sunt afinitãþi obscure, ecouri din lirica americanã) întro poezie ca a noastrã dominatã de câmpenesc ºi rural. Versuri lungi, monotone chiar, procedând ele însele prin aglomerare de obiecte spre a sugera realul. Un oarecare fantastic…” (Nicolae Manolescu) Aceasã scurtã trecere în revistã a principalelor momente din evoluþia ca poet a lui Mircea Florin ªandru ne-a fost prilejuitã de apariþia antologiei de autor Paºi pe acoperiºul fierbinte. În cuprinsul ei figureazã ºi un ciclu de poeme inedite – Podul Grant – care nu anunþã vreo schimbare importantã în felul de a scrie al poetului. Cândva ne plãcea sã ne închipuim cã el va deveni un Verhaeren al confluenþei dintre secolul douãzeci ºi secolul douãzeci ºi unu. Existau indicii cã poezia sa se va transforma treptat într-un „cântec începãtor” de glorificare a existenþei citadine. S-a întâmplat însã altfel. Trecând peste aceastã secretã – abia acum dezvãluitã – deziluzie, trebuie însã sã recunoaºtem cã Mircea Florin ªandru ºi-a cucerit un loc demn, numai al sãu, în literatura românã de azi, cã poezia sa meritã sã fie publicatã, cunoscutã, comentatã” (Alex. ªtefãnescu) “Prima carte a unui poet care, lipsit de complexele livreºti ale debutanþilor ºi strãin de prejudecata repetãrii ce face ravagii printre maturi, reuºeºte sã se punã de acord cu sine ºi, în consecinþã, sã vinã încã de la început cu un univers poetic bine alcãtuit, înãuntrul cãruia fiecare poezie are funcþia de a-l descrie ºi toate la un loc dau aspectul unor variante expresive ale ideii ºi sentimentului cuprinse în inspiratul titlu al cãrþii. Cãci „Elegie pentru puterea oraºului” e un poem din mai multe poezii, perfect unitar ºi consecvent în afirmarea unui mereu acelaºi conþinut liric. În universul acesta poetic dominã aglomerarea urbanã – case gãri, strãzi, poduri, coºuri de fabrici, acoperiºuri de fontã – dar lirismul nu vine de aici, nu e al „aglomerãrii urbane”, cum poate pãrea la o lecturã prea superficialã. Dimpotrivã, lirismul e al naturii – câmpia, pãdurea, marea, iarba, adicã al acelor elemente de univers care se opun „naturii” fumegoase a oraºului.” (Laurenþiu Ulici) „Uscat nu e în niciun caz acest poet, care poate traduce chiar situaþii morale în termenii concretului cel mai viu, în îndrãzneþe definiþii plastice: „Un cuvânt îngheþat va ieºi de pe buza ta / Tu vei mai lovi o datã ºi încã o datã / Fiinþa mea subþire va rãmâne încovoiatã / Parcã un ceas înãuntru s-ar sfãrâma / Acolo este apa inimii, mândria acolo înfloreºte / Lucirea ochilor de acolo vine ºi urcã în sus / Câteodatã de un singur cuvânt eºti rãpus / Ca o lamã tãioasã peste trup când loveºte /Dureros câteodatã un cuvânt negru ne-atinge / Ca gerul ne muºcã umerii goi / În lacrima noastrã intrã noroi / Trupul ne devine jilav ºi ninge.” (Cornel Regman)

Din putreziciune creºte lotusul uriaº Toate se sting, se decoloreazã, amestecate iau forme noi, Vântul cãrã nisip, îl aºazã peste oraºe, croieºte Estuare ºi dune. Straturi moarte, straturi vii, Femelele nasc pui, turme; masculii Se însângereazã unii pe alþii. Din sãmânþa mirositoare Se înalþã vietãþi, împânzesc câmpul, Oceanul ºi cerul. Carne ºi pene, oase ºi ochi, Care devoreazã lumina, care pipãie prada, O lume organicã plutind pe apã, lipindu-se de pãmânt, Înfigându-ºi gheara în stâncã. Clipa arde, κi lasã cenuºa ei orbitoare, se primeneºte, Din putreziciune creºte lotusul uriaº, forþa lui Se simte o mie de leghe. Cu coapsele ei Femela întâmpinã dimineaþa, lingând puiul, Pãmântul scoate aburi, gâlgâie de ape freatice, De rãdãcini, de metale. Inima bate abia auzitã, Împinge sângele, þine moartea la depãrtare, Apoi se opreºte; cade în gol, în abisul Negru ºi rece.

nr.6 n martie 2011 Cadavrul deþinutului împuºcat în cap va fi îngropat în grãdina închisorii, Cadavrul dictatorului va fi scos din mausoleu Va fi incinerat, ºi urna se va pierde într-un oraº de provincie, Cadavrul biciclistului lovit de bolid în seara de septembrie Va fi aruncat în canal ºi nu se va mai ºti de el niciodatã, Cadavrul femeii va sta patru zile la morgã, apoi va fi donat, De o rudã îndepãrtatã, laboratoarelor de chimie. Cadavrul clipei se aflã în acest poem, poemul e un sicriu, Cadavrul meu va fi descoperit dupã zece sãptãmâni, Dupã ce voi putrezi ºi voi fi doar o umbrã de oase. Hai sã bem, hai sã dãnþuim, hai sã cãutãm casa cu felinar roºu, Hai sã ne risipim vlaga în fata brunã, în fata blondã, în roºcata cu ochi verzi, În negresa care are pe fesele ei ºerbet de nucã de cocos. În curând vom fi aruncaþi în beton, în asfalt, în canal, în crevasa morþii, Maestrul de ceremonii trage cortina, spectacolul de galã s-a terminat, Fustele Marii-Mume se ridicã în timp ce ea stã pe capacul de aeraj, Desface picioarele ºi ne primeºte, vom intra cu toþii în grota ei uriaºã.

Poºta vinde timbre ºi capete de copii Poºta vinde anul acesta timbre ºi capete de copii, ªi capete de vite, ºi capete de bãrbaþi iluºtri, Plouã torenþial. E timpul sã stai în casã, sã tragi draperiile, Sã acoperi oglinzile, sã opreºti ceasurile, sã dezlegi câinii, Sã tai firele, sã acoperi mobila cu cearceafuri, sã nu faci zgomot, Sã nu primeºti pe nimeni, sã te pregãteºti pentru o hibernare a la long, În casa aceasta pe rotile care danseazã când la stânga când la dreapta, Acoperã-þi ochii, coase-þi gura, astupã-þi urechile; dacã ai rãbdare vei trãi.

Ca în toracele unui animal mare ºi cald Zâmbete curg Sã mã întorc într-un târziu acasã, din gura femeii gonflabile Ca dintr-o bãtãlie pierdutã, Ca dintr-un pustiu care doarme, Sã urc încet scãrile, Ca ºi cum numai umbra mea ar fi, Imaterialã, acolo. Sã trag podul, Sã tai orice punte ºi în urma mea doar noaptea Sã pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece ºi negru. Sã mã întorc acasã În micul paralelipiped de beton Ca într-un refugiu, ca în toracele Unui animal mare ºi cald, ca într-un rest De memorie. Sã-mi pierd urmele, Sã-mi pierd auzul, sã-mi pierd vãzul ªi doar un simþ necunoscut sã lucreze, uriaº, în tãcere, în mine, Sã fiu singur. Un scrib într-un sarcofag, Într-un labirint de granit, într-o noapte de piatrã.

Trupurile balerinilor, uºoare ca aluminiul, se vând, Tablourile se furã ºi se vând cu kilogramul pe piaþã, Soldaþii se cumpãrã ºi se vând, mormintele Sunt câmpuri petrolifere, se cumpãrã ºi se vând, Luptãtorul roºu, guerrilerios, nu se cumpãrã, El primeºte cartuºul în piept cu precizie, în savanã, în munte, Sufletele nu se cumpãrã, dar mâna înmãnuºatã Apleacã balanþa ºi boarea lor urcã, prea uºoarã, deasupra. Zâmbiþi vã rog, ladies and gentlemen, zâmbiþi, vã rog

Anno Domini... Anno Domini... am vãzut cimitirele de maºini Înverzite, rãvãºite de vântul de primãvarã, Am vãzut omul în câmpie semãnând, Sãlbãticiunea tânãrã, umflatã, Fugind în pãdure sã nascã. Anno Domini... pun mâna streaºinã la ochi ªi pânã departe în zare pãmântul Pulseazã ca o venã deschisã, Cu cereale verzi, cu câmpuri petrolifere, cu oraºe. Anno Domini... a trecut iarna cu pãstrãvi morþi ºi crengi putrezite, Plãmânii noºtri, ca niºte pãsãri, ciugulesc aerul, se umflã, Aleargã ºi plutesc încet, sângerând. Anno Domini...am vãzut bicicliºtii coborând Colina vânãtã, cu cãmaºa deschisã, cu sacul de merinde, Am vãzut turmele ºi cãlãreþii îndemnându-le cãtre munte, Am vãzut egretele venind. Anno Domini... o luminã blândã se aprinde în cer ºi coboarã, Pãmântul îºi întoarce iarba deasupra, Peste oasele cailor, peste ºosele, peste maºinãrii, peste cãi ferate, peste conducte. Anno Domini... anul acesta nu seamãnã cu celãlalt Sângele ne coboarã în tãlpi ºi aruncã lavã fierbinte, Umerii bãrbatului se pârjolesc de vânt, Se coloreazã, se întãresc, Copiii cresc, aleargã prin iarbã, prind pãsãri, Primesc primãvara în faþã ºi ameþesc Femeia stã în faþa oglinzii, ca ºarpele care priveºte prada ucisã...

Cadavrul martorului va fi aruncat în beton Cadavrul martorului va fi aruncat în beton ºi astfel Va fi zidit la temelia noului hipermarket. Cadavrul iepurelui Va fi amestecat cu asfalt pentru noua autostradã ªi acolo va dormi pentru totdeauna, ªoimul va fi absorbit de motoarele reactorului ªi nu vor rãmâne din el decât mici molecule de lavã, Cadavrul fluturelui va deveni nisip ºi va fi împrãºtiat în cele patru vânturi,

Totul este frumos ca în manualul bunului cetãþean, Zâmbiþi, vã rog, faceþi o reverenþã Aurul lumineazã magnetic terenul cu iarbã, Mingea de golf se rostogoleºte. Încotro? Ce prevestesc papirusurile, ce spun enciclopediile, Horoscoapele electronice, profesorii marilor universitãþi, Baloanele meteorologice, oracolele, hãrþile? În copacul de plastic cântã o pasãre de plastic, Zâmbete curg din gura femeii gonflabile, mingea Se rostogoleºte în iarbã. Încotro?

O fiarã desãvârºitã I-am scris o mie de poeme, zece mii De scrisori; i-am spus cã e o fiarã desãvârºitã, Cu pãrul ei auriu ºi picioarele de doi metri lungime Am stat în genunchi în faþa ei, am pus-o sã guste Din inima mea tãiatã în bucãþi, adusã pe tipsie, I-am dat sã bea apã din þeasta mea, cu gust de nucã de cocos, I-am dãruit sufletul meu cel mai ascuns, din cãmara cea mai îndepãrtatã, I-am sãpat numele pe zidul de piatrã, Mi-am fãcut din ea chip cioplit ºi i-am adus jertfe Pãrãsind credinþa strãmoºeascã, Am rânjit în faþa pãsãrii Arheopterix ªi în faþa crucifixului, ºi mi-am fãcut din ea altar Unde mã rugam noaptea. I-am întins covor roºu, Umbrã de catifea, noapte de ambrã, I-am vorbit în toate limbile Pãmântului, M-am smerit, m-am umilit, m-am tãvãlit prin smoalã ºi cenuºã, Dar ea m-a privit în tãcere cu ochi ficºi, N-a fãcut niciun semn ºi s-a pierdut în mulþime.


Mihai MOLDOVAN

nr.6 n martie 2011

prozã

Jocul pirotehnic ºi nãlucile

Clipã de clipã toamna se apropia de pragul iernii iar veºmântul codrilor, cât mai rãmãsese în urma rãfuielii cu persistenþa vântului, cunoscuse cel din urmã stadiu de ruginiu acut. Seara se lãsa tot mai devreme, ziua fiind încã în descreºtere, þinând cont cã pânã la solstiþiul de iarnã mai erau câteva sãptãmâni. Deºi era rãcoare, Arsenie ºi Adriana nu-ºi schimbaserã programul ieºirilor în naturã, echipându-se însã adecvat anotimpului, acesta fiind din ce în ce mai rece. Aproape de fiecare datã ajungeau la Observator, excepþie fãcând zilele în care vântul se înfuria bãtând zi ºi noapte de parcã-ºi ieºise din minþi, pornit sã smulgã peþiolul tuturor frunzelor care se încãpãþânau, opunându-se. Atunci, sus, la Observator era jale; nici o vietate nu putea sta în calea stihiei ce nãvãlea cu brutalitate datoritã formãrii depresiunii, cum ar spune specialiºtii, asupra cãreia se nãpustesc masele de aer. Rareori, se aventurau ºi pe o asemenea vreme, când comunicarea verbalã devenea imposibilã, întrucât vorbele le erau smulse de cum le rosteau de cãtre vânt, purtându-le spre urechile nimãnui, singura posibilitate rãmânându-le semnele ºi gesturile. Într-o asemenea zi, în apropierea Observatorului au dat de o peºterã care, dupã câþiva metri, se obtura. Când au încercat sã facã focul, acesta se stingea de îndatã, locul fiind lipsit de curenþi de aer. Acolo se mai retrãgeau de furia Vântului Mare, cum îl mai numeau localnicii. Acesta bãtea uneori zile întregi pânã ce, pe nepregãtite, parcã-l lua cineva deodatã cu mâna, urletele sale sinistre, zdrãngãneli, fiindcã miºca ºi izbea tot ce nu era bine închis ori fixat, fãceau un tapaj necontenit. Poposea o liniºte nefireascã, iar mersul oamenilor, pânã atunci înclinat pentru a se opune forþei acestuia, devenea uºor ºi sprinten. În astfel de zile urcau la Observator ºi aprindeau focul lângã bancheta din piatrã acoperitã cu muºchi, nu înainte de a face stoc de crengi uscate aduse din pãdure ºi, la focul înãlþat, înfiripau discuþii ºi trebuie menþionat cã niciodatã nu intrau în penurie de subiecte ci, din contrã, parcã nu le ajungea timpul pentru a mai subþia din cele câte aveau la îndemânã. Cum de-acum, pogorârea serii se fãcea de la zi la zi tot mai devreme, încã nedezobiºnuiþi cu zilele verii, mai de fiecare datã îi surprindea înserarea acolo. Aºa se fãcea cã au descoperit jocul pirotehnic care ia acaparat încât rãmâneau conºtienþi ºi dupã ce se întuneca, fiindcã numai atunci spectacolul oferit de vreascurile aprinse la unul dintre capete, pregãtite mai din timp ºi azvârlite cât mai înalt, adesea feeric în întunericul lãsat o traiectorie splendidã, învârtindu-se în aer datoritã tendinþei imprimate din aruncare Azvârleau aºa pânã li se epuiza rezerva. Fiind pantã, lumina parcurgea prin vãzduh o distanþã apreciabilã, descriind minunãþia volutelor luminoase ce plutea agale pe apele întunericului de deasupra povârniºului, aterizând în cele din urmã pe covorul de iarbã uscatã, numitã colilie. Spectacolul avea ceva în el artistic care, odatã cu încheierea traiectului, dacã închideai ochii mai puteai sã vezi odatã cum pe închipuita foaie neagrã a nopþii, apar volute luminoase ce se înscriau în traiectul abracadabrant, ce îndatã ce piere mistuit de întunericul ce, pentru moment, devenea mai profund rãmânând prcã în aºteptarea altor jerbe asemãnãtoare. Câteodatã, fiindcã aruncau amândoi, vreascurile se ciocneau încât se iscau zeci, sute de scântei care, dupã ce dãinuiau câteva clipe prin propria combustie, se stingeau. Totdeauna când plecau de acolo, erau bine dispuºi, continuându-ºi sporovãiala amicalã, Adriana presãrându-ºi voit exprimarea cu noul argou al tinerilor care în intenþia lor era sã fie definiþi cumva, expresii care, altfel nu fãceau parte din recuzita ei lexicalã de zi cu zi. Doar cã în asemenea momente de relaxare recurgeau la asemenea improvizaþii ºi uneori chiar îi prindeau bine, intrând în roluri spontane care-i delecta, replicile venind de la sine parcã.

(fragment de roman) Sã fi fost pe la începutul lunii decembrie când, dupã ce au coborât povârniºul dalbit de iarba numitã colilie, urmând sã o ia pe o poteca ce traversa pãdurea, în marginea cãrãrii s-a ivit o mogâldeaþã neagrã, aºa cum au vãzut-o ei în înserarea ce cuprinsese þinutul. Arsenie începuse s-o hãituiascã, strigând ºi aruncând cu bolovani, pãrându-li-se ciudat faptul cã deºi era distanþã micã, aceºtia cãdeau mereu alãturi, nelovind-o nicidecât. În tot acest timp, abia dacã se deplasa, dar sã fugã, nici vorbã. În vreme ce Arsenie era preocupat cu ciudata arãtare, Adriana i-a atras atenþia cã pe cãrarea ce cobora, profilat în orizont, se zãrea conturul unui om, el zicânduºi cã probabil þinta bolovanilor lui este câinele celui ce se apropia. Apoi tresãri; profilul nu mai era cãtre vârful dealul, ci mult mai aproape ºi pãrea mai înalt, mult mai înalt, undeva cãtre trei metri, moment în care ºi Adriana îl observase având spontan aceiaºi pornire ca a lui Arsenie, anume aceea de a o lua pe poteca ce se pierdea printre copaci, în desiºul pãdurii. O þinurã aºa într-un ritm alert, fãrã sã se mai uite în urmã, încât ajunserã îndatã la Crucea Roºie, unde deacum se simþeau la adãpost de hãrmãlaia câinilor de la stâna din apropiere. S-au aºezat pe banca de lângã cruce trãgându-ºi rãsuflarea, ambii curioºi sã afle de la celãlalt dacã vãzuse la fel, sã nu cumva sã fi fost furat de vedenia vreunei himere, dar nu, consultându-se, au dedus cã vãzuserã acelaºi lucru. De-acum, trecând des pe-aici câinii ciobanului se deprinserã cu ei, aºa cã s-au apropiat gudurându-se, încât, n-am spune chiar teama, ci mai mult fiorul nefirescului petrecut de curând, ºi-a mai atenuat frisonul pe care-l simþiserã. Iatã o întâmplare pe care, ºi-au spus ei, dacã ar povesti-o altcuiva,ºansa de a fi crezuþi ar fi minimã, aºa cã nu le rãmâne decât s-o pãstreze pentru eventualul uz al propriilor amintiri. La urma urmei una e sã scrii fantezii ºi alta e sã le trãieºti nemijlocit, dar cã în ultimul caz, impactul dintre fantezie ºi realitate genereazã uluirea ºi ajungi sã nu mai înþelegi jocul planurilor, respectiv presupusa rãsturnare a ficþiunii în realitate ºi invers. Altfel ce poþi crede? Se hotãrârã ca altãdatã sã nu-i mai surprindã întunericul prin locurile acelea. În timp ce stãteau de vorbã, Arsenie ºi-a adus deodatã aminte cã în urmã cu ceva timp, primise o carte de legende din partea autorului, un ins ciudat, în care era redatã o întâmplare stranie petrecutã pe dealul Colilie, o mai veche denumire. Plecaserã din acel loc, lui rãmânându-i gândul la legendã, încât abia aºtepta sã ajungã acasã ºi sã dea de cartea respectivã. Aºa a ºi fãcut ºi, dupã cãutãri - mereu a avut intenþia de a-ºi pune ordine în bibliotecã, ba chiar a ºi început în câteva rânduri dar n-a avut rãbdarea necesarã sã ducã la bun sfârºit – aºadar, dupã cotrobãiri îndelungi, a dat de ea. Realizatã oarecum stângaci stilistic, legenda-povestire arãta cum pe la sfârºitul secolului optsprezece, doi mineri se-ntorceau la sfârºit de sãptãmânã acasã de la mina situatã în oraºul învecinat, strãbãtând codrii, atunci neexistând mijloace de transport. Când au ajuns pe dealul Colilii, dupã atâta amar de cale prin codrii seculari, s-au oprit sã se odihneascã. Din acel loc zãreau pe fundul vãii licãrirea lãmpilor din satul lor ºi, liniºtiþi, sencinserã la taclale despre una, alta. La un moment dat vãzurã o umbrã neguroasã apropiinduse de ei. Cuprinºi de neliniºte strigarã ca sã aibã certitudinea dacã-i om ori nu. Nu primirã nici un rãspuns, ci tãcutã se apropie grãbitã de ei. Vãzând ei una ca asta, înºfãcarã desagii ºi o-ntinserã la vale de pârâirã crengile sub paºii lor grãbiþi, o croind-o cãtre satul lor. Legenda era mai lungã, mai întortocheatã,însã pe Arsenie atât îl interesa, similitudinea de acum o sutã ºi mai bine de ani ºi acum. N-a mai avut rãbdare ºi, în plinã noapte i-a dat Adrianei telefon sã-i spunã cã a gãsit cartea, relatându-i conþinutul, ori mai bine zis partea ce-i interesa. Tãifãsuiserã încã multã vreme despre recenta întâmplare care le muncea cugetele învolburare de nefirescul întâmplãrii, insinuându-le existenþa lumii umbrelor.

actualitatea literarã 5

Cuptorul ardea pâinile turceºti centimetru cu centimetru, punct cu punct, pânã ce strigãtele noastre – ale celor care stãteau la coadã – se opreau pentru vreo cinci minute. Ne opream pentru a ne pãstra energia spre a o folosi la înghesuit pe alþii. Mã trimiseserã dupã pâine. Mâinile mele transpirate jupuiserã toatã culoarea de pe plasa cu Marlboro, pe care o cocoloºeam în palme ºi pe care o desfãceam apoi ca pe un evantai de celofan, pocind figura fumãtorului notoriu imprimat pe ea. Priveam insistent o alunã mare din ceafa unui moº, simþind cã ºi ea mã priveºte pe mine cu la fel de multã curiozitate. – Am sã sug toate vitaminele din acest om ºi chiar dupã ce el o sã moarã, eu tot voi mai trãi vreo zece-unºpe zile !... zile!... Fioros neg!... Dar un lucru era cert: la cozi poþi învãþa foarte multe lucruri. De fapt ºcoala vieþii înseamnã ºcoala cozii. Nici Othello, nici Costi, ºi nici chiar Doamna Veronica nu pot conºtientiza mai bine decât mine filozofia ºi folclorul progresist al unei cozi. Acolo auzi ºi vezi tot. Un bãrbat grizonant se ceartã cu femeia. Femeia îºi potriveºte basmaua ºi strânge involuntar în pumnul stâng douã bancnote de zece mii, mult mai cocoloºite decât punga mea. Strecuratã printre bancnote – cãci trei pâini fac 21 de mii – stã stingherã o monedã de 1000 de lei. Supãrarea femeii o face sã strângã ºi mai mult pumnul ºi astfel mia împunge ca un cuþit tocit Linia Vieþii sau Saturnu’. Palmele ei obiºnuite cu munca aplecatã, cu detartrant ºi ºters patru copii mici la cur din ’71 ºi pânã în ’78, când Radu al ei – acum mare Antiprinor -ªãf la Ai-T Antiprinor-ªãf Ai-Tii, cum se laudã ea la tanti Cezarina de la etajul unu – s-a piºat pentru ultima datã în pat, resping atacul banului zimþat. – Costicã, eu plec! Plec ºi vã las! Plec în lumea largã! – Fããã! Dacã pleci tu, îºi revine casa!... TTrebuie rebuie doar sã ciulesc bine urechile ºi pot sã acumulez mai mult decât Kasim Abassah, trãgând mahmur din narghilea. Amanta din dreapta mea – pe care eu cu gândul la Kasim am denumit-o Zobeida – îºi priveºte schimonositã leucoplastul care-i acoperã ineficient ((infertil infertil – aº fi spus acum un an) o bãtãturã marinãreascã, provocatã de chinezãria de lac care-i îi împodobeºte piciorul. Zobeida transpirã din toþi porii. TTranspiraþia ranspiraþia i se încheagã în trei stropi vizibili cu ochiul liber liber,, fiecare dintre ei stând cuminte la rãdãcina câte unui fir albinos de mustãcioarã, în adâncitura de deasupra buzei de sus. κi face vânt cu mâinile mimând un evantai, afiºându-ºi cu ocazia asta ºi manichiura la zi. Eu o miros liniºtit ºi mã strãduiesc sã trag în mine fiecare dârã de parfum pe care corpul ei, veºnic în estru, îl aruncã spre toþi bãrbaþii care stau concentraþi spre urmãtoarele lãzi cu pâine. TTurcul urcul îºi primeºte înjurãturile de rigoare pentru cã angajaþii lui „nu coc pâinea aia în Paºtele mã-sii odatã”.

Liviu ANDREI: Ipsilante Vigilante (fragment din volumul PARAIDIS. LITERATURÃ DE CUÞIT)

Zobeida îºi vede de semnalele ei olfactive ºi eu de sniff sniff.. O muscã ne dã târcoale, dar dar,, din pãcate, ea nu o vede. O vãd numai eu. Se aºeazã pe ceafa moºului prefãcându-se cã foreazã. Se opreºte inertã de parcã ar juca mim cu mine. Nu-mi mai dau seama care e musca ºi care e aluna goliaticã a bãrbatului. Dacã de fapt moºul avea doi negi ? mã interoghez eu ºi îmi reproºez cã nu am fost atent. Urât din partea lui sã ne dezvãluie asemenea estetici. Insecta zboarã sãtulã de sãrãturã (poate ºi-a mai luat ºi acasã pentru ãia micii) de pe grumazul lui… n-am fost atent cum îl cheamã (Îmi pare rãu!...). O simt cum respirã, cum se umflã cu tot cu hainele de pe ea, dar nu am auzit-o încã vorbind. Dacã le-aº avea, aº da douã califate pentru ea … Pun pariu cã are o voce normalã… Ba nu! Are o ea… voce spartã… Revin la ce gândeam. Dacã aº fi Claudiu Al Rashid ºi aº avea douã califate de Mogoºoaia … Mã întrerup din nou din gândit. Nu-mi vine sã cred! Bog a fãcut-o sã vorbeascã! Îi Mogoºoaia… rãspunde unei foste (posibil activã încã) sifonãrese CeKa, care s-a reprofilat, dupã revelionul din ’94, pe aruncatul apei din cadã de la balcon peste progeniturile din faþa blocului, care joacã Fete, filme sau bãieþi sau care se chinuiesc sã-l facã pe 5, sãrind coarda. – Fatã, nu pot sã-l fac pe 55!! – Ce minþi, fatã?... cã erai abia pe la 44?!… ?!… Dar s-au întâmplat acum prea mult timp lucrurile astea. ªi probabil cã o le spun când o sã fiu la fel de periculos la ºepticã precum Costi. Hai mai bine sã-i auzim vocea Zobeidei! Cã doar ea ne intereseazã, nu?! – Nu pot sã mai stau cu el! E în cadru’ armati … ºi are bani, ce-i drept! Dar mã-sa… armati… – Ce e? Ce grad are? o întreabã sifonãreasa ((probabil probabil e bun de fie-mea… cã oricum stã cu prostu’ de Nicu, care e bleg ºi duce porumbei jucãtori la concurs ºi de care râde lumea pe stradã întrebându-l când taie porcul ). Ia bani mulþi, nu? porcul). – E sergent major… – ªi?! Ce are? o iscodeºte iar bãtrâna. – Ce are?! Nu are nimic. Nici nu bea ºi nici nu fumeazã. Dar e leneº ºi se taie mereu când se bãrbiereºte… – Proastã eºti eºti,, fa fa!! îºi spune sifonãreasa. Aha! Ce sã-i faci, mãmicã?... Bãrbaþii ãºtia… – Nu mai spun cã m-aude lumea! Doar mizerie ºi farfurii murdare… Chiar aºa… sã nu poþi, tu, sã-þi speli ciobul ãla din care mãnânci?! Nu avea o voce rea, dar nici Zobeida nu puteam s-o mai numesc. Îl jignesc pe Kasim dacã o fac. Cele mai penetrante discuþii sunt însã sechelele militãreºti. Aduceri aminte despre caporalul pitic, cel le mâncase zilele timp de trei luni ºi despre ea ea,, dupã care – omul tânãr fiind – a suspinat în fiecare noapte, calmat de porþia de bromurã, din obligatoriul ceai de tei. Ea e aceeaºi fiinþã pe care acum o înjurã cel puþin o datã pe zi. Cu mâncarea ei a fãcut ulcer ºi datoritã supãrãrii provocatã de copiii ei – care îi mãnâncã toatã pensia – stomacul îl þãcãne ºi mai tare. Probabil cã omul va drãcui disearã la masã ºi pâinea dupã care a stat la coadã douã ore ºi jumãtate. Povesteºte cu foc, îl mai înjurã ºi pe turc din când în când, dar mãcar are cui sã-ºi spunã oftul. – Îl mai ºtii, mã Liºiþã, pe comandantul ãla… cum mã-sa îi zice…ãla…Vãtafu? – Îl ºtiu, Cornele!… Ãla care a dat-o pe nevastã-sa în curu’ gol afarã pe uºã? – Ãla. Mi-era dor de Anica. ªi m-am dus la el, am ciocãnit la uºã la comandament ºi i-am zis: – Domnu’ comandant am ºi eu … o fatã … cã dacã nu … fug !… eu… fatã!! Vreau sã mã duc ºi eu la ea o zi zi… nu… fug!… ªi el m-a întrebat: – De unde eºti eºti,, mã mã?? – Din Urzica … sã trãiþi Urzica… trãiþi!! – Bããã …. Numai curve pe acolo … poþi Bããã!! sãri el râzând. Nevastã-mea e din Puþuri Puþuri…. acolo!! Dupã mine mine… sã faci ce vrei vrei!! Du-te Du-te!! Dar vezi cum vii cu plasa aia goalã goalã!! Gãinã cu gâtul gol vreau vreau!! – Am avut învoire o sãptãmânã, bã, Liºiþã! Vezi ce înseamnã curaju’? – Ce sã-þi fac, mã? Se vede cã nu l-ai ascultat! ªtia el ce ºtia… – De, bã!... ªtiam eu cã o sã se schimbe aºa? Am fost un domn cu ea… ªi ocheam bine… Trãgeam cu puºca pe spate ºi tot nimeream þinta… Am satisfãcut-o ºi pe ea ºi am reuºit sã-mi satisfac ºi stagiul militar militar.. Într -un sfârºit rândul mã ajunge ºi pe mine. Pâinile proaspãt scoase din cuptor îmi fac praf Într-un punga cu Marlboro, trecând prin ea ca printr -un unt foarte fin. Le-am cules cum am putut de pe printr-un bitum, folosind tricoul pe post de mãnuºã, am suflat þãrâna pe fiecare în parte ºi am început apoi sã le mãnânc ºmechereºte marginile, din plictisealã, ca de obicei. Se pare cã sunt ars puþin pe braþ de la o pâine, dar lucrul acesta nu mã face decât sã mã gândesc la alte cutume despre care auzi la o coadã turceascã. La relaþia femeie-farmacie. Bineînþeles cã aceastã relaþie ipohondricã este una specialã. Nu cã femeile ar suporta durerea mai greu decât bãrbaþii, dar plãcerea de a primi douã aspirine drept rest, nu e de ici de colo. Oricum, sper ca pâinea turceascã, cu punctele ºi fierbinþeala ei, sã mã ajute sã o pot da ºi eu peste cap, mãcar o datã, pe cea care m-a poreclit Puþã.


6 actualitatea literarã “Acolo nu stã doar începutul unei poveºti, ci stã semnul unui destin”

confluente Constantin BUICIUC, de vorbã cu scriitorul Radu Paraschivescu

Cu prilejul lansãrii, la Lugoj, a celui mai recent roman al sãu, Fluturele negru, cunoscutul prozator Radu Paraschivescu a avut amabilitatea sã ne rãspundã la câteva întrebãri.

traducerile s-ar face foarte anevoios”, pentru cã erau foarte puþini traducãtori aplicaþi ºi profesioniºti din aceastã literaturã micã.

Ce înseamnã Lugojul pentru dumneavoastrã? Am mai spus de câteva ori ºi mã repet cu plãcere. Pentru mine Lugojul înseamnã ce a însemnat Medelenii pentru Ionel Teodoreanu, deci forma mea de medelenizare a propriei vieþi. Locul în care am copilãrit ºi am învãþat niºte lucruri, niºte lecþii, niºte tâlcuri, care cred cã miau folosit dupã aceea. Am avut ºansa sã trãiesc într-un spaþiu fãrã poluanþi, între oameni cuviincioºi ºi între oameni neprefãcuþi, ceea ce este mare lucru. Era acum 50 sau 40 de ani, în copilãria mea ºi atunci evident cã s-a produs o lipiturã sufleteascã între Lugoj ºi mine, dincolo de racordurile de familie, care existã dincolo de amintirea unor vacanþe, care povestesc despre o perioadã idilicã atât cât putea exista idilismul în România comunistã. Mie Lugojul mi-a rãmas în permanenþã aproape ºi eu îl consider pe harta pe care o are fiecare înãuntrul lui, eu îl consider un oraº cu nimic mai prejos decât Sibiul, Timiºoara, Iaºi, Bucureºti, îl consider un oraº pe picior de egalitate cu celelalte, ba chiar cu ceva în plus, pentru cã e oraºul care mi-a oxigenat mintea pentru prima datã.

De ce Caravaggio, în Fluturele negru? Din întâmplare. Cel mai simplu rãspuns e de ce nu? A fost o conjuncturã, a fost o întâmplare. Într-o vacanþã romanã acum trei ani, am ajuns în biserica San Vigi de Francezi ºi acolo m-am trezit într-o capelã, în capela Contarelli, unde am dat cu ochii de trei lucrãri ale lui Caravaggio, închinate Sfântului Matei, ºi a fost pentru prima datã când am simþit un freamãt interior, am simþit trecând prin mine un fel de curent, ceea ce nu mai simþisem pânã atunci. Eu sunt un prost cunoscãtor de arte plastice ºi de picturã în mod special, nu sunt un profesionist, nu sunt un colecþionar, nu sunt un priceput în domeniu, sunt un diletant total, dar atunci ceva a trecut prin mine ºi trecând ceva prin mine mi-am dat seama cã dinspre tablou pleacã totul. Eu eram acelaºi de pânã atunci dar tabloul acela îmi comunica ceva prin negrul lui foarte pronunþat, prin felul în care negrul acela pãrea sã iasã din rama tabloului ºi sã invadeze totul în jur ºi mi-am dat seama cã acolo nu stã doar începutul unei poveºti, ci stã semnul unui destin, semnul unei rãzvrãtiri întrerupte la 39 de ani, semnul unei relaþii cu multe suiºuri ºi multe coborâºuri, între un oraº somptuos, Roma ºi un personaj venit de lângã Milano, Caravaggio, care a încercat sã cucereascã Roma, aºa cum ºi Roma a cucerit pe foarte mulþi.

Ce ar trebui sã se facã pentru ca literatura românã sã fie cât mai vizibilã pe alte meridiane? Deja se vede mai bine decât se vedea acum 10 ani, 20 de ani. În momentul în care am intrat deja pe niºte orbite culturale, lucrurile nu mai stau atât de prost cum stãteau înainte. Sigur cã noi suntem pesimiºti, dacã nu chiar catastrofici ºi afirmãm cã suntem o naþie minorã, de rol secund, de plan secund, însã deja spãrturile s-au produs. Existã autori care îºi petrec mult timp afarã, unde fac turnee de conferinþe, îºi lanseazã cãrþi, au întâlniri cu cititorii ca invitaþi la târguri internaþionale ºi sigur printre ei se numãrã neocanonicii Humanitas de tipul Andrei Pleºu, Mircea Cãrtãrescu, Horia – Roman Patapievici, dar se numãrã ºi autori ºi de la alte edituri. Poliromul, de exemplu, face o muncã foarte bunã în domeniul acesta. Ei sunt concurenþii noºtri, dar sunt concurenþii noºtri cordiali, ºi în momentul în care detaºamentul ieºean de prozatori a fãcut pasul prima datã afarã, el a avut grijã sã-ºi întreþinã foarte bine imaginea ºi relaþiile. Astfel, Dan Lungu, de pildã, este unul dintre prozatorii cei mai traduºi din România. La fel, Gabriela Adameºteanu, Lucian Teodorovici, Florin Lãzãrescu. Lângã ei a venit Florina Ilis, de câþiva ani. Existã în permanenþã un rezervor ºi fireºte cã limba românã ne pare un obstacol, pentru cã este o limbã necunoscutã afarã, între noi fie vorba, nici românii nu o vorbesc foarte bine, dar printr-un sistem eficient de promovare, de traducere, de integrare în niºte reþele, eu cred cã lucrurile aratã în orice caz mai bine acum, decât arãtau în urmã cu cinci ani, ca sã nu mai vorbesc de acum 10 sau 15 de ani. Sigur, sunt autori care au preferat sã plece din þarã, ca sã scrie direct într-o limbã de circulaþie internaþionalã, ºi nu mã refer la Herta Muller aici, pentru cã destinul ei a fost trasat altfel. Mã refer la cineva de genul Petru Popescu, este exemplul care îmi vine la îndemânã. Era un excelent condeier de limbã românã, dar a plecat în ‘73 ºi explicaþia pe care a dat-o de câteva ori a fost: „Simþeam cã limba românã nu numai cã e neîncãpãtoare, dar este necunoscutã, iar

La ce lucraþi în prezent? Acum, peste puþine sãptãmâni, cred, trebuie sã mã apuc de o carte de convorbiri cu Antoaneta Ralian. Antoaneta este un personaj de care ºtiu mai mult traducãtorii, este un fel de decan de vârstã ºi de valoare al traducãtorilor de limba englezã. Existã de anul trecut ºi un premiu de traducere Antoaneta Ralian, care se acordã la târgul de carte Gaudeamus. Antoaneta Ralian nu e doar traducãtoare, este, nu a vrut sã fie, dar ar fi putut fi un scriitor extraordinar, pentru cã are talent, are spumã, are must, e o personalitate ºampanizantã, efervescentã, la 87 de ani, foarte vie, foarte cuplatã la ce se întâmplã în jurul ei, ironicã atât cât trebuie, solarã în ciuda condiþiei fizice ºi a vârstei înaintate. Este un potenþial mãrturisitor despre ceea ce s-a întâmplat în perioada tristã, în obsedantul deceniu, dupã aceea în perioada de apogeu a delirului comunist, este un om care a traversat niºte decenii ºi care a fost în permanenþã cu mintea deschisã ºi gata sã absoarbã tot. Sper eu sã redea exact aºa cum s-a petrecut toatã povestea.

nr.6 n martie 2011

Tudor Negoescu:

Literatura ca spectacol cultural În anul 1962, pe când era student al Facultãþii de Filologie din Bucureºti, Marian Barbu (n. 29 septembrie 1939, Mileºti, Dolj) a întreprins o anchetã dialectalã în zona comunei doljene Izvor, sat Mileºti, descoperind, la sursã, ,,particularitãþile fonetice, morfo-sintactice ºi lexicale’’ ale subdialectului oltean. Mai târziu, întâlnirea cu opera lui Marin Sorescu s-a dovedit a fi de bun augur pentru Marian Barbu, continuarea cercetãrii dialectologice devenind o certitudine în 1988, dupã o ,,discuþie de tainã’’ cu marele poet. Atunci, autorul a aflat mai multe detalii despre geneza poemelor din ciclul La Lilieci Lilieci. Sorescu a mãrturisit cã, aflat cu o bursã de studii în Statele Unite, la Universitatea din Iowa City, a trãit viziunea însingurãrii, fiind cuprins de nostalgia dupã locurile natale. Cãzându-i în mânã cartea poetului american Edgar Lee Masters, intitulatã The Spoonriver Anthology Anthology, se poate sã fi avut atunci ideaea realizãrii unei ,,monografii sentimentale’’ a comunei natale, Bulzeºti. Legat tot de geneza ciclului La Lilieci Lilieci, de resorturile intime care au declanºat aceastã surprinzãtoare întreprindere poeticã, Marin Sorescu se confesa într-un interviu: ,,Una din ambiþiile mele cele mai mari a fost sã demonstrez cã ºi graiul oltenesc (blamat de unii) este tot atât de literar ca ºi celelalte, pe care oltenii le-au receptat cu bunã ºtiinþã.’’ La Marin Sorescu, dorul de þarã este, de fapt, dorinþa de a rãmâne conectat la matricea spiritualã a Limbii române, de afirmare a unui spirit al Locului conectat la Universalitate. De altfel, interesul pentru lexicul din zona Bulzeºtiului se manifestase la Sorescu înainte de a începe scrierea primei Cãrþi a ciclului poetic, ,,dupã informaþiile fratelui sãu G. Sorescu.’’ În volumul La Lilieci. ªase cãrþi în cãutarea lui Marin Sorescu (Ed. SITECH, Craiova, 2009), istoricul ºi criticul literar Marian Barbu descoperã în studiul dialectologic o ingenioasã cale de acces spre identificarea codurilor de limbaj care conferã originalitate acestui conglomerat de valenþe lirice, epice ºi dramatice. Cercetãtorul a întreprins ,,o desfoliere de sensuri a regionalismelor din subgraiul oltean, în orizontul cãruia se aflã ºi exprimarea locuitorilor bulzeºteni.’’ Marian Barbu trateazã ciclul poetic La Lilieci ca pe o scriere cu un grad complex de dificultate lexicalã. Pentru a o recepta, cititorul este obligat sã depãºeascã o serie de bariere de ordin cultural care nu sunt puþine! Astfel, cititorul se poate destinde parcurgând, ceea ce autorul intituleazã într-un limbaj de cronicar, acel ,,Dicþionar repede deschizãtor ºi întreprinzãtor de sensuri ale Limbii Române, folosite de locuitorii din Bulzeºti (Dolj), cu ajutorul lui Marin Sorescu în cele 6 cãrþi de...La La Lilieci. Lilieci.’’ Cu pasiunea ºi acribia cercetãtorului de vocaþie, profesorul craiovean ,,expliciteazã’’ sensurile „neaoºelor regionalisme încãrcate de sevã polisemanticã’’, întâlnite în cele 386 de texte care compun întreg ciclul poetic La Lilieci Lilieci. Cei mai puþin familiarizaþi cu savoarea ºi subtilitãþile tonului idiomatic al acestei zone a Olteniei, vor recepta altfel textele din La Lilieci dupã ce vor înregistra explicaþiile de sens, informaþiile despre aria de rãspândire sau etimologia unor cuvinte precum: aleºteu, arãneascã, argea, bâjbã, bâlborã, bolbotinã, boldoaºe, brãdoaicã, buduroi, caþaveicã, cãpistere, celar, ciurez, copileþ, coºmelie, coºtoboaie, cucumea, curãtoare, daraverã, dârdorã, dârjalã, dichis, frichini, geac, gioavlã, gogleze, înghebeji, înþelenit, landrã, linciuri, mendre, mintean, migoroºi, morânglav, moºchiori, muflui, nãplãi, nãsãrâmbã, negelariþã, noaten, obrintealã, olicãi, pãtuiag, pârmac, proþãpi, rãºghinate, râgnã, râmni, resteu, sãrindar, schimnatic... etc. Iatã doar un exemplu, menit sã ilustreze travaliul cercetãtorului: ,,BÂJBÃ, -E -E, s.f. Oalã mare, din pãmânt, pentru a fierbe o cantitate apreciabilã, la foc de vatrã. Folositã în gospodãriile þãrãneºti cu prilejul muncilor agrare sau la sãrbãtori religioase, când participã mulþi sãteni. · ,,Ia ºi-o oalã de zeamã. Du-te cu bâjba bâjba.’’ (I, Prânzul – 24, 58). · ,,Venea cu o raþã friptã, cã Anica avusese grijã, cu/ Bâjba cu ciorbã, ouã fierte, oala cu

lapte.’’ (I, Oameni la plug – 47, 102). Pentru bâjbã, -e, vezi IV, La argea (- 217, 547), Vedenie (- 252, 628), VI, La naºul Corniþã (- 355, 123). ’’ Prin La Lilieci. ªase cãrþi în cãutarea lui Marin Sorescu (un titlu care ne aminteºte de ªase personaje în cãutarea unui autor autor!) Marian Barbu nu-ºi propune doar resuscitarea unui patrimoniu lingvistic, de extracþie ruralã, regionalã, ci realizeazã ºi o inspiratã introducere în opera sorescianã. Alte secþiuni ale cãrþii, precum Argumente sau conspecte ca argumente sau Glose, comentarii, studii ºi articole despre Marin Sorescu, semnate de M. B., evidenþiazã maniera în care schimbarea de model poetic, pe care a preconizat-o Sorescu în cadrul neomodernismului anilor ‘60-‘70, sa consolidat odatã cu publicarea primei cãrþi din ciclul La Lilieci (1973). Mai mult, cel care Singur printre se autoprezentase ca fiind ,,Singur poeþi poeþi’’, încã de la debutul din 1964, îºi câºtiga atunci un binemeritat statut de maestru ,,deconstructor’’ al convenþiilor literare ale vremii, devenind, pentru spaþiul literar românesc, un postmodern avant la lettre. O idee generoasã care se desprinde din studiul profesorului Marian Barbu este aceea cã Marin Sorescu, scriitor cult, ,,s-a localizat fericit’’ în zona Olteniei, unde ,,a redactat o poeticã prin autodinamismul cuvintelor vechi, de circulaþie popularã.’’ Tratând autoreferenþialitatea ca pe un sistem unitar,, poetul a instaurat un adevãrat ,,efect Sorescu’’ în ciclul La Lilieci (ºi nu numai, am zice noi!). Urmând calea memoriei, Sorescu a încearct sã surprindã modalitatea în care valorile afective (nostalgia dupã satul natal) interacþioneazã cu perenitatea valorilor estetice, culturale. Exegetul îºi obiectiveazã mai tot timpul verdictele, manifestându-ºi nestingherit în comentariile sale spiritul comparatist. Când abordeazã aspecte legate de ,,specificitatea lexicului’’ din La Lilieci Lilieci, aduce în luminile rampei nume de autori care, asemenea lui Sorescu, au urmãrit împlinirea acestui deziderat în operele lor: Neculce, Cantemir, Budai Deleanu, Creangã, Sadoveanu, Panait Istrati, Zaharia Stancu, Marin Preda, Nicolae Velea, D.R. Popescu sau ªtefan Bãnulescu. Înainte de a-ºi începe demersul dialectologic, autorul a comparat cele ºase Cãrþi publicate separat cu cele cuprinse în Ediþia integralã La Lilieci (2009). Astfel, semnaleazã (ºi amendeazã, în acelaºi timp!) inadvertenþe ,,de literã ºi de punctuaþie’’, greºeli ,,neadmise’’ de trimitere la Indicele alfabetic al poeziilor, dupã titlu sau chiar poeme care lipsesc în ediþia Academiei. Sunt informaþii preþioase, de care ar trebui sã þinã seama cei care au în vedere o posibilã reeditare a operei soresciene! ªi ultima secþiune a cãrþii, Addenda, este interesantã, pentru cã autorul grupeazã în ea reproduceri dupã paginile de gardã ale unor volume soresciene pe care le-a primit cu dedicaþia autografã a poetului ºi trei portrete de Marin Sorescu, inedite, ,,realizate cu mâna stângã.’’ Adresându-se unui public specializat, cunoscãtor de literaturã, ca ºi de atâtea discipline ale limbii române – gramaticã istoricã, dialectologie, limbã românã contemporanã, lexicologie, etimologie etc. – avem convingerea cã volumul La Lilieci. ªase cãrþi în cãutarea lui Marin Sorescu va deveni un instrument operaþional de lucru pentru viitorii cercetãtori ai operei soresciene. El însuºi un virtuoz al spectacolului cultural, Marian Barbu se apropie mult de spiritul sorescian, desfãºurat (aici) pe scena unui ,,teatru mare cât satul’’. Cartea aceasta a cunoscut o ediþie prelungitã, cu anul 2010, când a fost lansatã omagial, cu ocazia Zilelor Marin Sorescu Sorescu, la Craiova. Au fost prezenþi atunci scriitori, oameni de culturã din România, Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Franþa. Profesorului Serge Foucherot, din Paris, specialist european în... Brâncuºi, i s-a conferit Premiul Naþional ,,Marin Sorescu Sorescu’’ de cãtre Academia Românã. Aceeaºi distincþie academicã a primit ºi Marian Barbu, în 2006, ,,pentru statornicia ca profesor, critic ºi istoric literar, susþinând specificitatea culturii române în context european’’.


nr.6 n martie 2011

invitatii revistei

actualitatea literarã 7

Adrian ALUI GHEORGHE ERICH

În anul 1966, în luna martie, ziua cred cã era 16 (sau poate 29 ?) prietenul meu Erich (un neamþ autentic, o insulã goticã într -o mare romanicã) a primit în dar într-o o sticlã de vin din pivniþele lui Hitler (scuzaþi ! istoria mai lasã ºi urmãri) ºi a fost îndemnat sã o desfacã în momentul în care i se va întîmpla un eveniment copleºitor copleºitor.. Cîþiva ani sticla (cu etichetã autenticã, verificatã nemþeºte) a stat uitatã într -o vitrinã, arãtatã într-o doar unor prieteni de familie care preferau însã berea sau vodka cu bere (o combinaþie ruseascã plinã de subînþeles pentru fericiþii degustãtori de rime calde în poezia alcoolurilor tari, un fel de ruletã). I s-a nãscut primul copil, Franz dupã numele bunicului. Deºi omenirea o lua de la început de-a buºilea Erich a lãsat sticla deoparte, momentele copleºitoare promiteau sã aparã ultimile anotimpuri uitaserã orizontul deschis. S-au nãscut apoi Sara, Brunhilda ºi Christa. Apoi s-a nãscut Christoph. Mama lui Erich a murit într -o garã coborînd niºte într-o trepte. Nu erau multe trepte însã inima ei nu a rezistat. Doi cerºetori au luat-o pe braþe, au dus-o acasã. Peste trupul ei Erich le-a dat cîte un pahar cu apã dupã obiceiul locului. Apa ! Apa ! e un oftat al pãmîntului. Erich a zis cã ºi moartea are un calendar al ei, mama lui era tunelul acela de timp prin care mai venea cîte un pic de aer proaspãt din copilãrie. TTunelul unelul s-a surpat. A plîns. Martore au rãmas lacrimile împãturite în batistã. Uscate apoi. Cînd se usucã o lacrimã pe batistã rãmîne doar o patã insesizabilã pentru ochiul liber o patã pe care cunoscãtorii descifreazã iarãºi ºi iarãºi giulgiul lui Iisus. I-a murit tatãl, un fumãtor care a ºtiut cã ultima þigarã e ca ºi prima: o binecuvîntare. N-a deschis Erich sticla cu vin momentul nu era îndeajuns de copleºitor cerul siniliu îl apãsa doar pe creºtet ca o plasã subþire, oþelitã. Franz i-a adus primul copil. Apoi Sara. Apoi Brunhilda. ªi Christa chiar i-a adus un copil. Copiii aceºtia noi o luau prin memorie înapoi. Alergau. TTrãiau rãiau toate clipele trecute. Fãceau gãlãgie în amintiri. Bãteau cu pumnii în pojghiþa slabã a viitorului care se nãºtea. Prindeau fluturii iluziilor din capetele împietrite ºi-i puneau în ordine în insectare.

A murit apoi Brunhilda (sau Sara ? sau Christa ? sau Franz ? sau Christoph ?). Erich a numãrat toþii parii gardului din cimitir cimitir.. Erau 68. Scînduri erau 836. Cuiele folosite au fost în total 2382. Nu-s multe, a conchis Erich. În anul 1997 Erich a fost numit cetãþean de onoare al urbei sale pentru cã între timp descoperise lampa care funcþiona pe baza energiei visului. Da, cînd nu visezi, un întuneric groaznic se întinde jur împrejur încît viaþa nu mai ºtie în ce parte sã-ºi miºte ºoldurile uriaºe, mãruntaiele ei pline de hrana putredã, fruntea nãduºitã de sãrutul lipicios al morþii… N-a deschis sticla, momentul încã nu era copleºitor copleºitor.. Un cutremur a dãrîmat jumãtate de oraº. Încã nu era momentul … ! Într -o zi însã (era 26 septembrie. Sau poate 8 Într-o noiembrie ? Sau poate chiar 6 decembrie … Moartea nu are nici un calendar calendar.. Moartea e ca un buzunar golit de vicii.) Erich simþi cã moare. Era în pragul uºii. Pleca sau venea. Gîndea sau se lãsa gîndit. Memora ceva sau uita ceva. Iubea un anumit lucru sau ura toate lucrurile. Dispreþuia sau ierta. Respira. Plãmînul i se umpluse ca un biet sac de aspirator aspirator,, praful o lua înapoi spre lumea lui de praf. Erich zise … Ce ? Mama lui zise: Erich, ai grijã, pune-þi fularul !

Erich se încãpãþînã sã nu-ºi punã fularul, îi plãcea sã taie aerul rece cu pieptul dezgolit. ªi soþia lui strigã: Erich, cînd te întorci, te rog sã cumperi un kilogram de andive. Sau un kilogram de þelinã … Erich ! Erich rîse, dar rîsul lui nu-l vãzu decît cerºetorul din colþ care rîse ºi el ºi-i zise: Uite, am fãcut socoteala cît mi-ai dat în viaþa asta … Ascultã: mi-ai dat 86 monede de 10, 53 de monede de 5, 132 monede de 1 ºi doar o datã, o singurã datã mi-ai dat o bancnotã de 100, a fost în ziua cînd erai atît de trist încît umbra ta trecea prin ziduri ca o lamã. Dar hai sã facem un tîrg, uite, îþi dau toatã pomana înapoi, numai trãieºte … ! Era searã. Era prea tîrziu. Erich zise. Ce zise Erich ? Erich zise. Ce zise … ? Erich ! Erich ? Erich. Erich. ªtii cã Erich ºi-a dorit foarte mult sã picteze marea, sã punã el valurile la locul lor dupã cum îi bãteau lui în piept … Dar sã ºtii cã în viaþa asta lui Erich i s-au îndeplinit toate dorinþele era aºa fericit a murit ca un fluture care a reuºit sã descifreze mesajul din flacãra lãmpii … În copilãrie ºi-a dorit o pereche de … Apoi o nevastã care sã … Dar mama lui, îþi aminteºti … ? TTatãl, atãl, bãrbat de carierã … Apoi au început sã arunce putreziciunile timpului din casã. Lucrurile. Au descoperit sticla de vin pãstratã între rufe, vinul care fãcuse onoare Reichului. Au destupat-o în memoria acelui ºir de morþi care se agaþã de amintire. ªi în memoria lui Erich. Ah, zise… Ah, zise… Ah, zise… Momentul acela copleºitor apãruse. (Dar vinul acesta e prost, spuse Linda. Ca viaþa, o întrerupse madam Krug. M-aº fi mirat ca Erich sã lase ceva bun în urmã ! E casat. ªi Hitler ? Ei, el e ca poza morþii pe sticlele cu otrava istoriei… ! ).


8 actualitatea literarã

scoaladepoezie

nr.6 n martie 2011

ªtefan Ciobanu ªtefan Alexandru Ciobanu s-a nãscut la 24 iunie 1979. Este absolvent al facultãþii de Psihologie. A publicat volumele de versuri aliona în 2007, la Editura Amurg sentimental ºi convoi de tãcere în 2009, la Editura Princeps Edit, obþinînd pentru acesta Marele premiu al Festivalului Internaþional „Grigore Vieru“ de la Iaºi. A publicat în numeroase reviste de culturã ºi a primit premii pentru creaþie la festivaluri naþionale.

*

singur în mine

aveam poftã de scris îmi venise aºa ca o avalanºã dãdeam de pixuri peste tot dar când le atingeam se fãceau ba pãsãri ba ºerveþele ba se rostogoleau în gurile de canal sau nu se putea scrie cu ele erau învelite în tifon le pierdeam dispãreau pur ºi simplu mi-am zis cã voi þine minte versurile cum te þineam pe tine cum þineam minte cã dupã fiecare sãrut ne rãmânea câte un don quijote în gurã cã ne zumzãiau ochii ca niºte frigidere cum adormeam deseori pe prispa trupurilor aveam inimi ºi pe partea dreaptã uitam sã rupem foaia din calendar cu miile de ani erau ºi zile când în casã dãdeam peste întuneric îl salutam ne strecuram pe lângã el îl sfârtecam cu un bec de 75 umbrele noastre aveau o viaþã separatã când noi mâncam ele se sãrutau când fãceam dragoste se uitau la noi când dormeam fãceau ce fãceam noi în vise când tãceam ele vorbeau vorbeau tare de se crãpau pereþii dupã cum am vãzut în hol într-o bunã zi crãpãturile acelea de am zis cã semãnau leit cu liniile tale din palmã pofta de scris scheuna în mine zgâria pe dinãuntru iar amintirile se fãceau ghemotoace

nu ºtiam cã îmi este fricã de moarte pânã când am urcat în autobuzul acela mirosea a drum lung ici-colo pe scaune stãteau niºte paltoane de parcã toþi oamenii ar fi plecat sã îºi cumpere þigãri când te-am vãzut ceva mai în faþã am început sã vin spre tine ca o râmã eram cu totul o inimã mare bãtând lãsând în urmã o dârã de sânge groasã cât douã degete de dumnezeu ajuns în spatele tãu te-am atins pe umãr te-ai întors încet o datã ºi încã o datã ºi încã o datã ca într-un slow motion infinit atunci mi-am dat seama cã de fapt murisem din cine ºtie ce motiv banda moebius a neuronilor mei se agãþase de amintirea aceea curând simþeam cã avea sã cadã noaptea ca un bloc de ciment din ciocul unei macarale

* am coborât din autobuz te vedeam de afarã cum încã mai întorceai capul în gol m-am împiedicat de un mort era sã cad cu nasul în asfalt mortul plângea m-am oprit lângã el mã simþeam ca un copil la un geam admirând o ninsoare i-am zis de ce plângi nu te mai doare nimic probabil þi s-a pus deja atropinã în creier nu mai ºtii nimic de ce plângi m-am apucat sã îl scutur ºi tot pãmântul se scutura odatã cu el i-am întins umbra pe tot corpul cu mâna mea transformatã în cuþit i-am pus o pisicã pe piept i-am zis pune aici ce ai tu mai bun este o cutie de calitate dar mortul plângea în continuare

*

totul în jur a început sã se transforme în îngeri apãreau îngeri cu gâturi lungi ca ale unor sticle de vin câte patru cinci îngeri crescuþi pe un singur trup un îngerul cu cheile înºirate la gât ca dinþii lui rahan avea un bec înºurubat în ceafã * /de aici luminã în care respirã ca un cosmonaut/ am spus mi-ar fi plãcut tu luasei locul aortei mele pãrinþii mei îmi deveniserã mâini sã îi vãd un peºtiºor ieºindu-i din nas sau înconjurându-i gâtul piciorul drept era o amintire dragã mie pe care o simþeam doar aºa ca pe o febrã ca pe o amorþealã m-am aºezat cu toate durerile la o masã rotundã am mâncat ºi prescuri am bãut din pahare fãrã picior piciorul stâng era sigur înmormântarea bunicii curgeau lacrimi din genunchi din când în când eram singuri doar noi doi eu ºi cu tine atunci totul devenea alb negru gâtul era primul câine pe care l-am mângâiat buzele erau ale unui mare filosof pe care l-am iubit te priveam cu dragoste cu multã dragoste pânã ce ai început sã arzi ca o peliculã de film urechile erau lungi cum le vãzusem la o statuie de-a lui buddha pãrea cã râzi demonic cã te strâmbi cã urli dar a venit mirosul pe cai mari mirosul de ars aveam ochii din prima mea zi de ºcoalã ghiozdanul era plin cu toate caietele cãrþile dispãruse tot rãmânând eu ºi moartea cum spuneam îmi este fricã de ea sunt aici pachetele cu mâncare pe care le-am cãrat în toþi acei ani cine ºtie dacã ºi trupul din când în când întunericul este biciuit de o venã de luminã care se ramificã se respira lîngã mine se sforãia se miºca ceva lângã mine nu ºtiu când întorc capul sau când stau în picioare dacã merg nu simt pielea degetele mã uitam în dreapta dar nu îl vedeam pe tata cum dormea lângã mine din râme þipã niºte regi îmi este fricã ºi nu ºtiu dacã frica mea nu este þipãt pentru ceilalþi

Raul Bribete Poet. S-a nãscut în Oravicza (03.01.1987). În prezent urmeazã facultatea de filozofie din Timiºoara, fiind an terminal al acesteia. Primul sãu volum de poezii este Tornada de hârtie, (ed. Marineasa, TTimiºoara, imiºoara, 2008), urmat la scurt timp de Caniculã în diamant , ((ee d . Marineasa, Timiºoara, 2008) ºi Spadda, (ed. Eubeea, Timiºoara, 2010). A publicat în numeroase reviste de literaturã din România, dintre care amintim: Tribuna, Orient Latin, Reflex, Banatul, Confluenþe º.a.

Tribulaþii I

Prinsã de ºold Ca o tolbã Fãrã sãgeþi

Tablou

În care zornãie Fiecare ort Plãtit ca vamã Morþilor

XXX

Alerg de la un Ierihon la celãlalt al secundei mi se desface miezul cãrnos ca o rodie al sufletului ºi ochii îmi devin mai pãgâni ºi mai goi sub zãpezile de neon scriu pe zãpadã cu un creion care s-a tocit îmi caut tribulaþiile sufletului sub axele unei schelãrii care reconstruieºte un timpan în abisul fãrã margini al urechii iriºii îmi cad din ochi ºi în cãdere devin capete de cioclii, feþele ºi reversul unor guldeni zornãitori ºi neºtiuþi în golul orbitei, ca printr-un vitraliu, intrã lumina de vatã a unui alt orizont vaporos.

Cerul e cumva altfel uriaºe cizme sovietice trec în marº prin epava corabiei, prin burg, ºi prin îngheþul din inima mea e o sete a mea de moarte ºi de vin roºu prieteni dragi cizmele danseazã pe un vals inversat. Mã aºez la masã, încarc revolverul, rãsucesc butoiaºul îl duc la tîmplã, numãr pînã la patru apãs pe trãgaci un vrej mi se întinde pe chip, e iarbã, vã spun, ºi rîd în hohote; revolverul e demult ruginit.

Cu douã inimi deodatã mã bucur cînd vin pe lume

II

ZZZ

XXX

Scriu poeme în care înþelesul lumineazã ca o lanternã inversã resorturile inimii mele în ischemia haosului de sub picioarele mele – tribulaþii; fecunditatea morþii are miros de fãtare de iepuroaicã,

Alerg cu cuþitul între dinþi pe o uriaºã placã de gramofon fotonii se aºazã-n disperare -sãlbãticiune, pasãre de pradã disperatã în pieptul meu e o luminã unicã alerg atît de tare încît înþeleg melodia interpretatã invers.

De ce în memoria de piatrã arsã a lumii, ciocîrlia, a fost lãsatã sã moarã într-o inimã de copil?!

sunt pãrãsit ºi pãrãsit mã întorc la voi într-o mânã cu o funie tãiatã în cealaltã, þinând strâns, un dangãt de bronz care a bãtut a mort

înþelegerea deplinã a golului de sens.

E o fântânã

Ruleta Ruseascã

de abur de naºtere în întuneric intens

O gurã de ºarpe Deschisã)

cu patru guri deodatã muºc din þãrînã cînd plec din ea însã nimeni niciodatã nu mã poate înstrãina de þipãtul pur de bucuria genuinã a naºterii mele.

* * *

-jos fanfara aplaudã-

Norul luând formã de efeb Îi biciuieºte Cu un gârbaci pe ceilalþi Pânã se destramã

vulturul zboarã cu pumnalul în cioc

(în loc de plumb, biciul are La capãt

Tot mai mult Picioarele pânã la genunchi I se aseamãnã Cu albastrul Unor stele Care sfredelesc dealul Cu indiferenþa lor Stingându-se nedumerite În paharul cu apã De pe noptiera unui copil.

Vertij

Cocoºul de lemn s-a oprit din cântat. Deasupra patului E un tablou Cu un deºteptãtor ªi câteva mere. Când rãstorn Paharul cu lapte Pe noptierã, Ceasul începe sã sune.

Soclul Se prelungeºte tot mai mult Aproape ireal; Pe soclu Sunt cizmele Apropiate una de cealaltã

Dacã poþi compara þâºnirea ca din praºtie a motociclistului pe zidul morþii

(tot ce a mai rãmas din stalin)

– rotorul uman –

ªi ploile Închipuiesc

cu dâra fãrã seamãn adâncã lãsatã de melc în ciupercã urcând spiralic ameþitor spre aceeaºi luminã eºti un om câºtigat abia atunci þi se aratã fluoreºcenþa dintâi a haosului

În ele înnoatã Masele de aer suprapuse

Fire prelungi De aþã roºie Intrând ºi ieºind Fãrã contenire, cu tot cu ac Dintr-un goblen ciudat Apele au ajuns mai sus Decât îþi poþi imagina Soclul continuã sã urce Cizmele, sã se rãsuceascã Pe cãlcâie . .


scoaladepoezie

nr.6 n martie 2011

Leonard Ancuþa

Leonard Ancuþa, nãscut la Drãgãºani, în 1974. Din 1993, se aflã în Bucureºti, unde a urmat cursurile Facultãþii de Filosofie ale Universitãþii Bucureºti. Din 1999, jurnalist în diferite medii de presã. Debutul literar în 2009, cu romanul Control, la editura Tritonic. Urmeazã romanul !NFERNUL, publicat la editura Tracus Arte, in noiembrie 2010, apoi versuri, Iubirea este amintirea unui viol, apãrut la Herg Benet Publishers în 2011.

am slãbit maria

ºi eºti cea mai sfântã metaforã e declaraþia ce se face cârcel de nu mi-o amintesc niciodatã când trebuie

... poezia n-are oglinzi retrovizoare pentru cã poezia este oglinda retrovizoare prin care îþi spun ca într -un TTatãl atãl Nostru într-un cât te iubesc

… încã mai caut cuvântul care sã nu aibã legãturã cu tine deocamdatã sunt printre rugãciuni

... de câteva ori m-am grãbit sã spun cã poezia se naºte pentru a te impresiona apoi am luat IMPRESIONA ºi i-am rearanjat literele dar am înlemnit sã vãd cã de fapt dacã rearanjezi IMPRESIONA citeºti

... la marginea noastrã cuvântul nu se mai aruncã-n lanþ ci în priviri

... mi se strâmbã sufletul ca o palmã plâmânii mã ard ca pãcatul iar inima îmi urlã din piatrã de moarã - de dragul tãu ca un cuþit se joacã în ploaie copilul ºi strigã plumb în loc de mamã

... dacã acum m-ar pune cineva sã învãþ sã te sãrut sigur te-aº sãruta pe furca pieptului pentru cã de acolo restul buzelor mele o sã-þi intre între palme când te rogi

blestemul curcubeului totul se deschide sub tãlpi e o forþã fabuloasã în mine adun tot mai multã viaþã trãiesc într-o secundã cît într-un secol ºi vreau sã ard cît mai multã iubire orice aº spune te-ar face sã roºeºti am nevoie de corpul tãu întreg sã-l posed sã-l hrãnesc sã-l umplu cu toate culorile mãrile vor prinde aripi se vor revãrsa pe noi sã ne spele ni s-a dat iubirea aceasta sã o folosim pînã bubuie ceasurile merg la fiecare bisericã ºi-o sparg ca pe-o bancã apoi împart iubirea ca pe un strigãt de luptã toþi vor iubi posedaþi de acest blestem al curcubeului în fiecare dimineaþã pînã la moarte îþi voi pune în cafea o picãturã de sînge ºi-o lacrimã

cicatrici din aceastã poveste

azinoapte am fãcut dragoste cu toate femeile din lume ºi a fost bine. nu deosebit, nu scântei, nu focuri de artificii. a fost minunat la modul cuminte, aºa cum i-ai oferi unui copil o bomboanã de ciocolatã. azinoapte am descoperit apã în toate femeile din lume. ºi era bunã. nu foarte rece, nici extrem de limpede. a fost proaspãtã, aºa cum e o sãrbãtoare câmpeneascã pe care o gãseºti într-un flacon de sirop de tuse azinoapte m-am întîlnit cu mine în toate femeile din lume ºi eram bãtrîn. aºa cum sunt toþi oamenii când aflã cã mai au o singurã þigarã ºi o moarte de traversat. azinoapte am fãcut dragoste cu toate femeile din lume. ºi a fost ca ºi cum m-aº fi tãiat cu lama iar sângele meu s-a scurs în toate fântânile.

am pierdut toate vieþile pe care mi le doream dragostea e un stol imens de corbi înfometaþi peste un cîmp de bãtãlie fiecare trup o parte din povestea noastrã s-a adunat toatã iarna pe-aici e ca la waterloo cînd carnea se împuþineazã dragostea moare de frig ºi pierd puþin cîte puþin din iubire încã un nume al tãu ºi încã unul mai am un singur sãrut maria îl pãstrez cînd o fi sã punã pãmîntul deja mi-e uºor sînt o insulã plutitoare am oasele tot mai moi mai aerate cum e ciocolata aia albã cu bule OPRESC INIMA în realitate adevãrul stã uneori în spatele literei pentru cã poezia nu se naºte pentru a te impresiona ci opreºte inima la rang de iubire

mi-e teamã c-am sã pier cu totul maria cã am sã rãmîn fãrã mîini fãrã gurã fãrã un piept la care sã te strîng o fotografie din care sã arzi bucãþele ori de cîte ori þi-e frig sau te simþi slabã

viaþa e o reclamã la moarte. toatã lumea cumpãrã. eu am aceste cicatrici, le mîngîi le hrãnesc, le arãt cu mîndrie femeilor. privesc mirate, se uitã la mine de parc-aº fi venit din legiunea strãinã. ele, femeile, nu ºtiu nimic despre mine. eu merg în urma rãzboiului, pe-acolo pe unde a pîrjolit ºi fîntînile sînt otrãvite. un unic supravieþuitor în rãzboiul cu mine. cam trist. sau cam patetic. dar cine-ar putea sã mã judece, cine-ar putea mãsura cît exact am sacrificat din mine pentru mine? aºadar ai plecat teafãrã. poate chiar zîmbind. ºi cu ochii închiºi le simt, ºtiu cã unde-ai sãrutat acum doare. urmele zilelor pe piele ca dupã o bãtaie cu lanþul. nu se poate spune cã nu te-am trãit.

iubirea se împuþineazã în fiecare zi ºi am ajuns s-o duc rãu nu mai am serviciu nu mai am casã sînt mai uºor cu cîteva nume de oameni de strãzi ne subþiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene în faþa unui atac terorist lumea simte asta bãrbaþii intrã în tine vor sã lupte cu mine cu cine sã lupte maria cînd sînt doar un cui pus piedicã inimii femeile-mi simt slãbiciunea întind mîinile încearcã sã-mi punã nacelã dar cum sã mai pot zbura cum aº putea sã mã înalþ fãrã tine nu ºtie nimeni cum se sãrutã de-adevãratelea sã-mi sufle aer cald în plãmîni

...

actualitatea literarã 9

… dacã porþi femeia pe umãr ca pe o cruce opreºte-te din când în când ºi o sãrutã cã n-o sã-ºi dea seama cã ai obosit ci o sã creadã cã i te închini

Mircea Criºan Mircea Criºan – 8 decembrie 1981. Licenþiat în filosofiejurnalisticã (Universitatea de Nord Baia Mare), iar în prezent student anul III la Drept. Redactor departament investigaþii al sãptãmânalului Gazeta de Maramureº. În 2005 publicã volumul de poezie „Cristale de nuc ºi cerneluri amare”, în urma câºtigãrii marelui premiu al Festivalului Naþional de Literaturã „Vasile Lucaciu” Cicârlãu 2004. Din 2004 este coordonatorul Cenaclului „Acrostih” Baia Mare, ce s-a extins din 2008 ºi în oraºul Cavnic.

… la încheietura mâinii ei parcã nu mã ploua pentru cã încheitura sânilor ei se închise spre mine sã-mi pot imagina despre noi cã Dumnezeu ne poartã mãtanie

… femeia cetate mi-a trebuit atât de mult s-o cuceresc iar când mi-ar fi fost dat sã mã bucur de ea era deja o ruinã

… cât muºcã din cuvinte fiecãruia îi rãmâne pe limbã gustul ce-l neagã cel mai mult

… nu ºtiu ce-am vrut de la tine poate era doar un gest sadic sã-mi fac scrisul sã explodeze sau sã vãd exact momentul în care mor în cei pe care-i iubesc însã un lucru-i sigur nu deschid niciodatã

biblia sau femeia dacã nu vreau sã aflu ceva

… singurul loc în care nu m-aº bãga pentru tine ar fi o gaurã de ºarpe cã acolo te-aº putea gãsi cu altul


Magda URSACHE

10 actualitatea literarã

eseu

nr.6 n martie 2011

EDITORI, TIPÃRITORI, CÃRCÃLICI sau despre putreziciunea „mãrului” editorial II. Proprietari fãrã proprietate

Nu, nu-mi este proprie „iubirea de stãpânie”, cum numea averea Efrem Sirul. Urãsc, însã, cleptomania literarã, dar ºi încãlcarea proprietãþii intelectuale. La pila ºi ploconul din vremi ceauºiste, sa adãugat furtul. Cu un rapt editorial ne-am confruntat ºi noi, eu ºi Petru Ursache, aºa cã „Plagiatul secolului”. Cazul “Tolstoi” mi-a sunat foarte cunoscut. Rezum: schimbând titlul din Jurnal în Memorii (n-a avut editura Adevãrul Holding S.C. – Adevãrul Holding SRL un lector capabil sã facã diferenþa elementarã între un diarist ºi un memorialist?), Gheorghe Stanca (numele nu literar, ci de plagiator fiind Ghenadi Strungar) ºi-a însuºit fãrã pãs, în 2008, un long seller: ediþia din 2005 a Jurnalului lui Tolstoi, în traducerea Janinei Ianoºi, note, prefaþã, tabel cronologic de Ion Ianoºi, ediþie apãrutã la Editura Ideea Europeanã. Hoþia se constatã cu ochiul liber: prin ce miracol, din 13 volume de jurnal, cei doi traducãtori, Janina Ianoºi ºi Ghenadi Strungar, ar fi decupat exact aceleaºi fragmente? Urmele sunt ºterse neglijent, ba chiar acel traduttore îºi recunoaºte trãdarea. Numai cã directorul general peste Adevãrul SRL (rãspundere limitatã), Rãzvan Corneþeanu, preia rolul de editor curat: i-a plãtit lui Strungar prestaþia, doar n-o sã scoatã bani din buzunar bis in idem. E ceva imoral în a trage foloase dupã o lucrare care nu-þi aparþine? Lucrare privatã? S-au mai vãzut cazuri. Aºa cã editura Adevãrul a cerut suspendarea speþei, iar surda aia greoaie, cu balanþã ºi legatã de ochi, Justiþia, i-a acordat-o în 21 octombrie 2010. Doar autorii sunt proprietari fãrã proprietate. Despãgubirile pentru paguba produsã traducãtoarei ºi editurii Ideea Europeanã pot aºtepta. ªi aºteaptã! Numai între procesul verbal de constatare din 26-04.2009 ºi rechizitoriul din 0305.2010 s-a scurs un an. Fundaþia Culturalã Ideea Europeanã, care a trecut prin 16 termene de judecatã, a cerut, în 15 noiembrie 2010, repunerea pe rol a cauzei: plagiat, preluarea abuzivã a ediþiei din 2005, proprietatea sa, dar ºi vandalizarea traducerii Ianoºi. Înainte mult mai este, ca-n poveste. Urâtã: unde drepþii nu numai cã pierd, dar sunt amendaþi, intimidaþi, în timp ce mincinoºii (de la Adevãrul) acuzã în felul replicii absurde din teatrul lui Teodor Mazilu: „Auzi! Eu i-am dat o palmã ºi tot el spune cã i-am dat o palmã”. Existã o lege, nr. 8 din 1996, privind drepturile de autor. ªi ce dacã? Hoþii îþi devasteazã casa, dar ºi cartea! Geaba a dovedit raportul ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) cã Memorii (în 2 volume) de Tolstoi e un plagiat, cã Strungar ºi-a însuºit ne-legiuit munca Janinei Ianoºi, ba chiar ºi-a recunoscut fapta ilicitã; geaba protesteazã APLER (Asociaþia Publicaþiilor Literare ºi Editurilor din România) ºi dezaprobã ARPE (Asociaþia Revistelor ºi Publicaþiilor din Europa) furtul netrebnic. Altã soluþie? Sã ne adunãm pe-o listã, cerând condamnarea penalã a plagiatorilor „recenþi”, dar ºi a celor care încalcã dreptul de proprietate intelectualã. (În timpul comunismului, Eugen Barbu nu ºi-a spãlat ruºinea unui plagiat; 21 years after, e altfel?) Statutul USR, abia amendat în februarie 2005, l-am schimbat în primãvara anului 2006. ªi atunci, dacã-i atât de lesne de modificat, de ce nam introduce pedeapsã asprã pentru plagiatori, dar ºi pentru editori tipãrind hors la loi? Adevãrul Holding a preluat o afacere interbelicã a editurii Adeverul SA, str. Sãrindar 9-11, care publica o colecþie a Bibliotecii Dimineaþa. Cea actualã, cu acelaºi nume, a dibuit ieºirea prin Sãrindar. Fãrã aplicarea promptã a sancþiunilor, ne mulþumim sã parafrazãm butada traduttore-traditore, vârându-l în ecuaþie ºi pe editore ca traditore. Asta când nu-þi pierzi umorul ºi nu cedezi psihic, pur ºi simplu. Am tot scris despre întâmplãri cu editori, despre necazuri legate de tipãrirea în tranziþie. Nu din rãzbunare, nici mãcar din silã, ci pentru a semnala (poate ºi corija) acel „viþiu de conformaþie în viaþa literarã”, cum formula G. Cãlinescu. Dupã tipãrirea accidentatã a antologiei Mircea Eliade, Meºterul Manole, la Junimea, în ’92, cu o întârziere de ani, am fost abordaþi de un editor care cãuta idei-capital sau credeam noi asta: în fapt, tandemul Panaite-ªtefanachi de la Casa Editorialã cu nume falnic Moldova se ocupa de literaturã din raþiuni de ordin financiar: cei doi poeþi visau la averea lui Cioflec, Sfetea ºi Ignatie Hertz la un loc. „Aºa sã ne ajute... Dumnezil!”, i-am spus lui Petru U. (cãruia îi apãruse, în altã carte, o eroare de tipar: Dumnezil în loc de Dumézil), când am purces la reeditarea tratatului de teologie ortodoxã Nostalgia paradisului de Nichifor Crainic. Ne-am spus cã prelucrarea FND (fãrã neam ºi Dumnezeu), exercitatã decenii, trebuia grabnic întreruptã. Numai cã Nostalgia a fost carte fãrã noroc, deºi cred cã e mãcar la fel de bunã ca tot ce s-a scris în domeniu de Vladimir Soloviev ori de Losky. Crainic e comparabil cu Berdiaev. Textul a cãzut „sub îngrijirea” unei blonde absolvente de Filologie. La prima corecturã, l-am gãsit pocit bine. Îl „modernizase”! Toate conceptele teologice – teandria de pildã, marca lui Crainic – fuseserã ori eliminate ori modificate. Ce-i aia teandria? Nici a

îndumnezei nu-i suna convingãtor duduii. Cel puþin duliºtii foloseau croºete, avertizând cititorii cã au uzat de foarfecã. Duduia noastrã se implicase în text, implementând, cu un verb la modã, vocabule strãine autorului. Scrisese Crainic mã bizui, don’ºoara schimbase în mã sprijin ºi pentru acest soi de amatorism editorial voia sã fie felicitatã: doar nu mai folosea nimenica verbul a se bizui. Pe cine sã te bizui? E naºpa! Cool e sã te sprijini. Am refãcut ce stricase redactoriþa neºtiutoare (alte munci ºi zile!), ca forma aceea barbarã, „îndreptatã” sã nu ajungã la cititori. Am fãcut tot ce înseamnã STABILIRE DE TEXT, minunându-ne: cum e posibil ca un absolvent de filologie sã n-aibã cunoºtinþe elementare în a edita? Sã-ºi închipuie cã poþi schimba ce ºi cum pohteºti dintr-un autor? Nu ºtiu cum se-ntâmplã, dar te trage aþa sã faci ce nu ºtii sã faci. Incompetenþa e cât malul printre fondatorii de edituri. Dacã mai eºti ºi maestru al combinaþiilor ºi ai sechela proletarã cã proprietatea intelectualã nu existã (pe autori nu-i plãteºte din principiu), atunci obþii sume frumoase. Rapid. Arta de a muri a cunoscut trei ediþii (o ºtiu dupã preþul schimbat de fiecare datã, afiºat pe coperte); beneficiul a fost pentru editori, cei care au muncit la antologie au fost pãgubiþii. Revenind la Nostalgia paradisului, trebuie spus cã am trecut peste disputa cu unul dintre proprietarii Casei Moldova, privind care ediþie trebuie reprodusã: „Cum, nu ediþia princeps trebuie tipãritã?” Petru Ursache i-a explicat rãbduriu ABC-ul: cã nu ediþia întâi a cãrþii se reediteazã. Cã forma ultimã, revizuitã de autor, e textul de bazã. ªi de ce, în parantezã fie spus, nu s-o fi înfiinþat o secþie, mãcar un curs de Tehnica ediþiei, la Universitatea „Cuza”? I-am învãþat pe mulþi editori postsocialiºti cum se face o corecturã, cum se colaþioneazã un text, când se folosesc parantezele drepte ori cele unghiulare, cum se transcriu consoanele (raportul lui z faþã de b/d/g/v ori faþã de l/m/n), neologismele nefixate în limbã, cum se noteazã un pasaj eliminat... Mai ales, le-am tot repetat când nu au voie sã intervinã. ªi asta pentru cã existã „lectori” cu idei ºi personalitate, dispuºi sã se amestece „creator” în litera ºin spiritul autorilor. Tot în parantezã fie spus, ingeniosul nu bine ci rãu temperat pare trãsãturã comunã editorilor de ºcoalã nouã, deci fãrã. În defect de ignoranþã l-am surprins pe un computerist al Junimii: eliminase semnul exclamãrii cu care îºi începe Cezar

Ivãnescu fiece strofã din Rege-i raiul cel fãlos..., Jeu d’Amour (Amintirea paradisului), Doina etc. „Cã ce catã semnul mirãrii la început?” Lucrând la aceeaºi antologie de poezie creºtinã, Duh ºi slovã, Editura Junimea, 2002, am constatat cã alcãtuirea unui indice scapã multora. Bazându-se pesemne pe „inteligenþa computerului”, angajatul tiparniþei a fãcut varzã din truditul nostru indice. Lângã Mariana Marin se afla, în versiunea „coreasã”, Marin Sorescu; Ion Mircea ºi Mircea Dinescu figurau amândoi la M de la Mircea; nemaivorbind de toþi Gheorghe din istoria poeziei, trecuþi la G: Gheorghe Istrate, Gheorghe Pituþ, Gheorghe Lupu, ba chiar Adrian Alui Gheorghe. Nostalgia paradisului a apãrut cu o prefaþã de pãrintele Dumitru Stãniloae. Ce dacã se reproducea ediþia a II-a, publicatã de Cugetarea Georgescu Delafras, din ’42 (cum preciza nota), fãrã vreo prefaþã a marelui teolog? Ce dacã studiul propus ca prefaþã de N. Panaite fusese scris pentru „Gândirea”, când Crainic împlinea 50 de ani? Dãdusem un BT, dar nu ne-a folosit la nimic, exact ca omului din Tecuci motorul. Proprietarilor nu le-a pãsat cã nota ediþiei spunea una ºi sumarul Nostalgiei altceva. Bref, Casa editorialã Moldova ne ceruse o ediþie cu studiu introductiv ºi note. Dupã luni ºi luni de lucru, constaþi cã pe pagina de titlu nici gând sã aparã text stabilit de, cã prefaþa a fost împinsã la coadã, cã indicele biografic l-a fãcut altcineva, din cine ºtie ce aranjamente. Când Petru Ursache a protestat, editorul moldav, pe cât de ignorant pe atât de arogant, a replicat style bas: „Cã doar no sã punem caru’ înaintea boilor, dom’ profesor!” Boii vin înainte. „Clasicii se editeazã singuri, n-au nevoie de noi”. Tiparniþã sã ai! ªi pentru cã exigenþele noastre au fost considerate nerealiste, la ediþia a doua (cartea s-a vândut excelent), o linie groasã, de 12

puncte, ne tãia complet numele. Postfaþa lui P. Ursache ºi cele peste 70 de note, fãcute cu ostenealã, ca sã clarifice tot ce era de clarificat, dispãruserã. Ca ºi-n cazul jurnalului Tolstoi, urmele fuseserã ºterse neglijent. În text, rãmãseserã cifrele, de-a-n boulea, care nu mai trimiteau nicãieri. Pe cine interesa cine a fost Eusebiu din Cezareea ori Nicodim Aghiriotul ori Simion Noul Teolog, ces erminiile, ce-i cu divinomodo, cu povestirile pahlavi, cu cosmologia mazdeeanã ºi câte altele? Sã nu faci o trimitere în... subsol, la adresa acestui tip de editor? Lucrurile nu s-au oprit aici. Dupã ce Casa Editorialã Moldova s-a scindat (editurile astea se înmulþesc prin sciziparitate ca protozoarele), aud cã una dintre pãrþi, a lui Aurel ªtefanachi, a tipãrit din nou, fãrã voia noastrã, fãrã contract, ediþia Crainic. Legea dreptului de autor, a fost iarãºi încãlcatã. „Curatã murdãrie”, spre a folosi sintagma lui Milan Kundera. Sã ne adresãm justiþiei? Dacã ai norocul ca aceºti maloneºti sã nu aibã judecãtori în familie, atunci poþi încerca. Bilanþul meu personal nu-i unul încurajator. Justiþia te scoate din necaz d.m.t. (dacã mai trãieºti, cum nota Tolstoi), cum merg lucrurile. În rechizitoriul din 2010, procurorul care a instrumentat cazul Jurnalului lui Tolstoi a menþionat cã-i vorba de plagiat ºi de furt intelectual. Cu toate acestea, Adevãrul a cerut suspendarea ºi a obþinut-o. Aºadar avem, ca autori, statut de proprietari fãrã proprietate ºi punctum. Altã soluþie decât justiþia? Sã nu fie sprijinite financiar decât editurile de prestigiu, dupã o analizã corectã a lor, în numele unui cod deontologic al bunului editor, iar cei care încalcã flagrant dreptul de proprietate intelectualã sã fie traºi la rãspundere ºi pedepsiþi usturãtor. Fondurile culturale sã nu acorde nici o ºansã editorilor hoþomani, ca matrapazlâcurile sã nu rãmânã neamendate. La polul opus, al querellei cu editorul de reacredinþã ori insolent din ignoranþã, care are pe lângã tiparniþã ºi un hârdãu de zoaie în dotare, se aflã bunii editori, destui. Profesioniºti au fost Iordan Datcu ºi Ioan ªerb (cu care a lucrat Petru Ursache la Minerva veche). Ca ºi Mircea Ciobanu ori Cornel Popescu, de la Cartea Româneascã. Ultimul avea un fel anume de a mângâia cartea nou tipãritã. Cum ar fi mângâiat un obraz. În ce mã priveºte, am colaborat excelent cu Cassian Maria Spiridon (editura Timpul), cu Sorin Pârvu (editura Institutul European), cu Cezar Ivãnescu (Junimea), cu Vasilian Doboº (editura Opera Magna), cu Aura Christi (Ideea Europeanã), cu Constantin Manolache (editura Libertas, Ploieºti). ªi, last, but not least, cu Valentin Ajder (Eikon). Cu ei, tipãrirea unei cãrþi n-a fost o cursã cu obstacole. ªi cultura românã a tot avut editori de excepþie. Spui Eminescu, spui Perpessicius, spui Aurelia Rusu, spui Petru Creþia; spui Hasdeu, spui Mircea Eliade ºi I. Opriºan; zici Rebreanu, zici Niculae Gheran; zici Arghezi, zici G. Pienescu; zici Sadoveanu, trebuie numit Simionescu. Au mai fost: Modest Morariu, Romul Munteanu, Marin Preda, toþi trei târnosiþi postdecembrist, în atacul la valori literare. Lui Preda mulþi îi datoreazã cartea de debut, bine difuzatã, subliniez. Eu am câteva romane omorâte cu zile prin lipsa de difuzare. Iar un tiraj confidenþial presupune drepturi de autor pe mãsurã. Un contraexemplu oferit editorilor precupeþi? Iatã-l: într-un interviu din „Vremea” (1 decembrie, ’35), Rebreanu mãrturisea cã, fãrã entuziasmul ºi înþelegerea lui S. Benvenisti de la Alcalay, Ion n-ar fi apãrut. Editorul i-a oferit prozatorului aflat în jenã financiarã un aconto de 5000 de lei. Ion a avut o istorie de... roman. Prima variantã a fost aruncatã la coº, la percheziþia de la centrul de recrutare austriac. Manuscrisul, recuperat cu mare dificultate, a fost pitit în casa de bani a pictorului Jean Steriadi, apoi cusut într-o saltea de Fanny, scos de sub ocupaþie ºi trecut în Regat. Când editura lui Leon Alcalay a fost preluatã de un alt director, s-a decis: bãgãm exemplarele în pivniþã. Motivul? Cine o sã cumpere un roman de 600 de pagini? ªi totuºi prima ediþie s-a epuizat în patru luni, din 20 noiembrie ’20, pânã-n martie ’21. Sfetea i-a cerut lui Rebreanu a treia ediþie ºi i-a acontat alte douã, pentru 100.000 de lei. Fãrã „nasul” lui Benvenisti am fi fost mai sãraci cu o capodoperã. Fãrã Rosetti de la Fundaþii, fãrã N. Th. Ionniþiu de la C.R., fãrã Rudinescu – Socec, C.ª. Fãgeþel – Ramuri, Clopoþel ºi Slavian – Cultura Naþionalã, câte cãrþi bune nu s-ar fi pierdut? Vã reamintesc: în ’47, funcþionau peste 20 de edituri excelente: Cartea Româneascã, Forum, Naþionala-Mecu, Lumina Româneascã, Vatra, Casa ªcoalelor etc. Câteva, Cugetarea, Socec, Cartea Româneascã, au fost „demascate” în „Scânteia”: „unii dintre aceºti editori vor trebui arestaþi, alþii vor trebui sã se retragã”. Trebuia fãcut loc pentru sovetskie pisateli; pentru editura Cartea Rusã ºi pentru lanþul de librãrii cu acelaºi nume. În momentul de faþã, condiþiile vitrege (un sclav era plãtit cu 30 de arginþi pe zi) atrag dupã ele renunþãri, ale scriitorilor ºi ale cititorilor goniþi din librãrii nu numai de preþuri augmentate, dar ºi de erori editoriale, deopotrivã. Am ajuns, dupã o statisticã recentã, la o singurã carte cumpãratã pe cap de locuitor, faþã de 8, în Ungaria. Acordã-i o ºansã scriitorului român, drag editor! Are nevoie acutã de performeri, de virtuozi, nu de cãpuºe editoriale.


nr.6 n martie 2011

recitiri

actualitatea literarã 11

Elisabeta Isanos: Divanul poeþilor sau despre „himera literaturii” Apãrutã în 2007, la editura Curtea Veche, Bucureºti, cu subtitlul „dialog epistolar”, HIMERA LITERATURII, cartea scrisã în tandem de doi poeþi, Ion Lazu ºi Ion Murgeanu, s-a alcãtuit treptat pornind de la ideea unui interviu: o serie de întrebãri ale primului adresate celui deal doilea, sub forma unei scrisori amicale. Dupã cum precizeazã autorii într-un avertisment, „Ceea ce i se oferã aici cititorului, într-un prim volum, este un “roman al literaturii” ºi-al unei generaþii care-a învins teroarea comunistã, nu numai prin supravieþuire, ci mai ales prin refuzul de a colabora.” Aºadar, cartea era prevãzutã sã aibã o continuare, deja patru capitole, însumând peste o sutã de pagini au fost omise din primul volum, probabil din exigenþele spaþiului tipografic. Având în vedere miza ºi realizarea ei, ar fi pãcat ca urmarea sã nu mai aparã. Ceea ce i se oferã aici cititorului, aº spune parafrazându-i pe autori, este în primul rând un dublu document de viaþã trãitã, nu auzitã de la alþii, iar valoarea lui stã, mai presus de orice, în autenticitate. Când e vorba de memorii sau de jurnale în sensul curat al cuvântului, nimeni n-ar trebui sã caute echilibrul compoziþiei, armonia meºteºugitã a frazelor sau figurile de stil, însuºi adevãrul spunerii nu permite asta, o spovedanie nu þine cont de canoane estetice. Dimpotrivã, chiar caracterul ei nãvalnic, neîngrãdit, îi conferã o aurã specialã, care impresioneazã în mod direct. Cu toate astea, fiind scrisã de doi poeþi, „Himera literaturii” e plinã de frumuseþi literare, ca ºi cum autorii le-ar fi „scãpat” pe parcurs, fãrã voia lor, ceea ce sporeºte impresia de naturaleþe. O carte de o complexitate copleºitoare! Nu cred cã e lãsat vreun domeniu neatins, vreo temã majorã uitatã, ºi asta prin forþa lucrurilor, de vreme ce subiectul cãrþii este însãºi Viaþa. Este ºi în acelaºi timp nu este un dialog, în sensul clasic al termenului, mai degrabã o formã subtilã de exprimare, în genul unui „divan” oriental, apropiat de formula narativã a celor „O mie ºi una de nopþi”, unde poveºtile se nasc dintr-una în alta, evoluând o vreme paralel, pentru a se intersecta când te aºtepþi mai puþin. Ca ºi acolo, personajele reale se amestecã cu cele fictive, sau devin ficþiuni, realitatea capãtã nuanþe care par fantastice, iar scopul þesãturii de fire narative nu este altul decât extragerea înþelepciunii, a lecþiei de viaþã, rezumatã de nenumãrate ori în expresii concise, memorabile: „Poezia trebuie sã exprime adevãruri durabile” (Ion Murgeanu); „Sensul ultim al artei pare a fi performanþa.” (Ion Lazu) Asemenea pasaje ar putea constitui o atracþie în sine pentru cititorul dornic sã ºtie la ce concluzii au ajuns, la o vârstã rotundã, doi scriitori, doi poeþi care au traversat cea mai mare parte dintr-un secol zbuciumat, fãrã sã renunþe nici la scris, nici la propria demnitate. Dupã 1989, memoriile ºi jurnalele au potopit rafturile librãriilor, primele, cum era firesc, au fost cele ale foºtilor deþinuþi din anii dictaturii, oamenii care trecuserã printr-o experienþã de viaþã atroce, greu comunicabilã celor care nu au cunoscut temniþa, ºi tocmai de aceea însetaþi de a afla astfel de mãrturii. ªi ceea ce pãrea uluitor era faptul cã toate acestea se desfãºuraserã în acelaºi timp ºi în aceleaºi locuri în care trãiam noi ceilalþi, amãgiþi cu iluzia unei vieþi ca oricare alta, fireascã. În realitate, nimeni nu a dus o viaþã normalã, ºi asta mi se pare a fi învãþãtura „de bazã” a cãrþii de faþã: în asemenea condiþii, nimeni nu poate trãi firesc, simplu ºi decent, aºa cum se spunea, odatã, în final de poveºti: „pânã la adânci bãtrâneþi”. Exceptând aventura asumatã a scrisului, în rest vieþile povestite în „HIMERA...” nu s-au dorit a fi altfel decât ale celorlalþi, ci în limitele acelui ”normal” ciudat în care am trãit cu toþii. ªi totuºi, unul din autori, Ion Murgeanu, a înfruntat gloanþele în noaptea de 21 Decembrie, pentru cã nu a putut rãmâne indiferent când alþii mureau, ajungând apoi pânã-n anticamera temniþei de la Jilava, iar celãlalt, Ion Lazu, a trãit permanent cu teama cã îi vor fi descoperite caietele în care îºi scria Jurnalul, notând impresii ºi creionând chipuri de oameni întâlniþi în timpul „campaniilor” ca geolog.

Memoriile paralele cuprinse în aceastã carte demonstreazã cã ºi o existenþã care nu vrea sã se distingã prin peripeþii devine în contextul, dat eroicã: nu e uºor sã trãieºti ca oamenii într-un sistem neomenesc. Poate, cine ºtie, toate astea spun, în ultimã instanþã, cã viaþa însãºi e o aventurã ºi cere o dozã de eroism, dacã vrei sã rãmâi om. Pe lângã asta, autorii au purtat ºi dulcea povarã a talentului, într-o epocã neprielnicã scrisului, pentru cã atenta la însãºi esenþa lui, ºi anume sinceritatea autorului cu el însuºi, cu propriile gânduri, de fapt singura formã de realism care conteazã: realismul interior. Un poet autentic nu poate „una sã spunã ºi alta sã fumeze”, cum zicea cineva. De aici, începea uscarea talentului, secãtuirea sau ascunderea lui, ca un izvor care se retrage în pãmânt. Nu a fost cazul autorilor „Himerei...”, „viile” lor au rodit din belºug, o aratã cãrþile scrise ºi cele publicate cu chin ºi tergiversãri. Nu ºtiu la ce sã mã opresc mai întâi, toate subiectele abordate îmi „stau la inimã”: literatura ca meºteºug (îmi aduc aminte cã era pe vremea tinereþii noastre o colecþie de format minuscul, care publica extrase din marii autori pe tema „muncii literare”, mi se pãrea fascinant faptul cã un scriitor lucreazã atâta asupra unei pagini care pare pe urmã ieºitã ca Minerva direct din capul lui Zeus). Azi ideea de muncã literarã tinde sã disparã, de aceea paginile unde fiecare din autori vorbeºte despre atelierul lui mi se par foarte importante, mai ales pentru tineri, care încep sã nu mai ºtie cã o carte poate fi scrisã ºi rescrisã (vezi cazul „Viei neroditoare” a lui Ion Murgeanu), gânditã zi ºi noapte, visatã chiar (cum spune Ion Lazu), pregãtitã îndelung prin însãºi existenþa de zi cu zi, dar ºi prin observarea cu iubire a semenilor. ªi prin lecturi asidue, pãtimaºe. În vremea tinereþii autorilor, ca o reminiscenþã a altor vremuri mai culte, „era o onoare sã fii om citit”. (Ion Murgeanu) Impresionante sunt imaginile bibliotecilor care „bântuie” prin amintirile lui Ion Murgeanu, jinduite, adorate, uneori de departe, ca niºte bucurii de neatins. La acest poet, de naturã romanticã, din aceeaºi esenþã cu Rainer Maria Rilke ºi Lautréamont, dar ºi admirator al lui Dostoievski din „Demonii”, inspiraþia nãvalnicã predominã, uneori izvorâtã de-a dreptul din vis, idolul lui literar fiind Eminescu. Cehovian mãrturisit, admirator al marilor autori ruºi, Ion Lazu e mai apropiat de realismul clasic, mergând în pas cu viaþa ºi cu privirea atentã la oamenii întâlniþi, notându-ºi impresiile cu participare afectivã pânã la identificare, pânã la ultimul strat, al „trãirilor oculte”, care ies la ivealã noaptea în visuri sau abia se lasã ghicite uneori. Un caracter apolinic în dialog cu unul dionisiac? Aºa se pare. Drumurile parcurse de cei doi autori diferã la fel de mult ca ºi temperamentele lor, totuºi sunt tangente pe alocuri. Ion Murgeanu trece de la hedonismul trãirilor depline, spontane, uneori nesãbuite, la asceza luminoasã care-l apropie de descoperirea credinþei, ceea ce l-a determinat sã scrie o carte unicã, din câte ºtiu, la noi, „Viaþa lui Iisus”. Într-un fragment emoþionant, aratã cum s-a visat într-o bisericã, duminica dimineaþã: „Eram în bisericã la Antim din nou, dupã slujba de duminicã; se terminase sfânta liturghie, celebratã de însuºi Iisus: un chip smerit frumos ºi serios al unei tinereþi desãvârºite care era în mintea mea, dar pe pãmânt credeam cã este imposibil sã fi fost. ªi ca de obicei în jurul preotului de duminicã roiau atâþia credincioºi, cu grijile din cursul sãptãmânii viitoare ºi cu întrebãri de sãptãmâna trecutã. Iisus din vis le rãspundea cu tact, iar unora prin simpla atingere cu mâna. Iar eu tot ca de obicei stãteam la urmã ºi retras. Nu m-am bãgat în faþã niciodatã în bisericã. De fapt ca ºi în literaturã. Ca ºi în viaþã. Dar a venit Iisus la mine ºi mi-a grãit astfel: Noi ne cunoaºtem; vã ºtiu preocupat de Eminescu; sã ºtiþi cã ºi noi îl iubim pe poet ºi-l citim ºi noi. Nu staþi deoparte; ne vom mai revedea negreºit.’ ªi visul meu s-a destrãmat ca toate visele, aºa credeam. Minunea însã începea abia acum.”

Drumul în viaþã (ºi în poezie) al lui Ion Murgeanu se contureazã ca un Drum spre Emaus: revelaþia credinþei, întâlnirea în mijlocul aridului cotidian, cu Dumnezeu. Ion Lazu va sui, la rândul lui, spre cumpãna maturitãþii lucide, a celui care nu-ºi mai face iluzii deºarte despre lume ºi nici despre sine însuºi. Mãrturisirea lui are accentele amare ºi eroice ale filozofului stoic. Nu cred cã existã acum la noi vreun alt scriitor care sã aibã curajul de a spune: „Acest preþ imens, inuman în fapt, pe care-l plãteºte geniul: devastarea mentalã, prãbuºirea fizicã ºi dezastrul vieþii particulare, naº fi vrut sã fiu pus în situaþia de a-l plãti eu însumi, contra unei recompense oricât de mari, contra gloriei chiar. Am înþeles, destul de repede, cã Dumnezeul poeziei este un Dumnezeu la fel de gelos, ba poate încã mai neîndurãtor ºi mai neiertãtor decât Dumnezeul biblic – ºi nu am cutezat sã stau înaintea lui.” Sau: „Ca sã fiu sincer pânã la capãt, uneori visez cã printre hârþoagele mele dau peste un top nu prea voluminos, scris

pe hârtie velur, cu creionul, cum s-a nimerit – ºi imediat mã cuprinde o mare bucurie-fericire: este un text de care uitasem ºi peste care, doar aruncându-mi ochii, ºtiu dintr-odatã cã el mã reprezintã în cel mai înalt grad, cã este capodopera mea, care îmi va asigura locul meritat în literaturã... Adevãrul este cã nu aveam în sertar ceva de acest gen, o capodoperã mai presus de orice îndoialã.” Paradoxala dezamãgire, din prea mare severitate faþã de sine, pare a dovedi, de fapt, contrarul, adicã existenþa probabilã a capodoperei. ªi sunã straniu, acum, într-o vreme care s-a umplut peste noapte de „genii” sigure de capodoperele lor. ªi totuºi, cât de mult se armonizeazã aceste naturi contrarii! Care e secretul armoniei lor? Ion Lazu pare a-l descifra în începuturi: „Cel mai mult ne asemãnãm noi doi (în marea, ciudata noastrã neasemãnare, care într-un mod greu de explicat/ .../ne-a adus la acelaºi numitor comun) prin mamele noastre: demne, dârze, retrase, ruºinoase, ca-ºi-sfinte spre sfârºitul vieþii. Am bãnuiala cã le semãnãm mai mult decât am vrea sã recunoaºtem. Aº cãdea jos de ruºine dacã mi-ar spune cineva, în cunoºtinþã de cauzã: Ai minþit!’ Mai puþin grav mi se pare sã scrii fãrã talent.” De aici încolo încep diferenþele. Ion Lazu afirmã cã modelul în viaþã i-au fost profesorii pe care îi admira în ºcoalã, în timp ce Ion Murgeanu se vrea mai degrabã rebel în raport cu aceºtia, afiºând, în paralel cu succesele ºcolare ºi cu pasiunea lecturii, un fel de frondã romanticã. ªi deosebirile nu se opresc aici. Atât de diferiþi, ºi totuºi asemeni. Prin ce anume? Mai întâi, copilãria amândurora a fost marcatã de evenimente dramatice, infiltrate din afarã, din istoria însãºi: pentru Ion Lazu, refugiul, când familia sa a fost nevoitã sã-ºi pãrãseascã locul de baºtinã, comuna Cioburciu din Basarabia (ulterior dispãrutã efectiv de pe hartã), iar pentru Ion Murgeanu, dincoace de Prut, pierderea

paradisului de la Zorleni, dupã arestarea tatãlui, târât într-un proces de esenþã politicã, ale cãrui ecouri îi vor rãmâne în memorie ca niºte rãni. Dar mã întreb: a existat la noi vreo familie de oameni normali care sã nu poarte într-un fel sau altul amprenta acelor vremuri? Mã îndoiesc. Dovadã cã m-am regãsit ºi eu în multe din paginile cãrþii, de pildã, acolo unde Ion Lazu vorbeºte despre Basarabia, despre refugii ºi situaþia de „venetic” în propria þarã. Am crescut în casa bunicilor materni ºi toatã copilãria am auzit istorii despre vremea când erau acolo, despre mama, care crescuse la Costiujeni ºi la Chiºinãu, pânã la vârsta când a terminat liceul ºi a plecat sã facã facultatea la Iaºi. Despre refugiu ºi toate cele legate de el, mi s-a povestit încã de când eram micã, dar fãrã sã se pronunþe nume ºi fãrã sã se precizeze anii. M-am regãsit de asemeni în „jindul” dupã vechile biblioteci, în jalea produsã de distrugerea lor prin edictul care le condamna la rug. ªi eu am pãstrat amintirea unei biblioteci de neatins: zãcea împrãºtiatã prin curtea unui conac, undeva pe la margine de Bucureºti, m-a dus acolo o mãtuºã, ºi mi-a spus sã-mi aleg o carte, numai una, atât puteam lua cu noi fãrã sã trezim bãnuieli. Restul urmau sã se prefacã-n cenuºã. Similare ca resorturi erau ºi toate celelalte distrugeri, barbare, cãci aºa cum spunea cineva, barbarie tocmai asta înseamnã, sã distrugi ceea ce nu poþi crea. Episodul pianului în flãcãri de Ion Murgeanu m-a zguduit! Numai imaginea asta, descrisã cu încetinitorul, ºi ar fi destul ca sã dea întreaga mãsurã a epocii: „...au pus ºi l-au uns ºi l-au lustruit acolo în curtea parcã nesfârºit de mare a locaþiei’; ºi nu mai ºtiu ce nu i-au fãcut sã arate bine ºi sã cânte frumos... Poate l-au ºi acordat... /.../ L-ar fi ºi acordat dacã avea cine so facã... am putea bãnui cã declicul tragic de-aici proveni, cãci chemând de la fosta Curte sau din fostul conac pe cineva care sã se priceapã la folosit obiectul, abia gãsirã câþiva care ºtiau cum se numeºte, dar în faþa lui au stat ca viþeii la poarta nouã... nimeni nu s-a priceput ce poþi face cu obiectul... ºi atunci organele’ au dat foc obiectului în afara locaþiei’ pe zãpada proaspãt cãzutã în acea zi de început de iarnã.” Ar fi multe lucruri de citat. Aproape totul, aº spune: aforisme, portrete, scene memorabile, comentarii pe marginea evenimentelor sau a lecturilor... Adevãruri care þin de psihologie, de istorie, de viaþã pur ºi simplu: „Vor înþelege generaþiile viitoare în ce împrejurãri de lagãr am trãi noi, românii, între 1944 ºi 1989? mi-e teamã cã vor crede cã sunt exageraþiuni’, lucruri aduse din condei, ca sã acoperim nevrednicia noastrã de o jumãtate de secol; ne vor acuza de laºitate, de oportunism. Or, esenþa unei dictaturi este chiar aceasta: în timp ce se vorbeºte pe toate cãrãrile despre libertate ºi fericirea generalã, oamenii sunt privaþi cu sãlbãticie de drepturile elementare...” (Ion Lazu). Dacã pentru el luciditatea ºi conºtiinþa neabdicãrii de la adevãr sunt limanul la care a ajuns, Ion Murgeanu a atins la aceastã vârstã a înþelepciunii o altã oazã, poezia scãldatã în lumina credinþei: „Aºa m-am apucat de scris aceastã carte fãrã grabã ºi fãrã ostentaþie. (În toatã viaþa am urât graba, care nu de puþine ori cãdea peste mine ºi m-a stresat nerãbdarea cu nervii ei periferici!)... Am scris-o dimineþile ca pe un ºir de rugãciuni. Câteodatã mã exalta atât de tare ºi mã abandonam clipelor ei în voie plângând. Eram din nou copil pe luncã, la Zorleni, învãþând graiurile pãsãrilor, treceam prin lanul de grâu dat în pârg, cu flãcãii de vârsta mea, în ºir indian, ºi în frunte îl zãream pe Iisus de departe; sau, în fine, bãrbat în toatã firea fiind, pe acest drum, ce duce ca finalitate, la Emaus... Cartea mi-a fost dictatã de duhul sfânt.” (Ion Murgeanu, despre scrierea cãrþii „Viaþa lui Iisus”) Ce concluzie mai potrivitã aº putea aºeza la sfârºitul acestor impresii de lecturã decât urmãtoarele cuvinte, pe care prefer sã le desprind din partitura unuia ca sã fac din ele o devizã valabilã pentru ambii autori: „Scrisul e o formã de libertate. Spune adevãrul ºi vei fi liber.”


12 actualitatea literarã

recitiri

Marian Barbu: Un avertisment dat omenirii pentru supravieþuire: ORA 25, de C.V C.V.. Gheorghiu (I) Revenit foarte târziu în spaþiul literaturii noastre, romancierul Constantin Virgil Gheorghiu propune, prin Ora 25 25, o scriere prin excelenþã politicã, în care istoria, complexã ºi complicatã a celui de Al Doilea Rãzboi Mondial, s-a stratificat deja. Romanul, apãrut în 1949, în limba francezã, a fost o scriere incendiarã, prin multitudinea de idei politice conþinute, prin jocul absurdului care se agaþã ca un scai de oameni, prin inocularea agresivã ºi tenace a spiritului tehnicii moderne. Prezenþa acesteia se face metodic, meticulos, pânã la nivelul celor mai intime sentimente, declanºate într-un spaþiu al izolãrii, al claustrãrii planificate. Romanul are 167 de capitole, un intermezzo (încã un capitol), ºi un Epilog (încã un capitol); în total, 169 de componente epice, redactate în registre stilistice diferite. Ceea ce dominã în mod absolut rãmâne notaþia, de multe ori, frustã sau impresionistã. S-ar putea spune cã stilul este al unui martor care, în virtutea misiunii sale, trebuie sã rosteascã adevãrul (din punctul lui de vedere) ºi ca atare partea de analizã este de la început de neacceptat. Aºa ceva oficiazã completul de judecatã ori auditoriul aflat în afara cauzei. Pe de altã parte, când Tribunalul Lumii a încercat sã clarifice o serie de aspecte ale monstruosului mãcel, care a fost cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, ºi când a încercat sã sancþioneze o serie de injustiþii, literatura rãmâne neputincioasã în faþa istoriei. Ba, un savant ca Arnold Toynbee scria rãspicat : „Istoria, la fel ca drama ºi ca romanul, este fiica mitologiei”. ªi, totuºi, trebuie avertizat orice cititor (savant sau nu) cã ficþiunea este o dimensiune ontologicã ºi, în consecinþã, funcþionalã, numai a literaturii. Dacã istoria o foloseºte, ea are menirea sã fie un liant palid, oricând controlabil în intuitele sale conexiuni. Dar lãsând ficþiunea la o parte, (ne obligã contextul narativ propus !), ar trebui sã observãm cã atunci când omul a realizat istoria (fie ca o construcþie mãreaþã sau oribilã), el rãmâne arhitectul ei. Acesta este C.V. Gheorghiu – omul / scriitor care a supravieþuit peste evenimente, exact ca oricare dintre oamenii implicaþi dramatic în rãzboi. Subiectul scrierii se dezvoltã, la început, în formã de buclã, sau etajat, apoi inelar ºi chiar paralel. Adesea cele trei forme de compoziþie (propuse de B. Tomaºevski) coexistã, autorul schimbând doar unghiul de abordare. El deþine omiscient toate secretele, fiindcã amintirile sunt prea tragice, înfiorãtor de actuale. Ele se reduc la: l tãvãlugul istoriei, când este vorba de o conflagraþie mondialã, care trece nepãsãtor peste fiinþe ºi lucruri fãrã discernãmânt; l antisemitismul a rãmas încã o realitate primitivã, fiind o adevãratã placã turnantã în creºterea ºi dezvoltarea fascismului în Europa; l iubirea ca sentiment uman face loc – în momente de crizã – cumplitului homo homini lupus sunt; l ideea de familie rãmâne doar în cãrþi ºi-n amintiri; l libertatea interioarã – de a gândi ºi de a te comporta – dacã nu este adecvatã stãrii de rãzboi, riscã sã ducã la dispariþia fiinþei în sine; l sat ºi oraº sunt doar douã spaþii pentru alimentarea forþelor aflate în conflict; l absurdul, creat în situaþii dramatice, zdrobeºte omul, reducându-l la un numãr sau la ideea în sine; l evoluþia tehnicii atrage dupã sine distrugeri ireparabile sau mãcar bãnuite; l popoarele nu vor ajunge la stabilizarea pãcii decât pe bazã de forþã; l tensiunile interetnice sau confesionale sunt pandante fireºti ale ciocnirilor de interese între naþiuni pentru pieþe de desfacere ºi pentru hegemonii; l adevãrul – oricât de crud ar fi, trebuie spus în cãrþi care sã circule fãrã frontiere sau cu indicaþii, ori interdicþii. Romanul se deschide ca o decolare de avion, dupã o pistã realã – satul Fântâna din Ardeal, unde trãiesc într-o înþelegere devenitã proverbialã familia preotului Alexandru Korugã ºi fiul de þãrani Ion (Johann) Moritz. Apoi, vârsta tânãrului îºi cere dreptul la viaþã. În tentativa de a-ºi întemeia un cãmin, hotãrãºte, dimpreunã cu logodnica sa Suzana, sã plece în America timp de trei ani pentru a strânge ceva bani. Când momentul este hotãrât, toate lucrurile se rãstoarnã ca într-un ochean ºi Ion începe calvarul vieþii de familie, cãruia numai moartea îi va mai putea pune capãt. Sunt câteva zeci de pagini care stau sub semnul romanului Ion, de Liviu Rebreanu. Un tânãr dintr-o familie sãracã seduce pe fata bogãtanului Iorgu Iordan. Când vestea este aflatã de tatãl fetei, acesta îºi bate soþia pânã o omoarã, fiindcã n-a avut grijã de unicul lor vlãstar ºi el este reþinut, în oraº, la puºcãrie. Într-un târziu, þãranii din Fântâna constatã cã zdrahonul lor a intrat în armata SS-istã ºi a fost eliberat. În schimb, fata lor, Suzana, dupã câteva tentative nereuºite de a locui la socri, devine o femeie harnicã, dispusã de a lua viaþa în piept aºa durã cum este ea, alãturi de Johann Moritz. Familia preotului Korugã i-a ajutat vãzând cu ochii pe cei doi tineri. La început, dându-le voie sã locuiascã în spaþiul lor, apoi ajutândui cu banii de pe cartea fiului lor – Traian Korug, scriitor – sã-ºi cumpere vatrã de casã ºi sã-ºi ridice o locuinþã dupã gustul ºi puterea lor. Aºadar, recunoºtinþa aici era fãrã margini !

Scriitorul are grijã sã nu facã tezism sãmãnãtorist din aceastã înþelegere dintre preot ºi argatul sãu; dintre Bisericã ºi credinþã, un slogan tutelar cu care se deschid toate bolþile cerului ºi ale binelui. Fiul preotului, scriitorul Traian Korugã, rãmâne convins cã veºnicia s-a nãscut la sat, iar pentru românul care s-a risipit în lume în diverse împrejurãri, numai unde se aflã matricea devenirii, se instaleazã fericirea deplinã a sufletului. În aceste cadre, alãturi de un coleg de generaþie, procurorul George Damian, se oficiazã schimburi de valori ºi amintiri, de care, pentru început, profitã numai tânãrul þãran Johann. Ba, chiar scriitorul însuºi, Traian Korugã, care hotãrãºte sã-ºi recruteze pentru viitoarea sa carte imagini, dar mai ales personaje din lumea satului copilãriei sale, luându-se, evident, ºi pe sine în calcul. Din acest moment, cartea poate fi interpretatã ca modalitate vivantã de scriere a unui roman. Sau altfel zis, romanul se scrie pe mãsurã ce se deruleazã romanul unei vieþi care se intersecteazã – paradoxal, social ºi politic – cu cele mai diverse medii. Toate însã puse sub pecetea rãzboiului necruþãtor, când legile acþioneazã fãrã nuanþe ºi fãrã fluctuaþii. Mai cu seamã cã rãzboiul Al Doilea Mondial s-a purtat întâi spre est, împotriva ruºilor, apoi, prin contraofensivã, spre vest. Se ºtie cã într-o conflagraþie mondialã, ideea de neutralitate, de retragere este aproape exclusã. Indiferent de mãrimea þãrii, popoarele sunt obligate sã-ºi apere hotarele cu orice sacrificiu. Ei bine, înfruntãrile politice ºi militare de la vârf au reverberaþii ciudate la nivelul individului de rând. Cum lumea intratã în atenþia lui C.V. Gheorghiu este cea din lagãrele de concentrare, spaþiul, prin înseºi dimensiunile sale restrânse ºi supravegheate bestial, devine sufocant, agresiv. Dupã ce Johann Moritz îºi întemeiase o cãsnicie durabilã, având ºi doi copii, ºeful de post îl rechiziþioneazã pe tânãrul bãrbat, alãturi de un evreu al satului, fiu de cârciumar, Marcu Goldenberg. Scopul rãmâne obscur – o obsesie sexualã care devine degradantã pânã la dezumanizare, obsesie pe care tânãra þãrancã o înregistreazã ºi-l bruscheazã ori de câte ori are ocazia pe jandarmul satului. Desigur cã un asemenea pretext este tulburãtor, aºa cum fusese ºi criza de orgoliu a lui Apostol Bologa atunci când s-a jurat în faþa logodnicei sale Martha Domºa sã devinã ofiþer în armata austroungarã. Dar, ne atrage atenþia foarte grav prozatorul, jocul vieþii ºi al morþii odatã început este imposibil de oprit, fiindcã meandrele lui nu lasã nicio clipã de odihnã, de rãgaz sau de întoarcere spre matcã. Luat de val, Johann Moritz trece prin zeci de lagãre, fiind obligat sã poarte pecetea tristã a schimbãrii numelui în funcþie de rasa sau neamul care l-a torturat. Întâi, fiind dus împreunã cu evreii, apoi cu ungurii, apoi cu nemþii, cu americanii, tânãrul ºi zdruncinatul soldat din Carpaþii Ardealului se numeºte Iacob, Ianoº, Johann º.a.m.d. El îºi asumã astfel destinul tragic ca un erou antic grecesc, convins cã orice luptã iniþiatã duce automat la un eºec. El trãieºte în spaþiul rezervat tainei condiþiei nestrãmutate cã omul trebuie sã aibã rãbdare, pentru ca speranþa sã-ºi arate zorii. Iar scriitorul realizeazã o asemenea mediatizare, în spaþiul german, în douã tranºe. Una, când, printr-o întâmplare demnã de tot interesul, este descoperit de colonelul Müler de la Institutul Naþional de Studii Rasiale, ca aparþinând ramurei celei mai curajoase ºi onorabile de nemþi care au generat în timp atâtea valori pentru popor. ªi a doua, când, într-unul din lagãrele de concentrare, descoperã uimit pe binefãcãtorul sãu din Fântâna, scriitorul Traian Korugã. Dupã ce este edificat asupra prezenþei sale aici - cãsãtoria cu evreica Eleonora West – Johann Moritz se pune numaidecât în slujba fostului sãu protector. ªi, indirect, a pãrintelui Alexandru Korugã. Scriitorul mutã, din când în când, reflectorul notaþiilor, al depoziþiilor ºi în satul Fântâna. Aci, dezastrul ia proporþii prin venirea ruºilor ºi trecerea lor spre bârlogul inamicului. Marcu Goldenbeg, care era socialist, a crezut orbeºte în victoria comunistã ºi, ajuns acum în fruntea obºtei din comuna lui, instituie teroarea, jaful ºi condamnãrile pe loc. Între cei împuºcaþi se aflã ºi preotul satului, Alexandru Korugã care, fiind salvat de Suzana ºi Aristiþa (mama lui Johann Moritz), ajunge într-un lagãr din Germania, unde va ºi muri sub privirile neputincioase ale fiului sãu, Traian, ºi ale argatului de ieri, condamnatul de astãzi. Satul pare pentru un timp distrus, dar rãdãcinile lui ancestrale îl þin oricum viguros. Suzana are doi bãieþi, gata de muncã ºi luptã, iar bãtrânul Johann Moritz, de dragul vieþii ce i-a fost datã, se alãturã din mers crugului vremii, ºtiind cã numai astfel mai poate fi de folos familiei, lui ºi celor care cãutau sã redea omului demnitatea ºi nobleþea sufletului lor. C.V. Gheorghiu a închis, prin moarte, biografiile lui Iorgu Iordan, a preotesei, a Aristiþei, a preotului ºi a fiului sãu – morþi departe de þarã, ºi a pãstrat, cu toate avatarurile existenþei, pe Eleonora West, devenitã între timp un simplu funcþionar, ºi pe familia lui Johann Moritz. La început, cei doi bãieþi care dau semne de a nu-l fi recunoscut, apoi al treilea bãiat, progenitura Suzanei cu unul din ruºii care o batjocoriserã de zeci de ori. Un ofiþer american, Mr. Lewis este încântat de faptul cã mulþi oameni voluntari îºi oferã braþul ºi mintea de a lupta împotriva ruºilor. Descoperã cu mândrie, deloc stãpânitã, cã Johann Moritz vine cu toatã familia. Cea care-l ajutã sã completeze un formular în acest sens este ora West. Iatã ce reþine ea : „În 1938, am fost în

nr.6 n martie 2011 lagãrul de evrei din România. În 1940, în lagãrul de români din Ungaria. În 1941, în Germania, într-un lagãr de unguri... În 1945, în lagãrul american. Alaltãieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagãr... Am fost optsprezece ore liber. Pe urmã, m-au adus aici”. Între accentele grave, monumentale prin tragismul lor, se numãrã punerea în evidenþã a robotizãrii ultrasofistificate care distruge încet, dar sigur, ºi bruma de sclipire umanã care se mai iveºte ori s-ar cuveni întreþinutã. Ca unul care a trãit zeci de ani în lumea occidentalã, slujind altarul Bisericii, Virgil Gheorghiu a simþit în mod direct invazia ºi pericolul maºinii în viaþa omului. Cel mai pilduitor moment se întâlneºte atunci când lui Johann Moritz i se uºureazã munca din lagãr, fiind repartizat la o bandã rulantã de la aºa zisa fabricã de nasturi. Omul constatã cã nu mai poate gândi. I se furase tot – ºi sânge, ºi inimã, ºi idei, tot-totul. Atât de mecanizatã era banda, cãl obliga sã se concentreze pânã la epuizare numai în spaþiul de lucru rezervat. Scriitorul iese adesea din calm ºi realizeazã admirabile reflecþii amare despre tehnicã, pericol iminent pentru relaþiile umane, bazate pânã ieri pe alte criterii ºi lungimi de undã. Semnalul unui asemenea pericol iminent îl dã scriitorul Traian Korugã, în discuþiile purtate cu prietenul sãu procurorul George Damian ºi cu tatãl sãu Alexandru Korugã. Comparaþia lui cu sclavul de la Atena sau Roma, cu sclavul tehnic de azi rãmâne pilduitoare. Concluzia lui este pesimistã, nu lipsitã însã de un dram de adevãr: „Superioritatea numericã a sclavilor tehnici care populeazã pãmântul este, deci, covârºitoare. Þinând seamã de faptul cã ei deþin punctele cardinale în organizarea societãþii contemporane, pericolul este evident. Ca sã vorbim în termeni militari, sclavii tehnici au în mâinile lor punctele strategice vitale ale societãþii noastre. Armata, cãile de comunicaþie, aprovizionarea ºi industria, ca sã le numesc decât pe cele capitale în existenþa socialã. Sclavii tehnici sunt un proletariat – dacã prin acest cuvânt înþelegem un grup care se aflã într-o societate la un moment istoric, fãrã a fi integrat acelei societãþi. Conducerea este în mâinile semenilor. Eu nu voi scrie un roman fantastic. Deci, nu voi descrie cum aceste zeci de miliarde de sclavi tehnici se revoltã peste noapte ºi fac revoluþie, bãgându-i pe oameni în lagãre ºi închisori, decapitândui pe eºafod ori executându-i pe scaunul electric. Astfel de revoluþii pot face numai sclavii umani. Voi descrie fapte reale : în realitate, acest proletariat tehnic face revoluþie, dar nu pe baricade, cum fac sau au fãcut echivalenþii lui umani. Sclavii tehnici au o majoritate numericã zdrobitoare în societatea de azi. E un fapt concret. În cadrul acestei societãþi, ei acþioneazã dupã legi proprii, care diferã de ale oamenilor. Din aceste legi de conduitã ale sclavilor tehnici, menþionez numai automatismul, uniformitatea ºi anonimatul„ (subl. ns. M.B.). Sublinierile de mai sus au menirea de a distanþa copleºitoarea influenþã a tehnicii de spiritul uman. Iar dacã ne gândim cã automatismul, uniformitatea ºi anonimatul sunt demonstrate în cadrul vieþilor paralele ale victimelor ºi ale cãlãilor, vom înþelege de ce titlul romanului – Ora 25 – se poate explica ºi prin prisma acestor dimensiuni, care apar parcã în afara celor 24 de ore pe care le cunoaºte fiinþa noastrã. Cum civilizaþia tehnicã vine din Occident, Occidentul va pieri din cauza ei. Teoria bumerangului nu poate fi ocolitã în acest caz. Un anumit profetism, propovãduit de Poeþi, face pe scriitorul Traian Korugã sã aprecieze cã dupã prãbuºirea societãþii tehnice, „va veni renaºterea valorilor umane ºi spirituale”. Apoi, „omul oriental, el va învinge societatea tehnicã ºi va utiliza energia electricã numai pentru iluminatul strãzilor ºi locuinþelor”. ªi mai departe : „...cu spiritul va conduce omul oriental maºinile societãþii tehnice, cu geniul armoniei muzicale, aºa cum dirijorul conduce orchestra. Dar nouã nu ne va fi dat sã trãim aceastã epocã. Noi trãim vremea în care omul se închinã soarelui electric, ca un barbar”. Iatã din nou altã explicaþie a titlului romanului. Scriitorul pune astfel în evidenþã damnarea inexorabilã a omului, pe care nici Mesia n-o mai poate întoarce, opri, ori salva. Aºa se poate înþelege de ce ºi denumirea de cetãþean în loc sã fie depãºitã sau abrogatã, dimpotrivã, accentueazã, atâta timp cât este uzitatã, „dimensiunea socialã a vieþii”. Cred însã cã prozatorul forþeazã nota definiþiei când scrie: „cetãþeanul e cea mai apocalipticã fiarã, apãrutã pe faþa pãmântului prin încruciºarea omului cu sclavul tehnic. Are cruzimea animalului ºi indiferenþa rece a maºinii”. De asemenea, când pune în fruntea acestor încruciºãri „miciuriniste” pe comisar, creaþia diabolicã a ruºilor. Dar Johann Moritz trãieºte teroarea absurdului în lagãrele apusului, unde aspectul acestei încruciºãri îl duce la situaþii limitã. Dacã am fi absurzi, ca lectorul de rând, am vedea cã orice individ care a fost terorizat mãcar o datã cât a fost Moritz, n-ar mai supravieþui. Dar noi înþelegem cã prozatorul, pe baza unei experienþe personale, a proiectat clasic simboluri ºi categorii de viaþã pentru a servi mãcar de avertisment tuturor celor care devin robii timpului contemporan ºi refuzã sau sunt incapabili de a mai vedea viitorul. Antisemitismul este încã o realitate, o crudã realitate, pe care cel de Al Doilea Rãzboi, prin fasciºti, a întreþinut-o în vederea purificãrii etnice a germanilor. Poate abia acum vom înþelege de ce lângã o familie sãnãtoasã (fiziceºte) ºi demnã ca a lui Moritz, Virgil Gheorghiu salveazã pe evreica Nora West. Ruºii, în general comuniºtii, nu ºi-au dezavuat tovarãºii de drum ºi de suferinþã. Ei s-au împãcat foarte bine cu toþi aceia care le-au îmbrãþiºat cauza. Din pãcate, autorul nu suflã o vorbã de pactul unor evrei cu „doctrina roºie”, atât în timpul rãzboiului, cât mai ales dupã. Este drept, scriitorul prezintã douã ipostaze în aceastã privinþã: pe cea a lui Iorgu Iordan, care s-a întors în Germania pentru a lupta împotriva ruºilor, ºi pe cea a evreului Marcu Goldenberg, care a fost eliberat de ruºi. Întorcându-se în satul Fântâna, crede cã dreptatea se face cu pistolul în mânã. ªi Iorgu Iordan ºi Goldenberg, sunt prezenþe episodice.


nr.6 n martie 2011 Spre deosebire de atâþia alþi eroi ai lui Creangã, pãrintele Duhu nu viseazã sã huzureascã de bine lângã burduful cu bani, într-o casã plinã cu toate bunãtãþile de pe lume, înconjurat de copii ºi nepoþi ca Dãnilã Prepeleac fugit de sihãstrie. Nici nu se aminteºte undeva de întemeierea unei familii, ca în celelalte scrieri, de aici înþelegându-se cã el rãmâne celibatar. Opulenþa celorlalþi îl oripileazã. Singura ostentaþie îngãduitã este sãrãcia, ºi ea tipic socraticã, diogenicã, franciscanã. Lipsit de bunuri lumeºti, pãriuntele Duhu are umor din belºug. Calcã în picioare orgoliul lor de oameni bogaþi cu orgoliul omului sãrac: ,,Odatã, chemînd epitropul unei biserici mai sãrãcuþe pe pãrintele Duhu sã slujeascã de hram, sfinþia sa ºi-a atîrnat la piept o cruce mare de lemn, legatã cu sfoarã groasã de cînepã, zicînd: - Iartã-mã, Doamne, cã te-am spînzurat cu aþã, neavînd lanþ de aur, neci de argint, cu care te spînzurã mai-marii mei, arhiereii …” Fãþãrnicia semenilor îi repugnã, fala gãunoasã a slujitorilor bisericii pãrându-i-se scandaloasã. Sentimentul deºertãciunii îl apasã, îl deprimã. Spiritul critic muºcãtor se ascute îndeosebi în faþa ,,strãinilor”. Neputând rezista înþepãturilor, stariþul Naftanail cere armistiþiu, îmbiindu-ºi convivul acid cu pahare de rachiu ,,La Mãnãstirea Neamþului stînd adeseori de vorbã cu stariþul Naftanail, pãrintele Duhu îi zicea, ºfichiuidu-l, cã ruºii din aceastã lavrã româneascã s-au puezit, ca ºi holera adusã în Moldova pe cozile cailor ruseºti la 1828. Stariþul, nemaiputîndu-i sta împotrivã, zicea de la o vreme: ‹‹ Hai pacam pãrinte Isaia››, cinstindu-l cu rachiu îndulcit cu miere, pahar dupã pahar, pînã ce pãrintele Duhu spunea: - Lasã-mã în pace, cuvioase, cã se învârteºte lumea cu mine de-atîta aghiazmã rusascã; mai bine sã ne împãcãm.” Cunoaºtem ºi faþa lumeascã a pãrintelui atras spre chefuri unde cântã binedispus, la fel ca în preumblãrile pe munte. Replicile sale sunt adesea dure, pãrintele fiind un duelgiu prea temut ca sã fie provocat. Un arhimandrit grec suspectat de false blagosloveli la adresa diaconului în timpul slujbei este invitat de la obraz sã treacã Dunãrea înapoi împreunã cu ai sãi. Iar un profesor care are proasta inspiraþie de a i se adresa folosind porecla duhu (supranumele) este jignit brutal. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mãsurã pentru mãsurã, înjurãturã pentru înjurãturã. Punerile la punct sunt specialitatea lui: ,, Profesorului Columb de la liceu care zise odatã pãrintelui Isaia: ‹‹ Bunã dimineaþa, Duhule››, el îi rãspunse : - Mulþãmesc, cadavrule! ªi cred cã ai la ºtiinþã cã cuvintele popã ºi profesor se încep cu ‹‹ pocoiu›› ca ºi substantivul porcule.” Adevãrul e cã pãrintele însuºi foloseºte numele de ocarã pentru preoþii de mir (,,haldei”) , acuzându-i pe ei ºi consoartele lor de slãbiciuni bahice. ,, Popilor de mir, pe care-i numea haldei, le cânta antifoanele urmãtoare: ‹‹ Diaconii ºi cu pochii, de treji ce sunt, de abia vãd cu ochii. Iar mamelor preotese , beþia din cap nu le mai iese!››” Dupã atâtea dispute în care pãrintele îºi desfiinþeazã sistematic, inteligent, brutal adversarii, cunoaºtem o scenã în care se recunoaºte biruit. Confratele Arbore de la biserica Bãrnovschi îl înfundã. Prins pe picior greºit, Duhu nu ºtie sã pareze, dar are bunul simþ sã-ºi recunoascã înfrângerea: ,, - Dar ºtii cã m-ai ars, haldeule! zise pãrintele Duhu, luându-ºi tãlpãºiþa, Dunãre de mânios”. Despre caldei, popor nefast, distrugãtor de neamuri ºi cetãþi, vorbeºte biblicul Isaia, patronul eroului nostru, în vedeniile, predicþiile ºi profeþiile sale. Pãrintele Duhu are motive sã fie mâhnit, din curiozitate intelectualã a cumpãrat cãrþi spiritiste alcãtuind o colecþie care se

mozaic

Ion PECIE POPA DUHU (IV) Dramã în bibliotecã constituie într-o a doua bibliotecã. Citindu-le, este perfect conºtient de pericolul prezentat de ele pentru ignoranþi, motiv pentru care le pune la poprealã. Lepra ignoranþei ameninþã Iaºiul ºi nimeni nu se mai poate curãþa, nici mãcar la modul parodic, în Cãcaina. Metafora lumii stãpânite de Carte este genial dezvoltatã în poemele vizionare ale lui Eminescu. Bãtrânul dascãl din ,,Scrisoarea I” þinea lumile în fiinþã prin puterea numãrului sacru, prin calcul neîntrerupt. ªtim de asemenea cã o catastrofã planetarã se întâmplã când magul din ,,Memento mori” comite deliberat o eroare de lecturã. Civilizaþia falnicã a Egiptului antic cade pradã deºertului: când ,, magul, gard al rãzbunãrii, a citit semnul întors”. Magul din ,,Povestea magului cãlãtor în stele” aduce la ordine o stea rebelã tot cu ajutorul cãrþii în care sunt scrise legile în semne ale universului. Când lumea nu se mai lasã vãzutã, înþeleasã, priceputã, cititã de mag, de înþelept, ea este ameninþatã cu dezintegrarea ºi se prãbuºeºte în haos. Isaia Teodorescu, dascãl ºi interpret de texte, mai modestul lor confrate spiritual aparã Iaºiul de o catastrofã spiritualã ca pãzitor al pragului, ca guard al Bibliotecii. Sã revenim la prima lui Bibliotecã de la gazdã. Nu cunoaºtem decât vag conþinutul ei. Nu existã nicio dovadã textualã cã traftoloagele în mai multe limbi depozitate între pereþii afumaþi au influenþat ceea ce am numit, dupã Diogenes Laertios, viaþa ºi doctrina unui personaj care creeazã un stil, nu ºi o ºcoalã. E o bibliotecã cititã, dacã ne luãm dupã aspectul ei împãienjenit, fiºatã, domesticitã; dar o bibliotecã moartã, epic vorbind, amintitã doar pentru a sublinia excentricitatea personajului. E o bibliotecã în stare latentã stinsã ca un vulcan, încuiatã, fãrã cititori, exceptându-

actualitatea literarã 13 l pe custodele ei care se aflã în etapa faustianã post lecturã. Popa Duhu a citit toate traftoloagele ºi acum face experienþa sihãstriei ambulante. Instinctul lui de cititor mefistofelic îl îndeamnã sã-ºi comande cãrþi de spiritism strânse într-o a doua bibliotecã, scriam. Cum lectura lor ��i dezvãluie primejdia impactului cu cititorul nepregãtit pentru receptare, le încuie. A provoca rãul ºi acum îl exorcizeazã prin împiedicarea cãrþii radioactive de a ajunge în mâna escrocilor ignoranþi ºi, prin intermediul lor, la publicul larg. Ion Creangã dezvãluie faþa profeticã a eroului sãu, atlet al lecturii. ,, - Aceste cãrþi, încãpînd în mîna unor ºarlatani ignoranþi, ai sã auzi vorbindu-se cã fac minuni, ca sfiinþi. ªi sfînt sã fie rostul pãrintelui Duhu, cãci tocmai aºa s-a întîmplat. Într-una din zile, neavînd el cu ce sã-ºi cumpere pîne, le-a luat cu vravul ºi le-a vîndut directoraºului unei ºcoale primare cu te mieri ce. ªi deatunci începutul spiritiºtilor în Iaºi. De-atunci Grigore Nazianul, Efrem Sirul, Solomon înþeleptul ºi alþi rãposaþi de veacuri nu se mai pot liniºti în morminte; întrebare peste întrebare li se face. ªapoi, ia sã nu rãspundã, cã dracu-i a lor pe ºapte ani. Auzind pãrintele Duhu cã s-a fãcut zvon prin Iaºi despre niºte nãzdrãvãnii ca aceste, cicã s-a luat sfinþia sa pe gînduri, zicînd: - Vai de cel ce se sminteºte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala!” Pãrintele Duhu se leapãdã definitiv de blestemata poreclã de duh diavolesc. Era, se vede, un duh benefic. Plimbãrile prin Iaºi, punerea la punct a neisprãviþilor aveau un rol curativ. Dar în final comite el însuºi, cât era de învãþat, pãcatul în care cad atâþia eroi ai lui Creangã: aflat la strâmtoare, vinde cãrþile pe bani dezlegând rãul care prolifereazã monstruos. Lumea era dominatã de cuvântul tãios al predicatorului; ºi dintr-o datã invazia spiritiºtilor, falºi profeþi ºi predicatori. Sacrul este bagatelizat prin texte de magie neagrã, viaþa spiritului ofilitã prin apariþia spiritiºtilor. Metaforfozat într-un directoraº de ºcoalã, diavolul ºi-a vârât, iarãºi, coada. Liberul cugetãtor se vede înfrânt. Ultimele lui cuvinte repetã o tânguire a lui Iisus ,, - Vai de cel ce se sminteºte, dar mai vai de cel prin care vine sminteala!” Pãrintele a comis un pãcat de neiertat. Sminteala a venit în lume printr-un cugetãtor care se numea popa Duhu. Referinþele la Mãnãstirea Golia, nu întîmplãtoare, introduc tema nebuniei, a smintelii. Este momentul când înþeleptul cu purtãri de Diogene ,,ºi-a dat duhul”, la propriu ºi la figurat, ºi-a pierdut harul, încrederea în cãrþi. Fãrã sã vrea, a încurajat magia neagrã în dauna miracolului creºtin apostolic. Declinul este total. Fostul profesor de la Socola, devenit într-o vreme chiar arhimandrit cu mitrã, decade pânã la umila slujbã de îngrijitor. Creangã sugereazã drama spiritualã a unui vinovat care îºi ispãºeºte umil pãcatul. Pierderea numelui de Duhu ºi domnia spiritiºtilor subliniazã semantic aceastã dramã. ,,ªi poate cã din aceastã pricinã, bolnãvindu-se greu, ºi-a dat duhul, tocmai când ajunsese îngrijitor la biserica Nicoriþa din Tataraºi; de unde, aproape fiindu-i þinterimul Eternitatea, ºi-a luat acolo casã de veci, fie-i þãrna uºoarã! ªi deatunci, ca’ mai ba sã-l vadã cineva bãdãdãind pe uliþile Iaºilor.” Pluteºte echivocul asupra declinului suferit de pãrintele Isaia Duhu. Fostul profesor de la seminarul Socola devenit vremelnic arhimandrit cu mitrã a ajuns în final îngrijitor. Adicã slugã neînsemnatã pe lângã bisericã? Sau neînsemnatul slujitor care dã grijania participând astfel la actul sacramental al împãrtãºaniei ca formã de expiere? (Din volumul Phallusiada sau epopeea iconoclastã la Ion Creangã, în pregãtire la Editura Paralela 45)

n Rezultatele Concursului de Debut al Editurii Cartea Româneascã, ediþia 2011 n Anul acesta, s-a acordat un singur premiu la Concursul de Debut al Editurii Cartea Româneascã: la secþiunea Prozã. Manuscrisul cîºtigãtor este romanul Poker de Bogdan Coºa. Romanul va fi lansat la Salonul Internaþional de carte Bookfest, care va avea loc în perioada 25-29 mai 2011. La secþiunile Poezie, Criticã/Istorie literarã/Eseu ºi TTeatru, eatru, premiul de debut nu s-a acordat. La concurs au participat 98 de manuscrise, la urmãtoarele secþiuni: Prozã – 45 de manuscrise, Poezie – 46 de manuscrise, Criticã/istorie literarã/eseu – 3 manuscrise, Teatru – 4 manuscrise.

n Ziua Mondialã a Poeziei n În 21 martie 2011, Fundaþia Culturalã „Orient latin” din Timiºoara a celebrat Ziua Mondialã a Poeziei. În cadrul programului, a avut loc ºi festivitatea de decernare a premiilor anuale. Premiul de excelenþã literarã, ex-aequo, le-a fost înmânat la doi tineri scriitori care, în anul 2010, au primit distincþii naþionale: Lucian Adam (reºiþean, câºtigãtorul premiului, pentru volum de debut, la concursul „Porni Luceafãrul...”, ºi Adelina Dozescu (studentã timiºoreanã în vârstã de douãzeci de ani, colecþionarã de premii literare (43 în patru ani). Premiul „Horia Ionescu”, care se atribuie unui actor timiºorean implicat în poezia timiºoreanã, i-a fost înmânat maestrului Vladimir Jurãscu. Diploma i-a fost înmânatã de cãtre Cãlin Ionescu, fiul regretatului actor ºi regizor. Manifestarea s-a încheiat cu un salut cãtre preaiubitul „Big Brother” al literaturii române, absent datoritã slujbei lui pariziene, ºi discipolilor lui timiºoreni, ºi ei absenþi datoritã luptei pe care o duc pentru a ocupa instituþiile culturale locale. Ilie CHELARIU

Mãdãlina Ghiu, redactor-ºef al Editurii Cartea Româneascã: “Anul acesta premiul de debut al Editurii Cartea Româneascã ia fost decernat lui Bogdan Coºa. Tributar, încã, autobiografismului, romanul Poker conþine germenii de atmosferã, imaginaþie ºi stil ai unor viitoare construcþii narative solide. Este evident cã a apãrut o oralitatea inteligentã, bine pusã în paginã, asigurã atmosfera unei nouã generaþie literarã ºi cã vom mai auzi de acest autor, nãscut în intrigi pline de autenticitate ºi vervã, despre deriva existenþialã a 1989”. unor oameni ce refuzã servituþile maturizãrii. Simþul situaþiilor ºi al detaliului concret, rulajul rapid de planuri, uºurinþa surprinderii Bogdan Coºa, cîºtigãtorul concursului: psihologiilor în miºcare sînt cîteva dintre atuurile literare ale acestui “Ce e viaþa dacã nu un joc de poker pe mulþi bani?”Aceasta este roman „tînãr” – dar vãdind maturitate artisticã – aflat, oarecum, în filosofia unui grup de prieteni care aleg sã dribleze convenþiile ºi descendenþa prozatorilor generaþiei beat. Textul dezvãluie, dincolo sã refuze existenþa banalã a cetãþeanului onest – a omului de rînd de suprafaþa trash, numeroase straturi de adîncime care-i conferã, nemulþumit de ceea ce a devenit, dar prea laº pentru a-ºi asuma suplimentar, relief. riscuri, pentru a trãi cu adevãrat”. BOGDAN COªA s-a nãscut pe 24 ianuarie 1989, la Codlea, Poker este un roman „minimalist” viu, dinamic, scris cu nerv, judeþul Braºov. Absolvent al Facultãþii de Litere (Universitatea dexteritate ºi energie. O poveste dramaticã de dragoste se Transilvania din Braºov), specializarea Limbã ºi Literaturã Românã proiecteazã pe fundalul tribulaþiilor cotidiene ale unor tineri rebeli, – Limbã ºi Literaturã Englezã, promoþia 2007-2010, în prezent anticorporatiºti, care-ºi consumã revolta în trip-uri, incursiuni este masterand al Facultãþii de Litere (Universitatea din Bucureºti), internautice, aventuri, chefuri stropite cu alcool ºi altele asemenea. secþia Teoria Literaturii ºi Literaturã Comparatã. Publicã articole ºi Referinþele literare ºi, în particular, poetice (de la Henry Miller la texte literare în revistele Cultura, Tomis, Astra, dar ºi în reviste Ioan Es. Pop) ºi coloana sonorã (de la The Doors la Chris Rea), exclusiv online (www.boomlit.com, www.clubliterar.com etc.).


14 actualitatea literarã

consensuri

Revista revistelor literare România literarã În numãrul 10, Varujan Vosganian, în articolul “Teama de a fi patriot”, care trateazã tema lunii, “România în eternitate”, considerã cã românilor le e ruºine sã-ºi afirme patriotismul pentru cã n-au încredere în instituþiile lor. În finalul articolului sãu, autorul afirmã: „Mândria de a fi român începe odatã cu performanþa instituþiilor sale, a sistemului de guvernãmânt, cu modul în care cetãþenii sunt respectaþi, iar societatea oferã fiecãruia ºansa de a-ºi urma idealurile”. La rubrica sa, „Scripta manent”, criticul Alex ªtefãnescu face un apel cãtre toþi denigratorii lui Gabriel Liiceanu, rugându-i sã se opreascã în a defãima pe unul din marii oameni cu care au avut norocul sã fie contemporani. Cele douã pagini din mijloc ale revistei sunt ocupate de douã lungi scrisori, un epistolar Andrei Codrescu, Mircea Mihãieº, sub titlul “Dadaiºtii continuã sã joace ºah!”. Pe alte douã pagini, Mihai Zamfir face un excepþional portret al mentorului Junimii, Titu Maiorescu. Istoricul literar nu uitã sã reliefeze rolul de îndrumãtor cultural al lui Titu Maiorescu ºi, mai ales, rolul lui de primã mãrime în impunerea marilor noºtri clasici: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici.

Orizont Numãrul doi, din 22 februarie 2011, are ca piesã centralã un documentar mai puþin cunoscut: Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca vorbind despre Mircea Eliade. În textul de pe pagina a doua, folosind bine cunscutul sãu stil pluriform, radiant, criticul Cornel Ungureanu ne mãrturiseºte, cu un umor discret, cã nu ºtia faptul cã adevãratul centru al Europei se aflã în Maramureº. Aºa au stabilit topografii austro – ungari, la 1875, mãsurând drumul din Urali pânã la Atlantic. Criticul adaugã, elegant ºi responsabil, cã la Sighet ar trebui sã fie un centru al Europei, acolo unde se aflã Memorialul închinat victimelor comunismului, realizat de Ana Blandiana ºi de Romulus Rusan. Într-un interviu luat de Mihaela Roºu Bînã, redutabilul romancier Nicolae Breban afirmã cu tãrie cã opera sa ante- ºi postdecembristã este unitarã. În douã rânduri, Nicolae Breban se plânge cã lugojenii nu-l considerã unul deal lor. Prozatorul ºi-a scris primele trei romane la Lugoj, în anii ’62 – ’67. El regretã cã nu a fost inclus în antologia scriitorilor lugojeni. Într-o cronicã la eseul lui Lucian Boia Tragedia Germaniei. 1914 – 1945, Radu Ciobanu considerã cã vestitul istoric bucureºtean face necesarele nuanþãri, cãci Germania se face vinovatã de holocaust, dar nu este singura þarã europeanã care a promovat antisemitismul, militarismul, naþionalismul, rasismul, expansionismul, genocidul, autoritarismul… Prozatorul lugojean Dan Floriþa – Seracin este prezent cu proza Moºtenitoarea. Maleficul personaj Marta von Landauer, amintind de Olimpia, ne indicã faptul cã proza este un fragment din romanul care va încheia trilogia începutã cu Amurg timpuriu ºi Croaziera.

Contemporanul Numãrul doi, din februarie 2011, se deschide cu un surprinzãtor portret encomiastic fãcut de directorul revistei, romancierul Nicolae Breban, lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul miºcãrii legionare din perioada interbelicã. Lui Corneliu Zelea Codreanu i se gãseºte meritul de a fi avut abilitatea ºi consecvenþa de a combina politicul cu religiosul. Criticul Alex ªtefãnescu, sub titlul “Din vremea realismului socialist”, citeazã ºi comenteazã texte poetice de la începutul dictaturii comuniste, aparþinând unor slujitori ai regimului: Camil Baltazar, Dan Deºliu, Marcel Breslaºu, Maria Banuº. Textele nu au nicio valoare, fiind expresii ale unei propagande primitive, pline de urã, de joase sentimente. Acum trezesc ilaritate. Iar Alex ªtefãnescu ºtie sã prezinte textele cu umor: “…ne-o putem imagina pe Maria Banuº stând bine înfiptã cu picioarele în solul Europei de Est ºi adresându-se, cu o voce autoritarã, þãrii de pe malul celãlalt al Atlanticului: “Þieþi vorbesc, Americã!” (E vorba de titlul unui volum de versuri din 1955, n.n.). ªi criticul încheie: “Din fericire, America simplã, ca ºi cea complicatã, ignora pe atunci tirada tenebroasã a Mariei Banuº ºi îºi vedea de treabã”. Nicolae Balotã evocã întâlnirile sale cu Lucian Blaga de pe vremea când marele poet ºi filosof era interzis de comuniºti, reconstituind emoþionant atmosfera familialã, cu doamna Cornelia ºi cu Dorli, înconjurându-l cu afecþiune pe cel persecutat de stãpânire. George Motroc face un portret subiectiv al celui mai recent laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã, Mario Vargas Llosa, citând fragmente din confesiunile autorului ºi din discursul sãu de la ceremonia de decernare a premiului. La rubrica de

film, Dana Duma comenteazã filmul lui Andrei Ujicã Autobiografia lui Nicolae Ceauºescu, sesizând cã documentarul, prin folosirea abilã a însãºi propagandei lui Ceauºescu se transformã într-o criticã a societãþii româneºti, care a permis sã se întâmple ceea ce s-a întâmplat.

Apostrof În primul numãr, cel pe ianuarie 2011, semneazã versuri Mariana Codruþ ºi Liviu Georgescu. Citãm douã strofe din Sentiment de primãvarã, de Liviu Georgescu: “Au venit pãsãrile migratoare, pânã la oase m-au sfâºiat./ Am îngheþat în mijlocul lacului, statuie de gheaþã, sperietoare/ ninsã de ore. Toartele/ orizontului s-au lungit pânã în soare.// ªi deodatã cerul s-a înmuiat asemenea cositorului topit/ ºi sentimentele mi-au curs pe faþã, pe piept, pe mâini,/ ºi am început sã mã topesc ºi sã zbor/ cu vise la picioare în loc de aripi”. La rubrica “Dosar Mihail Sebastian”, putem citi un eseu de Ion Vartic. La rubrica “Biblioteci în aer liber”, Jose Maria Merino, membru al Academiei Regale Spaniole din Madrid, este prezent cu zece nanopovestiri. A zecea microficþiune, are titlul Temeri nefondate ºi sunã astfel: “Azi dimineaþã m-am trezit cu o fricã teribilã cã n-am sã pot zbura, iar senzaþia asta neplãcutã m-a urmãrit în timp ce urcam scãrile spre terasã, cu pardesiul închis la toþi nasturii ºi servieta în mânã. Cu toate acestea, mam arunca în gol, am început sã zbor fãrã probleme ºi am ajuns la timp la birou”.

Nord Literar Versurile numãrului din februarie 2011 sunt semnate de Cristina Onofre, Gheorghe Mihai Bârlea, Ioana Cozmuþa, Horia Muntenuº. În poezia Grãdinar, Cristina Onofre scrie: “Tremurul seminþelor/ aruncate la începutul zãpezii./ Seminþe – vãi ºi fire de apã./ Seminþe – vorbe/ sãdite de grãdinar/ pe hotarul grãdinii”. Dumitru Micu este prezent cu partea întâi a unui eseu despre poezia Anei Blandiana de dupã 1989. Constantin Cubleºan încearcã sã ne convingã asupra modernitãþii romanului popular. Delia Pop comenteazã poezia rafinatã a lui George Achim din volumul Dulceþuri din fructe târzii de pãdure, apãrut la Editura Brumar din Timiºoara, în 2010. Marian Barbu se întreabã încotro merg reevaluãrile postdecembriste, iar Luca Cipolla încheie revista cu o paginã de versuri în românã ºi în italianã.

Cronica “Poemul de februarie”, de pe prima paginã a numãrului doi se numeºte Nu-s vinovat faþã de þara mea ºi aparþine lui Andrei Ciurunga. Citãm douã strofe: “Nu-s vinovat c-am îndîrjit ºacalii/ ºi c-am rãcnit cu sufletul durut/ cã nu dau un Ceahlãu pe toþi Uralii/ ºi cã urãsc hotarul de la Prut.// Dac-am strigat cã haitele ne furã/ adîncul, codrul, cerul – stea cu stea -/ ºi sfînta noastrã pîine de la gurã,/ nu-s vinovat faþã de þara mea”. Constantin Popa semneazã douã pagini de poezie, iar ultima paginã este ocupatã de un lung poem al italianului Claudio Pozzani, prezentat ºi tradus de redactorul – ºef Valeriu Stancu. Ioana Petcu oferã prima parte a unui eseu despre Prometeu – personajul cu o mascã a singurãtãþii. Emilian Marcu semanleazã apariþia unei antologii îndelung aºteptate: Poeþi din Basarabia. Masiva antologie, de 680 de pagini, a fost realizatã de Adrian Dinu Rachieru. Ionel Savitescu recenzeazã o carte de mare interes: Al Treilea Reich (volumul I) aparþinând istoricului englez Richard J. Evans.

Bucovina Literarã Invitatul revistei (numerele 1-2, din ianuarie - februarie 2011) este poetul ºi prozatorul Constantin Abãluþã. Dupã un amplu interviu, urmeazã un grupaj de versuri, din care citãm: “aºa cum în copilãrie scânteia bila de sticlã/ pe care mi-o dãduse fata care mi-a ºoptit: între noi nu-s decât douã strãzi/ pe care le cunosc casã cu casã”. Ultimele pagini închinate lui Constantin Abãluþã conþin fragmente din volumul 2, în pregãtire, al Întâmplãrilor imaginare pe strãzile Bucureºtiului. Versurile numãrului dublu sunt semnate de: Lucian Vasilescu, Andrei Zanca, Marius Ianuº, Lucia Olaru Nenati, Cezar Ivãnescu, Adrian Diniº ºi Alan Brownjohn. Venerabilul Dimitrie Vatamaniuc scrie despre muzica ºi artele plastice în manuscrisele eminesciene (opera literarã ºi proza politicã). Alexandru Ovidiu Vintilã îl evocã pe Ioan Petru Culianu, la 61 de ani de la naºtere. Cunoscutul discipol al lui Mircea Eliade este considerat un gânditor de geniu, în perpetuã cãutare a împãcãrii sacrului cu lumea. Constantin BUICIUC

nr.6 n martie 2011

Regina diamantelor de nea* Prolificitatea editorialã a Mariei Rogobete îþi are sorgintea ºi în prezenþa ubicuã în poezia ei a unei materii prime: iubirea. Este, în acelaºi timp, tema asupra cãreia s-au aplecat de-a lungul vremii inimi ºi suflete dar care a rãmas, de fiecare datã, neepuizatã. Dialectica iubirii – cea care însoþeºte, deopotrivã, omul încã din genezã ºi procesele cosmice – funcþioneazã astfel ºi în producþiile literare ale Mariei Rogobete, crescând cu fiecare volum. Admirabil ca titlu, Mirabila scânteie reprezintã scânteia datoratã tensiunilor ce se acumuleazã în norii umani saturaþi de iubire, iubire ce poate merge de la dulcele pãcat spre cele nebune, risipitã într-un trai fãrã dus-întors, iubire de forma unui zâmbet oglindit în culoarea ochilor ei (ai poetei), ascunsã într-un sãrut, cu rãsuflarea cusutã în pieptul iubitului, scãldatã în lumina pãcatului; stând pe piatra relelor sau pe malul cãinþei, tãcutã ºi ascultãtoare, iubirea - durere lãsatã pe înserat la porþile uitãrii sau interpretând muzica dulce a dezmãþului. Am trecut astfel în revistã câteva stãri prin care poeta Maria Rogobete este în stare sã transpunã iubirea în versurile sale. Maria Rogobete este sutã la sutã femeie ºi nu-ºi dezminte aceastã calitate când cântã în versuri: fie se aflã într-o cãutare a cuiva (care nu poate fi decât el sau ea ea) într-un labirint de speranþe creponate sau pe cineva spre a-i sãruta doar umbra pictatã în mintea îndrãgostitã, umblând prin gânduri bezmeticã, ascunzând lacrimile în acestea, ca un copil pierdut de pãrinþi ºi soartã pe un peron de garã. Gesturile – simple, de altfel – iubitului capãtã amplificãri dincolo de obiºnuit, ceea ce, evident, este de natura complicãrii lucrurilor, pentru cã simpla lui privire spre ea îi aduce un zâmbet cald ce se scurge pe anotimpuri, pe ani ºi flori, iar plecarea devine eveniment major cu efecte în timp când pãdurile ºi munþii plâng mocnit. Dar femeia din spatele volumului de versuri îºi spune cuvântul ºi, deºi pare a-ºi rãtãci paºii peste pietrele din sufletul timpului, storcându-ºi lacrimile pe cãmaºa slãbiciunilor, zguduitã de suspinuri pãtrunse de dragostea nebunã, are puterea credinþei cã niciodatã nu este prea târziu când iubirea-i prin preajmã : „Dã-mi mâna sã-mi sporesc curajul / Ce stã la pândã în ochii mei / Dã-mi un sãrut ºi apoi necazul / Se va preface în flori de tei.” Deºi atât ea cât ºi el au registre sentimentale largi, de la a fi pierduþi prin vise de iubire, trecuþi prin patul rãvãºit de vise ciudate – unde fericirea le îmbracã tãcerea în cuvinte ºi în lacrimi – poeta simte nevoia unui împrumut din naturã, împrumut care-i augmenteazã posibilitãþile de întoarcere la veºnica iubire. Anotimpurile se instituie în umerii tari ai unei construcþii lirice ce-i prilejuieºte Mariei Rogobete înscrierea în ºirul nesfârºit al condeierilor ce-ºi ostoiesc sufletul la izvorul fermecat al naturii. Vara este anotimpul preferat, dar pentru cã este o frumoasã doamnã, se împiedicã de toamnã, prilej cu care se transformã în castan sau „efectueazã” lucrãri de sezon: culege roadele dragostei sau priveºte pierdutã norii groºi ºi, haiducind prin covorul de frunze, se cautã pe sine, regãsindu-se la intersecþia cu amintiri… Sentimentul lacustru al ploii binecuvântate - sau, dupã împrejurãri, insuportabile este convertit ºi pus sã lucreze pentru cei doi îndrãgostiþi : „Când tu vei trece pe strada / Udatã de proaspete ploi / Vedea-vei în luciul de apã / Iubirea fecundã din noi”, pentru ca în altã parte roua toamnei sã aducã liniºtea : „Prin parcuri plânge noaptea / Cu lacrimi mari de rouã / ªi frunze împart ºoapte / Sub blânda lunã nouã // iar eu pierdutã-n noapte / cu sfeºnic – luna nouã / ascult pe alee ºoapte / ªi-n suflet picur rouã”. Frumoasa doamnã care ne priveºte uºor marþial de pe coperta volumului de versuri, într-o þinutã în culori fundamentale – alb-negru – împrumutatã din cea a eroinei unei poezii, reginã a diamantelor de nea, este totuºi, uman vorbind, o cãlãtoare prin deºertul vieþii ºi, pentru a-ºi desãvârºi exprimarea plinã de lirism, se opreºte la oaza copilãriei spre a se aºeza, ostenitã, la izvorul amintirilor. Maria Rogobete încã nu ºi-a aºezat papucii la marginea patului spre a-ºi institui un set de tabieturi, nu se prãvale peste ea un munte de amintiri dar un mic bilanþ îºi poate totuºi face, prilejuit de noua apariþie editorialã. La chemarea poeþilor spre a da raport în faþa maimarilor din departamentul liric al nu ºtiu cãror ceruri despre starea poeziei, poeta Maria Rogobete se prezintã: jumãtate ºi restul femeie – adicã toatã – far pe þãrm de mare, rãu preschimbat în bine, tainã a lumii, eterna femeie – fãrã de care nici Divinitatea n-a scoso la capãt – ea este mirabila scânteie, cea care face ca iubirile sã ardã spre a se purifica redevenind materie primã pentru cântecele noastre. Poeta Maria Rogobete are nevoie de timp spre o mai efectivã aplecare peste versurile sale, pentru ca ea ºi cititorii de poezie sã se bucure de o desfãºurare de lirism mult mai amplã ºi profundã ºi asta în beneficiul tuturor. Poezia este locul geometric ºi al capcanelor de tot felul, iar evitarea lor mãsoarã, deopotrivã, gradul respectului de sine faþã de acest gen de artã ºi faþã de cititori. Am convingerea fermã cã drumul ei spre zonele aerate ale literaturii poetice este anevoios dar per aspera ad astra, iar Maria Rogobete are tot ce îi trebuie: este deja pe acest drum, are talent, iar materia primã de care vorbeam – iubirea – se aflã în cantitãþi nelimitate. Cu alte cuvinte, poate cânta iubirea, cã dacã iubire nu e, nimic nu e... Lucreþiu EPURE Maria Rogobete – „Mirabila scânteie”, Editura Nagard, Lugoj, 2010


Remus V. GIORGIONI

nr.1 nnoctombrie nr.6 martie 2011 2010

VALERIU BRANIªTE, TABLA DE LA LUGOJ, Ed. David Press Print, Timiºoara 2010 (prima ediþie: Tipografia Carol Traufellner, Lugoj, 1903) Cartea apare în editura lui Ioan David, îngrijitorul ediþiei, în colecþia Bibliotheca Banatica, seria Patrimonium, cu o prefaþã de Criºu Dascãlu. Într-o casã veche din Lugojul începutului de secol

XX, dupã moartea unei bãtrâne de peste 100 de ani, se descoperã o tablã de lemn cu tot felul de încrustaþii, imagini ºi texte religioase cu dimensiunile de: 38/21,5/3,5 cm (ca o altã „tabula smaragdina”…). Adevãrat eveniment cultural - „monument preþios literar-artistic” - , cãruia reputatul ziarist lugojean, unul dintre cei mai mari ai epocii sale, îi dedicã o serie de articole publicate în ziarul DRAPELUL, adunate în cartea cu pricina. Filolog încercat, Braniºte face aici crestomaþie, lingvisticã ºi paleografie, încercând sã dateze „tabla” prin 1450, considerând-o drept cel mai vechi document de limbã cunoscut în cultura româneascã. Obiectul ajunge în mâna lui Mihail Bãsan, notar public regal ºi colecþionar de antichitãþi, unde îl vede ºi ziaristul. Tabla de la Lugoj este inscripþionatã faþã-dos, cu imagini sfinte (Iisus Hristos, Îngerul, Sfânta Maria, crucea) ºi cu texte în slavonã ºi româneºte. „Scriindu-ºi cartea, Braniºte nu face decât sã se alãture intenselor discuþii lingvistice…, care s-au purtat la sfârºitul sec. al XIX-lea ºi la începutul celui urmãtor la noi, inclusiv pe teritoriul Banatului” (Criºu Dascãlu).

PETRU E. OANCE (TATA OANCEA), MOARTEA CÃLUGÃRIÞEI FÃRÃ NOROC, Editura TIM, Reºiþa 2010 (seria Bocºa – istorie ºi culturã - ) Nimeni, din lumea literarã, nu ºtia de existenþa acestei nuvele inedite de dragoste a reputatului autor bãnãþean, simbol al literaturii în grai bãnãþan. Manuscrisul a fost descoperit din purã întâmplare, de o firmã de colectare a deºeurilor, când familia care cumpãrase casa familiei Oance a chemat-o sã facã în casã curãþenie generalã. Într-o „notã asupra ediþiei”, editorul Gh. Jurma ne tãlmãceºte taina caietului obiºnuit de cca. 200 de pagini, în care a descoperit „o povestire romanticã, romanþios-naivã”. Manuscrisul este reprodus fidel, spre a pãstra marca stilului „exaltat, aproape specific autorului” ºi parfumul de epocã (deºi noi, în calitate de cititor ne declarãm surprinºi de construcþii ca: „erea” sau „dupã” în loc de de pe – caracteristice graiului oltenesc, nu celui ardelean sau bãnãþean: Tata Oancea s-a nãscut la Braºov ºi a trãit la Bocºa ºi Timiºoara).

carti / edituri

actualitatea literarã 15

Lãsati, cãrtile , sã vinã la mine ! Maria ªleahtiþchi, Oleandrii mã strigã roz,

Ion Opriºor, Sub semnul amurgului, eubeea, 2011

Ed. Cartier, Chiºinãu, 2010

Surprinzãtor de bunã ultima (pardon: cea mai recentã!) carte a lui Ion Opriºor, alãturi de care precedentele lui apariþii editoriale ar putea trece drept simple exerciþii de digitaþie. Autorul a fãcut un pas înainte inclusiv prin editura sub ale cãrei auspicii îºi situeazã volumul, depãºind un nivel oarecum local. Cartea se bucurã ºi de girul a doi scriitori de marcã ai Banatului literar, Marian Odangiu ºi Laurenþiu Nistorescu. Cel din urmã remarcã în noul stil al lui I.O. „excesul de cerebralitate” care tinde sã înfrâneze „vocea primã”, necenzuratã, a lirismului iniþial. Suntem de aceeaºi pãrere: Filtrul auctorial ar putea sã înãbuºe naturaleþea ºi suculenþa versurilor. Cu toate astea, în poezia de azi a lui I.O. bate un vânt de reînnoire, este vizibil pentru oricine progresul. Versul

Nãscutã la ªtefãneºti/Floreºti, Republica Moldova, profesoara Maria ªleahtiþchi a debutat în poezie în 1998 cu volumul o sãptãmânã de poeme nescrise (Cartier), a scris cãrþi de criticã literarã despre literatura românã din Basarabia comunistã ºi postcomunistã, care au primit numeroase premii. Maria scrie o poezie conceptualã, livresc-textualistã, nu lipsitã însã de fior liric; dotatã cu metafore încrustate ca niºte pietre preþioase în textura poemelor – fãrã a fi, totuºi, metaforizantã. „Personajul poemelor nescrise îi seamãnã probabil prin ceva autoarei… E ca faþa nevãzutã a lunii”, spune Eugen Lungu în prezentarea de pe coperta a patra. Dar iatã ºi câteva mostre: „liniºtea stã pe pragul casei/ca într-o scoicã

a veºniciei” (cîinele nostru); „draga mea/oleandrii noºtri de-acasã/mã strigã roz înapoi”(oleandrii mã strigã roz). Remarcabile sunt ºi poemele dumnezeu n-a murit, lut, te privesc adânc alabastru.

Vladimir Udrescu, dolor, Brumar, Timiºoara MMX (Poeþi români contemporani) Remarcat relativ recent ca poet de Constanþa Buzea, cu douã apariþii în România literarã – 2007, 2008 - , pânã atunci nume aproape necunoscut, Vladimir Udrescu scoate la bãtaie cavaleria romanticã a poemului în 2009, tot la Brumar, în colecþia „Poeþi români contemporani”, prin volumul scot cavaleria. În legãturã cu volumul de debut descoperim o cronicã semnatã prof.dr. Monica I. Costea în revista Spiritul Critic, fondatã de Leonard Gavriliu, unde V. U. este redacteur en chef. „Scot cavaleria” nu poate fi notat decât ca un experiment liric… Nu este un volum prost scris, pentru cã talent existã, tehnica modernã… a metaforei în cascadã e folositã cu uºurinþã, lexicul e bogat…”, ne asigurã recenzenta. Cât despre volumul în discuþie, poetul nostru beneficiazã de referinþe critice favorabile din partea lui Cristian Livescu, Constanþa Buzea, Nicolae Stoie, Victor ªtir, ªtefan Ioanid. Nouã ni se pare puþin cam eclectic, abscons-suprarealist, dar nu lipsit de virtuþi lirice reale.

alb, titlurile-monoverb ºi punctuaþia zero sunt semne sigure de esenþializare în propria substanþã poeticã. Descoperim printre poeme bune ºi foarte bune, unele antologice: Poartã de vis, Alint, Rãni ºi clipe, Mãtasea uitãrii. „Aº putea fi/o picãturã/de ploaie/sã-þi tulbur/ amintirea/sau/visul tãu/dintr-un somn/ îndepãrtat ºi/chiar nisipul/dimineþilor/în clepsidre” (Câþiva paºi). La mai mare, Ion Opriºor!

Maria Niþu, Sesiune de autografe, Editura Palimpsest, Bucureºti, 2010 Noua „sesiune de autografe” a scriitoarei Maria Niþu se desfãºoarã din direcþia cunoscutei edituri a lui Ion Cocora ºi a Danei Pocea ºi include 4 (IV) secþiuni: Linii de dialog, Vitralii, Geometrii în timp ºi spaþiu, Ulise ºi Marea. Prima parte a cãrþii cuprinde interviuri cu Anavi Adam, Bujor Nedelcovici, Paul Everac, Ion Cocora, Vasile Dan, Alexandra Deºliu, Maria Novac, cât ºi un „duplex imaginar” (o convorbire peste vãmile cerului cu Ioan Ardeleanu – interviul pe care Maria ºi-ar fi dorit sã-l ia colegului nostru, dar nu a apucat ºi atunci îºi imagineazã un dialog mediat de versurile lui, care ne-au rãmas ca valoroasã moºtenire culturalã). Volumul mai cuprinde un recviem Mariana

Marin („Madi-confesiune nedevelopatã”), un articol despre M. Blecher º.a. Iar în ultima parte, trei microeseuri despre poezia liricului bãnãþean Anghel Dumbrãveanu, publicate în Rostirea Româneascã. Maria Niþu este un cititor atent ºi un critic pe mãsurã – serioasã, fãrã sã fie acribioasã, ci numai cât se cuvine. Un exemplu: „Prin boalã, realitatea imediatã devine pentru Max Blecher o irealitate pe care nu o poate înstãpâni, se transformã în experienþa unei suprarealitãþi” (p.191). Iar isprãvi mai vechi sau mai noi o recomandã pe Maria ºi ca prozatoare cu nerv ºi cu fler.

Dan Floriþa-Seracin, Scrisul românesc în Banat, Ed. Nagard, Lugoj, 2010 (cu o Postfaþã de Alexandru Ruja ºi un Cuvânt înainte al autorului)

În colecþia Critice a deja cunoscutei edituri lugojene apare aceastã carte despre „Lirica interbelicã” – subtitlul cãrþii, pe care-l gãsim (doar) pe coperta interioarã. Volumul este împãrþit în douã secþiuni: Tradiþionalismul (Mihai Novac, Constantin Miu-Lerca, Romulus Fabian, Pavel Bellu, Grigore Popiþi, Grigore Bugarin, Dorian Grozdan, Tiberiu Vuia) ºi Modernismul (Ion Stoia-Udrea, Traian Ieremici, Petru Sfetca, Petru Vintilã, Alexandru Jebeleanu). Prozator de forþã, D.F.S. se dovedeºte prin aceastã carte ºi un cercetãtor încercat al fenomenului literar bãnãþean, scuturând praful de pe vrafuri întregi de ziare de epocã: Banatul (prima revistã literarã, care apare în 1926 la Timiºoara sub direcþia lui Camil Petrescu), apoi Siminicul, Fruncea, Vrerea, Banatul literar. Dar ºi de pe cãrþi mai vechi sau mai noi, care se ocupã cu fenomenul avut în vedere, acest „teritoriu literar inevitabil miºcat (ºi) de confluenþa cu alte curgeri literare” (A.Ruja).

Adrian Georgescu, Sosirea spre Dumnezeu, Sieben Publishing, Bucureºti 2010 Este greu sã þii ritmul cu (prezentarea cãrþilor lui) Adrian Georgescu, pentru cã scoate douãtrei cãrþi pe an, putând trezi invidia unora, cei cãlãuziþi de principiul cantitãþii (în acelaºi an 2010 a mai editat sau reeditat vol. „5” ºi în 2011„Moartea spionului”). Dupã ediþia princeps din „Amurg sentimental”, unele cãrþi au ajuns pânã pe la a patra-a cincea ediþie (Rebutarea omenirii) la aceeaºi 7 Publishing. Dar Sosirea spre Dumnezeu e un titlu realmente frumos, cu toate cã insuficient acoperit prin conþinut. Cãzut în capcana titlului, te apropii de ea cu sfialã, ca de Citadela lui Saint Exupery, însã te izbeºti de text ca de ziduri oarbe, o cetate cu porþile zidite: „Un dialog/ – Ce s-a întâmplat, scriitorule. – ªtiu ce se întâmplã, cititorule”; „ O întrebare/ De ce refuzã un om înþelegerea operei mele apoi altul mã respinge pe mine – omul: de parcã faþa mi s-ar fi pãtat de sânge ºi privindumã de la cãlcâie pânã la vârful creºtetului zice Nu”; „Un adevãr/ Nu se întâmplã nimic”… (autorul dixit). Noi nu zicem cã nu se întâmplã (chiar) nimic în aceastã carte. .. Zicem doar cã – sorry - nu ne (prea) dumirim se ce întâmplã!


16 actualitatea literarã

meridiane

Roberto Deidier

n Comemorare Rolf Bossert Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la moartea poetului reºiþean de limbã germanã Rolf Bossert (16.12.1952 17.02.1986), Forumul Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin ºi Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa au organizat în ziua de 16 februarie 2011, cu largul sprijin al familiei Camelia ºi Lucian Duca, care au pus la dispoziþie în acest scop spaþiul librãriei „Semn de Carte”, o dupã-amiazã comemorativã, la care au participat în numãr mare personalitãþi ale vieþii culturale ºi spirituale ale municipiului, iubitori ai artei poetice, iubitori ai frumosului, reprezentanþi ai presei. Pentru a nu ºtiu câta oarã „Semn de Carte” s-a dovedit a fi mai mult decât o librãrie, prin faptul cã reuºeºte sã organizeze întâlniri de o înaltã þinutã intelectualã, profesionalã ºi esteticã cu personalitãþi marcante ale vieþii culturale ºi artistice de pe aceste meleaguri ale noastre, sau evocãri ale acestora. Rolf Bossert a fost o asemenea personalitate. El a marcat cultura germanã, care face parte din patrimoniul cultural al þãrii noastre, fiind considerat cel mai mare poet german din Banatul Montan la sfârºitul ultimului secol al mileniului trecut. Dupã studiile elementare ºi de liceu efectuate în oraºul sãu natal, Reºiþa, Bossert a urmat cursurile de germanã englezã la Universitatea din Bucureºti. Dupã absolvirea acestora a fost numit profesor la Buºteni (1975 - 1979). Mutat la Bucureºti, a lucrat ca instructor cultural la Casa de Culturã „Friedrich Schiller”, apoi ca redactor la editurile „Meridiane” ºi „Kriterion”. În anul 1985 a emigrat cu familia (soþia ºi doi copii) în Germania, unde, dupã numai douã luni de ºedere, s-a sinucis. Cu toate cã a scris încã în anii de liceu, debutul sãu poetic a avut loc în anul 1971, în revista de literaturã germanã „Neue Literatur” („Literatura nouã”) din Bucureºti, cu poezia „Japanisches Märchen” („Poveste japonezã”). În 1972 a devenit membru al celebrului grup literar de la Timiºoara, denumit „Aktionsgruppe Banat” (un ghimpe în ochii autoritãþilor de atunci). Prima carte a sa, intitulatã „siebensachen”, a apãrut în 1979. A scris în total nouã cãrþi (poezie ºi literaturã), a tradus din româneºte în germanã din Victor Eftimiu, Gellu Naum ºi Mircea Zaciu, a apãrut în numeroase antologii, a colaborat la numeroase publicaþii din Bucureºti ºi Braºov, apare în mai multe dicþionare ºi enciclopedii. Despre Bossert au scris numeroºi autori, a fost tradus în limba românã, a scris ºi el despre alþi autori (Claus Stephani, Richard Wagner, Ludwig Schwarz, Hans Liebhardt, Horst Fassel ºi mulþi alþii). A fost distins cu numeroase premii, inclusiv cu cel al Uniunii Scriitorilor din Romãnia. Scrierile sale de o inspiraþie fenomenalã, curajoase, profunde, unele cu caracter politic, unele în dialectul german reºiþean, l-au fãcut cunoscut ºi apreciat atât în þarã, cât ºi în Germania. Cu tot succesul sãu, Bossert a fost probabil un mare singuratec. Întâlnirea din dupã-amiaza acelei zile de februarie s-a desfãºurat în limba românã. Dupã cuvintele de salut ale Cameliei Duca, gazda evenimentului, a urmat prezentarea biografiei ºi a operei autorului de cãtre Erwin Josef Þigla, preºedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin. Expunerea domniei sale a fost completatã de lecturarea mai multor scrieri ºi poezii ale lui Rolf Bossert, în limba germanã ºi în traducerea lor în româneºte, lecturare fãcutã de membri ai Forumului German (înv. Yvonne Christa Demenyi, prof. Alexandra Damºea, dr. ing. Christian Paul Chioncel, prof. Dolores Weisz - care i-a fost ºi profesoarã la liceu). Au mai luat cuvântul, evocând ºi omagiind personalitatea ºi opera autorului, profesorul ºi poetul Nicolae Sârbu, fost director al Bibliotecii Judeþene „Paul Iorgovici”, prof. dr. Liubiþa Raichici, poetã ºi directoare a Direcþiei Judeþene pentru Culturã ºi Patrimoniul Naþional Caraº-Severin, prof. Ana Kremm, de la Liceul „Diaconovici - Tietz” (unde a studiat ºi Bossert), prof. Codruþa Popescu, prof. Dolores Weisz, de la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reºiþa, prof. univ. Petru Chioncel, de la aceeaºi Universitate. Erwin Josef Þigla a amintit ºi numeroasele manifestãri comemorative Rolf Bossert organizate de Forumul German ºi evocãri ale acestuia în publicaþia lunarã „Echo der Vortragsreihe”, plicurile filatelice editate ºi stampilele emise pentru cinstirea lui. Waldemar Günter KÖNIG, Reºiþa

actualitatea literarã ISSN 2069 - 1645

Revistã a Unirii Scriitorilor din România editatã de Asociatia Culturalã Actualitatea cu sprijinul Primãriei Municipiului Lugoj

nr.6 n martie 2011 Roberto Deidier s-a nãscut la Roma, în 1965. A debutat în 1989 cu poezia “Timpul prezent”. Publicã poezii în multe reviste de literaturã, atât în Italia cât ºi în lume, printre care amintim: “Poesia”, “Paragone”, “Luceafãrul”, “Présages”, “W orld Literature TToday”. oday”. În 1992, este inclus cu “Între corp ºi “World zi” în Poesia contemporanea. Secondo quaderno italiano italiano.. În 1995, cu o prefaþã de Antonio Prete, a publicat prima sa carte, Il passo del giorno (Sestante, Premio Mondello pentru debut). A urmat, în 1999, cel de al doilea volum, “Cartea naturalã”, dintre care am ales poeziile prezentate.

Închinatã focului

Pietrele înguste

Cu lemnul unei case prãbuºite Reînviu pentru a-þi sta aproape Fãrã teamã, pentru cã acum cenuºa mea Erupe din puterea ta Iar împreunã ne cernem peste ruine În rafale, peste teatrul ruinelor.

Aceste amprente cãutau nu urme Sau un ºuierat ascuns Ci o amintire a trecutului, Geometria sa lentã, animalicã Miºcãri ºi ritmuri, Deasupra unui morman de castane, Frunze veºtejite, patul dur de piatrã.

Reale sunt nãlucile cele mai ciudate Ce curg în parade de-a lungul drumului Umbre pe retinã de câini vagabonzi Sclipiri de pisici pe câmpurile lor de luptã În cerul constelaþiilor ºi al flash-urilor.

Dimineaþa eºti un mic cuptor, De unde nasc zile inegale ªi ãsta e instinctul tãu Animalic, domesticit ºi rãzbunãtor Sacru ºi solitar, sau profanat domestic Al unui corp ce se învãluie în încãpere.

Aºa jinduieºte cerbul la jumãtatea lui august Cãutând cu limba un orient sãnãtos Deasupra înghiþind sãltãreþ În furtunile încruciºate ale migraþiilor noastre.

Gândii cã pietrele îmi arãtau Metamorfoza anunþatã a sentimenului, Fãrã ocoliºuri, M-am întins într-o altã intimitate Fãrã sã-mi dau seama, doar învãþând.

Iar fiecare pierdere e sigurã. Nu ard ca tine Pereþii zidurilor noastre prãbuºite.

Teritoriul Am senzaþia cã trãiesc în locuri pe care le recunosc Când în fiecare searã am acelaºi deja-vu Aici e semnalul care-mi trezeºte aminitirile Trãiesc o luminã care mã reflectã.

Prezentare ºi traducere de Cristina FRÃÞILÃ

Rolf Bossert (16.12.1952-17.02.1986) Rolf Günther Bossert, nãscut la 16.12.1952 (pãrinþii: Alice ºi Emil Bossert), urmeazã cursurile ºcolii generale ºi de liceu („Bastlia“, astãzi Liceul „Diaconovici - Tietz“) în localitatea sa natalã Reºiþa (1959 - 1971). Apoi urmeazã studii de germanã - englezã la Universitatea din Bucureºti (1971 - 1975). Ca tânãr absolvent este numit profesor la Buºteni / Prahova (1975 1979). Între anii 1979 - 1981 activeazã ca instructor cultural al Casei de Culturã „Friedrich Schiller“ din Bucureºti. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“ din capitalã, iar din 1982 la Editura „Kriterion“. În 1984, Rolf Bossert înainteazã actele de emigrare în Germania, ceea ce îi aduce interzicerea de publicare. În decembrie 1985, emigreazã împreunã cu soþia Gudrun ºi cei doi fii, Frank ºi Klaus. La 17.02.1986, dupã numai douã luni de Germania, se sinucide în Frankfurt pe Main. Rolf Bossert debuteazã ca poet în 1971, în revista de literaturã în limba germanã „Neue Literatur“ din Bucureºti, an de apariþie 22, nr. 2 / februarie 1971. Aici îi apare poezia „Japanisches Märchen“ („Poveste japonezã“). În 1979, îi apare cartea de debut „siebensachen“. Între anii 1972 - 1974 devine membru al grupãrii literare „Aktionsgruppe Banat“. În anul 1979, primeºte premiul de poezie al Uniunii Tineretului Comunist, în anul 1980 premiul pentru literaturã pentru copii „Ileana Cosânzeana“, iar în anul 1982 premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea din opera lui Gellu Naum în germanã. În anul 1982, i se decerneazã premiul cercului literar „Adam MüllerGuttenbrunn“ din Timiºoara. În perioada 1996 - 2011, Asociaþia Germanã de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor din Reºiþa ºi Forumul Democratic al Germanilor din judeþul CaraºSeverin au editat un numãr de 5 plicuri filatelice ocazionale ºi au emis un numãr de 3 ºtampile filatelice ocazionale, toate dedicate amintirii lui Rolf Bossert. În anul 2002, ambele organizaþii ale etniei germane din Banatul Montan au lansat o medalie jubiliarã Rolf Bossert, realizatã la Monetãria Statului din Bucureºti. În data de 10 februarie 2011, Consiliul Local al Municipiului Reºiþa îi conferã titlul de Cetãþean de Onoare post mortem, la iniþiativa Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin. De asemenea, la iniþiativa celor douã organizaþii germane s-au desfãºurat de-a lungul anilor zece manifestãri comemorative în diferite instituþii de învãþãmânt reºiþene, dar ºi în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ din municipiu. Apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care 6 postume), 3 volume cu traduceri ºi multe apariþii în publicaþii din þarã ºi de peste hotare, Rolf Bossert rãmâne cel mai cunoscut literat german din Banatul Montan al ultimelor decenii din secolul XX. Erwin Josef ÞIGLA Director: Nicolae SILADE Redacþia: Constantin BUICIUC Mircea ANGHEL Nicolae TOMA Cornel DRINOVAN Redactor ºef: Remus V. GIORGIONI

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise prin poºtã trebuie sã fie însoþite de un suport electronic. De asemenea, cele expediate prin email trebuie neapãrat sã fie scrise cu diacritice. Vã rugãm sã adãugaþi la materialele trimise spre publicare un mini CV literar (eventual referinþe critice), o fotografie ºi adresa la care doriþi sã primiþi exemplarul tipãrit.

Volume semnate Rolf Bossert: siebensachen siebensachen: gedichte - Bucureºti, Kriterion, 1979; Mi und Mo und Balthasar Balthasar,, Kinderliteratur -Bucureºti, Ion Creangã, 1980; Der Zirkus. Ein Bilderbuch [ilustraþii: Liana Maria Petruþiu] -Bucureºti, Ion Creangã, 1982; neuntöter gedichte, Cluj-Napoca, Dacia, 1984; Auf der Milchstraße wieder kein Licht, Gedichte, Berlin, Rotbuch, 1986; Befristete Landschaft [litografii: Renée Strecker], Berlin-Kreuzberg, Edition Mariannenpresse, 1993; Im Dickicht der Sprache Zum 50. Geburtstag des Dichters [editori: Hans Liebhardt, Erwin Josef Þigla], Bucureºti, reppen des Winds. GeADZ, 2002; Ich steh auf den TTreppen sammelte Gedichte, 1972 - 1985 1985. Frankfurt am Main, reppen des Winds. Schöffling, 2006; Ich steh auf den TTreppen Ausgewählte Gedichte, 1972 - 1985 = Stau pe treptele vântului. Poeme alese, 1972 - 1985 [culegere de texte ºi traducere: Nora Iuga], Bucureºti, Institutul Cultural Român, 2008; Um den Preis einer Vorsilbe Gedichte [ed.: Ernest Wichner] Berlin, Hochroth, 2009. Responsabilitatea juridicã pentru materialele publicate aparþine autorilor Tiparul: West Tipo Internaþional Timiºoara Adresa redacþiei: Lugoj, str. Nicolae Bãlcescu nr. 6, cod 305500 Telefoane: 0256 35 66 26, 0744.575.853 e-mail: actualitatealiterara@yahoo.com web: www.ziarulactualitatea.ro/al


Actualitatea literară