8 actualitatea literarã Mircea ANGHEL
Paul Doru CHINEZU Facerea ÎNTUNERICUL Nu se recunoaºte nici o piedicã deºi piedicã-i totul ºi-atât este aici ºi-atât este dincolo aidoma mereului care nu se poate privi în oglindã invizibilul se strânge în frica sa de parcã în curând se va naºte-ntr-o orbitã cu pleoapa deschisã.
Gând pentru Eva În urmã cu ceva timp am aflat de la Eugenio Montale precum cã poezia este o treaptã spre Dumnezeu. Vezi, de aceea, femeie, într-o zi te voi zidi într-un poem.
Genezã Întemniþatã-n pântecul pietrei Statuia aºteptã mângâierea fertilã a dãlþii cioplitorului spre a se naºte Asemeni ei, poetul întemniþat în pântecul metaforei aºteaptã mângâierea fecundã a muzei spre a se naºte el, scânteia divinã.
Negustorul de mãºti E-n carnaval întreaga lume, iar pentru asta de-o mascã au toþi nevoie. Sunt negustorul de mãºti… Am realizat un lucru bun… Le-am vândut pe toate… Pentru a fi în rândul lumii aveam nevoie de una, o mascã, masca mea. Din propriu-mi chip o mascã am fãcut. În jurul meu carnavalul este în toi.
Pãsãri famelice Acolo unde patru drumuri se-ntâlnesc ºi merg mai departe pe spinarea îmbãtrânitã a pãmântului În timpul rarelor ploi paserile arã cerul cu aripele setoase de-o picãturã de luminã. Se-nchircesc apoi în aºteptarea altor ploi, Atunci când pãmântul îºi ridicã munþii spre cer cerând sã vorbeascã.
E ceva acolo la fel ca aici precum s-ar aduna-n tresãrirea sa de care n-are simþ ºi totuºi încetul depãºeºte agãþându-se de propria lui depãºire astfel topindu-se dând drumul unei singure priviri care nãscuse Cuvântul !
PRIMA ZI Dãm la o parte nimicul de privire iatã cum mulgem zorii din ugerul întunericului cum se pururea vizibilul peste zare ºi ruptul se desparte de nerupt osia rãmâne acolo deatinsã numai miºcarea îi dã ºtiinþa de-a exista. Se leagã un alt cuvânt de primul îndepãrtaþii devin apropiaþi privindu-se prin cele neînþelese aidoma stândului ºi plecândului care se obiºnuiesc cu aripa de aer strãvezie.
LUNI Se despart cele strãvezii de celentunecate înþelepciunea de trupul stând orfic însuºi redevine un privilegiu garantat pendulei care se naºte din propria-i miºcare e vorba de pudicitate când celele se dezvelesc de cele rotunjindu-se tot mai senzual ºi-alertând mirosul. O margine se-apropie de cealaltã lasã doar un spaþiu între ele prin care s-ar putea strecura prima fãpturã gãsindu-ºi astfel scara dintre acele valori ale existenþei.
PRIMA NOAPTE Ar fi o reîntoarcere dacã mereul nu s-ar dezbãra de sine ºi piatra scânteind n-ar deveni statuie de idol dar lunecã mai multe lumânãri
scoaladepoezie prin seul lor topit îndepãrtãrii sã se prindã cu altã odihnã prelungitã. Sacrã fântâna îºi dezveleºte gura deasupra cãreia însãºi adâncimea ei violenteazã tot mai mult rotundul spaþiu înainte ºi înapoi rãmânând nimicul.
Între o loviturã ºi alta stãpânea tãria ea însãºi strivitã de cele douã pânã la urmã aruncatã în sus dezvelind mijlocul cerul rupt astfel de ape ºi ele-nãlþându-se-l tot pãrãseau ºi-l tot întunecau parcã amintindu-i cã aidoma începutului poate reveni sfârºitul mereu miºcãtoare adormire ºi trezie pierdutelor ºi veºnicelor cãutate nemiºcãri inocente-ntre ele destrãbãlate-ntre altele ce vor tot veni ca la o simplã adunare de imagini inversate în gândul unui presupus miºcãtor de portrete.
MARÞI S-a lovit aceastã bucurie de cea plecatã ºi lustruindu-ºi tot mai mult rana ofta când spre sus când spre jos alternând ºuierul trupului ce se miºca strivindu-le pe rând legãturile ºi întinzând la plase din care numai distanþele mai puteau porni printre ochiurile lor întretãiate de noduri dar vânãtoarea continua letargicele distanþe stãruiau în devenire ca într-o luptã fãrã de viaþã ºi fãrã de moarte pasãmite ca la ora de cãutare a stãpânului nu se mai înþelegeau argumentele acestor schimbãri.
A DOUA NOAPTE ªi-apoi din nou limita dintre pãtrat ºi sferã o lungã spiralã desprindea-ntre ele ochi întotdeauna deschis în orbita lui care astfel nãºtea alte orbite una dupã alta alergându-se din imagine în imagine de neînþeles tot mai mult în falsul înþeles sã se ascundã ºi strigãtul de dintre cele despãrþite albastrul tot mai mult scurgea spre susul cel topit de mereul a toate miºcãtor ºi-a toate de sunet sfâºiat ca la urma dreptului sã vinã strâmbul ascunzând pe-acel care drum s-ar fi fãcut înlocuindu-se la mijloc de curgerea voluptoasã.
S-au nãscut ochii cei doi unul clipea la un sunet cunoscut doar lui celãlalt clipea ls sunetul cel neauzit ridicatu-s-au mai la înaltul celui presupus cã-i jos astfel fãrã de sfadã unul închizându-ºi pleoapa sã lase obosind pe celãlalt ºi tot aºa mai departe abãtându-se din cale sã lege cele albe de negre prelung anunþând ce va sã vinã aici ºi acolo când ceilalþi privitori mai distingeau încetul de miºcare.
De creangã verde se leagã copacul de clarul unei mãri iarba totul se rodea ºi se-nsãmânþa în marea grabã a desfacerii din sine când peste pecetea ruptã umbre se-nãlþau ca dintr-un mâine tot mai efemer.
JOI
MIERCURI Prelungã o undã a mãrii zvârlise nisipul sã ºi-l anine de margini nãzuind la calcule de sunet ºi rãsunet printre care cineva se va lãsa scurs într-un jos ºi sus asemãnãtor întâiului ºi ultimului ce va înmuguri arãtatã þintã scoarþa copacului înmãnuºând crengile scotea din ele verdele plin de artere prin care legãtura de apã ºi pãmânt revenea ºi retrãgea misterul luminii aidoma cuvântului ce a nãscut propria-i revoltã.
A TREIA NOAPTE Cu încetul parcã se revenea în starea primã ca energia sinelui sã fie doar a lui neobositã celorlalte pierdute nu le mai rãmânea decât o slabã speranþã de revedere într-o altã miºcare a fructului ce se va coace roºiatic simþ de-atingere ºi desfrâu. Locul purta însemnul propriului sãu egoism prelung scuturat de neînþelese miºcãri una din alta izvorând siameze alternative pe veci legate celor ce vor veni.
pentru Maria
Piramidele sunt secunde de eternitate.
Olarul cu mâinile-i crãpate (Crãpãturile din palmã sunt titlul lui de nobleþe), Mângâie memoria lutului Sau poate oasele strãmoºilor. κi trece strãmoºii prin focul inimii Pentru ca ei sã devinã nemuritori Sau poate ca ei sã devinã un urcior Din care ei îmi sorb strãlimpezimea devenirii.
A PATRA ZI
Ceva se despãrþea de alt ceva încetul cu încetul luneca întregul într-un altul reîntorcându-se ºi rãmânându-se între cele douã era albastru ºi era ceva de negru amirosind a nume legate-ntr-un cuvânt de loc.
Mioraþii
Temporalã
Gând
A TREIA ZI
O altã rãzvârlire fãrã nume cuvântul tresaltã sã-ºi lase înscrisurile pe þintele ºtiute cã se vor miºca oricum aidoma întâmplãrilor de acum se vor petrece acei nepetrecuþi ce-aºteaptã frunzele sã cadã-ntre cer ºi pãmânt necunoscându-ºi teama de zbor liniºte ce va cuprinde ºi ea un sus ºi un jos niciodatã acelaºi printre care se vor zvârcoli privirile una câte una pãscutã ºi nepãscutã de bãnuiþii aºteptaþi.
A PATRA NOAPTE Abia acum se poate lãsa aºteptarea celor ce s-au despãrþit li se deschide urmarea numai aºa înfingându-se-n acest încet premergãtor al miºcãrii accelerate sã lase o urmã de fãcut în marea noutate fulgerãtor sã-ºi schimbe cel ce a greºit greºeala sau dându-i drumul mai departe s-adauge priveliºtii o altã þintã prin care despãrþindu-se cuvintele de cifre vreun presupus s-adauge legat de celelalte ºtiute rotundul sã-l mai tot întoarcã în azvârlire ºi neazvârlire coborându-l.
n Claudiu Buciu-Bazalt n INEDIT n Claudiu Buciu-Bazalt n INEDIT
Locul unde ni se pare cã cerul se uneºte cu pãmântul se numeºte OM.
Trãiesc cu moartea în concubinaj O mai înºel câteodatã Cu o iubire îndreptatã spre tine. Asta doar pânã atunci Când mã voi uni cu ea Aºa… legitim.
Palatul reformat, la 1906
A DOUA ZI
Definiþie
Mãrturisire
nr.1 n octombrie 2010
CLAUDIU BUCIU-BAZALT s-a nãscut la Lugoj, la 19 noiembrie 1953 ºi s-a stins din viaþã la 25 iulie 2000. A fost membru al cenaclurilor literare „Ion Popovici Bãnãþeanul” ºi „Cuvinte româneºti”. A fost apreciat de Alex ªtefãnescu, care l-a publicat prin anii optzeci în SLAST (sub numele Claudiu Bazalt), introducându-l cu un grupaj consistent în volumul „13 poeþi”, antologie de debut a Editurii Eminescu (1988). Un alt grupaj i-a apãrut în Cartea Poeþilor, Lugojpress, 1994. Dupã decembrie 1989 a intrat în dezbaterile de idei ºi opinii ale primelor ziare lugojene: Drapelul, Lugojul, Corso, Actualitatea lugojanã. A fost nu doar un poet de excepþie, ci ºi un ziarist de temut pentru somitãþile locale, care tremurau de emoþii când apãrea ziarul cu editorialul sau articolele politice semnate CBB. A continuat o vreme lupta socialpoliticã în calitate de lider sindical. Petrecându-se aºa de repede din viaþã, cele mai multe din poeziile sale – mai cu seamã volumul cu titlu parodic nichitian RECUVINTELE - au rãmas nepublicate. Realitatea este cã, intrând în iureºul vieþii dupã revoluþie, a cam neglijat acest aspect, considerând mereu cã „nu este momentul pentru poezie” (dar a continuat totuºi sã scrie…). De aceea, ne-a rãmas nouã, prietenilor, colegilor lui de cenaclu ºi scris, datoria de a ajuta sã vadã lumina tiparului poemele celui care nu mai vede lumina zilei, dar care s-a apropiat de Lumina Neapropiatã…
1. Stãm într -un susur într-un Ceva, aidoma visului, ne dã târcoale
pâini pe mesele înfometaþilor înfometaþilor.. 3. Cineva a început sã secere grâul din noi A început sã ne furnice în jurul gâtului
Nu ne privim ºi nici mãcar nu ne mai atingem
Ochi de sãlbãticiuni ne privesc de la încheieturile mâinilor
Iatã pãsãrile formând o aurã în jurul uitãrilor noastre de pe vremea când zeii nu ne erau de nici un folos.
Iubito, cineva a început sã se spele cu sânge.
2. Chipul tãu aidoma negrei
4. Brusc întrezãresc în ochii tãi liniile palmelor mele.